chefjosephhadad.ro

fructe de mare

Tagliatelle cu baby calamari

No Comments

Vara vrem mai des să mâncăm fructe de mare, dar și să gătim feluri rapide, care nu necesită prea multă muncă și nici nu încălzesc prea tare bucătăria. De aceea m-am gândit să vă pregătesc niște paste proaspete cu fructe de mare, care sunt gata în mai puțin de 10 minute cu totul.

Am ales tagliatelle proaspete, care se fierb în doar câteva minute, timp în care puteți pregăti alături, într-o tigaie, restul ingredientelor. De data aceasta am mers pe baby calamari, care și ei se gătesc foarte repede. Așa că cu tot cu tocatul legumelor aveți gata masa în maximum 10 minute.

Ingrediente

  • tagliatelle proaspete
  • baby calamar
  • măsline
  • roșii
  • pătrunjel
  • oregano proaspăt
  • fulgi de chili (peperoncino)
  • usturoi
  • nuci pecan sau migdale
  • sare, piper
  • ulei de măsline extravirgin

Preparare

Se pune apa la fier cu sare și se adaugă pastele.

Separat, într-o tigaie se pun câteva linguri de ulei de măsline. Se adaugă usturoiul tocat în uleiul încă rece, astfel încât în timp ce uleiul se încălzește să extragă aromele din usturoi, fără să se ardă sau să devină amar. Când s-a rumenit puțin usturoiul, se adaugă calamarul și se prăjește un pic până se curbează fâșiile de calamar. Se adaugă roșiile tocate cuburi mari și măslinele. Se scurg pastele și se păstrează câteva linguri din apa în care au fiert. Se adaugă pastele fierte și apa în tigaie și se amestecă. Se adaugă pătrunjelul și oreganoul, nucile, fulgii de ardei iute, piper și sare. Se amestecă și se mai lasă un minut pe foc.

Calamarul nu trebuie gătit prea mult pentru că devine gumos, dar nici ierburile aromatice pentru că își pierd prospețimea. Deci aveți grijă să nu le țineți prea mult pe foc.

În loc de calamari puteți folosi cu încredere și creveți proaspeți. Chiar și congelați, dar cei care au fost congelați cruzi, adică au culoarea gri, nu cei roz, care sunt prefierți.

St. Jaques, reginele scoicilor din farfurie

No Comments

Vara vrem cu toții să mâncăm mai lejer, iar salatele, peștele și fructele de mare sunt favoritele tuturor. Însă printre toate aceste fructe de mare există niște scoici albe, delicate, care înnobilează orice preparat. Este vorba de scoicile St. Jaques. Ele pot fi consumate și crude, sub formă de carpacio, fie gătite în diverse forme. Două dintre aceste forme vi le spun și eu acum.

Carpacio de St. Jaques

Carnea de la 2 scoici se taie felii foarte subțiri și se dă la rece. Aici sosul este foarte important. Aveți nevoie de două linguri de ulei de măsline, puțină coajă rasă de lămâie și portocală, puțin cimbru tocat, o lingură zeamă de lămâie și una de suc de portocale, care se amestecă împreună. În această vinegretă se adaugă jumătate de măr acrișor tocat foarte fin și se asezonează cu sare și piper. Se lasă aproximativ o oră la frigider ca să se întrepătrundă aromele. Se așază feliile de scoică pe farfurie și se toarnă sosul deasupra. Se servește rece.

Este cam ca un ceviche, dar că scoicile nu apucă să se marineze. Însă, dacă vreți să transformați rețeta într-una clasică de ceviche, este suficient să amestecați St. Jaques tăiat cu sosul și să le lăsați împreună jumătate de oră înainte de servire.

St. Jaques pe pat de țelină

Țelina se taie cuburi și se pune la fiert cu sare și puțin vin alb. Când s-a fier bine, se scoate și se pune în blender cu 2 linguri ulei de măsline, o lingură ulei de floarea soarelui, o lingură, două, din apa în care a fiert și un gălbenuș de ou, până devine un piure fin.

O roșie se curăță de piele și se toacă fin. Se amestecă cu mentă, cimbru și puțin usturoi zdrobit. Se „leagă” ingredientele acestei salsa cu ulei de măsline și zeamă de lămâie și se asezonează cu sare și piper.

Într-o tigaie cu unt se sotează ceapă tocată cu cimbru și se adaugă scoicile St. Jaques. Se lasă la foc mare câte 20 secunde pe fiecare parte, până devin maronii, dar la mijloc sunt încă crude.

Pe farfurie se așază crema de țelină, se pun scoicile peste și deasupra se presară salsa de roșii.

Surf & turf pentru o cină elegantă

No Comments

Surf and turf este un preparat rafinat, cu o istorie mai recentă decât ați crede. Deși pare desprins din vechile cărți de bucate franțuzești, de fapt, el a apărut pe la jumătatea secolului trecut în Statele Unite ale Americii și de atunci a scris istorie.

Surf-ul vine din apă, iar turf-ul de pe uscat, așa că numele acestui preparat se trage de la ingredientele sale principale: fructele de mare și carnea de vită. De aici, însă, au apărut diverse derivate, deși rețeta clasică presupune homar și carne de vită. În prima mea carte de bucate, chiar am o rețetă care reunește cele două elemente, dar la care se adaugă și rafinatul foie gras. În ceea ce privește carnea, aceasta este cel mai adesea vită, dar mai poate fi înlocuită și cu alte tipuri de carne roșie, iar homarul se poate substitui cu creveți, calamar sau scoici St. Jaques.

Primele atestări documentare ale surf’n’turf vin de la începutul anilor ’60 dintr-un restaurant din Seattle, iar apoi a migrat și spre coasta de est și de aici în întreaga lume.

Astăzi, însă, chefii de oriunde nu se sfiesc să facă abuz de imaginație și să combine ingrediente provenite din mare și de pe uscat într-un mod creativ, obținând variațiuni de surf and turf dintre cele mai interesante. Cum ar fi un file de somon perfect gătit și combinat cu un ou poșat impecabil sau un sushi de homar acoperit cu o fâșie fină de carene de vită „gătită” la torță. Dar mai există și deja clasicul burger surf and turf, cu chifteaua de vită și creveți, ori carpacio combinat de vită și ton. O altă combinație interesantă este cea de ravioli umplute cu homar și acoperite de un sos brun de vită. Și să nu uităm de frigăruile combinate, pe ale căror țepușe sunt aliniate bucăți de vită fragedă, legume și creveți. Toate acestea intră în categoria surf’n’turf și puteți să le reproduceți oricând și acasă.

Când Grecia vine la noi

No Comments

Nu este vacanță în Grecia dacă nu mănânci cel puțin o dată caracatiță. De fapt în tot bazinul mediteraneean și nu numai, caracatițele sunt la mare căutare. Și chiar dacă în Marea Neagră nu ne bucurăm de așa ceva, caracatiță proaspătă sau congelată a început să se găsească zilnic în magazinele din țară. Așa că acum putem să ne bucurăm de o masă grecească și la noi acasă.

Pregătirea

Primul lucru pe care trebuie să îl știți despre caracatiță este că are carnea foarte tare, așa că înainte de orice operațiune culinară, ea trebuie să treacă printr-un proces de frăgezire. După ce o cumperi din magazin, mai ales dacă este proaspătă, ea trebuie bătută bine cu ciocanul de șnițele. Ce congelată este un pic mai fragedă datorită procesului termic prin care a trecut, dar nu ar strica să îi dați și ei vreo două.

Pasul următor este fierberea. La 2-3 kg de caracatiță trebuie ținută la fiert aproximativ două ore și jumătate. Se pune la fiert în apă simplă pentru că ea are deja savoare, nu trebuie să-i mai adaugi nimic în apă.

Folosirea

Odată ce carnea a fiert, ea poate fi servită în o grămadă de moduri. Sigur, simplă, la grătar, este varianta cu care nu poți da greș. Sau tentaculele pot fi tăiate bucăți și puse pe frigăruie cu diverse legume.

O altă variantă delicioasă este să îi faci o glazură. Aceasta se face din zeamă de portocale, miere de albine și cimbru. Se amestecă și se lasă la fiert să scadă, să devină un sirop delicios. Se întinde cu pensula pe caracatița luată de pe grătar.

Gătită se mai poate face și înnăbușită în sos de vin cu supă de bază de pește și usturoi, plus ulei de măsline. După câteva minute se ia de pe foc și se adaugă pătrunjel tocat.

Ca și combinații de garnituri, caracatița se potrivește bine cu orez sau cu line, în stil mediteraneean, din zona de Nord a Africii.

Putem face și carpacio de caracatiță. Imediat cum o scoți de la fiert, pui tentaculele suprapuse într-o formă de chec, cât mai bine presate între ele și se dă forma la frigider pentru 24 de ore. Apoi se scoate rulada de caracatiță din formă și se feliază subțire cu feliatorul de mezeluri. Iese un carpacio excelent. Sau se poate face piftie de caracatiță, cu usturoi și servită cu vinegretă de muștar ce are și cubulețe de castraveți în saramură și pătrunjel. Se face exact la fel ca piftia de curcan, însă nu se mai pun legumele, pentru că ai deja gust de la caracatiță.

Capul de la caracatiță se poate tăia joulien și folosi în paste simple, de exemplu, sau se poate face umplut. Puteți pune calamari, creveți, legume, diverse ingrediente, după gust. Se pot lăsa ca atare sau se pot pune într-un sos de roșii, ca cel pentru ostropel. Se poate pune pe un pat de orez sau servi simplu, făcute la plită.

3 motive sa alegeti fructe de mare

No Comments

De fiecare data cand sunt intrebat despre preferintele mele gourmet, raspunsul sincer merge catre bucataria mediteraneana si placerea de a gati si a savura peste si fructe de mare. La restaurant am multe preparate inspirate de locul din care provin, dar si din obiceiurile de consum pe care mi le-am format de-a lungul timpului si pe care le-am insuflat familiei mele.  Continue reading

Retete de revista, cu Mega Image

1 Comment

Recent, am demarat un proiect foarte dragut cu Mega Image. Desi le sunt demult client si le calc mereu pragul pentru cumparaturile familiei, recunosc ca la inceput am fost sceptic cand mi-au propus sa facem impreuna cateva editii a revistei Mega Image, cu retete de-ale mele.
Intotdeauna am tinut cu dintii de retetele mele, fiecare om cu “averea” lui profesionala. Pe de alta parte, pe segmentul de supermarkets apreciez Mega Image ca fiind in fruntea clasamentului, in special prin calitatea produselor comercializate. Asa ca am spus sa incercam, sa vedem ce iese. Sigur ca am fost pretentios, am cautat putin nod in papura, dar n-am gasit nimic de reprosat in privinta produselor de care am avut nevoie pentru retetele primului numar. Si asa ar trebui sa fie orice client cand vine vorba de mancarea pe care o cumpara si pe care o va consuma cu familia. Continue reading