chefjosephhadad.ro

SFATURI

Răzătoarea multifuncțională

No Comments

Acea răzătoare cu patru fețe, pe care o are toată lumea în bucătărie, este mult mai folositoare decât sunteți obișnuiți. Probabil că cel mai adesea o folosiți pentru brânză rasă, dar multifuncționalitatea ei merge departe.

Hai să începem cu modul ei de utilizare. Forma logică este de a pune răzătoare în picioare pe tocător sau în bol, însă dacă aveți o cantitate mare de ras, este posibil să ajungeți să vă doară mâna. O mișcare mai lejeră decât sus-jos este stânga-dreapta, așa că așezarea răzătorii culcat, cu fața pe care vreți să o folosiți în sus, ușurează munca. În plus, produsul ras se strânge în interiorul ei, fiind mai ușor de transportat până la tigaie, de exemplu.

Deși pe ele scrie că sunt pretabile pentru mașina de spălat vase, sfatul meu este să vă rupeți un minut și să le spălați de mână pentru că presiunea apei din mașină determină tocirea „colților” mai repede, deci o durată de viață mai scurtă a răzătorii.

Și nu vă sfiiți să folosiți toate cele patru părți, nu doar cele două cu găuri. Partea cu câteva spații rectangulare subțiri funcționează ca o mandolină, așa că o puteți folosi pentru fâșii subțiri de castravete sau dovlecel, ori pentru felii subțiri de ceapă sau roșie. Partea cu găurele cu gheruțe este foarte bună pentru citrice, nucșoară sau hrean, de exemplu.

Dar răzătoarea poate fi folosită și pentru diverse alte alimente în afară de legume și brânză. Untul rece este unul din acestea. Prin raderea pe partea cu găuri mari, îl micșorați și astfel se poate topi mai ușor. De asemenea, este bun pentru prăjiturile care cer unt rece: bucățile mici ajută la încorporarea untului mai repede în aluat sau cremă. Tot pentru a scurta timpul, folosiți o răzătoare pentru a da roșiile pe ea, obținând o pulpă fină, care se transformă mult mai repede în sos decât dacă le-ați fi tocat cu cuțitul. Dacă nu aveți o presă de usturoi, folosirea răzătorii cu dinți mici este mult mai facilă decât tocarea și presarea usturoiului cu cuțitul.

De asemenea, puteți folosi răzătoarea pe post de separator de frunze pentru ierburile aromatice. În loc să piguliți frunză cu frunză, treceți tulpinile prin găurile mari ale răzătoarei și frunzele vor cădea automat.

Moduri creative de a folosi pesto

No Comments

Ori îți place, ori nu-ți place. Așa se spune despre pesto. Însă cel mai adesea suntem obișnuiți cu acest sos fresh de busuioc pentru paste sau, eventual, peste o burrata catifelată. Dar întrebuințările lui ca element de gust (și nu numai), pot fi mult mai largi. Eu o să vă dau câteva idei, iar pentru restul, lăsați-vă imaginația să zboare.

Combinația de humus și pesto este una minunată. Fie că le faceți pe fiecare de la zero (în cazul ăsta puteți chiar să nu mai adăugați tahini în humus) sau le cumpărați de-a gata, fie că amestecați pesto în humus sau îl puneți doar deasupra, ca topping, este o opțiune de masă foarte gustoasă.

Și cu cartofii merge de minune. Fie că vorbim de cartofi copți (întregi sau tăiați, presărat peste ei când sunt scoși din cuptor), de salată de cartofi (în cazul acesta, amestecat cu maioneza sau ca dressing de sine stătător) sau de piure (amestecat în piure, pe care apoi îl puteți garnisi sau gratina cu parmezan).

Pentru ouăle umplute puteți amesteca gălbenușurile cu pesto în loc de maioneză și, dacă faceți pesto-ul în casă, ce ar fi să îl faceți cu un mix de busuioc și mentă? Acesta se potrivește și mai bine cu oul fiert.

Și supele anoste pot primi un zvâc de la o lingură de pesto. Așa cum pui smântână în ciorbă, niște peste adaugă profunzime gustului. Merge bine cu supa de roșii, supa minestrone și alte supe-creme de legume, cum ar fi cea de cartofi și praz, de exemplu.

O altă idee mai puțin întâlnită este cea de cheesecake sărat, în care puteți adăuga pesto ca element de gust. Folosiți pesmet în loc de biscuiți pentru blat și o combinație de ricotta cu smântână sau cremă de brânză, amestecate cu pesto, iar deasupra presărate roșii uscate tăiate.

Că tot a venit vara și vremea porumbului copt, ce ar fi să încercați varianta cu pesto? În loc de unt întins pe porumbul copt, să puneți pesto și, eventual să mai presărați și niște parmezan ras pe deasupra.

Dacă trebuie să pregătiți niște tratații rapide pentru musafiri, folosiți o foaie de aluat foietaj peste care ați întins pesto, o rulați și tăiați rondele pe care le puneți apoi la cuptor. Tot pentru o masă cu invitați, de exemplu, ați putea folosi pesto-ul pe post de dip: pregătiți bastonașe de legume (morcovi, țelină apio, ridichi, castraveți, ardei gras), de cașcaval și/ sau grisine și așezați-le în jurul unui bol de pesto în care să fie înmuiate.

Și un risotto cât se poate de simplu beneficiază de gustul complex pe care i-l oferă una-două linguri de pesto adăugate la final.

Și să nu uităm de ciupercile umplute, care ar putea primi printre ingredientele lor și niște pesto, pentru un gust mai complex și fresh.

O modă care circulă acum online și nu este deloc de ignorat o reprezintă prăjirea ochiurilor în pesto în loc de ulei. Tot pentru ouă, de data aceasta întins peste omletă, pesto vine ca un condiment minune.

Tehnici de gătire a legumelor împrumutate de la carne

No Comments

Tehnicile despre care vom vorbi mai jos sunt cel mai adesea folosite pentru gătirea cărnii, însă pot fi aplicate cu succes și pentru legume, oferindu-le acestora mai multă savoare.

De exemplu, folosirea temperaturii ridicate la coacere ajută la activarea zaharurilor interne din legume, făcându-le mai dulci. În același timp, din punct de vedere al texturii, acestea vor fi crocante la suprafață și moi în interior. Înfierbântați cuptorul la 220-230oC și lăsați și tava la încins în timp ce pregătiți legumele cu ulei de măsline, sare și ce condimente vreți. Răspândiți-le bine în tavă, ca să nu se aglomereze într-un loc și să se gătească în aburi și lăsați-le în cuptor până prind pete maronii. Și aveți grijă să le tăiați în bucăți egale.

Marinarea dă gust legumelor. Puneți-le într-o pungă cu ulei de măsline și ce condimente doriți, închideți-o și aveți răbdare minimum câteva ore ca aromele să se difuzeze în legume. Iar când vine vorba de arome, puteți fi oricât de creativi, ca și în cazul cărnii. Puteți folosi și marinarea uscată, adică frecarea legumelor cu mixuri de condimente (pre-făcute sau combinate de voi). Dați cu puțin ulei legumele, și apoi presărați mixul de condimente din abundență și frecați puțin. Gătiți apoi legumele fie marinate, fie cu condimente uscate, după cum vreți, pe grătar, în tigaie sau la cuptor. Țineți cont că pentru vinete și ciuperci, care au multă apă, ar trebui să le presărați întâi cu sare și să le lăsați o oră ca să se extragă apa, apoi să le ștergeți și abia apoi să le puneți la marinat/ condimentat. Tot o marinare se poate face și în saramură. Legumele dure precum conopida sau rădăcinoasele pot fi lăsate peste noapte într-o saramură cu o parte sare la 100 de părți de apă sau o oră într-o saramură cu 10 părți sare la 100 părți apă. Aceasta va accentua aroma legumelor.

Afumarea este o metodă care face minuni cu carnea și peștele, dar poate fi foarte bine aplicată și legumelor. Nu uitați să le tăiați în bucăți de aproximativ aceeași mărime și să le condimentați corespunzător. Apoi urmați procedeul de afumare clasic, lent, fie că aveți o afumătoare, fie că o faceți pe un grătar.

La fel cum sigilați carne în tigaie înainte de a o găti în diverse feluri, același lucru se poate face și cu legumele. Temperatura ridicată va crea o crustă caramelizată la suprafața legumelor. Puneți ulei cât să acoperiți fundul tigăii, încingeți-o bine și puneți legumele împrăștiate lejer, iar când s-au caramelizat pe o part, întoarceți-le. Apoi le puteți coace în cuptor sau le puteți înăbuși în cratiță, punând și puțin lichid (supă, apă, vin, etc).

Baia de unt este frecvent folosită pentru friptura de vită, însă poate fi aplicată și la legume. Începeți prin sigilarea lor, apoi dați focul mic și adăugați unt (pentru varianta vegană, folosiți unt de cocos). Puteți adăuga, ca la friptură, și un cățel de usturoi și ceva ierburi aromatice. Odată ce untul s-a topit, turnați permanent cu lingura din el peste legume, mișcând continuu, până ce acestea se gătesc.

Și tehnica sous-vide se poate aplica la legume. Bucățile de legume tăiate în mod egal se pun în pungi vidate cu alte ingrediente de aromă (grăsimi, acid, condimente) și apoi se pun în mașina de gătit sous vide la 84-90oC între 30 minute și 3 ore, în funcție de legume.

Legumele pot fi gătite și după metoda confit, adică de fierbere în grăsime, vegetală sau animală. Pentru a păstra temperatura grăsimii constantă și a nu transforma fierberea în prăjire, cel mai bine este să le gătiți la foc mic în cuptor. Iar cele mai pretabile sunt rădăcinoasele, însă și roșiile decojite pot fi o variantă gustoasă.

Deglasarea se folosește de obicei după sigilarea cărnii pentru a păstra aromele acesteia și în sos. Însă de ce nu ne-am bucura de ea și la legume? Puteți să scoateți legumele după sotare din tigaie sau să le lăsați acolo și să adăugați lichidul rece (vin, congnac, supă, apă, bere, suc de fructe) și să amestecați, scrijelind cu o lingură de lemn fundul tigăii.

Combinații surprinzătoare pentru friptură

No Comments

O carne bună de friptură este remarcabilă prin ea însăși, însă adesea este garnisită cu sosuri și garnituri, pentru a o transforma într-un fel de mâncare complex. Iar dacă cu sosul de piper verde sau gorgonzola sunteți obișnuiți, ce ar fi să vă extindeți orizonturile gustative și către alte arome și texturi?

Astăzi povestim despre combinații surprinzătoare pentru friptură adunate din bucătăriile lumii.

Probabil că sunteți obișnuiți cu sosul teriyaki pe somon sau pui, însă acesta se potrivește foarte bine și cu o friptură de vită, impregnându-i o aromă umami. Sosul clasic este făcut din sos de soia, mirin (un vin dulce de orez), zahăr, usturoi și ghimbir, însă de la această combinație, apar diverse rețete și cu alte ingrediente. Iar raportul dintre ele este esențial pentru a obține gustul echilibrat. Puteți testa rețeta perfectă în casă sau puteți merge pe scurtătura sosului cumpărat de-a gata. Turnat peste friptură și presărată apoi cu cozi de ceapă verde tocate și semințe de susan, iese o combinație foarte bună.

Guacamole este, poate, un fel cu care sunteți obișnuiți, dar cât de des l-ați mâncat în combinație cu o friptură de vită? Pur și simplu pregătiți friptura după bunul plac și, după ce s-a odihnit, așezați deasupra o lingură generoasă (sau mai mult) de guacamole.

Mergând în celălalt capăt al lumii, ne oprim cu inspirația în Coreea, acolo de unde vine kimchi, un fel de varză (și alte legume) murată și picantă, care poate fi o garnitură excelentă la friptură. Puteți să o folosiți ca atare, direct din borcan, sau trasă câteva minute la tigaie, ca un fel de varză călită alături de carne.

Gremolata este, să îi zice, un condiment italian. Este un amestec de pătrunjel tocat, usturoi zdrobit și coajă de lămâie rasă. Pur și simplu presărați acest amestec proaspăt peste friptură, pentru a-i da o notă fresh și gustoasă.

Sosul de zmeură, pe care poate că l-ați pune în mod normal peste înghețată sau un cheesecake, șade bine și peste o friptură. Folosiți zmeură proaspătă pe care o înăbușiți în tigaie cu un pic de apă și puțin zahăr până se desface și se transformă într-o dulceață lejeră. Puteți adăuga și puțina zeamă de lămâie, care va ajuta nu doar la gust, ci și la o culoare mai deschisă și intensă a sosului. Pentru un rezultat rafinat, treceți sosul prin strecurătoare pentru a îndepărta semințele înainte de a-l turna peste friptură.

Rămânând în zona fructată, mergem către inspirația dintr-o salsa tipică, însă de data aceasta va fi făcută din fructe. Folosiți fructe aromate, precum mango, papaya, kiwi, căpșuni, piersici, pe care le tocați cubulețe mici, la care adăugați apoi ardei iute tocat și ierburi aromatice proaspete, tocate și ele, dintre care menta, busuiocul și coriandrul merg cel mai bine. Asezonați salsa cu zeamă de lămâie și serviți-o fie separat, lângă friptură, fie presărată deasupra.

Pentru o cină deosebită, încercați varianta de friptură cu caviar. Presărați o lingură generoasă din micile perle negre cu gust marin, realizând astfel un surf&turf inedit. Rămânând în același registru, o coadă de homar este și ea potrivită pentru un surf&turf de zile mari. Gătiți separat friptura și homarul, clădiți-le una peste alta și acoperiți cu un sos de unt și usturoi, de exemplu.

Cum să dați o nouă viață pâinii vechi

No Comments

Se apropie o serie de mese îmbelșugate pentru care, cu siguranță, veți cumpăra multă pâine. Și, uneori, este posibil ca din această pâine, să și rămână destul de multă. Ce facem cu ea, că parcă nu ne mai place uscată? V-am pregătit în cele ce urmează o serie de idei de refolosire a pâinii, ca să nu o aruncați.

Primul pas, cât este încă proaspătă, este să o congelați. Iar cea mai bună variantă este să o congelați feliată, astfel încât să scoateți câte o felie, două, atunci când aveți nevoie. Și chiar dacă a apucat să se învechească, tot o puteți congela pentru a o folosi mai târziu în celelalte variante despre care vă voi vorbi.

Primele două modalități la îndemâna oricui de a folosi pâinea veche sunt de a o transforma în crutoane sau în pesmet. Pentru crutoane puteți să o tăiați cubulețe și să le folosiți pe loc sau să le puneți la congelator. Iar pentru un gust mai complex, puteți să le trageți în tigaie cu puțin ulei de măsline și ceva condimente sau ierburi aromatice. Iar pentru pesmet, este suficient să puneți pâine bine uscată într-un robot și să o măcinați până devine o făină mai grunjoasă.

Pentru bruschette pâinea proaspătă se mai coace puțin, pe tigaie sau grătar ca să devină crocantă. Dar dacă pâinea voastră deja s-a uscat, este cu atât mai simplu. Așa că nu ezitați să faceți cu feliile rămase de la sărbători bruschette oricât de creative vreți sau clasicele stropite cu ulei de măsline și frecate cu usturoi și/sau bucăți de roșii peste care să adăugați fie alte roșii, fie diverse topping-uri.

Bucătăriile lumii au avut grijă să nu arunce pâinea veche, ci să o refolosească, creând astfel feluri de mâncare ce au devenit celebre. Deci vă recomand să profitați de ele, fie că vorbim de salata fatoush, din Orientul Mijlociu, care refolosește lipia uscată, sau de salata italiană panzanella, în care se pun bucăți de pâine uscată pe post de crutoane consistente, sau supa rece gazpacho, din Spania, care este îngroșată cu pâine uscată, și chiar feliile de baghetă uscate, cu brânză pusă la gratinat, pe care le punem deasupra bolurilor cu supă de ceapă franțuzească.

Puteți folosi bucățile de pâine uscată într-un quiche reinterpretat. Amestecați smântână cu ouă bătute și ce fel de brânză vreți, eventual și alte ingrediente, după plac, cum ar fi somon afumat, ciuperci, sparanghel, etc, și turnați într-o tavă unsă (cu unt sau ulei) în care ați împrăștiat bucățile de pâine. Dați la cuptor până se încheagă crema.

Pâinea uscată transformată în pesmet, poate fi cu ușurință folosită și ca agent de îngroșare pentru sosuri sau umpluturi. Un sos clasic britanic este cel făcut din pâine uscată cu lapte și aromatizat cu ceapă, usturoi, ierburi aromatice. Acesta este potrivit pentru pui și alte păsări gătite la cuptor, de exemplu. Tot pentru păsări, de data aceasta umplute, pâinea face minuni împreună cu alte ingrediente, fiind un agent de legare a acestora pentru a umple puiul sau curcanul făcut la cuptor.

Evident, că avem și variante dulci în care putem integra pâinea uscată. Nu uitați nici de frigănele, nici de budinca de pâine. Iar pe acestea două, puteți să le faceți și cu cozonacul rămas de la Paști (în cazul în care se întâmplă așa ceva).

Ce facem cu anghinarea?

No Comments

Anghinarea nu este o legumă foarte populară în România, deși a intrat de ceva ani pe piață, la fel ca sparanghelul. Aici suntem mai curând obișnuiți cu ea gata conservată, la borcan sau prin felurile de mâncare italiene, precum pizza sau vreo salată cu inimi de anghinare. Iar când o găsim în supermarket proaspătă, fugim de ea, pentru că nu știm cum să o preparăm.

Și pentru că fuga este pentru terenul de sport, nu pentru bucătărie, m-am gândit să vorbim azi despre anghinare, ca să vă împrieteniți cu ea.

Când vine vorba de alegerea unei anghinare proaspete, aceasta trebuie să aibă o textură fermă și să aibă o greutate destul de consistentă. Dacă floarea este moale și ușurică, înseamnă că este deja trecută. De asemenea, frunzele trebuie să fie bine închise în jurul inimii.

Acum este sezonul lor. Din martie până în iunie. Chiar dacă se găsesc în magazine și în alte momente ale anului, cel mai bine ar fi să le cumpărați și să vă bucurați de ele acum.

Ca și salata din magazine pe care nu mai găsești urmă de pământ, și anghinarea este clătită la producător, dar este indicat să o mai spălați și acasă o tură înainte de a fi gătită, chiar dacă frunzele exterioare sunt mai mereu aruncate. Iar cea mai bună metodă este să o scufundați într-un castron cu apă rece, să o lăsați acolo câteva minute și apoi să o treceți pe sub jetul de apă de la robinet, ca să se ducă impuritățile pătrunse printre frunze.

Deși sunt preparate în care se mănâncă și frunzele (și atunci la consumi cumva ca pe chips-urile de cartofi), de cele mai multe ori acestea trebuie tăiate. Pentru curățarea anghinarei trebuie să îi tăiați o parte din tulpină și vreo 2 cm din vârf, pentru ca apoi să tăiați restul frunzelor de jur-împrejur ca să se ajungă la ceea ce se numește inima anghinarei. Și nu uitați de miezul pufos, care trebuie și el scos, pentru că nu este comestibil.

Pentru a nu lăsa inimile de anghinare să se oxideze până le gătiți, este bine să le stropiți cu suc de lămâie. Iar dacă vreți să pregătiți mai multe în avans, puneți-le în apă rece după ce le-ați curățat, cu tot cu sucul de lămâie și lămâia stoarsă.

Cea mai bună variantă de gătire a lor este la aburi. Așezați anghinarele pe sita vasului de gătire la aburi cu inflorescența în jos și codițele în sus. Dacă vreți să le fierbeți, vor absorbi prea multă apă și nu vor mai avea aceeași textură. Mai pot fi gătite și la cuptor. Puteți să le porniți la aburi înainte de coacere sau să le puneți direct, însă la cuptor este recomandat să le tăiați pe jumătate pe lungime ca să se pătrundă uniform și să le lăsați la foc mic ceva mai mult timp decât alte legume. Iar pentru a ști când este gata, încercați frunzele de la mijlocul distanței dintre miez și tulpină. Dacă se desprinde ușor din bază și este moale, atunci anghinarea este gătită. Aceeași metodă se aplică și la gătirea la aburi. Însă mai merge și metoda furculiței. Dacă aceasta intră ușor, ca într-o banană în anghinare, atunci este gata. Și aveți grijă ca la coacere să nu înghesuiți legumele ca să aibă loc aburul să se elibereze.

Când vine vorba de mâncatul anghinarei, vă spuneam că în unele cazuri se pot mânca frunzele exterioare. Însă doar partea lor inferioară, cea care se unește cu inima. Desprindeți fiecare frunză și înmuiați baza în vreun sos, pentru ca apoi, ținând de vârf, să trageți cu dinții pulpa de pe partea de jos a frunzei, aruncând restul. Este cam ca la semințe sau edamame procesul de mâncare. Inima, însă, locul în care toate frunzele se unesc, se poate mânca integral (fără puful din mijlocul ei). Iar sosul de înmuiat poate fi de la un banal unt topit cu sare, la sosuri pe bază de brânză, humus, sos olandez sau chiar ulei de măsline și usturoi.

Broccoli mai bun

No Comments

Revin la seria de legume gustoase pentru că este cel mai bun moment din an pentru așa ceva. Iar astăzi vedeta este broccoli, această legumă pe care mulți o ridică în slăvi pentru proprietățile ei, dar și mai mulți o detestă, pe nedrept, totuși. Și spun asta pentru că dacă pare a nu fi bună, este mai curând pentru că nu a fost corespunzător pregătită, nu pentru că este ea neplăcută din naștere. Așa că vreau să povestim despre cum să facem broccoli mai bun.

Să începem cu metodele de gătire. Sigur că se fierbe. Poate că aici greșesc mulți, că se rezumă doar la fierbere. Dar ca să nu fie neplăcut, broccoliul trebuie mai curând blanșat decât fiert. Câteva minute în apă sunt suficiente pentru a-și păstra textura crocantă și culoarea verde aprins, dar a deveni și mai moale și ușor de mâncat. Același efect, ba chiar mai puțin apos, se obține din fierberea la aburi. Însă și aici trebuie să aveți grijă să nu se supra-gătească. Tot câteva minute la aburi sunt suficiente. Încercați-l cu o furculiță și nu îl lăsați să se îngălbenească. O altă metodă gustoasă o reprezintă coacerea. Broccoliul gătit la cuptor va fi mai dulceag. Puteți, așadar, să îl amestecați cu alte legume pentru un ghiveci la cuptor sau să îl faceți gratinat. Metoda care necesită poate cel mai scurt timp de gătire este sotarea, fie clasică, fie stir-fry. În cazul acesta, trebuie să îl tăiați în bucățele mici, astfel încât să se pătrundă repede. Dar, să nu uităm, totuși, că broccoli poate fi consumat și crud, așa că nu vă sfiiți să îl tocați și să îl presărați în salate sau chiar topping peste paste, de exemplu.

Și să nu uităm de cozi. Dacă luați broccoli congelat, veți găsi doar inflorescențele în pungă, însă dacă îl luați proaspăt, vine cu tot cu tulpină. Și, până la urmă, în zilele noastre se găsește proaspăt cam tot anul, așa că de ce nu ne-am bucura de el? Iar cozile sunt o parte minunată, așa că nu trebuie aruncate. Gustul este ceva mai molcom decât al inflorescențelor, iar textura este mai crocantă. Dacă vreți să le gătiți rapid, sfatul meu este să curățați stratul exterior al tulpinii (ca la sparanghel), pentru că acesta poate fi puțin ațos. Puteți să o feliați și să o mâncați crudă, ca pe gulie sau puteți pune feliile pe grătar. Oricum ar fi consumate, cozile de broccoli nu trebuie aruncate.

Dacă copiii nu prea sunt încântați de această legumă și totuși vreți să o includeți în alimentația lor, găsiți moduri gustoase de a o camufla. Fie o amestecați într-un stir-fry de legume crocante gătite în stil asiatic. Fie faceți broccoli pane. Mai puteți face și un piure combinat de cartofi cu broccoli, pe care să îl serviți ca atare sau transformat și el în gnocchi sau chifteluțe umplute cu brânză. O altă abordare interesantă a piureului de broccoli este amestecarea lui cu o brânză tare (tip cașcaval, parmezan, etc) și punerea lui pe felii de pâine integrală, care apoi să fie date la gratinat la cuptor. Ies niște bruschette delicioase. Și să nu uităm de supa-cremă.

Iar dacă vorbim de broccoliul cel mai simplu de mâncat, să nu uităm de asezonarea sa. Fie că este pregătit la aburi, în apă sau la cuptor, are nevoie de multă sare. Iar pentru o combinație ideală, trebuie să fie însoțit și de o grăsime și un acid. Iar de aici, puteți fi creativi cu restul condimentelor adăugate. Puteți pleca de la sare, ulei de măsline și zeamă de lămâie presărate deasupra și să adăugați oregano, de exemplu. Sau ulei de susan, oțet de orez și sos sriracha. Dar ce ați zice de combinația de paprika afumată și pulbere de usturoi amestecată cu ulei de măsline și zeamă de lămâie și broccoliul tăvălit prin acest sos? Sau poate zaatar ori amestec de ierburi de Provence. Și alte sosuri clasice merg puse peste broccoli, cum ar fi un tzatziki sau maioneză, dacă acesta este rece.

Cum să îmbunătățiți spanacul

No Comments

Munții de spanac din piețe ne fac poftă de mâncăruri de primăvară, pline de gusturi proaspete. Partea bună, însă, este că spanacul îl găsim congelat și în restul anului, așa că putem acum să profităm de el oricând. Iar cum profităm, depinde numai de noi. Asta înseamnă că putem să îl îmbunătățim constant, să îi dăm noi valențe, unele chiar surpinzătoare.

Dar să începem cu cele mai clasice, cum ar fi brânzeturile, pentru că spanacul se potrivește foarte bine cu ele și adesea sunt adăugate în compozițiile de piureuri ale acestor frunze. Spanacul blanșat sau sotat se amestecă cu smântână de gătit și se mai gătește puțin, pentru ca la final să adăugați parmezanul ras fin, care să se topească în compoziție, fiind ca un liant gustos. Puteți completă aromele cu zeamă de lămâie și nucșoară rasă sau cu fulgi de ardei iute și pulbere de usturoi uscat. O altă versiune de brânză care poate fi adăugată la spanacul sotat o reprezintă crema de brânză, ca o notă finală, după ce spanacul s-a gătit. Îi dă cremozitate și un gust delicat.

Un gust nu tocmai delicat, dar foarte interesant îl aduc pastele de curry amestecate cu spanacul sotat. Fie că mergeți pe un thai green curry sau pe o pastă de curry indian, ambele au un gust puternic, ce are capacitatea de a transforma spanacul. Încingeți într-o tigaie puțin ulei (eventual de cocos) și turnați pasta de curry (fie din borcan, fie făcută în casă). Lăsați să se gătească un minut și adăugați spanacul sotat. Puteți să îl serviți ca garnitură pentru un pui la cuptor, de exemplu, sau însoțit de o garnitură precum orezul, pentru o masă vegană gustoasă.

Și dacă tot am amintit de gusturi exotice, laptele de cocos este o altă adăugare interesantă la piureul de spanac. Înlocuiți smântâna lichidă sau laptele din prepararea soteului de spanac cu lapte/ smântână de cocos pentru o versiune exotică. De asemenea, dacă vreți să aveți un spanac picant, iuțeala poate fi frumos echilibrată de acest ingredient, pe care îl puteți adăuga și la varianta de mai sus cu pastă de curry.

Un alt ingredient care să dea cremozitate spanacului, la care poate că nu v-ați gândit niciodată că s-ar potrivi, este untul de arahide. Adăugați la sotarea spanacului ceapă tocată și câteva roșii tocate, pe care apoi le „legați” cu câteva linguri de unt de arahide, pentru o aromă umami interesantă.

Și pentru „lovitura” de gust finală am lăsat trufele care, surprinzător, se potrivesc foarte bine cu spanacul. Fie că amestecați ulei de trufe cu smântâna de gătit, fie că presărați ulei de trufe după sotare sau că puneți un cub de unt cu trufe în tigaie când mâncarea este gata, toate vor da o aromă selectă spanacului, pe care o puteți foarte bine combina și cu brânza adăugată, fie ea cremă de brânză sau parmezan.

Cartofi la nivelul următor

No Comments

Voi încerca în această perioadă de post să vă ofer cât mai multe opțiuni de rețete care să vă facă mesele cât mai delicioase, iar acum a venit rândul cartofilor, probabil cea mai apreciată legumă în aceste săptămâni.

În primul rând, dacă doriți să îi preparați la cuptor, întregi, alegeți cartofi de dimensiuni mici. Timpul de coacere va fi și el mai mic, iar posibilitatea de a-i repartiza pe porții, este mai mare. Acum au început să apară și cartofii noi de import, dar în curând vor apărea și cei autohtoni, așa că puteți profita de ei. Coaja subțire va deveni crocantă la coacere, în vreme ce miezul va fi moale și pufos. Sare și ulei de măsline pot fi suficiente pentru asezonare, însă puteți deveni oricât de creativi cu condimentarea. Și ca să vă dau o idee dincolo de usturoi și rozmarin, ce ar fi să folosiți diverse tipuri de sare cu arome, cum ar fi cea cu trufe sau cea afumată. Sau puteți construi de aici straturi de gust, cu condimente mai complexe cum sunt mixurile ca ras el hanout, garam masala sau 5 spices. Boiaua afumată, de asemenea, este un ingredient care face casă bună cu cartofii copți.

Un artificiu pentru un exterior și mai crocant îl reprezintă făina. Cartofii se ung cu ulei și se așază în tavă. Se amestecă vreo două linguri de făină cu sare și ce alte condimente mai vreți și se presară peste cartofii înveliți în ulei. Vor prinde astfel o crustă aurie delicioasă.

Un truc la modă prin emisiunile culinare (și nu degeaba este așa de apreciat!), este strivirea parțială a cartofilor copți. Când sunt aproape gata, sunt presați cu un fund de borcan, unși cu încă puțin ulei și lăsați să prindă crustă astfel.

Cartofii fierți pot fi și ei îmbunătățiți dacă în loc de apă îi fierbeți în supă de bază de legume. Pentru varianta în care nu țineți post, încercați să schimbați supa de legume cu una de pui. Apoi, când cartofii au început să se înmoaie, luați capacul de pe oală și lăsați lichidul să se evapore. Adăugați o lingură de unt când lichidul a scăzut destul de mult și lăsați cartofii să se prăjească un pic în grăsimea respectivă, atunci când supa s-a evaporat suficient de mult.

Cum să dați noi arome legumelor

No Comments

În România a început perioada postului, așa că legumele devin vedetele sezonului. Sigur că sunt bune ele însele, însă după multe săptămâni de mâncat același lucru, se mai instalează și plictiseala. Articolul de astăzi este tocmai pentru a o îndepărta și a găsi modalități noi și gustoase de a îmbunătăți legumele gătite la abur, la cuptor sau la grătar.

Știți cât de mult îmi plac ierburile aromatice și, drept urmare, le folosesc și le recomand în multe preparate. Evident că puteți să le presărați peste legumele gătite după bunul plac. Pătrunjel, coriandru, oregano, mărar, toate merg de minune cu legumele. Dar pentru a duce gustul la nivelul următor, vreau să vă invit să le folosiți mai intens. Pentru legumele gătite la abur, folosiți crenguțe de ierburi aromatice mai dure, precum rozmarinul, cimbrul, chiar și oregano, puse în apa în al cărei abur veți găti legumele. Puteți adăuga și câteva felii de lămâie. Aburul aromatizat va pătrunde în legume, impregnându-le o aromă subtilă. Sau, pentru una ceva mai intensă, așezați legumele în sita de aburi pe un pat de ierburi aromatice, lăsând vaporii fierbinți să pătrundă la legume prin perdeaua de arome.

Usturoiul este un bun aliat al legumelor gătite. Pentru o variantă de ne-post, sotați (aveți grijă să nu ardeți) usturoiul în unt și turnați combinația peste legume. Pentru variata de post, uleiul de măsline în locul untului este la fel de gustos. Și pentru a completă gustul, puțină coajă de lămâie proaspăt rasă deasupra este perfectă.

Din bucătăria cu care am crescut, vă recomand și pasta harissa, o pastă de ardei capia (și ardei iute, pentru varianta iute). Și aici avem nivelul următor de gust: harissa și mentă proaspăt tocată.

Tot din moștenirea mea culturală vine și tahini, pasta de susan care se adaugă adesea în humus. De data aceasta, însă, o vom folosi ca sos pentru legume. Subțiați-o cu un pic de suc de lămâie (și apă în plus, dacă mai este nevoie) și presărați-o peste legumele gătite. Puteți adăuga deasupra și semințe de susan sau un praf de sumac.

Ghimbirul este ideal pentru legume mai dulci, precum dovleacul, cartoful dulce, morcovul, și puteți să îl folosiți ca forma de aromatizare în ambele tehnici de mai sus. Și pus în apa de fierbere la aburi, și sotat și turnat deasupra legumelor la cuptor, de exemplu. Dar mai poate fi folosit și proaspăt, dat pe răzătoare și amestecat într-o vinegretă cu zeamă de citrice și ulei de măsline, pe care să o turnați peste legumele gătite.

Iar pentru un gust umami, sosul de soia este cel mai indicat. Acesta merge bine cu ciupercile, dar nu se exclud nici celelalte legume. Iar pentru un gust mai complex, amestecați-l cu muștar și ulei de măsline și aveți grijă ca fiecare bucată de legume să fie acoperită de acest dressing.