A început o nouă ediție Masterchef. Cea de-a opta. Dar nu doar atât, ci poate cea mai spectaculoasă de până acum.

Primul lucru pe care l-am observat diferit față de ediția precedentă la care am fost jurat, este gradul de pregătire al concurenților. Se vede că această pandemie și-a pus amprenta asupra celor de acasă, care de voie sau nevoie au gătit mult mai mult în bucătăriile proprii și s-au documentat, am experimentat, astfel încât acum au ajuns să aibă un nivel aproape de cel al profesioniștilor cu câțiva ani de experiență.

Ne-a fost foarte greu să îi alegem pe cei 22 de concurenți finali. În plus, am fost foarte emoționat de poveștile celor care au venit să ne gătească. De exemplu, am avut un concurent de patruzeci și ceva de ani care își pierduse fiul anul acesta și a venit să gătească pentru el. Pe de altă parte, am avut o concurentă care ne-a gătit un preparat ce mi-a adus aminte de mâncărurile bunicii. Deși era româncă, a pregătit o supă de gutui cu cuburi de miel, inspirată din Nordul Africii. Incredibilă!

Și echipa s-a schimbat. Chef Foa a revenit în juriu și nouă ni s-a alăturat chef Radu Dumitrescu, iar împreună am făcut o echipă foarte închegată. Suntem toți pe aceeași lungime de undă, gândim la fel și jurizăm la sânge. Nu este simplu să câștigi 50.000 Euro, așa că nu am fost deloc indulgenți.

Platoul ediție aceasta este mult mai frumos, arată ca un restaurant de top. Iar ingredientele folosite au fost la cel mai înalt nivel. În plus, am învățat rețete noi și de la colegii mei. Radu a făcut niște chiftele de păstrăv afumat. El gătește rețete destul de simple, ușor de reprodus acasă, dar cu gusturi incredibile. Lui Foa îi place mult să gătească asiatic și ne-a pregătit și el niște variante de somon foarte gustoase, în vreme ce eu am adus rețetele din cultura mea culinară. Nu am vrut să pregătim ceva prea sofisticat, ci am vrut să ne apropiem de telespectatori și să îi ajutăm și pe ei să învețe și să reproducă acasă aceste preparate.

Mai multe nu pot să vă spun, trebuie să vedeți acest sezon. Este la un alt nivel! Iar concurenții au venit și pentru bani, dar mai ales pentru trofeul Masterchef. Pe acesta nu îl poți cumpăra de la magazin, este o distincție pe care trebuie să o câștigi, iar concurenții au fost foarte determinați în acest sens.

A fost o experiență extraordinară, cred că orice chef își dorește să fie aici, în juriul Masterchef. O astfel de experiență este una completă, culinară, de palmares, dar și de muncă în echipă.

Am fost impresionat de ceea ce a ieșit din mâinile unor neprofesioniști și am învățat și eu de la ei, mi-am luat idei din rețetele copilăriei lor și am fost surprins de creativitatea cu care au abordat probele.

Masterchef înseamnă în primul rând foarte multă muncă. Zilnic eram la platou la ora 9 și mă mai întorceam mult după miezul nopții, uneori chiar și la 4 dimineața. Lumea crede că la televizor totul merge repede, că e numai glam, dar în spatele camerelor este o întreagă desfășurare de forțe, se trag mii de cadre. Și vorbim de prima televiziune comercială ca audiență din România, totul trebuie să fie perfect. Mi-am lăsat acolo toată energia, dar am făcut-o cu plăcere. Pentru că a fost o onoare pentru mine. Au fost la interviu peste 100 de bucătari, însă Pro Tv m-a ales pe mine chiar dacă nu vorbesc bine limba, pentru experiența mea culinară, tehnică, așa că am fost încântat de această oportunitate.

A fost o cursă extrem de dură, cu foarte multe ore de filmări, rețete grele de pregătit în timpi record, însă adrenalina ne-a dat și multa energie bună. Au fost în concurs bucătari amatori extrem de buni, mi-a făcut plăcere să le gust preparatele și să îi învăț în masterclass-urile pe care le-am făcut pentru ei.

Una din cele mai grele probe a fost cea cu crabul. Nimeni nu știa cum se gătește crabul, nimeni nu mai gătise așa ceva. Nu le-am arătat nimic, însă i-am întrebat mai mult retoric cum se face homarul și atunci și-au dat seama că prima mișcare este să fie pus la fiert precum homarul. După care s-au luptat cu el. Au învățat foarte repede.

Mi-a părut rău de fiecare concurent în parte, care a părăsit competiția, însă așa este concursul. E greu să spui că unul a fost mai bun ca altul, fiecare a avut unicitatea lui și a creat cel puțin o farfurie care mi-a ramas întiparită.

Deși am mai fost jurat în emisiuni tv, participarea mea la Masterchef este o experiență extraordinară pentru că am ocazia să intru în contact cu amatori de gătit care sunt cu adevărat pasionați de acest domeniu. Sunt oameni obișnuiți, care nu au studii în domeniu, care nu au lucrat niciodată într-o bucătărie de restaurant, dar care de multe ori surclasează bucătari cu experiență.

La preselecții au venit mulți bucătari de ocazie, unii mai iscusiți, alții mai puțin, însă am dat mereu șorțul celor pe car i-am văzut plini de pasiune și dornici să învețe din propriile greșeli. Însă acesta nu a fost singurul criteriu.

M-a interesat să descopăr în farfurii un gust impecabil și o rețetă bine gândită, proporționată între elementele principale, între carne sau pește și garnitură. Poți observa dintr-o farfurie dacă omul are talent sau nu. Poate să aibă o poveste frumoasă, dar oamenii nu mănâncă povești, așa că pe mine mă interesează în primul rând cum este compusă farfuria cu care se prezintă în concurs.

Și dacă sunt mici greșeli de execuție peste care sunt dispus să trec, puiul negătit suficient este una din greșelile pe care nu le accept. De asemenea, dacă preparatul este prea iute sau prea sărat. Atenția la detalii și la echilibru este esențială pentru o farfurie. Iar nivelul la care sunt gătite ingredientele trebuie să fie consistent pentru toată farfurie. Dacă ai carnea perfect făcută, dar ai desconsiderat importanța garniturii, nu mă convingi să îți dau șorțul.

Dacă omul are viziune, dar nu a ieșit totul cum și-a dorit, nu e așa de grav dacă plusurile depășesc minusurile. Însă mă interesează și cum lucrează la bancul său de lucru. Dacă simt că are talent și văd că nu a terminat pregătirile în fața noastră, îi mai dau două-trei minute ca să își definitiveze farfuria. În concurs nu va mai avea luxul acesta, dar acum, la început, când emoțiile sunt mai mari, sunt mai indulgent.