chefjosephhadad.ro

SFATURI

Câteva sfaturi pentru o bucătărie mai eficientă

No Comments

Când lucrezi în bucătăria unui restaurant, fiecare suprafață de lucru, fiecare ochi, fiecare cutie și sertar sunt exploatate la maximum și organizarea este esențială. Dar cine zice că nu este esențială și în bucătăriile de acasă? Mai ales că multe apartamente nu dispun de spații generoase, așa că o bună exploatare a spațiului și optimizare a timpului sunt esențiale.

Iar ca să începem cu optimizarea timpului și a procesului de lucru, primul pas este să citiți cu atenție rețeta până la sfârșit. În unele cărți de bucate nu sunt descriși pașii în ordinea exactă, mai ales că unele proceduri se pot întrepătrunde.

De asemenea, când faceți o rețetă nouă ce necesită coacerea, setați timer-ul cuptorului pentru mai puține minute decât sunt indicate în rețetă, astfel încât să puteți verifica produsul înainte de a putea să se ardă. Fiecare cuptor are propriul ritm și e bine să faceți teste.

Pe aceasta vi-am mai spus-o și cu alte ocazii, însă merită mereu reamintită: pentru a preveni accidentările și în același timp pentru a nu pierde timpul, un prosop de bucătărie umed pus sub tocător îl ajută să nu alunece și deci, să nu vă tăiați în timpul tocatului, dar nici să nu stați mereu să reașezați tocătorul pe masă.

În schimb, prosopul de bucătărie umed nu ar trebui niciodată folosit pentru a scoate ceva încins din cuptor pentru că vă veți arde foarte tare. Dacă nu aveți mânuși, folosiți un prosop uscat.

Curățenia pe parcursul preparării este esențială. Chiar dacă aveți impresia că vă ține din gătit să faceți câte o pauză pentru a strânge resturile și a curăța suprafețele, de fapt nu va face decât să vă ușureze munca, să puteți folosi mai bine ustensilele și spațiul și să nu vă speriați la sfârșit de muntele de mizerie și vase rămase.

Asezonarea, cu sare mai ales, se face mereu pe parcurs. Dacă o lăsați pentru sfârșit, va fi prea târziu. Legumele, orezul, pastele, carnea, toate au nevoie să absoarbă sare în timpul procesului de gătire pentru a avea un gust bun. Și nu uitați de un vârf de sare și în deserturi. Aceasta va accentua aromele dulci.

Încredeți-vă în intuiție. Când aveți impresia că ceva nu arată în regulă, cel mai probabil nici nu este. Știți mai multe despre mâncare decât v-ați fi așteptat.

Cum gătim dovleceii?

No Comments

Dovleceii, la prima vedere, nu par foarte ofertanți, însă dacă le acordăm încredere, observăm că reprezintă o legumă foarte versatilă, ce poate fi gătită în tot felul de moduri, sau pot fi chiar consumați cruzi în rețetele raw-vegane.

Un fel de mâncare destul de popular vara este supa de dovlecei cu mărar, o supă ce se consumă de regulă rece. Tot pe aragaz gătiți, dovleceii sunt un ingredient bun în tocănițe și ghiveciuri.

Dați pe răzătoare și amestecați cu ou și puțină făină, plus ierburi aromatice, prin prăjire, dovleceii ajung chifteluțe delicioase.

Tot prin prăjire, însă de data aceasta feliile date prin aluatul pentru pané, puteți face dovlecei pané, ce se acompaniază perfect cu un sos de tzatziki, exact ca în Grecia.

Dar să nu uităm de dovleceii tăiați felii transversale sau longitudinale, stropiți cu puțin ulei de măsline și puși pe grătar sau pe tigaia grill.

O altă metodă este prepararea lor la cuptor. Pot fi amestecați cu alte legume sau făcuți de sine stătători, sub formă de chips-uri, de exemplu. Tot la cuptor, însă, merg făcuți și dovleceii umpluți după preferințe, cu carne sau o compoziție vegetariană. Și să nu uităm de dovleceii gratinați! Dar ce ați zice și de niște mini-pizza de dovlecei? Pe feliile mai groase, așezate pe foaie de copt, puneți puțin sos de pizza, apoi mozzarella rasă și o feliuță de salam picant și dați la cuptor.

Și mai sunt tăiețeii de dovlecel sau, cum mai sunt cunoscuți, zoodles (de la zucchini și noodles), ce se pot prepara într-o serie vastă de rețete și sunt gata foarte repede.

Toate acestea nu sunt decât tehnici prin care puteți aborda dovleceii, iar modalitățile de pregătire, combinațiile de gust și texturi rămân la limita creativității fiecărui bucătar.

Salata poate fi și gătită

No Comments

În sezonul rece este mai greu să avem parte de o hrană bazată pe legume verzi de calitate, toate sunt fie importate, fie crescute în sere. Tot în seră este cultivată și salata, dar este unul din alimentele care pot să completeze cu ușurință o masă cu aportul de prospețime și vitamine. Așa că m-am gândit să vorbim astăzi un pic despre salată.

Dar să începem cu începutul: spălatul. Cel mai bine ar fi să aveți un uscător de salate, care prin centrifugare usucă foarte bine frunzele de salată după ce au fost spălate, astfel încât să se mențină proaspete mai multă vreme. Totuși, este un instrument destul de scump și nu toată lumea are așa ceva în bucătărie. Dacă aveți unul, puteți să îl folosiți și pentru spălarea ei. Puneți frunzele cu apă în device și prin rotire, apa curăță salata. Abia apoi urmează etapa uscării.

Dar dacă nu aveți unul, atunci, pentru a nu pierde timpul spălând frunză cu frunză, detașați-le de pe cotor și puneți-le cu apă rece într-un castron mare și amestecați de câteva ori cu mâna, creând aceeași mișcare de vârtej ca și într-un uscător. Scoateți apoi cu mâna frunzele din apă (nu vărsați castronul cu frunzele în el pentru că se murdăresc la loc) și întindeți-le pe prosoape de hârtie și apoi rulați ușor, astfel încât să se absoarbă tot excesul.

Păstrarea ei, cel mai bine se face în vase de inox.

Dacă totuși s-a veștejit, și-a pierdut prospețimea, dar nu este stricată, puteți să o revitalizați prin a pune frunzele într-un castron cu apă rece și zeamă de lămâie și să le lăsați acolo între 5 și 10 minute. Dar, și după această operațiune, trebuie bine ștearsă, pentru a evita excesul de apă din mâncare, fie că o folosiți crudă sau o gătiți.

Pentru că da, și salata poate fi gătită mai mult decât o supă de salată. Iar salata gătită, mai ales pe grătar sau tigaia grill, are un gust mai bogat, ușor afumat. Dacă vreți să o puneți pe grătar, atunci recomandate sunt inimile de lăptucă sau salata iceberg ori radicchio. Frunzele exterioare de lăptucă, însă, pot fi folosite la fel ca alte verdețuri gătite, precum spanacul, ștevia, etc.

Cum refolosim resturile alimentare

No Comments

Am mai scris aici și în alte dăți despre cât de importantă este prevenirea risipei alimentare și cum putem să folosim până la ultima bucățică ingredientele pe care le avem, dar nu strică să vă mai reamintesc din când în când mici trucuri care să vă salveze mâncarea.

Multe părți din legume care până acum credeați că nu își au locul decât în coșul de gunoi, de fapt pot fi utilizate pentru a crea noi feluri de mâncare. Cojile de legume bine spălate pot fi chiar congelate pentru ca atunci când se adună mai multe să constituie baza pentru o supă sau un sos.

Dar să vedem și aplicații mai concrete.

De exemplu, codițele de sparanghel, acelea lemnoase, care sunt aruncate când îl pregătiți, pot fi fierte pentru supă de sparanghel sau alte supe de legume, intensificând gustul acestora. Supa rezultată se folosește imediat sau se congelează pentru când se va aduna o cantitate mai mare.

Din cojile de la sfecla roșie fierte se obține o zeamă intens colorată în care apoi pot fi fierte sau marinate alte ingrediente, impregnându-le cu acel roz intens.

Deși nu vor mai fi la fel de puternice în aromă, oasele de la fripturile gata gătite pot fi refolosite pentru a le fierbe și obține baze de supe sau sosuri.

Lichidul de la conservele de năut este un bun înlocuitor al albușurilor în preparatele care le necesită, dar se vor și vegane. Se poate face chiar și bezea din el, prin adăugarea a câteva ingrediente.

Cafeaua este un bun nutrient pentru plane, așa că puteți turna cafeaua neagră (fără lapte sau zahăr) care s-a răcit și nu o mai bea nimeni, în ghiveciul cu plante aromatice, de exemplu. Sau puteți folosi resturile de cafea din filtru ca îngrășământ direct peste pământul din grădină.

Multe rețete de deserturi cer vanilie și cea mai bună este cea naturală, din păstăi. Dar acolo se folosesc doar semințele, lăsând în urma lor păstăile. Pe care este păcat să le aruncăm. Ele pot fi puse în borcanul cu zahăr, pentru a-l aromatiza sau pot fi puse într-un borcan cu vodcă (8 păstăi la o cană de vodcă) și lăsate timp de 6 săptămâni într-un loc întunecos, agitând borcanul din când în când, pentru a obține extractul de vanilie ce îl puteți folosi ulterior în prăjituri în locul vaniliei proaspete.

Mică enciclopedie de brânzeturi

No Comments

Societatea occidentală a dezvoltat de-a lungul secolelor o adevărată pasiune pentru brânzeturi. Dacă produsele pe bază de lapte se regăsesc în dieta tuturor culturilor, nicăieri nu s-au dezvoltat la fel de mult ca în Europa, de unde au migrat apoi către lumea anglosaxonă. Dar dintre miile de varietăți de brânzeturi de pe bătrânul continent, câteva au ajuns celebre și sunt prezente în diverse feluri de mâncare emblematice.

Dintre acestea, majoritatea sunt provenite din Franța și Italia, dar se remarcă brânzeturi și din Spania, Anglia sau Olanda.

Parmezan (Italia)

Este o brânză maturată, provenită din nordul Italiei, din zona Emilia-Romagna și se folosește cel mai mult ca ingredient pentru definitivarea felurilor pe bază de paste sau risotto, dar se consumă și ca atare, adesea înmuiat în ulei de măsline extravirgin.

Mozzarella (Italia)

Produsă din lapte de bivoliță sau de vacă, mozzrella este o brânză moale, proaspătă, ce trebuie consumată destul de repede. Variantele sale mai uscate se folosesc pentru pizza, iar cele proaspete și zemoase merg perfect în salate, dintre care cea mai cunoscută este caprese, o combinație de mozzarella cu felii de roșii și busuioc, totul stropit cu ulei de măsline.

Gorgonzola (Italia)

Este o brânză moale, cu mucegai albastru, provenită tot din Nordul Italiei. Are un gust puternic și se consumă cel mai mult sub formă de sos, în combinațiile quatro formagi pentru pizza sau paste, dar și pe platourile de brânzeturi.

Bire (Franța)

Împreună cu surata ei, Camembert, Brie este o brânză moale, învelită în mucegai alb. Are un gust destul de delicat, ce este, însă, potențat prin coacerea ei, așadar se poate consuma atât ca atare, acompaniind un pahar de vin sau în salate, cât și coaptă în cuptor și asezonată cu diverse ierburi aromatice.

Manchego (Spania)

Este o brânză maturată, făcută din lapte de oaie, cu o textură fermă și un gust destul de puternic, ce se intensifică pe măsură ce maturarea este mai lungă. Fiind o vedetă în sine, brânza manchego se consumă cel mai mult ca atare.

Cheddar (Anglia)

Provenită din Anglia, această brânză tare își ia numele de la procesul prin care este obținută (cheddarring). Deși se consumă și ca atare, mai ales în platouri de brânzeturi și alături de un vin sau o bere artizanală, cheddar se topește foarte bine, așa că este preferata bucătarilor atunci când vine vorba de burgeri sau alte preparate ce pot fi acoperite cu brânză gratinată.

Gouda (Olanda)

Cea mai cunoscută brânză olandeză este obținută din lapte de vacă și este maturată, cu consistență cremoasă, ce se topește destul de repede, deci poate fi folosită în feluri calde, dar și ca atare.

Feta (Grecia)

Foarte similară cu telemeaua de pe la noi, feta se face din lapte de oaie și de capră și este o brânză semi-maturată. Faimoasa salată grecească este preparatul cel mai cunoscut în care o întâlnim, însă în bucătăria elenă este folosită și la gătit în feluri precum saganaki.

Emmentaler (Elveția)

Cunoscută la noi sub denumirea de schwaitzet, este o brânză ce dezvoltă bule de aer în tipul procesului de producție, ce dau aspectul găurit al produsului final. Are un gust dulceag și se consumă fie ca atare, fie în sandvișuri calde și alte gratinuri, având calitatea de a se topi foarte bine, dar și pentru fondue.

Surf & turf pentru o cină elegantă

No Comments

Surf and turf este un preparat rafinat, cu o istorie mai recentă decât ați crede. Deși pare desprins din vechile cărți de bucate franțuzești, de fapt, el a apărut pe la jumătatea secolului trecut în Statele Unite ale Americii și de atunci a scris istorie.

Surf-ul vine din apă, iar turf-ul de pe uscat, așa că numele acestui preparat se trage de la ingredientele sale principale: fructele de mare și carnea de vită. De aici, însă, au apărut diverse derivate, deși rețeta clasică presupune homar și carne de vită. În prima mea carte de bucate, chiar am o rețetă care reunește cele două elemente, dar la care se adaugă și rafinatul foie gras. În ceea ce privește carnea, aceasta este cel mai adesea vită, dar mai poate fi înlocuită și cu alte tipuri de carne roșie, iar homarul se poate substitui cu creveți, calamar sau scoici St. Jaques.

Primele atestări documentare ale surf’n’turf vin de la începutul anilor ’60 dintr-un restaurant din Seattle, iar apoi a migrat și spre coasta de est și de aici în întreaga lume.

Astăzi, însă, chefii de oriunde nu se sfiesc să facă abuz de imaginație și să combine ingrediente provenite din mare și de pe uscat într-un mod creativ, obținând variațiuni de surf and turf dintre cele mai interesante. Cum ar fi un file de somon perfect gătit și combinat cu un ou poșat impecabil sau un sushi de homar acoperit cu o fâșie fină de carene de vită „gătită” la torță. Dar mai există și deja clasicul burger surf and turf, cu chifteaua de vită și creveți, ori carpacio combinat de vită și ton. O altă combinație interesantă este cea de ravioli umplute cu homar și acoperite de un sos brun de vită. Și să nu uităm de frigăruile combinate, pe ale căror țepușe sunt aliniate bucăți de vită fragedă, legume și creveți. Toate acestea intră în categoria surf’n’turf și puteți să le reproduceți oricând și acasă.

Friptură la sous vid făcută în casă

No Comments

Când avem de a face cu o bucată de carne de calitate, frumos maturată, este păcat să o stricăm printr-o eroare de gătire ce poate apărea atunci când este pregătită pe grătar sau în tigaie. Așa că varianta în care ea este gătită la sous vid ajută la un control mult mai fin al rezultatului final.

Tehnica de gătire sous vid, adică în vid, pare, la prima vedere, o întreagă știință. Și la a doua vedere tot o știință este, însă una destul de accesibilă și fără aparatura profesională. Prin controlul strict al temperaturii și timpilor de gătire, obținem rezultate mult mai exacte. În plus, prin amplasarea cărnii în punga vidată împreună cu condimentele potrivite, acestea pătrund mai profund în fibră și aromatizează friptura.

Înlocuirea aparaturii

Tehnica de gătire sous vid nu este una foarte recentă, însă în ultimii ani au apărut ustensile domestice, cu prețuri foarte accesibile, ce dau satisfacție bucătarilor amatori. Totuși, puteți obține același rezultat și cu ceea ce aveți deja la îndemână în bucătărie.

În locul pungii și aparatului de vidare puteți folosi o pungă de tip zip lock în care puneți carnea și condimentele, închideți punga până la jumătate de centimetru și introduceți-o treptat într-un vas adânc plin cu apă. Presiunea exercitată de apă asupra pungii va elimina aerul. Când ajungeți cu punga în apă până la colțul rămas deschis, închideți fermoarul pungii și carnea este vidată.

În locul aparatului de menținere a temperaturii scăzute pentru gătire puteți folosi cuptorul electric de acasă. Puneți punga vidată în oala cu apă încălzită la temperatura dorită, pe care o introduceți în cuptorul setat la temperatura specificată pentru gătirea potrivită conform tabelelor și setați timpul necesar pe timerul cuptorului.

Cum gătim

Primul pas este alegerea cărnii. Nu atât tipul ei, cât grosimea ei. O bucată prea subțire transformată în friptură nu va putea să obțină acel contrast delicios de crustă cu carne fragedă la mijloc pentru că se va găti prea tare la interior înainte de a apuca să dezvolte crusta. Așa că grosimea idală este undeva pe la 3,5-5 cm. Chiar dacă pare o friptură mare, mai bine pregătiți una pentru două persoane, decât să faceți două care să fie uscate.

La sous vid temperatura la care trebuie gătită carnea de vită pentru stadiul rare este de 49oC, pentru medium rare este de 60oC, iar pentru well done, 71oC. Totuși, bucățile cu un grad ridicat de grăsime intramusculară, precum ribeye, adică antricot, merg gătite la o temperatură un mai ridicată cu câteva grade pentru că grăsimea permite menținerea suculenței cărnii.

Așadar, pentru o friptură rare indicația este de a sta în instalația sous vid între 49oC și 53oC timp de una până la două ore jumătate. Pentru mediu trebuie să stea între 54oC și 62oC vreme de 1-4 ore, iar pentru well done între 63oC și 69oC între 1 și 3 ore. Friptura este gata și într-o oră, însă frumusețea gătirii sous vid este că nu depinzi la minut de ea. Așa că poți pleca să îți rezolvi treburile și să te întorci peste două ore pentru a finisa.

Odată scoasă din punga vidată, friptura nu va avea față, așa că va trebui finisată pe tigaie sau grătar. Pentru aceasta trebuie să ștergeți bine carnea și să o puneți într-o tigaie încinsă cu puțin ulei și, eventual și puțin unt, pentru un gust mai caramelizat. Lăsați aproximativ 45 secunde până la un minut pe fiecare parte și apoi puteți să o mai așezați și cu lateralele pe tigaie, ca să închideți „prăjirea” cărnii.

Pentru friptura făcută la sous vid nu este neapărat necesar să lăsați carnea să se odihnească câteva minute, ca în cazul celei făcute direct pe tigaie sau la grătar.

Trucuri de bază care salvează mâncărurile

No Comments

De multe ori când intru în bucătărie îmi dau seama că fac tot felul de lucruri care îmi vin natural, care mi se par normale, dar despre care apoi aflu de la colegii mei că sunt trucuri pe care ei nu le știau până atunci. Și îmi dau seama că și eu le-am „furat” în timp de la alți bucătari alături de care am lucrat și au devenit o a doua natură a mea.

Și așa cum împărtășesc cu colegii mei toate aceste artificii culinare, vreau să împărtășesc și cu voi câteva din trucurile de bază care să vă salveze mâncărurile și ingredientele, să le prelungească viața.

De exemplu, bananele sunt printre cele mai frecvente fructe în casele noastre. Dar bananele sunt foarte pretențioase, chiar dacă nu ne dăm seama de acest lucru. Dacă le cumpărăm verzi, în speranța că se vor coace acasă, există posibilitatea ca ele să se transforme din verzi în negre fără să mai treacă prin etapa delicioasă a bananelor galbene și coapte. Iar acest lucru cel mai adesea se întâmplă când le păstrați în frigider. Temperatura optimă de păstrare a lor este între 15 și 20 grade Celsius, dar acest lucru este cam greu acasă. Și aveți grijă cum le transportați de la supermarket acasă. Dacă sunt presate de alte alimente, vor dezvolta imediat petele negre. Iar dacă sunt răscoapte, în afară de deja faimoasa banana bread sau un smoothie, puteți să le folosiți într-un mod delicios și prin a le face pané, dându-le astfel o textură crocantă, dar și ca ingredient de bază în pancakes pentru un mic dejun aromat.

Un alt ingredient frecvent în frigiderele noastre este morcovul. Doar că uneori uităm de el prin vreun sertar și ne dăm seama că există atunci când este deja deshidratat, veștejit și ușor gumos. Vestea bună este, însă, că poate fi salvat. Este suficient să lăsați morcovii câteva ore în apă rece, astfel încât să își recapete forma inițială. Totuși, nu îi lăsați mai mult de o zi pentru că sunt precum niște bureți și vor absorbi prea multă apă.

Cum se frige pe grătar peștele

No Comments

Probabil că știți deja cât de mult îmi place peștele și că îl prefer în fața cărnii, încercând să îl consum de câteva ori pe săptămână. Dar peștele este o materie primă delicată, ce trebuie tratată cu multă grijă pentru a obține rezultatele cele mai bune.

Voi începe cu somonul pentru că este cel mai preparat pește de către bucătarii amatori, atunci când vine vorba de făcut pe tigaie sau grătar. Chiar dacă alegeți somon de captură sau de crescătorie, important este ca fileurile să fie mai groase (adică din partea de mijloc a trunchiului), astfel încât să permită prăjirea bine a pielii. Un fileu subțire se va găti foarte repede și pielea nu va avea timp să devină cu adevărat crocantă.

Pentru a nu se lipi de grătar sau tigaie, peștele trebuie să fie bine șters (cu cât este mai puțină umiditate pe suprafața lui, se creează mai repede pelicula ce închide celulele de la suprafața cărnii, astfel încât să nu se piardă sucurile proprii) și, eventual, uns cu puțin ulei de floarea soarelui.

Următorul pas este să fie pus pe grătarul curățat și bine încins, cu pielea în jos. Chiar și cu pregătirile prealabile, este posibil să se lipească puțin la început, însă odată ce pielea este bine gătită, se va desprinde. Timpul exact cât să stea pe această parte, nu vi-l pot da, pentru că variază de la grătar la grătar, însă probabil că undeva pe la 4 minute ar fi.

Pentru a-l întoarce, cel mai bine este să folosiți o furculiță pentru friptură, din aceea ca o furcă cu doi dinți, pe care o băgați cu grijă pe sub somon, chiar prin spațiile dintre grilele grătarului, pentru a nu distruge pielea, iar spatula o folosiți doar pentru a ajuta la întoarcerea lui. Pe această parte îl mai lăsați cam jumătate din timpul pe care l-ați avut pentru partea cu pielea.

O altă „friptură” de pește foarte apreciată este cea de ton, care cel mai bine se consumă cât mai crudă pentru că altfel va fi mult prea uscată și înecăcioasă. De aceea este bine să alegem steak-uri de minimum 2 cm grosime, astfel încât la gătirea pe grătar sau plită să nu apuce să se pătrundă prea mult în interior.

Ca și în cazul somonului, și tonul trebuie bine șters înainte de a fi pus la fript, dar și uns cu puțin ulei. Timpul de gătire este unul foarte scurt pe fiecare parte, și, tot ca la somon, e de preferat să îl întoarceți cu ustensile cât mai fine. Pentru că diferența de culoare între crud și gătit este foarte mare, puteți observa cu ușurință pe margini când tonul începe să se pătrundă, însă, țineți cont că marginile sunt mai expuse, deci dacă ele vor deveni albicioase, la interior totuși va rămâne roz, roșu sau grena.

Soluții de urgență

No Comments

Într-o bucătărie ideală, avem toate ustensilele și toate ingredientele la îndemână, iar tehnica noastră desăvârșită ne face să creăm feluri de mâncare delicioase… Doar că, din păcate, nu trăim într-o lume ideală și diverse accidente se întâmplă în orice bucătărie. Așa că m-am gândit să vă dau câteva ponturi despre cum puteți salva unele situații.

Gătirea legumelor poate fi destul de capricioasă dacă vă luați cu vorba la telefon și ați uitat pe foc chiar și câteva minute în plus broccoliul pus la aburi sau morcovii din cuptor. Sotate, fierte, gătite la abur sau la cuptor, legumele dacă stau prea mult își pierd textura, culoarea și gustul așa că de multe ori ceea ce trebuia să fie o garnitură delicioasă poate să devină un mic dezastru. Dar doar mic, pentru că există soluții.

În cazul legumelor fierte în apă sau la aburi, dacă nu au fost mult prea mult gătite, o soluție este vărsarea lor imediat într-un bol cu apă cu gheață. Aceasta stopează procesul intern de gătire și dă o oarecare fermitate legumelor.

Dar ce ne facem cu legumele sotate sau la cuptor? Pe acestea nu le putem pune în apă cu gheață. Și atunci trebuie să scoatem ce e mai bun din ele, fără a le arunca direct la coș. În cazul acesta, supa cremă este soluția. Transferați legumele într-un blender împreună cu apă sau, mai bine, supă de bază și amestecați. Pentru fiecare două căni de legume, adăugați o cană de lichid. Practic, doar asezonând cu sare și piper supa este gata. Dar dacă vreți un gust mai complex puteți adăuga ceapă sotată, smântână lichidă, zeamă de lămâie sau tot felul de condimente. Și iată cum chiar dacă nu aveați în plan o supă, reușiți sa salvați niște legume prea gătite.

Sau puteți să le faceți gratinate. Le transferați într-un vas uns cu unt, presărați deasupra parmezan ras amestecat cu pesmet și le puneți pentru câteva minute în cuptor pe funcția grill.

Un alt pont, care vă va salva gustul mâncării ține de carnea congelată. Prin acest proces, carnea își pierde savoarea inițială, dar de multe ori nu avem de ales. Așa că putem folosi trucul de a-i potența aroma cu ajutorul oțetului balsamic. Puneți carnea la dezghețat într-o pungă de tip ziplocker, care se închide bine, alături de câteva picături de oțet balsamic. Pe măsură ce carnea se va dezgheța și va lăsa în pungă din sucurile proprii, acestea se vor combina cu oțetul și la final vor pătrunde înapoi în fibră împreună. Oțetul va ajuta la frăgezirea cărnii, dar și la savoarea ei, redându-i gustul umami specific. Atenție, însă, trebuie să fie oțet balsamic, care are acea notă dulce-caramel, și să nu puneți mult, pentru a nu ruina gustul de carne. În plus, după cum v-am mai spus și cu alte ocazii, carnea se dezgheață în frigider sau sub apă rece, în niciun caz pe masă sau sub apă caldă, pentru că aceste procedee favorizează apariția bacteriilor și, deci, stricarea cărnii.