Gustoasă, sănătoasă și prezentă într-o grămadă de preparate. Dacă spui carne de vită, practic te referi le orice parte din carcasa unei vite. Totuși, diversele tipuri de carne, din diferitele localizări pe corp, se comportă diferit la gătit pentru că au texturi diferite și chiar gust diferit (într-un fel are gustul o carne macră și într-un fel este cel al unei bucăți marmorate cu grăsime). Iar pentru fripturi, doar o parte dintre ele se potrivesc.

Baveta mică, de exemplu, aflată pe partea de burtă a vitei, este o bucată destul de tare. Așa că trebuie să o tăiați subțire și să o frigeți la foc iute, fără a o lăsa să treacă de stadiul de medium-rare. O marinare prealabilă ajută și ea. Baveta mare sau fleică (skirt steak) este o bucată de carne din aceeași zonă abdominală, însă mult mai lungă și ceva mai grasă. Nu se folosește prea des ca friptură, ci mai curând în preparate precum fajita sau stir-fry, adică tăiată în bucăți mici și trasă rapid la tigaie.

Vrăbioara, partea superioară a spatelui, este o zonă expusă la efort și, drept urmare, destul de tare. Cel mai bine această carne se folosește pentru gătitul îndelung la foc mic și tocare.

Ribeye sau antricotul este cea mai bună opțiune pentru o friptură datorită marmorării sale cu grăsime gustoasă. Iar dacă carnea mai este și maturată (28 de zile), atunci gustul este și mai intens.

T-bone este o bucată de carne ce conține și vrăbioară și antricot, fiind despărțite de un os în formă de T, de unde și-a luat și numele. Cel mai bine este pus în valoare pe grătar.

Fileul este cea mai fragedă carne din corpul unei vite. Este un mușchi subțire și macru, din care se obțin fripturi delicate. Merge bine făcut pe grătar sau în tigaie și gătit cu cât mai puține intervenții, astfel încât să fie gustul său pus în valoare, nu acoperit de marinade și multe condimente.

Coastele, în schimb, merg foarte bine gătite la cuptor, în vreme ce ceafa de vită, este bogată în grăsime, și merge pregătită atât la cuptor, cât și pe grătar.