chefjosephhadad.ro

REŢETE

Idei delicioase de folosire a cremei de brânză

No Comments

Dacă vă spun cremă de brânză, care este primul fel de mâncare care vă vine în minte? Tartine cu cremă de brânză sau cheesecake? Pentru că acestea două sunt cele mai populare pentru utilizarea brânzei cremoase și delicate… Însă ca atare sau ca ingredient, crema de brânză are o paletă de utilizări mult mai largă, iar acum vreau să vă dau doar câteva idei dintre acesta.

Macaroanele cu brânză ajung la un alt nivel dacă adăugați cremă de brânză. Fierbeți pastele și nu scurgeți toată apa. Separat amestecați un gălbenuș cu o lingură de muștar și turnați din apa de la paste, obținând astfel o cremă pe care o adăugați în oala cu paste. Acum este momentul cremei de brânză, care vine să transforme apa cu amidon într-un sos bogat. Adăugați parmezan (sau altă brânză tare) ras din plin și amestecați. Potriviți de gust cu sare, piper și boia dulce.

Și banalul sandviș cald cu brânză poate fi dus la alt nivel prin adăugarea unui strat de cremă de brânză pe pâine, pe lângă unt și brânza tare. Când aceasta se va topi, se va combina cu crema de brânză, devenind totul mult mai cremos.

Ce-ar fi să încercați un piept de pui umplut cu cremă de brânză amestecată cu câteva alte elemente de gust? Tăiați un buzunar în interiorul pieptului de pui pe care îl umpleți cu cremă de brânză amestecată cu ardei iute tocat, pudră de ceapă și de usturoi și o altă brânză tare (precum cheddar) rasă. Puteți adăuga și ceva verdeață tocată, poate pătrunjel sau mărar. Închideți buzunarul cu scobitori și dai la cuptor. Puteți servi alături un cartof dulce făcut și el la cuptor.

Tartele cu spanac și brânză se fac foarte ușor și sunt un preparat excelent pentru petreceri. Aveți nevoie doar de aluat foietaj sau de tartă, cremă de brânză, spanac și parmezan, plus o tavă de brioșe. Tăiați aluatul în pătrate pe care le așezați în fiecare formă de brioșă. Sotați spanacul (fie proaspăt, fie congelat) în puțin unt și amestecați cu crema de brânză și parmezan ras. Asezonați cu sare și piper. Umpleți fiecare tartă cu o lingură de compoziție, presărați parmezan ras deasupra și dați la cuptor.

Diversele legume umplute care sunt atât de delicioase făcute la cuptor pot fi și ele îmbunătățite cu ajutorul cremei de brânză. Fie că vorbim de clasicele ciuperci umplute sau mergem spre ceva mai spectaculos, cum ar fi ardeii jalapeño umpluți sau cartofi umpluți, toți devin mai cremoși datorită cremei de brânză. Procedeul este cam același: creați o compoziție după propriul gust pe bază de cremă de brânză și alte ingrediente pe care le doriți, umpleți jumătățile de legume și presărați deasupra pesmet sau parmezan ras (sau ambele) pentru a da textura finală, contrastantă cu cea a umpluturii.

Și hai să închei și cu poate cel mai simplu desert la cuptor cu cremă de brânză. Aveți nevoie de o foaie de aluat foietaj, pe care o tăiați în pătrate mari. Separat amestecați într-un bol cremă de brânză cu zahăr, esență de vanilie și zeamă de lămâie. Întindeți cu o lingură crema de brânză pe fiecare pătrat de aluat puse pe hârtie de copt în tavă. Ungeți cu ou bătut, mai ales marginile rămase ne acoperite și dați la cuptor până se coace aluatul, cam 15 minute.

Minunății gustoase cu pepene

No Comments

Adevărul este că nu prea știu persoane care să nu fie încântate de pepene. Mâncat simplu, rece și cu poftă. Mai sunt câțiva care îl pun într-o salată cu feta, așa cum au văzut pe la case mai mari, iar curajoșii toarnă o tărie în pepene pentru a face un lichior ad-hoc, care să le înveselească petrecerea la grătar. Dincolo de aceste forme, însă, pepenele nu este consumat în vreun fel prea creativ. Deși are potențial.

Iar despre acest potențial vreau să vă vorbesc în cele ce urmează și să vă dau variante interesante de folosire a pepenelui roșu.

Cuburi de gheață

Nimic mai simplu. Tăiați pepenele, preferabil fără sâmburi, în cuburi și aliniați-le pe o tavă pe care ați pus folie sau hârtie de copt. Dați tava la congelator până îngheață bine cuburile de pepene, și apoi transferați-le într-o pungă ziplock pentru păstrare. Pot fi folosite pentru răcirea apei, limonadelor și cocktailurilor, dând o notă aromată, în locul cuburilor de gheață obișnuite. Însă pot fi și baza pentru un sorbet delicios. Cuburile de pepene înghețate sunt blendate cu puțină zeamă de limetă, miere și, eventual alte fructe congelate. În funcție de consistență, se mai poate adăuga niște apă. Piureul obținut se dă din nou la congelator până capătă textura de sorbet. Pentru o consistență mai cremoasă puteți adăuga banane congelate.

Pe grătar

De la rece la cald, trecem la pepenele fript. Poate că este surprinzător, însă pepenele pus pe grătar este excelent. Tăiați felii groase de câțiva centimetri, păstrând coaja, și așezați-le pe grătar, câteva minute pe fiecare parte, până prind dungile caracteristice grătarului. Acesta va intensifica aroma proprie pepenelui, va concentra zaharului și va da aroma caramelizată și afumată care se potrivește perfect. Puteți servi feliile fripte cu un sos făcut din miere, coajă de lămâie rasă și fulgi de ardei iute, pentru o abordare îndrăzneață. Și pentru că textura pepenelui pe grătar este una care poate fi similară cu carnea (spun unii), puteți încerca și varianta de frigărui. Puneți cuburi de pepene și brânză halloumi alternativ pe țepușe (eventual făcute din crenguțe de rozmarin) și așezați-le pe grătar până se frig.

Frittata – o omletă îmbunătățită

No Comments

Weekend-ul este pentru mic dejunuri liniștite, poate chiar brunch-uri preparate acasă. Iar frittata este exact ce aveți nevoie pentru o astfel de masă. Este, practic, o omletă, însă mai bogată, gătită la cuptor. În plus, această omletă bogată în ingrediente este foarte versatilă, putând lua orice paletă de gust aveți chef, de la o frittata vegetariană, doar cu ierburi aromatice, de exemplu, la una plină de proteine, fie că vorbim de carne sau pește afumat, de ce nu?

Primul pas, însă, îl constituie încălzirea cuptorului. Ca la orice preparat care trebuie pus la cuptor, acest pas este esențial pentru o gătire uniformă. Altfel, mâncarea se va găti pe părți, pe măsură ce cuptorul se încinge și va exista riscul ca într-o parte să se ardă și în alta să rămână crudă. În vreme ce cuptorul se încinge, țineți tigaia cu frittata pe foc pentru câteva minute, astfel încât să prindă crustă la fund și să înceapă să se gătească parțial înainte de a fi pusă la cuptor. Ar trebui să stea pe aragaz aproximativ 5 minute și apoi la cuptor între 10 și 15 minute. Așa că țineți cont de ambele etape de gătire atunci când alegeți tigaia pentru că aceasta trebuie să fie bună și pentru cuptor (fără mâner de plastic). În plus, ca să se gătească bine ouăle, trebuie să aibă fundul plat, deci nu folosiți un wok.

O greșeală de evitat este umiditatea. Legumele proaspete (cum ar fi baby spanacul sau ciupercile) pot lăsa destul de multă apă. Aveți grijă să le ștergeți bine, să le scurgeți după ce le-ați gătit și să nu adăugați prea mult lapte sau smântână lichidă la compoziție. Două ouă de persoană, vreo 2-3 linguri de smântână lichidă sau iaurt gras și vreo 2-3 linguri de brânză rasă sunt ce trebuie. Apoi, după ce ați bătut ouăle cu lactatele, când le turnați în tigaie peste restul ingredientelor, aveți grijă să le acopere. Dacă ies vârfuri din ouă, înseamnă că este prea multă umplutură.

Odată ce ați decis ingredientele principale din frittata, dați-i gust cu condimente și ierburi aromatice, însă aveți grijă ca paletele de gust să se potrivească. Nu fiți nici zgârciți, nici prea generoși cu aromele, trebuie să existe un echilibru care să completeze gusturile.

După ce ați scos din cuptor frittata, este bine să o lăsați 5-10 minute să se odihnească, astfel încât aromele să se întrepătrundă și ouăle să se termine de gătit. De fapt, frittata este mai gustoasă la temperatura camerei decât fierbinte.

Risotto-ul perfect

No Comments

În opinia mea, risotto este unul din cele mai ușor de gătit feluri de mâncare, în comparație cu gustul și impresia finală. Însă pentru ca rezultatul să fie cel dorit, trebuie să urmați câțiva pași simpli și să evitați câteva greșeli.

Dar să începem cu începutul, și anume orezul. Sortimentul ales este esențial pentru obținerea unui risotto bun, pentru că aveți nevoie de un orez cu conținut crescut de amidon, ce va fi eliberat în procesul de gătire, dând cremozitatea specifică preparatului. Sortimentele cu bobul lung, cum ar fi jasmin sau basmati nu au această proprietate, așa că evitați-le. În schimb, orezul cu bobul rotund este mult mai potrivit. Iar din acesta, arborio și carnaroil sunt felurile cele mai indicate pentru risotto.

Următorul pas îl constituie sotarea orezului. Fie că puneți ceapă sau mix de legume (ceapă, usturoi, țelină apio tocate foarte fin) la început sau nu (există rețete care nu folosesc ceapa, dar eu o recomand), sotarea în ulei de măsline a boabelor crude de orez este esențială când gătiți un risotto. Acest proces va menține boabele întregi. Sotarea durează câteva minute, până ce orezul devine translucid, moment în care procesul este întrerupt de adăugarea lichidului. Lichid care ar trebui să fie vinul sau direct o supă de bază. Vinul îi dă o aroma aparte, însă dacă din diverse motive nu doriți adaosul de alcool (care oricum se evaporă în procesul de gătire), atunci puteți sări peste acest pas. Ajunși la lichidul principal, însă, aici sunt trei aspecte foarte importante de care trebuie să țineți cont: să nu fie apă, să nu fie rece și să nu o puneți pe toată deodată.

Dar să le și detaliem. Orezul nu absoarbe doar lichidul, ci și aroma lui, iar cum boabele sunt destul de lipsite de gust, dacă le gătiți doar cu apă, risotto-ul nu va avea gustul bogat care îl definește. Folosiți supe (făcute în casă sau cumpărate) în funcție de specificul preparatului, fie supă de legume, fie de carne sau pasăre ori de pește, când vorbim de un risotto cu fructe de mare. Lichidul trebuie adăugat treptat, pe măsură ce tranșa anterioară este absorbită și trebuie amestecat frecvent, astfel încât boabele să elibereze amidonul rămânând totuși ferme. O cantitate mare de lichid pusă dintr-o dată va fierbe orezul și nu va mai fi efectul cremos al preparatului. De asemenea, lichidul rece va încetini mult procesul de gătire și va crea un șoc termic la nivelul bobului, împiedicând absorbția corespunzătoare în interior.

Un alt aspect important este alegerea vasului de gătire. Eu recomand tigăile sau cratițele largi și joase, astfel încât toată cantitatea de orez să fie cât mai mult în contact cu sursa de căldură.

Celelalte ingrediente care dau gustul final al risotto-ului se adaugă aproape de etapa finală. De cele mai multe ori carnea și unele legume este bine să fie gătite separat și adăugate ca un penultim pas în orez. Fructele de mare, însă, se gătesc imediat, așa că pot fi pus și crude în orez.

Etapa finală este cea de a da cremozitatea caracteristică prin adăugarea untului (mantecatura este termenul folosit) și a parmezanului. După această parte, risotto-ul este aproape gata de servit, dar nu strică să îl mai lăsați câteva minute, nu mai mult, pentru ca aromele să se întrepătrundă, fără, însă, a se întări.

Servirea se recomandă a fi făcută în farfurii adânci, care îl mențin cald și, deci, mai moale, pentru mai multă vreme, spre deosebire de farfuriile întinse, în care se răcește mai repede.

Cum folosim untul pentru fripturi

No Comments

Fie că pregătiți o friptură de vită finisată în tigaie, fie că puneți la cuptor un curcan, de exemplu, untul este o mare binefacere pentru rezultatul final, ajutând la obținerea unei cărni suculente și gustoase. Dar deși poate părea o tehnică simplă, și aici există câteva greșeli pe care le puteți face și care să strice friptura.

În primul rând trebuie să vorbim despre cantitate. Pentru că prea mult e rău, prea puțin e rău. În general, ar cam fi nevoie de 2-4 linguri de unt pentru jumătate de kilogram de carne. Prea mult unt poate să lase friptura într-un strat prea puternic de grăsime. În plus, în cazul în care este prea mult unt, acesta începe să se ardă. Rolul untului este să facă mai suculentă carnea, iar când acesta este prea puțin, nu își atinge scopul. Un alt rol este cel de a distribui căldura uniform peste carne atunci când este turnat cu lingura deasupra în procesul de gătire. Dacă este prea puțin, acesta nu va ajunge pe toată suprafața.

Ca tehnică generală pentru fripturile la tigaie, regula este simplă. Se pune tigaia goală la foc mediu, se adaugă cantitatea de unt corespunzătoare, se lasă să se topească și când începe să facă spumă, se adaugă bucata de carne.

Unturile vegetale pot fi o opțiune, dar nu margarina. Sunt multe unturi vegetale de calitate, însă nu vă așteptați să aibă același gust ca în cazul proteinei animale.

Tigaia pe care o folosiți este importantă. O tigaie cu fundul gros ajută la distribuirea căldurii uniform, prevenind arderea. De asemenea, aceasta nu ar trebui să fie prea mică, pentru a avea loc de manevră în jurul bucății de carne. Trebuie să puteți lua cu lingura untul topit din tigaie și să îl turnați peste elementele preparatului (carne, legume).

Și este recomandat să aveți carnea cât mai uscată în momentul în care o puneți în tigaia cu unt. Prea multă umiditate la suprafață va împiedica aderarea grăsimii la fibră, va stropi totul împrejur și va încetini procesul de gătire. Iar o stropire prea deasă a cărnii cu untul din tigaie poate duce la procesul de gătire la aburi și să se piardă crusta gustoasă care se formează în mod normal. Și același lucru se întâmplă și în cazul păsărilor gătite la cuptor, garnisite cu unt: nu înecați carnea în untul topit.

Gravlax de păstrăv somonat

No Comments

Înainte de fiecare nou meniu pe care îl introduc în restaurantele mele, fac o grămadă de teste în bucătărie, iar rezultatele le comentez cu echipa mea și diverși apropiați care se întâmplă să fie prin zonă atunci când încerc o nouă rețetă.

Una din aceste noi rețete vreau să o împărtășesc și cu voi astăzi. Am primit de undeva dintre Cluj și Oradea niște păstrăv românesc somonat, pe care m-am gândit să îl tratez ca pe un somon și să îl transform în gravlax, o rețetă clasică cu somon din zona scandinavă. Este un pește crud-uscat, aromatizat după gustul bucătarului.

Pentru acest gravlax de păstrăv somonat am filetat peștele și l-am lăsat scufundat într-un amestec de sare cu zahăr peste noapte. Am curățat apoi excesul de sare și zahăr și l-am șters prin tapotare cu apă rece. Apoi, pentru a-l aromatiza, am ras coajă de portocală, coajă de lămâie și coajă de limetă, toate bio (aveți grijă, citricele obișnuite s-ar putea să aibă coaja toxică), pe care le-am presărat peste fileurile de păstrăv. Deasupra am pus mărar tocat. Peste fileurile de pește astfel aromatizate am pus folie și o tavă cu ceva greu, care să le țină presate și le-am mai lăsat aproximativ 5 zile la frigider, astfel încât aromele din citrice și mărar să intre în carnea fragedă a peștelui.

Am ales special păstrăvul somonat pentru că mi se pare mai delicat decât somonul și, în plus, este de aici, de-al nostru.

După cele 5 zile, poate fi feliat subțire, stropit cu ulei de măsline și servit cu icre de Manchuria (icre roșii de somon) și, eventual, cu niște pâine prăjită.

1 mai la iarbă verde

No Comments

Este mini-vacanță. Este momentul de ieșit la grătare și la mare. Așa este tradiția de 1 mai. Vremea, însă, anul acesta nu este prea darnică cu gradele, deși se anunță soare. Așa că dacă nu puteți sta la plajă, măcar să ieșiți la iarbă verde. Iar dacă grătarul cu mici nu este tocmai stilul vostru, poate că un picnic ar fi o variantă mai bună pentru acest weekend prelungit.

Pentru mesele în aer liber, la pădure sau în parc, am făcut o selecție de preparate pe care vi le recomand, preparate care se păstrează bine la transport și care sunt gustoase așa reci, fără să necesite încălzirea.

Pregătiți o alternativă de hotdog în care crenvurștii să nu fie proaspăt scoși de la fiert. Alegeți crenvurști de calitate pe care îi înveliți în aluat de plăcintă (foietajul s-ar putea să fie neplăcut când se răcește) și îi dați la cuptor până se coace aluatul. Pot fi mâncați reci, cu un pic de muștar deasupra.

Salata de cartofi este o opțiune bună pentru picnic. Păstrați-o în lada frigorifică până o puneți pe păturică și fiți curajoși cu ingredientele, adăugați ardei iuți murați sau înlocuiți mărarul sau pătrunjelul cu coriandru, adăugați capere și multe alte artificii de gust, după creativitatea proprie.

Tot o salată, dar mai fresh, pentru că avem nevoie și de așa ceva, este una de morcov. Foarte simplu, morcov dat pe răzătoare, amestecat cu ceapă verde și pătrunjel tocate și completată cu sare, ulei de măsline și zeamă de lămâie. Se păstrează foarte bine, spre deosebire de salatele din frunze verzi.

Și încă o variantă de salată care merge bine pentru un picnic este cea de cuscus cu castravete tocat cubulețe și caise confiate tocate cubulețe, la care puteți adăuga și niște brânză feta sfărâmată, totul stropit cu ulei de măsline. Aveți, însă, grijă ca cuscusul să fie complet răcit când îl amestecați cu castravetele, pentru a preveni deteriorarea acestuia din cauza căldurii emanate de cuscus.

Inspirați-va din preparatele de five oclock tea, și pregătiți clasicele sandvișuri cu castravete. Aveți nevoie doar de pâine (cele tradiționale se fac cu pâine albă tip toast, dar eu vă recomand o pâine de calitate, făcută cu maia, pentru că este mult mai gustoasă), cremă de brânză și felii de castravete.

Pentru „ceva dulce” aș merge pe varianta fursecurilor moi cu fulgi de ciocolată și un pandișpan cu fructe de sezon. Sunt dulciuri care se comportă foarte bine la transport.

Și nu uitați să pregătiți de acasă băuturi cu gust și sănătoase, cum ar fi limonadele cu fructe sau ierburi aromatice în ele, pe care le puteți îndulci în loc de zahăr cu miere sau sirop de agave.

Dezlegarea la pește de prăjit

No Comments

Mâine, cu ocazia Floriilor sărbătorite de majoritatea românilor, este dezlegare la pește și cel mai simplu este de pregătit peștele prăjit, așa cum multe gospodine o fac. Dar nu toți peștii se pretează acestui tip de gătire. Așa că am selectat câțiva dintre cei mai populari pentru a vă da o idee ce merge și ce nu merge pus în tigaie.

Peștii cu fileuri mai groase au tendința să se usuce în procesul de prăjire, în vreme ce cei mai firavi se comportă mai bine. De asemenea, este păcat să pui la prăjit peștii plini de grăsimi naturale, pentru că de multe ori vor deveni prea grei pentru digestie în acest fel. În plus, grăsimile naturale vor împiedica obținerea crustei crocante dată de prăjire în general.

Somonul, printre cei mai populari pești peste tot în lume, nu se pretează prea bine prăjirii, nici direct în ulei, nici pané. Mai bine îl gătiți la cuptor sau la aburi, ori direct pe grătar, pentru a-i scoate în față calitățile.

În aceeași situație este și macroul, un pește foarte gras, dar care, pe deasupra, are și o textură foarte delicată, care îl va face să se dezintegreze la prăjire. Plus gustul foarte puternic, ce este întărit prin acest proces. Pe plită sau la cuptor este cea mai bună variantă pentru macrou, iar pentru aroma intensă, puteți asocia capere sau hrean la servire.

Dintre peștii de apă dulce, somnul este și el foarte gras, așa că rezumați-vă la gătirea lui clasică, la cuptor, ajutat de legume.

Peștele spadă este minunat pentru fileurile sale, pe care mulți bucătari le preferă, dar este și un pește destul de pretențios, care se usucă imediat dacă este gătit incorect. Iar prin prăjire acest lucru se întâmplă.

Pentru prăjit, însă, nu pot să nu menționez regele peștilor prăjiți din România, crapul. Acesta este, oricum, foarte versatil, și dacă îți plac peștii de apă dulce, modurile în care îl poți găti sunt foarte variate.

Și păstrăvul este foarte popular și potrivit prăjirii. Acesta se asociază bine cu legumele la grătar sau o salată proaspătă, nu doar cu cartofi.

Dar vreau să vă spun și despre peștele meu preferat, grouper. Eu nu îl prăjesc prea des, însă el este pretabil acestei metode de gătire. Mai ales pané. Și dacă tot am amintit de pané, nu pot să nu menționez aici și codul, peștele clasic din felul fish&chips. Căutați, însă, fileuri de cod mai cărnoase pentru o textură mai bogată.

Rețete cu ouă din întreaga lume

No Comments

Dacă tot este weekend și mic dejunurile sunt tihnite, dacă tot pregătiți rețeta aia de omletă pentru care credeți că sunteți faimoși în familie, ce ar fi să vă lărgiți puțin orizonturile către întreaga lume și să descoperiți puterea incredibilă a ouălor în creativitatea culinară de pe mapamond?

Am făcut o selecție rapidă a unor rețete delicioase, care sper să vă inspire.

Ouăle de prepeliță nu sunt doar gustoase, dar și tare amuzante și arată spectaculos indiferent cum le-ai găti. Iar thailandezii le gătesc în multe feluri, de la simplele ouă fierte, la tigăi cu multe orificii în care le prăjesc și până la mâncarea stradală atât de apreciată. Un astfel de preparat se face cu ouă de prepeliță fierte, decojite și învelite în aluat de colțunași wonton. Dacă nu găsiți acest aluat la magazinele chinezești, fie puteți să îl preparați în casă, fie folosiți un aluat congelat, cum ar fi cel de quiche, întins foarte subțire și tăiat în pătrate. Înveliți oul într-un pătrat de aluat și lipiți marginile. Puneți câte 3 ouă înfășurate pe o țepușă de lemn și prăjiți-le în baie de ulei. Serviți-le cu sos picant.

Ouăle scoțiene sunt un fel interesant. Sunt ouă fierte, învelite în carne de cârnați și prăjite pentru un exterior crocant și un interior moale. Puteți schimba, însă, compoziția de carne și să folosiți în schimb compoziție pentru falafel. Pentru un rezultat delicios, cel mai bine ar fi ca gălbenușul ouălor să fie încă moale. Așa că fierbeți ouăle puțin și puneți-le curățate imediat în apă rece, astfel încât să se oprească procesul de gătire. Țineți cont că ele vor mai trece o dată prin încălzire atunci când vor fi prăjite. Lucrați cu delicatețe cu ele, pentru că având miezul moale, șansele să se spargă sunt foarte mari. Puneți compoziția de carne sau năut între două foi de copt și presați-o într-un strat gros de jumătate de centimetru, așezați oul în mijloc și înfășurați-o în jurul lui. Pentru un rezultat extra-crocant, dați-le prin pesmet panko și apoi prăjiți. Merg perfect cu o salată.

Puteți să vă inspirați și din mâncarea mexicană pentru huevos rancheros, adică ochiuri făcute în sos de roșii. Preferabil este să folosiți roșii proaspete pe care să le tocați mărunt și să le puneți la sotat, dar puteți merge și pe varianta prescurtată cu roșiile de la conservă. Odată ce aceste sunt gătite și asezonate după gust (sare, piper, boia afumată, oregano, ce vreți voi), faceți „gropi” în tigaie, în care să așezați ouăle sparte și trageți puțin de albuș să se combine cu sosul de roșii. Vor fi gata când albușul s-a albit și gălbenușul este încă moale. Puteți le serviți cu tortilla sau cu pâine și guacamole. Dar puteți face și varianta turcească, menemen, în care ouăle sunt făcute jumări printre sosul de roșii tocate, la care puteți adăuga și ardei gras tocat mărunt.

Și o tehnică cu care europenii nu sunt prea obișnuiți, dar care este destul de populară în Asia, este cea de a face o cremă de ou la aburi. Trebuie să amestecați o parte ouă bătute cu două părți de apă călduță și să asezonați. Strecurați compoziția într-un bol și puneți bolul într-un vas de gătire la aburi. Consistența finală ar trebui să fie cea a unei șarlote. Iar deasupra puteți pune ce topping-uri doriți, de la parmezan ras, la verdețuri tocate sau ce aveți poftă.

Feluri mediteraneene care aduc primăvara în farfurie

No Comments

Despre dieta mediteraneeană s-a tot vorbit. Iar eu am crescut și m-am format ca bucătar cu preparatele din zona Mării Mediterane, a Nordului Africii și Orientului Mijlociu, o mâncare simplă, gustoasă, cu ingrediente ușor de combinat și folosit. Dar și văratice, pentru că prospețimea lor te face să simți briza mării și bucuria de a mânca.

Am făcut o selecție a câtorva feluri de mâncare faimoase provenite din zona mediteraneeană, care să vă aducă mai repede primăvara în stare și pofte. Nu o să vă dau neapărat rețete, ci idei de preparate, fiind vorba de mâncăruri pe care toți le știți, dar poate că ați uitat de ele după lunile de iarnă cu tocane grele și gustoase.

Risotto poate fi primăvara plin de verdețuri, lăsându-l în urmă pe cel „pământos” cu ciuperci care a dominat farfuriile în ultima vreme. Ați încercat, de exemplu risotto cu urzici? Sau poate cu leurdă? Ambele se sotează separat și se adaugă aproape de sfârșit în risotto-ul clasic.

Și dacă tot preparați risotto, poate mai păstrați puțin și pentru niște arancine, chiftelele de risotto umplute cu ce vreți voi, provenite din sudul Italiei, pe care puteți să le acompaniați cu un pesto făcut în casă din busuioc proaspăt, dar și din alte verdețuri de sezon, cum ar fi leurda.

Salata Niçoise (provenită din Nice, sudul Franței) se pare că era la origini făcută doar cu anșoa, roșii și ulei de măsline. În timp, însă, ea a evoluat, iar acum cele mai gustoase variante conțin cartofi și ouă fierte, ton, fasole verde fiartă, capere, măsline negre sau kalamata și câteva fileuri de anșoa, pentru un gust umami complet. Totul stropit cu ulei de măsline și zeamă de lămâie proaspăt stoarsă.

Și humusul nu trebuie uitat. La varianta simplă puteți adăuga acum, în plină primăvară o salată tabbouleh deasupra sau alte verdețuri tocate mărunt, din ceea ce găsiți pe tarabele din piață în perioada aceasta.

Este momentul și pentru spanakopita sau orice tip de plăcinte cu spanac aveți chef. Combinat cu brânză telemea proaspătă și adunat în aluaturi de plăcintă făcute după rețete tradiționale sau cumpărate gata congelate, de ce nu?, clar este momentul pentru spanac gustos.

Și falafelul poate reveni în forță, fie el prăjit sau copt, acompaniat de salate pline de legume și verdețuri, fie pus direct pe farfurie, fie în lipii înfășurat.

Și să nu uităm de salata grecească. După atâtea tocane, o farfurie plină cu roșii, brânză, castraveți, măsline și ardei gras, totul stropit cu ulei de măsline din belșug și presărat cu oregano (proaspăt), este fix ceea ce meritați.