Cum se refolosește apa de la paste September 29, 2024 No Comments Cu siguranță că în 99,99% din dățile când fierbeți paste, apa rămasă după fierbere ajunge pe scurgerea de la chiuvetă. Da, bineînțeles că folosiți câteva linguri și în sosul de la paste, așa cum fac toți bucătarii (profesioniști sau amatori pasionați), dar știați cât de multe alte utilizări are? Iată câteva dintre ele. Pentru că apa în care au fiert pastele este plină de amidon și minerale, are proprietăți care îmbunătățesc gustul și textura altor preparate. Dacă nu aveți de gând să folosiți apa imediat după fierberea pastelor, păstrați-o în frigider până la 3 zile sau congelați-o în pungi sau tăvițe de cuburi de gheață. Puteți încerca să fierbeți orez în aceeași apă, mai ales dacă vreți să obțineți unul lipicios, ca cel pentru sushi, de exemplu. Apa de paste este deja sărată și va da o aromă mai bună orezului, în timp de amidonul din ea va ajuta la textura lipicioasă a acestuia. Și fasolea uscată poate fi fiartă în această apă, amidonul ajutând la fierberea mai bună și o cremozitate mai mare a boabelor. Folosiți apa de la paste pentru îmbunătățirea aluaturilor de pâine sau de pizza făcute în casă. Amidonul din apă se gelifică în timpul coacerii, ajutând la obținerea crustei crocante și a texturii moi din interior. În plus, ajută și la dospire datorită zaharurilor din amidon care activează mai bine drojdia. Dacă folosiți, însă, doar apă de paste pentru aluat, atunci nu mai adăugați și sarea clasică, pentru că apa conține deja destul de multă sare. Și încă un pont: stropiți crusta pâinii cu apă de paste în timpul coacerii pentru un efect extra-crocant. Și adăugarea ei în supe și tocane este o idee bună pentru textura mai cremoasă pe care o dă acestora datorită amidonului, aducând și un plus de sare în mâncare, așa că dacă știți ca veți folosi apa de paste, fiți precauți cu cantitatea de sare pe care o adăugați în mâncare. Și nu în ultimul rând, hrăniți și pe altcineva decât pe voi cu această apă plină de minerale: plantele de apartament pot fi udate cu această apă, după ce s-a răcit, pentru un aport de nutrienți de care și ele au nevoie.
Sfecla la putere September 22, 2024 No Comments Lăsăm momentan carnea în urmă și ne îndreptăm atenția către sfeclă, o vedetă a toamnei. Crudă sau coaptă, chiar și chips-uri sau în desert, este o legumă versatilă, care merită atenția noastră. Odată adusă acasă sfecla, poate fi păstrată în sertarul frigiderului chiar și câtea săptămâni, iar dacă vreți să o țineți pentru la iarnă, puteți să o tăiați în bucăți, să o blanșați și să o puneți apoi în apă rece pentru a-și păstra culoarea, iar apoi în pungi la congelator. Coaja sfeclei este comestibilă, așa că dacă nu este neapărat nevoie, nu vă chinuiți să le decojiți. Dacă totuși trebuie curățată, cum ar fi pentru un piure, atunci recomandarea este să fie curățată după fierbere sau coacere pentru că astfel coaja se desprinde ușor, direct cu degetele. Însă aveți grijă să folosiți mânuși pentru că pătează foarte tare. O altă soluție ar fi să o decojiți sub jetul de apă. Dacă aveți norocul să găsiți la piață sfeclă cu tot cu frunze, nu le aruncați. Sunt gustoase și pline de nutrienți. Puteți să le folosiți proaspete sau sotate cu ulei de măsline și usturoi. În principiu, pot fi tratate la fel ca frunzele de spanac, deci fiți creativi cu ele. Și puteți chiar să le blanșați și apoi să le congelați pentru o utilizare ulterioară. Sfecla poate fi coaptă pentru un gust intens și dulceag. Sau poate fi fiartă în apă cu un pic de zeamă de lămâie sau oțet pentru a-și păstra culoarea și ceva ierburi aromatice care să îi completeze aroma. Pentru păstrarea celor mai multe calități, însă, o puteți găti la aburi. Iar pentru un gust intens, merge pusă pe grătar. Odată gătită sfecla, poate fi asezonată doar cu sare și piper, dar de ce să ne rezumăm la ele, când gustul ei poate fi combinat în multe feluri. Ierburi aromatice proaspete sau coajă de lămâie rasă sunt o variantă mai delicată. O opțiune mai intensă o reprezintă usturoiul sau hreanul sau ghimbirul proaspăt ras. Iar pentru gusturi mai pământii adăugați condimente precum chimion sau semințe de coriandru. Și să nu uităm cât de bună este sfecla în deserturi, mai ales în combinații cu ciocolată. Puteți folosi piureul de sfeclă coaptă (care devine mai dulce la coacere) în compoziția de brownie sau într-un mousse ori fursecuri și pancakes. Iar o versiune mai ușoară este în înghețată sau frozen yogurt.
Marinade pentru carnea de vită September 15, 2024 No Comments Seria de articole despre friptura de vită continuă azi cu diversele marinade pe care le putem folosi pentru rețete surprinzătoare. Este păcat să complici un mușchi fin sau un T-bone sănătos cu diverse ingrediente, altele decât sarea și piperul, însă vita are multe tipuri de carne, dintre care unele mai ațoase, mai tari, și atunci se impune o modalitate prin care le le frăgezim, adăugându-le și un plus de gust, iar aceasta o reprezintă marinadele. Acizii sunt un agent foarte bun de frăgezire pentru că distrug fibra musculară, făcând-o mai moale, așa că puteți chiar să combinați mai multe tipuri de acizi. Cei mai populari pentru carne sunt sucul de lămâie, iaurtul, oțetul și pasta de tomate. Dar aveți grijă să echilibrați acidul cu un element gras și condimente, pentru că altfel carnea va deveni prea amară. Și nu o țineți mai mult de 3 ore în marinada pe bază de acid. Această recomandare nu se aplică și la iaurt, care este mult mai blând în aciditate, așa că puteți amesteca iaurt cu diverse condimente și să lăsați carnea chiar și 12 ore în marinadă. În plus, elementul gras, care cel mai adesea este un ulei, are rolul de a conserva bine aroma condimentelor, lipind-o de carne. Puteți folosi un ulei neutru, precum cel de floarea soarelui sau struguri, sau un ulei ce are și rol de aromatizare, precum cel de măsline sau susan. Pe lângă citrice, și alte fructe sunt acide și pot avea rol în procesul de frăgezire, unele dintre ele având enzime puternice care descompun fibra. Ananasul și papaya sunt două dintre ele, dar puteți experimenta cu orice fructe doriți, mai ales dacă vreți să profitați și de aromele acestora. Mierea este un ingredient interesant în marinade. Este și parțial acidă, având rol în frăgezire, dar și echilibrează aromele sărate din marinadă. În plus, în procesul de gătire, ajută la obținerea unei cruste gustoase prin caramelizare. Dacă vinul sau berea erau deja elemente obișnuite pentru voi pentru marinarea cărnii de vită, atunci puteți trece la nivelul următor și să folosiți whiskey, pentru o aromă bogată, ușor afumată, sau romul, pentru note dulcege. Alcoolul se evaporă de regulă în procesul de gătire, însă pentru factorul spectaculos, puteți să și flambați friptura, mai ales dacă a fost marinată în tărie. Muștarul nu are doar rol în frăgezirea cărnii, dar și pentru gustul care poate fi combinat cu multe alte ingrediente sau poate fi folosit de sine stătător. Și nu în ultimul rând, unei fripturi de vită îi stă bine în farfurie și cu complexul gust umami, așa că folosiți în marinadă ingrediente care să îl pună în evidență. Cele mai potrivite pentru aceasta sunt sosul de soia și sosul Worcestershire, însă puteți merge până la gusturi mai intense date de sosul de pește sau pasta miso.
Condimente care duc carnea tocată la nivelul următor September 8, 2024 No Comments Continuăm seria dedicată cărnii de vită, iar dacă data trecută ne-am oprit asupra tartarului, de data aceasta carnea tocată de folosit în mâncăruri va fi vedeta. De la chiftele la burgeri, de la kebab la sarmale, carnea tocată este iubită de foarte multă lume, iar gustul ei este diferit de cel al bucății de carne întreagă. Deși delicios el însuși, condimentele îl ajută mereu. Așa că iată ce puteți folosi pentru a duce carnea tocată la nivelul următor. Usturoiul este o alegere clasică, însă este important să știți că dacă aveți de rumenit carnea tocată în tigaie, acesta trebuie adăugat după ce carnea s-a maronit pentru că durează foarte puțin ca să îi absoarbă aroma. Dacă trebuie să îl amestecați cu carne crudă pentru burgeri, de exemplu, atunci ar trebui ca usturoiul să fie puțin sotat înainte de a fi amestecat cu carnea, pentru a-l face mai moale și a-i domoli intensitatea. Ceva mai surpinzător este ghimbirul, care dă o notă asiatică mâncării. Ras, merge amestecat în carnea tocată pentru chiftele în stil asiatic, de exemplu. Tot din bucătăria asiatică vine și sosul de soia, însă acesta este mult mai versatil, așa că îl puteți adăuga la carnea tocată pentru o aromă sărat-umami a diferitelor feluri, nu doar cele asiatice. Dacă le adăugați pe toate cele trei de mai sus, este momentul să adăugați și niște ulei de susan pentru un preparat în stil asiatic foarte gustos. Mai puteți pune și niște supă în care să se înăbușe înainte de a așeza carnea tocată peste un pat de orez sau tăieței. Tot de inspirație asiatică, însă ceva mai surprinzător, este sosul de pește amestecat în carnea tocată. Acesta va da un gust sărat profund și o aromă care va echilibra bine restul ingredientelor. Poate fi adăugat chiar și la burgeri. Chimionul îl regăsiți în preparate de sorginte mexicană, precum chili con carne, tacos, quesadilla, și dă o aromă inegalabilă produsului final. După ce ați rumenit puțin carnea tocată, presărați chimion măcinat și alte condimente, dacă vreți. Însă dincolo de felurile mexicane, puteți veni mai aproape de noi și îl puteți folosi pentru chiftele sau legume umplute (ardei, vinete, dovlecei) într-un stil din Orientul Mijlociu. Și fratele său, coriandrul semințe este un ingredient versatil, care merge la preparate inspirate din India, Orientul Mijlociu și până în Mexic. Paprika, în oricare din formele ei, dulce, afumată sau picantă, joacă un rol delicios în preparatele din carne tocată. Și nu doar că ajută gustul și aroma, dar și culoarea. Surprinzător este și sucul de limetă. Acesta, însă, trebuie adăugat la sfârșitul procesului de gătire. Inspirați-vă din tacos-urile mexicane, peste care mai mereu se stoarce o felie de limetă, pentru a echilibra gustul. Sucul acrișor contrabalansează sarea și grăsimea. Pudra de ceapă poate fi un înlocuitor foarte bun pentru ceapa proaspăt tocată, însă aveți grijă că este mult mai intensă în gust. Dar puteți să le folosiți și împreună, ceapă proaspătă cu pudra uscată, pentru o aromă mai complexă. Oțetul balsamic dă note dulci și acrișoare cărnii de vită tocată, echilibrând grăsimea din ea, dar și frăgezind carnea, pentru un preparat mai suculent. Și, în plus, dacă la finalul preparării oricărui fel de mâncare pe bază de carne tocată vi se pare că parcă îi lipsește ceva, dar nu știți exact ce, adăugați câteva picături de oțet balsamic pentru că aroma sa umami va echilibra totul.
Un tartar mai bun August 31, 2024 No Comments Pasionații de tartar știu că acest preparat aparent simplu, nu este tocmai ușor de făcut, dacă vrei să îl nimerești perfect. Totuși, sunt doar câteva reguli de care să țineți cont, care contribuie la obținerea unui tartar mai bun. Dar să începem cu începutul: carnea. Nu folosiți carne tocată ambalată, cumpărată din supermarket. Dacă în cazul unor chiftele aceasta nu este așa de problematică, pentru un tartar este foarte importantă calitatea cărnii, pentru că o consumi crudă, iar cea ambalată din magazin nu mai este la fel de proaspătă. În cel mai rău caz, mergeți într-o măcelărie chiar înaintea preparării acestui fel de mâncare, alegeți-vă bucata favorită de carne și cereți măcelarului să o toace. Altfel, este de preferat să o faceți chiar voi, înainte de servirea tartarului. Dacă în cazul unei fripturi de vită grăsimea este recomandată, pentru un tartar, nu este. Alegeți mușchiul sau alte părți slabe, pentru că grăsimea crudă este neplăcută la consum. În plus, mai ales pentru un tartar, alegeți o carne de calitate superioară. Nu orice vită este de carne și nu orice bucată de carne este potrivită pentru un tartar. Și, după cum ziceam, tocarea pe loc este esențială, dar recomandat este ca aceasta să fie făcută la cuțit, nu la mașină, pentru o textură perfectă. Un truc de ajutor este să puneți carnea în congelator 15-20 de minute înainte de tăiere, ca să fie mai fermă și, deci, mai ușor de tăiat drept. Dar nu mai mult de 20 de minute, ca să nu înceapă să înghețe. Aveți grijă să aveți un cuțit foarte bine ascuțit (cu lama lină, nu zimțată, pentru a nu ferfenița carnea) și tăiați întâi felii subțiri pe lungimea fibrei. Apoi din acestea tăiați fâșii tot pe lungimea fibrei. Iar la final, faceți mici cubulețe, tăind perpendicular pe fibră. Tartarul se servește imediat, dar dacă trebuie să treacă ceva timp între tăiere și servire, atunci acoperiți-l cu folie ca să nu se oxideze carnea și țineți-o în frigider. Chiar dacă alegeți să amestecați carnea cu restul ingredientelor de la început sau să le serviți separat, selecția acestora este foarte importantă pentru rezultatul final. La fel este și asezonarea, pe care ar trebui să o faceți treptat, gustând mereu. Puneți câte puțin din fiecare condiment (sare, muștar, alte sosuri) și gustați. Nu săriți peste gălbenușul de ou foarte proaspăt pentru că are un rol crucial în textura tartarului, oferindu-i o catifelare potrivită și având rol de a „lega” toate ingredientele. Mai departe, puteți merge pe variante clasice de capere, ceapă murată și pătrunjel cu chives tocate sau să fiți creativ în adăugarea toppingurilor. Și nu uitați de garnitură. Cel mai adesea, tartarul se mănâncă cu pâine prăjită alături. Mergeți pe varianta cea mai simplă, fără alte arome adăugate la pâine, însă folosiți o pâine de calitate, cum ar fi o baghetă bună. Îl mai puteți servi și cu cartofi prăjiți alături sau, și mai bine, pentru textura crocantă, cu chipsuri de cartofi sau de legume.
Să ne împrietenim cu melasa de rodie August 25, 2024 No Comments Acest sirop gros de rodie este un element important în bucătăriile din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, dar de acolo a migrat apoi și în multe alte preparate, datorită calităților sale. Textura groasă, cremoasă, se datorează reducției de suc de rodie, ceea ce înseamnă că și gustul este derivat din acesta. Dacă ați băut suc proaspăt de rodie, atunci ați observat gustul acrișor și astringent al acestuia. Prin reducție, însă, se concentrează și zaharurile din fruct, așa că melasa este o combinație de gusturi dulce, acru și astringent. În plus note fructate și florale se strecoară în sirop. În versiunile cumpărate de la magazin, cel mai adesea sunt adăugate și zahăr și acid citric, pentru conservare și intensificarea aromelor. Însă vă puteți face melasa de rodii în casă. Există două variante: fie din suc de rodie, fie din rodia întreagă, care va fi ceva mai astringent. Sucul de rodie se obține prin stoarcerea jumătăților de fruct într-o presă specială, pe care pe la noi nu o prea găsești, nefiind țară cu o cultură în acest sens. Așa că varianta a doua este mai la îndemână. Boabele de rodie se bagă în blender și apoi masa obținută se stoarce într-un tifon de bucătărie ca să se extragă sucul. Acesta se pune în cratiță și se lasă la foc mic să se reducă. Țineți cont că la răcire se va îngroșa și mai tare. Pe acesta puteți să îl ameliorați după gust cu zahăr și zeamă de lămâie, dacă vreți. Dintr-o rodie mare obțineți jumătate de pahar de suc, din care prin reducție va rămâne cam un deget de melasă. Odată obținut siropul de rodie, poate fi folosit atât în preparate sărate, cât și în cele dulci. De la marinarea cărnurilor sau amestecarea ei în carnea tocată pentru kofta, la folosirea ei în vinegrete, melasa dă savoare mâncărurilor sărate. Iar dacă nu prea știți în ce rețete să o folosiți, este suficient să vă îndreptați către cele clasice din Orientul Mijlociu pentru o gama variată, de la pasta muhammara la salata fatoush. Pe de altă parte, datorită acidității ei, echilibrează unele preparate dulci. Puteți să o folosiți chiar pe post de topping pentru înghețată sau ca ingredient în cocktailuri. Și nu în ultimul rând, aveți grijă cum păstrați melasa de rodie. Cea cumpărată, este destul de bine stabilizată și poate fi păstrată și în cămară. Însă cea făcută în casă ar trebui păstrată la frigider într-o sticlă din sticlă. Sau plastic. Nu o țineți în borcane cu capac metalic pentru că va prinde un gust metalic de la acesta.
Vara se numără mazărea August 17, 2024 No Comments Vara este anotimpul meu preferat pentru că este o abundență de legume și fructe de sezon. Iar mazărea este una dintre acestea. Și, grație lumii moderne, putem avea parte de ea tot anul, dar cea proaspătă este cea mai gustoasă. Însă azi vorbim despre cum putem să ne bucurăm de ea în orice moment, maximizându-i potențialul. Și dacă tot am început să vorbim despre mazărea proaspătă, atunci țineți cont că boabele sunt mici și destul de fragile, așa că se gătesc imediat. Trebuie doar blanșate câteva minute, nu fierte, sau sotate și gata, sunt bune de mâncat. Iar în cazul mazărei congelate, lucrurile stau la fel, pentru că, de regulă, aceasta este pre-fiartă (cel mai adesea la abur) înainte de a fi congelată, așa că nu are nevoie de mai mult timp de gătire decât mazărea proaspătă, pentru că este deja parțial gătită. Însă nu vă zgârciți cu timpul astfel încât mazărea să rămână tare în interior. Undeva la 2 minute este un timp potrivit. De asemenea, chiar dacă opriți focul și lăsați mazărea în apă sau în abur să se răcească, veți ajunge tot la un rezultat neplăcut pentru că procesul de gătire va continua din cauza apei sau aburului fierbinte. Scurgeți imediat boabele și chiar puteți să le puneți într-un vas cu apă cu gheață pentru a stopa brusc procesul și a menține culoarea vie. Mazărea mai poate fi păstrată și sub formă de conserve, din care conținutul poate fi folosit direct, fără altă gătire. Însă aveți grijă să clătiți printr-un jet de apă boabele înainte de a le adăuga în mâncare pentru că adesea au stat în apă cu sare și este posibil să aduceți prea multă sare în preparatul final dacă nu le clătiți. Dacă le folosiți în diverse mâncăruri, alături de alte ingrediente, aveți grijă să le adăugați spre sfârșit, nu doar pentru a-și păstra fermitatea, dar și culoare apetisantă. Puse în ciorbă de la început, de exemplu, vor deveni aproape gri până la finalizarea ei. Așa că adăugați-le în ultimele două minute de gătire. Și fiți creativi în utilizarea ei: nu doar mâncarea de mazăre a copilăriei sau ingredient secundar în alte mâncărici, ci poate fi transformată într-o delicioasă supă-cremă sau zdrobită pentru emblematicul piure de mazăre din fish & chips. Însă bucătăriile lumii sunt pline de rețete cu micile boabe, așa că explorați-le. Și ceva ce poate că nu știați, este că puteți folosi și cârlionții plantei (cei cu care se prinde de structura de agățat) mai la început de sezon, dar și frunzele, mai la sfârșit de sezon, pentru că și acestea înmagazinează gustul mazărei, așa că pot fi folosite în mâncăruri și salate. Și vă puteți da foarte bine seama de aceasta cu ajutorul microplantelor de mazăre puse ca decor în farfurie în restaurante sau pe care le puteți găsi de cumpărat în marile supermarketuri.
Paste fără sos August 9, 2024 No Comments Nu toate pastele sunt musai cu sos, fie el roșu sau alb. Iar când nu aveți chef să pregătiți unul, nu spun să deschideți un borcan, pentru că știu că dacă sunteți pe acest site, nu vă rezumați doar la deschiderea unui borcan cu sos gata făcut, așadar când nu e timp sau chef de gătit un sos, există alternative gustoase. Unt, legume, brânzeturi și chiar apa de la paste, toate vin în ajutorul nostru pentru a obține rețete delicioase. Pastele doar cu unt sunt foarte simple și pot fi gustoase. Doar le fierbeți în apă cu sare și apoi, așa fierbinți, le amestecați cu unt (și sare). Sau în varianta dulce, cu unt și zahăr. Dar puteți duce untul la nivelul următor, aromatizându-l cu ierburi aromatice (salvie, pătrunjel, cimbru, etc) ori puteți face un pas în bucătăriile fine dining cu un unt ars (beurre noisette), care să le dea un gust nobil. Mai există și variantă în care sotați niște ceapă și/sau usturoi și adăugați vin alb. Când acesta s-a redus și alcoolul s-a evaporat, adăugați una-doua linguri de unt, pentru un sos delicios în care să aruncați pastele proaspăt fierte. Tot din aceeași categorie sunt și pastele cu ulei de măsline și usturoi. Infuzați uleiul cu usturoi și adăugați pastele proaspăt fierte, cu o lingură din apa de la paste. Și de la această combinație de bază, puteți crește cu ierburi aromatice, fulgi de ardei iute, pentru a obține clasicul aglio olio peperoncino, sau coajă de lămâie rasă. Sau puteți adăuga doar brânză. Clasic, italienesc, parmezan, pecorino sau grana padano ras și un pic din apa de fierbere. Sau ceva mai elaborat, cu pecorino și piper pentru un cacio e pepe exemplar, ori parmezan și trufe. Dar putem merge și pe o variantă mai neaoșă, doar paste și brânză telemea sfărâmată. Poate și niște pătrunjel sau ceapă verde (sau ambele) tocate. Legumele adăugate la paste pot duce la două tipuri de salate: caldă sau rece, nemaiavând nevoie de sos. Dacă sotați legumele și le amestecați cu paste proaspăt fierte, iese o salată caldă, însă dacă folosiți legume proaspete și paste care au apucat să se răcească, obțineți o salată delicioasă de vară, care nu mai are nevoie decât de puțin ulei de măsline și oțet balsamic, plus sare după gust. Și puteți adăuga și ierburi aromatice proaspăt tocate pentru ceva mai multă aromă. Sau puteți transforma o simplă salată caprese (roșii, busuioc și mozzarella) într-un fel de mâncare mai consistent adăugând niște fusili, de exemplu, fierte și răcite. La fel, o salată grecească clasică, prinde și ea consistență cu niște penne adăugate. Și nu în ultimul rând, folosiți pasta de măsline ca pe un pesto, amestecând pastele cu tapenada pe care, dacă este nevoie, o puteți dilua un pic cu o lingură sau două de apă de la paste. Pasta de măsline este ea însăși echilibrată din punctul de vedere al aromelor, încât nu mai este nevoie de alte asezonări.
Cum să faceți quiche-ul și mai bun August 4, 2024 No Comments Mic dejun, brunch, prânz, petreceri și, de ce nu?, poate chiar și cină. Toate aceste ocazii sunt potrivite pentru un quiche delicios, despre care vom vorbi azi, tocmai pentru a-l face cât mai bun. În primul rând, aveți nevoie de un aluat de tarte simplu, doar făină, unt, sare și puțină apă. Este unul din cele mai ușor de făcut aluaturi, dar, dacă vă este frică să vă apropiați de acest domeniu al patiseriei (deși dacă sunteți pe acest site, cel mai probabil nu vă sperie nimic în bucătărie), vestea bună este că puteți găsi aluat gata făcut în secțiunea de produse congelate a supermarketurilor. Dacă asamblați singuri aluatul, faza de răcirea a lui este extrem de importantă pentru a-l face mai fraged și a preveni micșorarea lui la cuptor. Tot înainte de a-l pune la cuptor, mai puteți face un truc: ungeți aluatul cu ou bătut. Pelicula formată va împiedica umezirea în exces a aluatului odată ce este turnată umplutura. Următorul pas este coacerea în orb, adică fără umplutură. Însă cu o greutate pusă peste aluat, pentru a preveni umflarea acestuia. Puteți pune boabe de fasole uscată sau orez, în cazul în care nu aveți bile ceramice speciale. Când aluatul a prins o culoare ușor aurie, îndepărtați greutatea și mai coaceți 10 minute pentru a se definitiva și fundul care fusese acoperit. Un alt secret pentru un quiche bine făcut este să nu turnați umplutura până la buza aluatului. Ouăle se umflă când se gătesc și riscați să dea pe afară. Iar pentru umplutură folosiți un raport de 3 ouă la două căni de smântână lichidă. Bateți bine, pentru câteva minute ouăle, turnați smântâna și mai bateți câteva minute pentru a încorpora cât mai mult aer ce va face crema finală mult mai pufoasă. Dacă faceți un quiche cu legume, atunci un pas important este pre-gătirea lor. Legumele conțin destul de multă apă și dacă nu sunt gătite pentru a o elimina, rezultatul va fi un quiche apos. Odată sotate legumele, pot fi întinse direct pe crusta de aluat coaptă. La fel și restul ingredientelor, pentru ca la sfârșit să fie turnată compoziția de ou cu smântână. Astfel fiecare element va rămâne pe poziție. Pentru a preveni crăparea quiche-ului la coacere, folosiți tehnica de bain marie. Aburul astfel produs va coace într-un ritm mai lent suprafața, menținând-o intactă. Quiche-ul este gata nu atunci când umplutura este perfect întărită, ci atunci când este încă ușor gelatinoasă. Oricum căldura reziduală va mai coace ouăle și după scoatere din cuptor. Iar odată răcit, quiche-ul poate să fie ușor cremos, nu tare ca o bucată de brânză. Iar pentru un astfel de aspect, sfatul meu este să îl coaceți la 165oC, chiar dacă durează ceva mai mult. Pasul final este să îl lăsați să se răcească. Măcar jumătate de oră, dacă vorbim de un quiche mare, nu de porții individuale.
Pasta de roșii în bucate July 28, 2024 No Comments Roșiile dau în pârg, sunt minunate proaspete, în salate, dar trebuie să le și conservăm pentru zilele mohorâte ale iernii. Printre modalitățile de păstrare o reprezintă și pasta de roșii despre care vorbim azi. Sau, mai bine zis, despre cum o putem folosi în diverse preparate pe care să le potențeze. Ca adaos în tocane și ciorbe, știți deja, deci o să trecem la nivelul următor. Ce-ar fi să o folosiți ca ingredient de marinade? Pasta de tomate este unul din alimentele cu gust umami și se potrivește bine în marinadele pentru pui sau vită. Datorită acidității din roșii, pasta frăgezește fibra cărnii, așa este de folosit pentru părțile mai dure, precum pulpa de vită sau pieptul de pui. Pasta de roșii poate fi amestecată cu maioneză sau iaurt pentru a obțin un sos pentru sandvișuri sau burgeri. Puteți adăuga și alte condimente în acest sos, pentru ca apoi să îl întindeți pe pâinea din sandviș. Într-un humus o lingură de pastă de tomate nu aduce doar o notă cromatică diferită, ci și un gust mai complex, acrișor și dulceag în același timp. Orezul și pasta de tomate fac pereche bună în mai multe tipuri de rețete. Pilaful sârbesc, cu legume, este una din ele. Și orezul mexican, care acompaniază multe preparate de peste ocean, este o sursă de inspirație. Sunt și rețete de orez indian care folosesc cu succes combinația cu pastă de roșii, însă și orezul jollof din Africa intră pe lista noastră. Dar să nu uităm de risotto în care puteți adăuga o lingură de paste de tomate la gătire, pentru un gust mai complex. Untul aromatizat poate părea ceva dificil de făcut pentru că de obicei îl găsiți în restaurante și nu prea multă lume îl prepară acasă, dar nu este nicio filosofie. Iar o rețetă simplă și gustoasă cu care să începeți această călătorie culinară este amestecarea untului moale cu pastă de tomate, ierburi aromatice și usturoi (preferabil copt în prealabil), pentru ca apoi să îl dați la rece ca să se întărească și să se infuzeze aromele.