Rețete de sezon cu spanac și ștevie March 30, 2021 No Comments Pentru că este sezonul verde în piețe și se umplu tarabele de frunze gustoase, m-am gândit să pregătesc două rețete inspirate de pe malul sudic al Mediteranei, cu spanac și ștevie. Sufleu de spanac cu șofran Spanacul proaspăt se spală și se curăță bine, iar pentru frunzele mai bătrâne se îndepărtează codițele. Pentru o tavă de chec aveți nevoie cam de 800-900 g spanac proaspăt. Odată curățat, se blanșează în apă cu sare pentru 3 secunde și apoi se lasă la scurs. Chiar se stoarce, pentru a elimina apa în exces. 50 g unt și o lingură jumătate de ulei de măsline se încing în tigaie și se călesc 4-5 șalote tocate mărunt. Se adaugă un vârf de șofran, care să își dezvolte aroma în grăsimea din tigaie. Se poate adăuga și puțin cimbru, dar nu este obligatoriu. Sau se poate adăuga doar cimbru, dacă nu aveți șofran. Însă acest minunat condiment din Orientul Mijlociu dă un gust extraordinar spanacului. Se adaugă spanacul și se asezonează cu sare și piper, lăsând câteva minute să se gătească împreună. Se lasă la răcit toată compoziția, chiar câteva ore. Când este rece, se bat 5-6 ouă cu foarte puțină sare și un cățel de usturoi zdrobit și se amestecă cu spanacul sotat. Se pune în forma de chec unsă cu ulei și tapetată cu hârtie de copt și se dă la cuptor la 170oC pentru 45 minute. Se poate mânca și rece și cald. Se poate mânca ca atare sau ca garnitura pentru pui, curcan, miel, pește, toate la grătar. Sărmăluțe de ștevie Trebuie să alegeți frunze mari de ștevie. Rețeta pe care vi-o voi prezenta este una de post, ca pentru perioada aceasta, dar la sfârșit vă voi da și alternativele cu carne. Aveți nevoie de orez cu bobul rotund, ceapă tocată, pătrunjel, rozmarin și coriandru proaspăt, opțional. Mai aveți nevoie de morcov, rădăcină de țelină și țelină apio cu tot cu frunze. Ștevia se blanșează 2 secunde în apă cu sare, ca să fie mai elastică. Orezul se fierbe cam 60% în apă cu sare. Rădăcinoasele se dau pe răzătoare mare, iar apio, după ce s-au scos firele ațoase, se toacă cubulețe, la fel și ceapa. Se pun toate legumele în tigaie cu ulei de măsline și se sotează împreun cu pătrunjelul, până sunt un pic moi. Se strecoară și se amestecă cu orezul prefiert. Se adaugă un praf de nucșoară, un praf de cardamom și foarte puțin rozmarin, plus sare și pier zdrobit. Pentru un aspect mai pufos al umpluturii, puteți adăuga cubulețe de roșii decojite (doar pulpa, fără semințe), care sunt umede și fac orezul mai pufos. În Nordul Africii se adaugă și puțină scorțișoară. Puteți încerca, dacă vă place. Se fac sarmale în foile de ștevie. Pe fundul unei oale se așază rondele de roșii și, dacă a mai rămas din umplutură, se poate pune și ea. Se asezonează cu sare și piper roșiile și se adaugă câteva felii de lămâie. Dacă lămâile au coaja groasă, se balnșează câteva minute, ca să scoată amăreala din ele. Se așază sărmăluțele și se toarnă apă sau, și mai bine, supă de bază de legume, cam cu două degete peste sarmale, și 4 linguri de ulei de măsline. Se acoperă, se dă un clocot la foc mare și apoi se micșorează focul, se lasă parțial acoperit și se gătește fie pe aragaz, fie la cuptor, vreme de 45-50 minute, până scade sosul mult. Pentru un adaos de proteine, la umplutură se pot adăuga linte roșie, linte verde sau năut tocat, toate deja fierte. Sau se poate folosi aceeași rețetă integral din linte, fără orez. Iar pentru o variantă de dulce, în compoziție se poate adăuga carne tocată de pui, de vită sau de miel, mai ales că vine Paștele.
Sarmalele în stilul Hadad December 18, 2019 No Comments Mai este fix o săptămână până la Crăciun și gospodinele deja s-au apucat de pregătiri. Chiar dacă eu nu sărbătoresc Crăciunul, aș vrea să știți să și eu mănânc și pregătesc sarmale, dar în stilul meu. Tradițional, în România se fac din porc sau porc cu vită, însă eu vreau să vă arăt rețeta mea marocană de sarmale, făcute doar din vită. Da, ați citit bine, și noi avem sarmale în zona Nordului Africii. Doar că au un gust complet diferit. Mama făcea, când eram eu mic, niște sarmale în stil marocan, în varză dulce. Însă ea folosea o varză mai lunguiață. Îi scotea cotorul și punea jumătățile de varză la opărit în apă fierbinte cu sare, dar nu clocotită, cu un capac pus direct peste varză, ca să o preseze înăuntru și să se înmoaie frunzele. Apoi se scoate în apă rece. Pentru carne, eu prefer ceafa de mânzat, care este ceva mai grasă. Aceasta se toacă la mașină mai grosier. Ceapa albă se toacă cubulețe mici și se călește. Se pune într-o sită și se lasă să se scurgă toată grăsimea. Se toacă pătrunjel proaspăt. Se decojesc și se curăță de semințe roșiile și se taie pulpa cubulețe. Orezul se fierbe parțial. Se amestecă toate ingredientele cu sare, piper negru măcinat, praf de scorțișoară și nucșoară și se lasă jumătate de oră să se întrepătrundă aromele. Trebuie să avem cam 70% carne și 30% orez. Frunzele de varză se usucă și se scot nervurile. Se pune umplutură în fiecare frunză ca să obținem niște sarmale de mărime mare cam de 180 g pe bucată. La baza oalei se pune varza rămasă și tocată, câteva roșii decojite și tocate și 2-3 foi de dafin. Sarmalele se așază pe acest pat de varză. În altă oală se pun roșii date pe răzătoare cu pastă de roșii, usturoi tăiat pe jumătate, sare și piper. Se călesc cu ulei de măsline. Acest sos se pune peste sarmale și se completează cu apă sau supă de legume, astfel încât să depășească straturile de sarmale cu vreo 2 cm. La noi se mănâncă sarmalele cu mult sos. Se acoperă și se pune la foc mic aproximativ o oră. Se servesc 3-4 bucăți per persoană, stropite cu ulei de măsline și încă niște pătrunjel tocat proaspăt deasupra. Variațiunile sunt apoi în funcție de fiecare. Poți adăuga și ciuperci la compoziție sau morcov ras sau se pot face numai cu legume, fără carne.