Surf and turf este un preparat rafinat, cu o istorie mai recentă decât ați crede. Deși pare desprins din vechile cărți de bucate franțuzești, de fapt, el a apărut pe la jumătatea secolului trecut în Statele Unite ale Americii și de atunci a scris istorie.

Surf-ul vine din apă, iar turf-ul de pe uscat, așa că numele acestui preparat se trage de la ingredientele sale principale: fructele de mare și carnea de vită. De aici, însă, au apărut diverse derivate, deși rețeta clasică presupune homar și carne de vită. În prima mea carte de bucate, chiar am o rețetă care reunește cele două elemente, dar la care se adaugă și rafinatul foie gras. În ceea ce privește carnea, aceasta este cel mai adesea vită, dar mai poate fi înlocuită și cu alte tipuri de carne roșie, iar homarul se poate substitui cu creveți, calamar sau scoici St. Jaques.

Primele atestări documentare ale surf’n’turf vin de la începutul anilor ’60 dintr-un restaurant din Seattle, iar apoi a migrat și spre coasta de est și de aici în întreaga lume.

Astăzi, însă, chefii de oriunde nu se sfiesc să facă abuz de imaginație și să combine ingrediente provenite din mare și de pe uscat într-un mod creativ, obținând variațiuni de surf and turf dintre cele mai interesante. Cum ar fi un file de somon perfect gătit și combinat cu un ou poșat impecabil sau un sushi de homar acoperit cu o fâșie fină de carene de vită „gătită” la torță. Dar mai există și deja clasicul burger surf and turf, cu chifteaua de vită și creveți, ori carpacio combinat de vită și ton. O altă combinație interesantă este cea de ravioli umplute cu homar și acoperite de un sos brun de vită. Și să nu uităm de frigăruile combinate, pe ale căror țepușe sunt aliniate bucăți de vită fragedă, legume și creveți. Toate acestea intră în categoria surf’n’turf și puteți să le reproduceți oricând și acasă.