Deși am mai fost jurat în emisiuni tv, participarea mea la Masterchef este o experiență extraordinară pentru că am ocazia să intru în contact cu amatori de gătit care sunt cu adevărat pasionați de acest domeniu. Sunt oameni obișnuiți, care nu au studii în domeniu, care nu au lucrat niciodată într-o bucătărie de restaurant, dar care de multe ori surclasează bucătari cu experiență.

La preselecții au venit mulți bucătari de ocazie, unii mai iscusiți, alții mai puțin, însă am dat mereu șorțul celor pe car i-am văzut plini de pasiune și dornici să învețe din propriile greșeli. Însă acesta nu a fost singurul criteriu.

M-a interesat să descopăr în farfurii un gust impecabil și o rețetă bine gândită, proporționată între elementele principale, între carne sau pește și garnitură. Poți observa dintr-o farfurie dacă omul are talent sau nu. Poate să aibă o poveste frumoasă, dar oamenii nu mănâncă povești, așa că pe mine mă interesează în primul rând cum este compusă farfuria cu care se prezintă în concurs.

Și dacă sunt mici greșeli de execuție peste care sunt dispus să trec, puiul negătit suficient este una din greșelile pe care nu le accept. De asemenea, dacă preparatul este prea iute sau prea sărat. Atenția la detalii și la echilibru este esențială pentru o farfurie. Iar nivelul la care sunt gătite ingredientele trebuie să fie consistent pentru toată farfurie. Dacă ai carnea perfect făcută, dar ai desconsiderat importanța garniturii, nu mă convingi să îți dau șorțul.

Dacă omul are viziune, dar nu a ieșit totul cum și-a dorit, nu e așa de grav dacă plusurile depășesc minusurile. Însă mă interesează și cum lucrează la bancul său de lucru. Dacă simt că are talent și văd că nu a terminat pregătirile în fața noastră, îi mai dau două-trei minute ca să își definitiveze farfuria. În concurs nu va mai avea luxul acesta, dar acum, la început, când emoțiile sunt mai mari, sunt mai indulgent.