Au fost douăsprezece săptămâni de foc, și la propriu și la figurat, săptămâni de filmări la Masterchef în care nu aveam timp pentru absolut nimic, cu atât mai puțin pentru odihnă. Așa că imediat ce am încheiat filmările, am vrut să mă deconectez de tot și am tras o fugă în Italia, destinația mea de evadare preferată.
Am stat doar trei zile, mult prea puțin, dar au fost zile minunate, cu mâncare bună, vreme frumoasă și locuri pe măsură. Italia are o cultură gastronomică foarte plăcută, oamenii respectă atât mâncarea cât și noțiunea de ospitalitate. Servirea este aproape mereu una impecabilă și relaxată în același timp. Nu trebuie să mergi la restaurante Michelin ca totul să arate impecabil și servirea să fie pozitivă.
Am mers în fiecare zi cu trenul, cu Frecciarossa, cu care ajungeam într-o oră jumate oriunde, așa, la modul relaxat, admirând peisajul și purtând conversații.
Roma
De fiecare dată când plec într-un city break în Italia și mă opresc la Roma, locul meu preferat de luat masa este în zona evreiască, într-un restaurant kosher despre care v-am mai povestit. Ceea ce este cel mai frumos acolo este că mama proprietarului stă acolo, zi de zi, în mijlocul restaurantului, și face ravioli de mână. Și îți trezește pofta. Pur și simplu nu poți să mergi în acel restaurant și să nu îți comanzi și o porție de ravioli.
Florența
Aici am făcut rezervare la Savoy, unul din cele mai importante hoteluri din lume. În 1992, când lucram la King David Hotel în Israel, m-au trimis la specializare pentru bucătăria de evenimente la Savoy în Londra, care este top. Așa că acum, cu un pic de nostalgie, am ales să iau masa la Savoy în Florența pentru calitatea serviciilor și pentru a-mi aminti vremurile acelea.
Am mâncat mult ravioli în viața mea, în restaurante de tot felul, de la cârciumioare de familie, la restaurante cu stele, însă cel mâncat aici, la Savoy, este printre cele mai bune pe care le-am gustat vreodată, dacă nu cel mai bun. Era simplu, dacă îl vezi, dar era uimitor. Pastele erau umplute cu roșii și nu mai știu ce, pentru că aveau o aromă extraordinară. Aveau alături un sos de vin alb care cred că era făcut cu infuzia de apă de roșii. Mi-am comandat și a doua porție, nu mă puteam opri, era ca și cum intrai într-o fermă de roșii. Am mai mâncat și niște sashimi de amberjack (pește oceanic) pus pe platou de sare de Himalaya, cu un sorbet de lămâie nu foarte dulce. Avea o savoare excelentă! Ne-am luat mai multe feluri acolo, totul foarte bun, însă acestea două au fost vârfurile.
Milano
Acolo m-am dus special pentru a mă întâlni cu Marco, un bucătar tânăr și foarte talentat, care a lucrat la mine și acum gătește la Terrazza Triennale Osteria con Vista, restaurantul de deasupra unui muzeu de artă deschis de un bucătar cu stea Michelin. Am încercat și aici mai multe feluri de mâncare, care au fost foarte bune, dar în cazul acesta destinația nu a fost una legată de mâncare, ci de oameni. Mereu îmi place ca atunci când ajung undeva în lume unde știu că este un bucătar cu care am lucrat, să merg să îl vizitez.
La Milano am mai mâncat și la o terasă oarecare lângă gară, un restaurant simplu, unde am comandat un risotto cu șofran excelent. Asta îmi place în Italia, că poți mereu să dai peste niște „bijuterii” unde nici nu te aștepți.
Your email address will not be published. Required fields are marked *
Comment
Name *
Email *
Website
Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.
Evaluare * 1 2 3 4 5