Condimentele medicament February 8, 2020 No Comments Înainte de farmacia modernă, plantele este medicamentele oamenilor, iar ele au continuat să rămână la baza multor preparate medicinale. Dar, pe lângă aceasta, să nu uităm, plantele își au rolul lor important în bucătărie. Așa că uneori mâncarea noastră are și rol curativ, mai ales dacă alegem să folosim acele condimente ce au și calități medicamentoase. Chimionul Este un condiment foarte puternic, folosit în special în zona orientală. Cel mai adesea îl punem în mâncărurile gătite. Eu recomand să îl cumpărăm în forma sa întreagă, nu măcinat, pentru că la fel ca orice alt condiment, odată cu măcinarea își pierde din calități în câteva zile, deci mai bine îl măcinăm acasă, pe loc, atunci când avem nevoie de el în forma de pulbere. Îmi amintesc cum bunica mea îi dădea o linguriță de chimion bunicului când era nervos, pentru că se pare că este bun pentru calmare și ajută și sistemul nervos. În plus este excelent în cazul unei indigestii, ajutând la restabilirea echilibrului enzimatic din sistemul digestiv. De asemenea aportul de fier dintr-o linguriță de chimion reprezintă 20% din doza zilnică. Curcuma Acasă am folosit mereu rădăcini de curcumă proaspete, puse la uscat. Deși pe la noi se găsește foarte rar în forma sa proaspătă, de rădăcină, care seamănă cu ghimbirul doar că este portocalie, curcuma este un condimente pe care îl poți cumpăra sub formă de pulbere cam de prin fiecare supermarket mai mare sau din magazinele naturiste. E foarte bună pentru mâncare gătită, orez, pui, tajine de pui sau pui la cuptor. Mie îmi place cel mai mult să o pun în orezul cu legume. Când se fierbe orezul, prefer să pun și rădăcina bine spălată și tăiată în felii. Acest condiment are proprietăți magice. E un bun antidot pentru răceală. Dacă începi să iei curcuma la mijlocul lunii septembrie, măcar de două ori pe săptămână, sub forma de ceai de exemplu, poți să treci peste perioada rece fără să răcești, crește foarte bine imunitatea. Piperul negru Piperul este cel mai comun condiment, îl găsești practic în casa oricui, la orice magazinaș și în majoritatea bucătăriilor lumii. La fel ca și în cazul chimionului (și al altor condimente), prefer să îl cumpăr sub formă de boabe și să îl macin pe loc, atunci când am nevoie, pentru a fi sigur de savoarea lui proaspătă, dar și de componența sa. Despre piperul cumpărat gata măcinat au tot circulat diverse povești de „îndoire” a lui cu alte ingrediente mult mai ieftine, cum ar fi cărbunii. Să nu uităm că pe vremuri piperul era unul din cele mai scumpe produse din comerțul între țări. În bucătărie prezența piperului este aproape totalitară, mergând în majoritatea felurilor, chiar și în unele deserturi. În farmacie el este un element principal în ayurveda, medicina tradițională indiană, locul său de origine. Este plin de vitamine și ajută sistemul imunitar, are proprietăți antibacteriene și ajută la tratarea infecțiilor și înțepăturilor de insecte, dar are și efecte antidepresive și de stimulare a activității cerebrale.
Cu un strop de piper May 17, 2019 No Comments Piperul a devenit parte integrantă a vieții noastre. Toată lumea are în casă sare și piper și aproape toate rețetele sărate fac apel la acest condiment, așa că m-am gândit să vă povestesc puțin despre el. Și despre toate soiurile de piper. Cel mai adesea se folosește piperul negru, iar sfatul meu este să îl cumpărați mereu boabe pentru că cel gata măcinat își pierde aroma foarte repede. Așa că cel mai bine este să vă luați o râșniță de piper și să îl zdrobiți singuri atunci când gătiți sau asezonați mâncarea gata gătită. Tocmai de aia restaurantele care se respectă au râșnițe la discreția oaspeților și nu pe pun pe masă pipernițe uitate de zile întregi acolo. Și nu vă zgârciți la preț. Piperul de calitate, aromat, este mai scump. Cel ieftin a trecut deja printr-un proces de extragere a substanțelor importante ce se folosesc apoi în industria farmaceutică și cosmetică. Boabele astfel „dezbrăcate” de arome sunt repuse pe piață pentru consumul în bucătărie. Totuși savoarea lor nu mai este aceeași. Din aceeași plantă mai face parte și pepierul verde, fructe culese înainte de coacere și puse la uscat sau murat. Astfel, aroma sa este una mai fresh. Cel mai faimos exemplu de rețetă în care se folosește piperul verde este vita în sos de piper, dar asta nu înseamnă că nu merge bine și cu pui, de exemplu sau chiar și cu legume la cuptor, adăugat la sfârșit, pentru un strop de prospețime. Piperul alb este și e provenit din aceeași plantă, iar aroma lui este un pic diferită datorită lipsei cojii. Sunt de fapt boabele de piper negru fără coaja de la suprafață. Acesta se folosește cel mai frecvent în felurile de mâncare deschise la culoare pentru a nu le schimba aspectul. Printre felurile de piper mai cunoscute pe la noi se numără și piperul roșu. Însă acesta nu este cu adevărat piper, el provine din altă plantă și este un fruct uscat precum cele denumite generic în engleză berries, cum sunt coacăzele, afinele, agrișele, etc. aroma sa picantă, însă, i-a adus numele de piper. Însă pe lângă aroma picantă, el are și o aromă fructată, proaspătă, care dă o savoare ușor dulceagă mâncărurilor. Dincolo de aceste tipuri populare de piper, natura a mai ticluit și alte sortimente interesante, care, fiecare în parte, conferă gusturi inedite mâncărurilor în care sunt adăugate. Poate cel mai inportant dintre toate acestea este piperul brun de sichuan, provenit din regiunea cu același nume din China. Lui i se alătură piperul din Bali, ce are o formă de con în miniatură și piperul din altă insulă indoneziană, Java, denumit și piper cubeba, ale cărui boabe au și o codiță. Oricum ar fi, nu uitați că piperul este un condiment și trebuie folosit cu moderație pentru a nu acoperi gustul celorlalte ingrediente.