chefjosephhadad.ro

Blog

Broccoli mai bun

No Comments

Revin la seria de legume gustoase pentru că este cel mai bun moment din an pentru așa ceva. Iar astăzi vedeta este broccoli, această legumă pe care mulți o ridică în slăvi pentru proprietățile ei, dar și mai mulți o detestă, pe nedrept, totuși. Și spun asta pentru că dacă pare a nu fi bună, este mai curând pentru că nu a fost corespunzător pregătită, nu pentru că este ea neplăcută din naștere. Așa că vreau să povestim despre cum să facem broccoli mai bun.

Să începem cu metodele de gătire. Sigur că se fierbe. Poate că aici greșesc mulți, că se rezumă doar la fierbere. Dar ca să nu fie neplăcut, broccoliul trebuie mai curând blanșat decât fiert. Câteva minute în apă sunt suficiente pentru a-și păstra textura crocantă și culoarea verde aprins, dar a deveni și mai moale și ușor de mâncat. Același efect, ba chiar mai puțin apos, se obține din fierberea la aburi. Însă și aici trebuie să aveți grijă să nu se supra-gătească. Tot câteva minute la aburi sunt suficiente. Încercați-l cu o furculiță și nu îl lăsați să se îngălbenească. O altă metodă gustoasă o reprezintă coacerea. Broccoliul gătit la cuptor va fi mai dulceag. Puteți, așadar, să îl amestecați cu alte legume pentru un ghiveci la cuptor sau să îl faceți gratinat. Metoda care necesită poate cel mai scurt timp de gătire este sotarea, fie clasică, fie stir-fry. În cazul acesta, trebuie să îl tăiați în bucățele mici, astfel încât să se pătrundă repede. Dar, să nu uităm, totuși, că broccoli poate fi consumat și crud, așa că nu vă sfiiți să îl tocați și să îl presărați în salate sau chiar topping peste paste, de exemplu.

Și să nu uităm de cozi. Dacă luați broccoli congelat, veți găsi doar inflorescențele în pungă, însă dacă îl luați proaspăt, vine cu tot cu tulpină. Și, până la urmă, în zilele noastre se găsește proaspăt cam tot anul, așa că de ce nu ne-am bucura de el? Iar cozile sunt o parte minunată, așa că nu trebuie aruncate. Gustul este ceva mai molcom decât al inflorescențelor, iar textura este mai crocantă. Dacă vreți să le gătiți rapid, sfatul meu este să curățați stratul exterior al tulpinii (ca la sparanghel), pentru că acesta poate fi puțin ațos. Puteți să o feliați și să o mâncați crudă, ca pe gulie sau puteți pune feliile pe grătar. Oricum ar fi consumate, cozile de broccoli nu trebuie aruncate.

Dacă copiii nu prea sunt încântați de această legumă și totuși vreți să o includeți în alimentația lor, găsiți moduri gustoase de a o camufla. Fie o amestecați într-un stir-fry de legume crocante gătite în stil asiatic. Fie faceți broccoli pane. Mai puteți face și un piure combinat de cartofi cu broccoli, pe care să îl serviți ca atare sau transformat și el în gnocchi sau chifteluțe umplute cu brânză. O altă abordare interesantă a piureului de broccoli este amestecarea lui cu o brânză tare (tip cașcaval, parmezan, etc) și punerea lui pe felii de pâine integrală, care apoi să fie date la gratinat la cuptor. Ies niște bruschette delicioase. Și să nu uităm de supa-cremă.

Iar dacă vorbim de broccoliul cel mai simplu de mâncat, să nu uităm de asezonarea sa. Fie că este pregătit la aburi, în apă sau la cuptor, are nevoie de multă sare. Iar pentru o combinație ideală, trebuie să fie însoțit și de o grăsime și un acid. Iar de aici, puteți fi creativi cu restul condimentelor adăugate. Puteți pleca de la sare, ulei de măsline și zeamă de lămâie presărate deasupra și să adăugați oregano, de exemplu. Sau ulei de susan, oțet de orez și sos sriracha. Dar ce ați zice de combinația de paprika afumată și pulbere de usturoi amestecată cu ulei de măsline și zeamă de lămâie și broccoliul tăvălit prin acest sos? Sau poate zaatar ori amestec de ierburi de Provence. Și alte sosuri clasice merg puse peste broccoli, cum ar fi un tzatziki sau maioneză, dacă acesta este rece.

Cum să îmbunătățiți spanacul

No Comments

Munții de spanac din piețe ne fac poftă de mâncăruri de primăvară, pline de gusturi proaspete. Partea bună, însă, este că spanacul îl găsim congelat și în restul anului, așa că putem acum să profităm de el oricând. Iar cum profităm, depinde numai de noi. Asta înseamnă că putem să îl îmbunătățim constant, să îi dăm noi valențe, unele chiar surpinzătoare.

Dar să începem cu cele mai clasice, cum ar fi brânzeturile, pentru că spanacul se potrivește foarte bine cu ele și adesea sunt adăugate în compozițiile de piureuri ale acestor frunze. Spanacul blanșat sau sotat se amestecă cu smântână de gătit și se mai gătește puțin, pentru ca la final să adăugați parmezanul ras fin, care să se topească în compoziție, fiind ca un liant gustos. Puteți completă aromele cu zeamă de lămâie și nucșoară rasă sau cu fulgi de ardei iute și pulbere de usturoi uscat. O altă versiune de brânză care poate fi adăugată la spanacul sotat o reprezintă crema de brânză, ca o notă finală, după ce spanacul s-a gătit. Îi dă cremozitate și un gust delicat.

Un gust nu tocmai delicat, dar foarte interesant îl aduc pastele de curry amestecate cu spanacul sotat. Fie că mergeți pe un thai green curry sau pe o pastă de curry indian, ambele au un gust puternic, ce are capacitatea de a transforma spanacul. Încingeți într-o tigaie puțin ulei (eventual de cocos) și turnați pasta de curry (fie din borcan, fie făcută în casă). Lăsați să se gătească un minut și adăugați spanacul sotat. Puteți să îl serviți ca garnitură pentru un pui la cuptor, de exemplu, sau însoțit de o garnitură precum orezul, pentru o masă vegană gustoasă.

Și dacă tot am amintit de gusturi exotice, laptele de cocos este o altă adăugare interesantă la piureul de spanac. Înlocuiți smântâna lichidă sau laptele din prepararea soteului de spanac cu lapte/ smântână de cocos pentru o versiune exotică. De asemenea, dacă vreți să aveți un spanac picant, iuțeala poate fi frumos echilibrată de acest ingredient, pe care îl puteți adăuga și la varianta de mai sus cu pastă de curry.

Un alt ingredient care să dea cremozitate spanacului, la care poate că nu v-ați gândit niciodată că s-ar potrivi, este untul de arahide. Adăugați la sotarea spanacului ceapă tocată și câteva roșii tocate, pe care apoi le „legați” cu câteva linguri de unt de arahide, pentru o aromă umami interesantă.

Și pentru „lovitura” de gust finală am lăsat trufele care, surprinzător, se potrivesc foarte bine cu spanacul. Fie că amestecați ulei de trufe cu smântâna de gătit, fie că presărați ulei de trufe după sotare sau că puneți un cub de unt cu trufe în tigaie când mâncarea este gata, toate vor da o aromă selectă spanacului, pe care o puteți foarte bine combina și cu brânza adăugată, fie ea cremă de brânză sau parmezan.

Cartofi la nivelul următor

No Comments

Voi încerca în această perioadă de post să vă ofer cât mai multe opțiuni de rețete care să vă facă mesele cât mai delicioase, iar acum a venit rândul cartofilor, probabil cea mai apreciată legumă în aceste săptămâni.

În primul rând, dacă doriți să îi preparați la cuptor, întregi, alegeți cartofi de dimensiuni mici. Timpul de coacere va fi și el mai mic, iar posibilitatea de a-i repartiza pe porții, este mai mare. Acum au început să apară și cartofii noi de import, dar în curând vor apărea și cei autohtoni, așa că puteți profita de ei. Coaja subțire va deveni crocantă la coacere, în vreme ce miezul va fi moale și pufos. Sare și ulei de măsline pot fi suficiente pentru asezonare, însă puteți deveni oricât de creativi cu condimentarea. Și ca să vă dau o idee dincolo de usturoi și rozmarin, ce ar fi să folosiți diverse tipuri de sare cu arome, cum ar fi cea cu trufe sau cea afumată. Sau puteți construi de aici straturi de gust, cu condimente mai complexe cum sunt mixurile ca ras el hanout, garam masala sau 5 spices. Boiaua afumată, de asemenea, este un ingredient care face casă bună cu cartofii copți.

Un artificiu pentru un exterior și mai crocant îl reprezintă făina. Cartofii se ung cu ulei și se așază în tavă. Se amestecă vreo două linguri de făină cu sare și ce alte condimente mai vreți și se presară peste cartofii înveliți în ulei. Vor prinde astfel o crustă aurie delicioasă.

Un truc la modă prin emisiunile culinare (și nu degeaba este așa de apreciat!), este strivirea parțială a cartofilor copți. Când sunt aproape gata, sunt presați cu un fund de borcan, unși cu încă puțin ulei și lăsați să prindă crustă astfel.

Cartofii fierți pot fi și ei îmbunătățiți dacă în loc de apă îi fierbeți în supă de bază de legume. Pentru varianta în care nu țineți post, încercați să schimbați supa de legume cu una de pui. Apoi, când cartofii au început să se înmoaie, luați capacul de pe oală și lăsați lichidul să se evapore. Adăugați o lingură de unt când lichidul a scăzut destul de mult și lăsați cartofii să se prăjească un pic în grăsimea respectivă, atunci când supa s-a evaporat suficient de mult.

Cum să dați noi arome legumelor

No Comments

În România a început perioada postului, așa că legumele devin vedetele sezonului. Sigur că sunt bune ele însele, însă după multe săptămâni de mâncat același lucru, se mai instalează și plictiseala. Articolul de astăzi este tocmai pentru a o îndepărta și a găsi modalități noi și gustoase de a îmbunătăți legumele gătite la abur, la cuptor sau la grătar.

Știți cât de mult îmi plac ierburile aromatice și, drept urmare, le folosesc și le recomand în multe preparate. Evident că puteți să le presărați peste legumele gătite după bunul plac. Pătrunjel, coriandru, oregano, mărar, toate merg de minune cu legumele. Dar pentru a duce gustul la nivelul următor, vreau să vă invit să le folosiți mai intens. Pentru legumele gătite la abur, folosiți crenguțe de ierburi aromatice mai dure, precum rozmarinul, cimbrul, chiar și oregano, puse în apa în al cărei abur veți găti legumele. Puteți adăuga și câteva felii de lămâie. Aburul aromatizat va pătrunde în legume, impregnându-le o aromă subtilă. Sau, pentru una ceva mai intensă, așezați legumele în sita de aburi pe un pat de ierburi aromatice, lăsând vaporii fierbinți să pătrundă la legume prin perdeaua de arome.

Usturoiul este un bun aliat al legumelor gătite. Pentru o variantă de ne-post, sotați (aveți grijă să nu ardeți) usturoiul în unt și turnați combinația peste legume. Pentru variata de post, uleiul de măsline în locul untului este la fel de gustos. Și pentru a completă gustul, puțină coajă de lămâie proaspăt rasă deasupra este perfectă.

Din bucătăria cu care am crescut, vă recomand și pasta harissa, o pastă de ardei capia (și ardei iute, pentru varianta iute). Și aici avem nivelul următor de gust: harissa și mentă proaspăt tocată.

Tot din moștenirea mea culturală vine și tahini, pasta de susan care se adaugă adesea în humus. De data aceasta, însă, o vom folosi ca sos pentru legume. Subțiați-o cu un pic de suc de lămâie (și apă în plus, dacă mai este nevoie) și presărați-o peste legumele gătite. Puteți adăuga deasupra și semințe de susan sau un praf de sumac.

Ghimbirul este ideal pentru legume mai dulci, precum dovleacul, cartoful dulce, morcovul, și puteți să îl folosiți ca forma de aromatizare în ambele tehnici de mai sus. Și pus în apa de fierbere la aburi, și sotat și turnat deasupra legumelor la cuptor, de exemplu. Dar mai poate fi folosit și proaspăt, dat pe răzătoare și amestecat într-o vinegretă cu zeamă de citrice și ulei de măsline, pe care să o turnați peste legumele gătite.

Iar pentru un gust umami, sosul de soia este cel mai indicat. Acesta merge bine cu ciupercile, dar nu se exclud nici celelalte legume. Iar pentru un gust mai complex, amestecați-l cu muștar și ulei de măsline și aveți grijă ca fiecare bucată de legume să fie acoperită de acest dressing.

Cum să asortați vinul la salată

No Comments

Chiar dacă în mod normal suntem obișnuiți să facem pairing de vin cu brânzeturi sau mâncăruri complexe, cu gust bogat, precum cele cu carne sau chiar și pastele, mai rar ne gândim cum să asortăm un vin la o salată. Însă nici acest fel de mâncare universal și atât de îndrăgit nu trebuie omis.

Poate că la prima vedere ați spune că un prosecco sau un vin alb fresh ar fi cea mai bună combinație, însă și în cazul salatelor, gusturile sunt mult mai complexe și împerecherile trebuie să țină cont de anumite aspecte.

Deși diversele ingrediente ale salatei trebuie luate în calcul, cel mai important este să se țină cont de dressing-ul acesteia, având în vedere că acolo se află, de obicei, aciditatea și touch-ul final, care învăluie fiecare ingrediente. Iar în funcție de aciditate, se alege vinul potrivit. De exemplu, o salată cu dressing bazat pe oțet va merge bine cu un vin sec, fără a se copleși unul pe celălalt.

Astfel, dressing-urile pe bază de oțet balsamic sau zeamă de citrice se combină perfect cu vinuri albe seci, precum cabernet sauvignon sau sauvignon blanc. Pe de altă parte, dacă folosiți un dressing mai puțin acid, pe bază de tahini sau chiar humus, atunci în pahar puteți turna vinuri cu o corpolență mai mare și ceva mai acide, precum un pinot gris, un Bordeaux alb sau zinfandel roșu.

Dressing-urile cremoase și mai puțin acide se potrivesc cu vinuri taninoase, cu un gust ușor amar. Astfel dacă salata este completată de un sos pe bază de smântână, brânză sau maioneză, alături merge un vin precum un malbec sau un syrah.

Dacă folosiți un sos picant precum mierea cu chili sau un dressing thai pe bază de unt de arahide, atunci pentru vinuri ar trebui să vă gândiți la ceva care să echilibreze acest gust, cum ar fi vinuri acide și mai dulci, precum un riesling.

Iar dacă dressing-ul este pe bază de fructe, cum ar fi fructe de pădure zdrobite sau oțet din zmeură, de exemplu, atunci nu ar strica să scoateți din frigider o sticlă de rose fructat și el.

Multifuncționalul blender vertical

No Comments

Această unealtă de bucătărie este un instrument excelent în ajutorul pe care îl poți primi la gătit. Atuul lui principal este că ocupă puțin loc și, în afară de aceasta, este multifuncțional. Principalul lui defect este că nu este a-tot-funcțional. Așadar ce putem face și ce nu putem face cu un blender vertical?

Dacă vorbim despre modurile de utilizare ale blenderului vertical, în primul rând trebuie să vorbim despre tipul de vas la care se pretează. Cel mai potrivit este un vas mai îngust și mai înalt, eventual chiar vasul cu care vine el la cumpărare. Dar poate fi folosit și în vase mai mari, precum oala de supă. Cel mai important, însă, este ca adâncimea vasului să facă astfel încât lichidul să depășească lamele cuțitului pentru a nu împroșca totul împrejur. Iar dacă vasul este de mari dimensiuni, precum o oală de supă, atunci aveți grijă să plimbați blenderul prin toate părțile lui, dar și de jos în sus (până la limita de a nu ieși lamele din lichid), pentru a cuprinde în cuțit toate bucățelele rămase nepasate.

Această unealtă este folosită în general pentru a transforma alimentele în lichide omogene, dar poate fi folosit și pentru aluaturi lichide (chec, clătite, etc). Amestecați cu el întâi ingredientele lichide și apoi adăugați-le pe cele solide pnă la omogenizare, dar nu bateți mai mult, pentru a nu se dezvolta prea tare glutenul din făină, care va duce la un rezultat final gumos. La fel, o altă întrebuințare a sa este pentru pregătirea maionezei de casă.

Blenderul vertical te salvează și când sosul pregătit ca la carte a făcut totuși niște cocoloașe. O scurtă activare a blenderului rezolvă problema.

Pentru curățarea blenderului, cel mai bine este să puneți într-un pahar înalt sau în vasul lui apă caldă cu puțin detergent de vase. Introduceți blenderul în vas și dați-i drumul câteva secunde. Se va curăța imediat.

Cel mai important de reținut în ceea ce privește ce nu poate face un blender vertical este tocarea. Aceste instrumente sunt create pentru ingrediente lichide, pentru supe, piureuri, creme. Dacă doriți să tocați legume sau alte ingrediente, trebuie să folosiți un robot de bucătărie.

De asemenea, așa cum nu folosiți robotul pentru piureul de cartofi, nu ar trebui să folosiși nici blenderul pentru că se întâmplă același lucrul: rezultatul va fi o pastă cleioasă, departe de piureul pufos pe care îl obții doar din pasărea manuală pentru că aceste ustensile de mare viteză dezvoltă amidonul din cartofi care duce la rezultatul nedorit.

Cum să gătim cu grâne

No Comments

Peste două săptămâni începe postul Paștelui la ortodocși și multă lume își va îndreptat rețetele către legume și grâne, dar cel mai probabil preparatele vor fi destul de puțin variate, ajutate măcar de multitudinea de frunze apărute în această perioadă. Iar în privința carbohidraților, pâinea, cartofii și mămăliga vor fi la putere. Însă puteți crea meniuri variate, cu grâne creativ folosite. Și despre aceasta vreau să povestim astăzi.

În primul rând, extinderea teritoriilor grânelor este o idee gustoasă. Dincolo de orez, porumb și grâu, poate și ceva ovăz pe care îl consumați mai curând sub formă de fulgi, alimentația obișnuită nu include alte grâne și este păcat. Încercați în mâncărurile pe care le preparați și alte graminee, care deși se găsesc ușor și în magazinele noastre, nu sunt foarte populare în meniuri, cum ar fi hrișcă și quinoua. Prima poate fi consumată și sub formă de pilaf și sub formă de făină pusă în diverse preparate. A doua este excelentă ca garnitură, pusă în salate sau în supe. Și ambele sunt fără gluten. Însă puteți încerca și grâne ceva mai deosebite, pe care le găsiți doar prin magazine de specialitate sau online, și aici mă refer la farro, un grâu cu o aromă mai pământoasă și o textură mai gumoasă, teff, o altă graminee fără gluten, provenită din Africa, la fel, cu un gust pământos, sorghum, tot fără gluten, dar cu un gust dulceag, sau amaranth, care are arome de piper și nuci. Toate acestea pot da noi valențe mâncărurilor preparate cu ele.

În ceea ce privește procesul de gătire, un pas important este clătirea boabelor înainte de a fi puse la foc. Amidonul de la suprafața grânelor poate afecta textura lor finală. Ba chiar și gustul, dacă vorbim de quinoua care are un strat protector natural care, dacă nu este eliminat prin clătire abundentă (sau chiar lăsare în apă vreo 10 minute), imprimă un gust amărui mâncării.

Un pas pe care mulți în ignoră, este prăjirea boabelor. La fel ca și în cazul condimentelor, prin încălzire, se intensifică aroma, devenind mult mai complexă. Astfel, încingeți o tigaie la foc mediu, uscată, fără ulei, și adăugați orezul, quinoa sau bulgurul și amestecând continuu, lăsați-le să prindă o culoare aurie și să se elibereze aromele. Apoi le puteți găti după cum doriți.

Pentru partea de fierbere, un pas important îl constituie sărarea apei. La fel ca și în cazul pastelor, sarea este foarte importantă pentru a dezvolta aromele naturale din grâne. Însă cantitatea de sare este diferită de paste. De data aceasta, sare ar trebui să fie pusă ca într-o supă, nu ca „apa de mare”, cum se zice în Italia că este bine pentru paste. Și un alt truc este folosirea unor lichide variate pentru fierberea lor, nu doar apă. Supele de bază sunt o opțiune la îndemână și foarte gustoasă. Păstrați lichidul adunat de la friptura făcută la cuptor, mai adăugați puțin apă dacă este nevoie și puneți orez, quinoa, hrișcă sau ce vă place în el și dați-l la cuptor, pentru un pilaf extrem de gustos. Folosiți lapte de cocos pentru a fierbe orezul, în stil asiatic. Chiar și un suc de fructe (morcov, sfeclă, etc) poate fi o opțiune, oricât de îndrăzneață ar părea. La fel de îndrăzneață s-ar putea să fie și ideea de a găti în ceai, însă un orez preparat în ceai verde cu iasomie, rețetă inspirată tot din Orientul Îndepărtat, este extrem de gustos. Gust interesat le dau și vinul sau berea în care le puteți fierbe. Alcoolul se evaporă la gătire, însă aroma băuturilor se păstrează.

Procesul de gătire se poate opri aici, la fierbere, sau poate fi continuat cu prăjirea grânelor, ca în cazul orezului prăjit. Astfel, gramineele fierte se trag în tigaie cu o grăsime și li se impregnează alte straturi de aromă de la restul ingredientelor adăugate, usturoi, ceapă, condimente, sosuri, etc.

Cum să vă bucurați cel mai bine de falafel

No Comments

Falafelul face parte din moștenirea mea cultural-culinară. Pentru noi este un fel de mâncare important și mă bucur că este așa de răspândit. Dar mulți îl sub-apreciază și nu din rea voință, ci pentru că nu știu cum să profite de el la maximum.

Se crede că falafelul este originar din Egipt și de acolo s-a extins în tot Orientul Mijlociu, fiecare regiune adaptând rețeta la specificul local. Iar una dintre aceste adaptări, chiar din Egipt, este cea de a-l face din bob (fasole fava) în loc de clasicul năut. În Iordania, Liban și Siria, adesea se face dintr-un mix de năut și bob, în vreme ce în zona Israelului este exclusiv din năut. Așa că puteți să experimentați cu proporțiile data viitoare când vreți să faceți falafel în casă. De asemenea, dacă doriți varietate, inspirați-vă din condimentele folosite în fiecare regiune în parte, care diferă oarecum, dând altă paletă de gust preparatului final.

Dar indiferent dacă folosiți năut sau bob, important este să lăsați boabele uscate la înmuiat peste noapte și apoi să le folosiți așa, crude, în compoziția de prăjit. Și apropo de prăjit: sunt voci care vorbesc despre faptul că falafelul copt este mult mai sănătos decât cel prăjit. Este. Dar nu are nicio legătură cu originalul. La cuptor veți obține niște chiftele cu o textură aproape identică la exterior ca și în interior, în vreme ce prin prăjire se obține acea crustă crocantă care definește un falafel de calitate. Iar prăjirea se face în baie de ulei. Aveți grijă să nu fie prea rece la început, ca să nu absoarbă prea mult ulei chiftelele, dar nici să nu fie focul prea mare, ca să se ardă imediat la exterior fără să apuce să se gătească și în interior. Și aveți grijă să nu supra-aglomerați vasul de prăjire. Chifteluțele reci vor scădea imediat temperatura uleiului, ajungându-se la ce ziceam mai devreme, așa că mai bine prăjiți în mai multe tranșe, dar rezultatul este cel dorit, decât să vă grăbiți.

Și pentru că ziceam de temperatura compoziției înainte de prăjire, aceasta trebuie să fie rece, de la frigider. După preparare, mixul ar trebui să stea la frigider cel puțin o oră, pentru a da timp lichidului să se absoarbă mai bine și să se lipească între ele ingredientele. Astfel vor fi mai ușor de format chifteluțele și nici nu va mai exista riscul de descompunere la prăjire. Un alt secret pentru un rezultat impecabil îl reprezintă adăugarea de praf de copt în compoziție, care va ajuta în procesul de gătire, făcând falafelul mai pufos. Și tot pentru textură, recomandarea mea este să folosiți o mașină de tocat carnea pentru a măcina năutul. Însă, dacă nu aveți așa ceva în casă, un robot de bucătărie va face treaba, însă aveți grijă să nu micșorați boabele până ajung o pastă, ci până la bucățele mici, care vor ajuta la textură.

Tot cu textura avem de a face și când chifteluțele sunt lăsate să se răcească prea tare pentru că odată cu răcirea se va schimba și consistența. De aceea și în restaurantele de tip fast-food, falafelul se prăjește pe loc, la cerere. Dacă acasă, însă, aveți de făcut mai multe tranșe și, deci, nu le puteți mânca imediat după ce le scoateți din ulei, lăsați-le să se scurgă pe un grătar de metal până sunt gata toate chiftelele. Dacă le lăsați pe o farfurie sau pe un prosop de hârtie care să absoarbă grăsimea în exces, partea de jos se va înmuia și își va pierde crusta crocantă. Iar dacă ați făcut mai multă compoziție și nu vreți să o prăjiți pe toată, sfântul congelator rezolvă problema. Cel mai bine este să formați chiftelele și să le congelați astfel, pentru a scoate câte aveți nevoie când aveți nevoie.

Idei delicioase de folosire a cremei de brânză

No Comments

Dacă vă spun cremă de brânză, care este primul fel de mâncare care vă vine în minte? Tartine cu cremă de brânză sau cheesecake? Pentru că acestea două sunt cele mai populare pentru utilizarea brânzei cremoase și delicate… Însă ca atare sau ca ingredient, crema de brânză are o paletă de utilizări mult mai largă, iar acum vreau să vă dau doar câteva idei dintre acesta.

Macaroanele cu brânză ajung la un alt nivel dacă adăugați cremă de brânză. Fierbeți pastele și nu scurgeți toată apa. Separat amestecați un gălbenuș cu o lingură de muștar și turnați din apa de la paste, obținând astfel o cremă pe care o adăugați în oala cu paste. Acum este momentul cremei de brânză, care vine să transforme apa cu amidon într-un sos bogat. Adăugați parmezan (sau altă brânză tare) ras din plin și amestecați. Potriviți de gust cu sare, piper și boia dulce.

Și banalul sandviș cald cu brânză poate fi dus la alt nivel prin adăugarea unui strat de cremă de brânză pe pâine, pe lângă unt și brânza tare. Când aceasta se va topi, se va combina cu crema de brânză, devenind totul mult mai cremos.

Ce-ar fi să încercați un piept de pui umplut cu cremă de brânză amestecată cu câteva alte elemente de gust? Tăiați un buzunar în interiorul pieptului de pui pe care îl umpleți cu cremă de brânză amestecată cu ardei iute tocat, pudră de ceapă și de usturoi și o altă brânză tare (precum cheddar) rasă. Puteți adăuga și ceva verdeață tocată, poate pătrunjel sau mărar. Închideți buzunarul cu scobitori și dai la cuptor. Puteți servi alături un cartof dulce făcut și el la cuptor.

Tartele cu spanac și brânză se fac foarte ușor și sunt un preparat excelent pentru petreceri. Aveți nevoie doar de aluat foietaj sau de tartă, cremă de brânză, spanac și parmezan, plus o tavă de brioșe. Tăiați aluatul în pătrate pe care le așezați în fiecare formă de brioșă. Sotați spanacul (fie proaspăt, fie congelat) în puțin unt și amestecați cu crema de brânză și parmezan ras. Asezonați cu sare și piper. Umpleți fiecare tartă cu o lingură de compoziție, presărați parmezan ras deasupra și dați la cuptor.

Diversele legume umplute care sunt atât de delicioase făcute la cuptor pot fi și ele îmbunătățite cu ajutorul cremei de brânză. Fie că vorbim de clasicele ciuperci umplute sau mergem spre ceva mai spectaculos, cum ar fi ardeii jalapeño umpluți sau cartofi umpluți, toți devin mai cremoși datorită cremei de brânză. Procedeul este cam același: creați o compoziție după propriul gust pe bază de cremă de brânză și alte ingrediente pe care le doriți, umpleți jumătățile de legume și presărați deasupra pesmet sau parmezan ras (sau ambele) pentru a da textura finală, contrastantă cu cea a umpluturii.

Și hai să închei și cu poate cel mai simplu desert la cuptor cu cremă de brânză. Aveți nevoie de o foaie de aluat foietaj, pe care o tăiați în pătrate mari. Separat amestecați într-un bol cremă de brânză cu zahăr, esență de vanilie și zeamă de lămâie. Întindeți cu o lingură crema de brânză pe fiecare pătrat de aluat puse pe hârtie de copt în tavă. Ungeți cu ou bătut, mai ales marginile rămase ne acoperite și dați la cuptor până se coace aluatul, cam 15 minute.

Cum să obții cel mai bun avocado toast

No Comments

Luna în care ne propunem să mâncăm mai sănătos în fiecare an este pe sfârșite, însă aceasta nu înseamnă că și obiceiurile culinare sănătoase și gustoase sunt pe sfârșite. Iar avocado toast este în ultimii ani o mâncare foarte apreciată. Partea ei cea mai frumoasă, este că are așa de multe varietăți care o pot face și mai bună. Despre toate acestea vreau să vorbim astăzi.

Prima regulă este folosirea unui avocado perfect copt. Fie că îl puneți ca atare, doar tăiat felii sau îl zdrobiți ca pentru guacamole, avocado trebuie să fie copt, unul crud va strica și textura, dar mai ales gustul. Același lucru se va întâmpla și din cauza unui avocado trecut. Nu doar estetic va arăta rău, nu va mai fi verde proaspăt, ci maro, dar și gustul va fi unul neplăcut.

În al doilea rând, experimentați cu pâinea. Mai ales că acum se găsesc tot felul de brutarii cu o varietate foarte mare, de la deja clasica pâine cu maia, la diverse sortimente cu tot felul de grâne, la pâine de tip brioșă, care prin dulceața ei contrastează interesant cu toppingul de avocado și condimente, sau alte versiuni de panificație. Încercați mai multe și vedeți care vă place cel mai mult. Și pentru că se numește avocado toast, pâinea trebuie să fie prăjită. Evident că se poate foarte bine și cu pâinea proaspătă, însă o felie mediu prăjită va adăuga textură felului, cu un exterior crocant și un interior al pâinii mai moale, dar și un gust mai bogat dat de caramelizarea zaharurilor din pâine.

Cât despre avocadoul în sine, un pas important este asezonarea lui. Sarea este cel mai bun prieten al său, de care nu trebuie să uitați niciodată, însă, dincolo de sare, puteți fi oricât de creativi după gustul propriu: fulgi de chili, chimion, zaatar, pulbere de usturoiu sau ceapă, ierburi aromatice, negrilică, și lista poate continua mult. Însă avocadoul are nevoie și de un element acid, care să îl echilibreze. Sucul de lămâie este cel mai folosit, care ajută și la prevenirea oxidării, dar dacă îl consumați imediat puteți înlocui lămâia cu alte variante mai interesante, cum ar fi roșia tocată cubulețe și adăugată în pasta de avocado sau chiar oțet balsamic presărat deasupra.

Și dacă tot vorbim despre deasupra, diversele toppinguri dau bogăție unui avocado toast. De la clasicul ou poșat, la brânzeturi, cum ar fi feta sau brânza de capră, la alte legume, proaspete sau coapte, semințe și, de ce nu, creveți. Toate merg foarte bine peste un sandviș cu avocado. Însă toppingurile pot merge și sub stratul de avocado, cum ar fi să ungi pâinea cu pesto înainte de a pune fructul cremos deasupra. Sau stropirea feliei de pâine cu un ulei de măsline de calitate sau alt ulei cu gust, în funcție de nota pe care vreți să o dați sandvișului final, de la uleiul de susan la cel de cocos, de exemplu. Toate acestea nu fac decât să dea personalitate preparatului final.