chefjosephhadad.ro

SFATURI

Greșelile bucătarilor amatori

No Comments

Orice bucătar profesionist trece printr-o școală, fie ea teoretică, fie direct la locul de muncă, unde are ocazia să învețe de la cei cu mai multă experiență și să greșească până când ajunge să fie și el un expert. Bucătarii de acasă, însă, învață fie din familie, fie de pe net, mânați de pasiune. Dar volumul de gătit nu se compară cu cel dintr-un restaurant, așa că experiența se adună mai greu și greșelile sunt mai dese. Totuși, unele dintre ele pot fi ocolite mai ușor decât altele. Iată câteva exemple.

Ingredientele

Ingredientele ieftine și de proastă calitate pot ruina gustul și textura finală a preparatului. Dar, să ne înțelegem, nu afirm că ar trebui să folosiți numai ingrediente scumpe. Puteți găti mai rar mâncăruri ce au la bază ingrediente scumpe, cum ar fi, de exemplu, o friptură bună și fragedă de vită și mai des preparate delicioase făcute din ingrediente ieftine, dar de calitate, economisind astfel pentru dățile în care alegeți preparate scumpe. Legumele, de exemplu, cele din piață, luate de la țărani, în sezonul lor, sunt accesibile și de calitate. Semipreparatele, însă, despre care aveți impresia că vă ușurează munca, sunt făcute și din ingrediente slabe și au și tot felul de aditivi, care să ajute la menținerea unui cost mic, dar cu prețul mare al gustului și calității produsului final.

Nerespectarea rețetei

Într-adevăr, în cazul mâncărurilor gătite, spre deosebire de deserturi, este loc și de adaptări ale rețetei, însă aceste adaptări se pot întâmpla atunci când ai suficientă experiență și simț al gustului. Creatorul rețetei a ajuns la acea formulă prin încercări repetate, iar faptul că alegeți o altă parte de carne, de exemplu, decât cea specificată, poate schimba complet rezultatul final.

Experimentarea cu tehnici avansate

Nu zice nimeni că nu trebuie să experimentați, altfel cum ați vrea să evoluați? Însă zic să nu încercați tehnici noi atunci când sunteți sub presiunea pregătirii unei mese pentru musafiri. Experimentele se fac în tihnă și asumate, iar uneori tehnicile folosite în restaurante sunt bazate pe tehnologii avansate și ele, greu accesibile pentru o bucătărie de acasă.

Ce greșeli să nu faceți cu cuțitele

No Comments

Cuțitul este instrumentul principal al bucătarului, fie el profesionist sau amator. Dar chiar și amatorii ar trebui să aibă un set de câteva cuțite de bază, despre care v-am mai povestit aici. Și tot așa cum v-am mai spus, cel mai important pentru un cuțit este să fie mereu bine ascuțit.

În ciuda aparențelor, șansele unei accidentări sunt mult mai mari când cuțitul nu taie bine pentru că ai tendința de a aplica mai multă presiune, ceea ce pierde din exactitatea tăieturii și, implicit, mai multă forță atunci când cuțitul alunecă în mână. Dacă nu știți dacă cuțitul este bine ascuțit sau nu, testul hârtiei este unul foarte bun. Dacă lama trece cu ușurință printr-o coală de hârtie obișnuită și lasă marginile perfecte, atunci cuțitul este bun. Dacă le lasă franjurate, atunci cuțitul este bont.

Dar mai sunt și alte greșeli pe care trebuie să le evitați dacă vreți să aveți o viața bună în bucătărie alături de aceste instrumente.

Una din cele mai frecvente greșeli este să tai alimentele în mână, nu pe tocător. Mai ales dacă nu ești un bucătar experimentat. Dar chiar și atunci, riscul alunecării cuțitului este major, iar lama lui se oprește direct în piele.

O altă greșeală frecventă este folosirea cuțitului nepotrivit. Chiar dacă cuțitul chef-ului este foarte versatil, el nu este bun pentru filetare sau fructe ori legume mici, de exemplu. De asemenea, mulți bucătari amatori au în bucătărie doar unul-două cuțite cu care fac toate operațiunile, iar acest fapt duce și la accidentări mai frecvente, dar și le rezultate nu tocmai mulțumitoare în farfurie.

Deși tocătoarele de sticlă poate că arată frumos și sunt ușor de curățat, nu păstrează aromele de la un ingredient la altul, ele sunt total neindicate din perspectiva cuțitelor. Tocatul pe un astfel de fund este calea cea mai scurtă spre tocirea cuțitului.

Și nu în ultimul rând, așa cum v-am mai spus, aveți grijă unde le țineți astfel încât să preveniți accidentarea. Dacă le țineți într-un sertar cu alte ustensile, șansele de a vă înțepa sau tăia în ele sunt mari și, în plus, frecarea permanentă de alte ustensile le poate toci.

Sushi la tine acasă

No Comments

Chiar dacă nu veți găsi sushi în restaurantele mele, asta nu înseamnă că nu îmi place și mie această specialitate japoneză care a devenit un hit internațional. Așa că am studiat și eu tehnicile de preparare, dar evident că nu voi putea ajunge niciodată la măiestria celor care își dedică viața acestui fel, așa cum se întâmplă în țara sa natală, unde devii sushi chef abia după zeci de ani de mânuit orezul și cuțitele ascuțite.

Dar pentru că a devenit un fel atât de popular și printre români, și mulți dintre voi ați încercat să îl pregătiți și acasă, m-am gândit să împărtășesc cu voi câteva din informațiile pe care le-am acumulat și eu, mai ales că în lunile acestea complicate lumea se ferește să iasă la masă în oraș.

Când vine vorba de sushi, cel mai important este orezul, deși prospețimea peștelui este esențială. Totuși, există și sushi vegetarian, dar baza este mereu orezul. Acesta nu trebuie să fie prea umed, dar nici prea lipicios. De aceea, trebuie să țineți cont de oțetul pe care îl veți adăuga în orez la sfârșit și din acest motiv să nu permiteți orezului fiert să fie prea umed. Iar orezul în sine trebuie să fie unul cu bobul rotund, care are o cantitate potrivită de amidon pentru a permite lipirea boabelor între ele. Pentru a merge la sigur, alegeți orezul japonez pentru sushi pe care îl găsiți la raioanele de produse etnice din supermarketuri sau în magazinele cu produse asiatice.

Odată ce ați reușit să obțineți acel orez dulceag, lipicios și delicios, umpluturile sunt doar subiectul creativității voastre, fie că mergeți pe versiuni clasice sau sunteți inventivi. Dar pentru că peștele trebuie să fie extrem de proaspăt, sfatul meu este ca dacă nu aveți garanția acestei prospețimi (siguranța alimentară este esențială, mai ales acum, în sezonul cald, când peștele se poate deteriora foarte repede!), să mergeți pe variante sigure precum legumele, somonul fume sau fructele de mare gătite. Dar și orezul trebuie să fie proaspăt. Cel mai bun sushi este făcut cu orezul călduț, dacă apucă să se răcească, își pierde textura pufoasă.

În plus nu uitați de wassabi într-o cantitate potrivită. În primul rând, aveți grijă când cumpărați wassabi, acesta chiar asta să fie, citiți eticheta cu atenție, pentru că de multe ori pasta ce se găsește în comerț este de fapt un mix de hrean, muștar și colorant verde. Apoi, acesta trebuie adăugat în rola de sushi într-o cantitate mică, atât cât să aromatizeze peștele, nu să-l acopere. De aceea nici nu este recomandat să puneți la servire wassabi în sosul de soia, pentru că gustul delicat al său va fi omorât de iuțeala wassabiului.

Și nu în ultimul rând, bucățile de sushi trebuie tăiate (cu cuțite foarte bine ascuțite) în felii care să intre în gură dintr-o înghițitură, astfel încât aromele sale să se întrepătrundă. Sushi-ul nu se mușcă!

3 plante condiment

No Comments

Continui poveștile despre condimente pentru că îmi plac foarte mult și pentru că datorită lor mâncărurile pot lua întorsături neașteptate. Poate că atunci când zic „condimente”, vă așteptați la piper, scorțișoară și alte semințe aromatice și doar în câteva cazuri vă duce gândul la rozmarin sau busuioc, ori pătrunjel. Dar și acestea sunt tot condimente. La fel ca și cele despre care vreau să vă vorbesc azi.

Leurda

Primăvara pădurile se umplu de o plantă cunoscută sub denumirea populară de usturoi sălbatic, datorită similarității de gust cu usturoiul obișnuit. Leurda este, însă, ceva mai domoală decât usturoiul, iar întrebuințarea sa se face atât sub forma crudă, frunzele fiind puse ca notă de aromă în salate, sandvișuri, fie gătite, la fel cum gătim spanacul ori ștevia. O variantă gustoasă este și prăjirea lor în baie de ulei, pe post de garnitură, la fel cum se pot prăji și frunzele de busuioc. Sau puteți să îl tocați și să îl frecați cu unt și sare, pentru a obține un unt aromatizat, sau pus în creme de brânză.

Hreanul

Cel mai adesea îl consumăm ca pe muștar, ca un vârf de aromă pentru preparate pe bază de carne sau somon, însă pus în diversele mâncăruri, hreanul dă o notă de picănțeală proaspătă. El este prezent destul de des în preparate din Germania și Austria, dar poate da gust bun și în alte mâncăruri, de la tocănițe la supe și chiar într-un burger.

Caperele

Aceste fructe sunt foarte prezente în bucătăria mediteraneeană, pentru că de acolo provin, iar pe la noi au apărut mai mult în ultimii ani odată cu bucătăria italiană. Cel mai adesea ele se folosesc în formă conservată, fie în saramură, fie în ulei sau vinegretă. Pentru a profita la maximum de gustul lor sărat-acrișor, ele trebuie adăugate în mâncăruri la sfârșit pentru că prin gătire își pierd aroma. Puteți să le folosiți în tocănițe (de vită sau de pește), în salate, pe pizza, în sosuri sau la paste. Odată ce ați deschis borcanul de capere în saramură, turnați un pic de ulei de măsline peste, pentru a preveni înmuierea lor.

Cum pregăteşti legume perfecte la grătar

No Comments

Este sezon de grătare şi pe lângă toate cărnurile care sfârâie, sigur se mai strecoară şi ceva legume. Mai ales că din ce în ce mai multă lume este adepta unei diete fără proteine animale. Şi în special în sezonul cald parcă este mai gustoasă o masă făcută exclusiv din legume.

Aşa că m-am gândit să vă fac un mic ghid de pregătire a legumelor la grătar. Dar înainte aş vrea să ştiţi că fiecare grătar este o individualitate şi trebuie să îţi cunoşti grătarul, să îi ştii punctele fierbinţi şi zonele mai reci, să ştii că sunt diferenţe între grătarele pe gaz şi cele pe cărbuni. În plus, gradul de gătire al legumelor este observabil, deci mult mai simplu decât în cazul cărnii. Poţi să observi când legumele s-au colorat, înmuiat şi degajă un miros plăcut, moment când poţi să le iei de pe grătar.

Dar iată şi câteva ponturi care să vă ajute să obţineţi legumele perfecte la grătar.

Ciuperci

Poate cele mai puse pe grătar legume sunt ciupercile. Acestea se aşază cu partea dinspre codiţă în sus prima oară şi se lasă la căldură medium-mare între 3 şi 5 minute, apoi se întorc şi se mai lasă vreo 3 minute.

Ceapa

Se taie în bucăţi mari şi ca să se prevină împrăştierea foilor de ceapă, eu recomand prinderea lor pe frigărui sau cu scobitori ce au fost în prealabil înmuiate în apă. Căldura recomandată este una mediu-mare şi ar trebui lăsate undeva între 4 şi 6 minute.

Ardei

Ardeii se coc foarte repede, aşa că cel mai bine este să fie puşi întregi pe zonele mai reci ale grătarului şi să fie lăsaţi doar câteva minute pe fiecare parte. Apoi se pun într-un vas şi se acoperă cu folie alimentară pentru a „transpira” vreme de vreo 10 minute înainte de a fi curăţată pielea arsă.

Dovlecei

Şi aceste legume sunt foarte prezente pe grătarele de vară şi pentru că dovleceii sunt plini de apă, este bine să fie tăiaţi felii, nu bucăţi atunci când sunt puşi pe grătar. Feliile trebuie să fie subţiri şi, pentru a nu aluneca printre sârmele grătarului, cel mai bine ar fi să tăiaţi feliile în diagonală sau pe lung, astfel încât să fie cât mai mari. Se frig aproximativ 4 minute pe o parte şi apoi încă vreo două pe cealaltă parte.

Vinete

Vinetele sunt destul de capricioase pentru grătar pentru că miezul nu apucă să se grătească pe măsură ce suprafaţa se arde repede, iar coaja este destul de tare. Înainte de a le tăia este bine să crestaţi coaja cu o furculiţă, care să îi taie din rigiditate, dar să păstreze în continuare pielea pe pulpă. Apoi feliile se taie destul de subţire, se ung cu ulei şi se presară cu sare. Se coc pe o căldură medium-mare cam 4-5 minute pe fiecare parte. Dacă după 2 minute de la întoarcere vedeţi că este încă destul de tare în interior, acoperiţi cu folie de aluminiu, astfel încât să se creeze un mediu ca de cuptor, care să gătească vânăta la interior cu aburi.

Și sosurile sunt condimente

No Comments

Când vorbim de condimente, nu ar trebui să ne limităm la diversele plante sau semințe aromatice, ci la tot ceea ce dă gust mâncărurilor, pentru că până la urmă despre gustul final este vorba. Condiment este și sarea, dar și maioneza și multe alte sosuri, marinade și combinații de elemente uscate și umede.

Iar mâncărurile mai lejere de vară merită să primească gusturi aromate de le diverse condimente pescuite din întreaga lume, de la sosul de usturoi libanez, la chimichurri-ul sud-american sau crema de feta grecească.

Sos de usturoi

Sosul de usturoi libanez, toum, este un fel de mujdei. Este de recomandat ca înainte de a zdrobi cățeii de usturoi, să scoateți germenul din interior. Tăiați cățelul pe lung și scoateți acea parte care e detașată de restul pulpei și care atunci când se învechește usturoiu, începe să încolțească. Cățeii se zdrobesc cu sare, fie în robot, fie în mojar, și se adaugă zeamă de lămâie și ulei de măsline și se freacă în continuare. Dacă este prea gros, se poate subția cu puțină apă rece.

Chimichurri

Sosul argentinian merge bine cu carnea de vită, dar de ce nu l-am folosi și la pește sau ca dressing pentru o salată? Se amestecă pătrunjel cu oregano proaspăt și usturoi într-un robot până sunt tocate destul de fin. Se adaugă ulei de măsline, oțet de vin roșu, fulgi de chili și sare și se amestecă bine.

Sosul de feta

Iaurtul și feta domină bucătăria grecească, iar când sunt amestecate cu alte câteva ingrediente gustoase, iese un sos excelent pentru legume, pui sau fructe de mare. Pentru acesta se amestecă brânză feta cu iaurt și usturoi într-un robot. Se adaugă puțin ulei de măsline și se definitivează cu piper negru zdrobit.

Sos Romesco

Acest sos spaniol merge folosit fie în varianta sa mai grosieră, cu bucăți mai mari de legume, fie în varianta sa fină. Câteva roșii se taie pe jumătate și se pun cu tăietura în sus pe o hârtie de copt la cuptor la 180 grade C și alături se pune o căpățână de usturoi, la fel tăiată transversal. Se lasă aproximativ o oră. Separat se lasă jumătate de oră la înmuiat în apă fierbinte câțiva ardei capia uscați. Odată înmuiați, se îndepărtează semințele și coaja. La fel se îndepărtează și cojile de la roșiile și usturoiul copt. În blender se amestecă usturoiul copt cu 1-2 căței cruzi și o mână e migdale sau alune de pădure prăjite și fără coajă, plus o felie de pâine uscată. Se adaugă pulpa de roșii și de ardei capia, oțet de vin roșu, ulei de măsline și se potrivește de sare.

Puiul – reguli de bună purtare

No Comments

Carnea de pui este cel mai popular tip de carne la nivel mondial. Cu excepția vegetarienilor, pasărea este singura consumată de toate popoarele lumii, indiferent de religie sau tradiție. Și, mai mult de atât, puiul este cel mai versatil în ceea ce privește modul său de preparare și combinațiile de ingrediente cu care se potrivește.

Și tocmai pentru că este așa de popular, nu este atât de luat în serios de către bucătarii amatori precum alte tipuri de carne. Astfel apar diverse greșeli care în final duc la un rezultat nu tocmai delicios în farfurie. Greșeli ce pot fi cu ușurință evitate. Iată cum:

Alegerea cărnii este la fel de importantă ca și în cazul vitei, de exemplu. Preferabil ar fi să mergeți pe varianta unui pui organic, hrănit natural și fără hormoni. De asemenea, oricând este de preferat o carne de pasăre proaspătă uneia congelate. Suculența cărnii din farfurie este dată și de conținutul de apă din ea, iar prin congelare și decongelare, aceasta se pierde și mâncarea va fi mai uscată.

Dacă totuși trebuie să folosiți carnea congelată (de voi, că ați avut prea multă data trecută sau de la magazin), atunci cheia este să o lăsați la dezghețat în frigider peste noapte. Niciodată la temperatura camerei sau în apă fierbinte. Cum temperatura cărnii a trecut de 4 C la exterior, bacteriile de pe suprafața ei încep să se înmulțească și devin dăunătoare. Decongelarea în frigider menține temperatura optimă până la gătire. Iar apoi, carnea trebuie scoasă la temperatura camerei vreo jumătate de oră, astfel încât să nu treacă printr-un șoc termic atunci când e pus direct din frigider la gătit.

Când cumpărați bucăți de pui cu pielea pe ele, nu o îndepărtați pentru că va face numai bine produsului final. Pielea eliberează către carne sucuri gustoase, care dau savoare mușchiului. De asemenea acționează ca o barieră de protecție, care să prevină arderea și uscarea cărnii.

Și apropo de uscare. Pentru a avea acel strat crocant deasupra, este esențial ca suprafața să fie bine uscată. Așa că sfatul meu este să lăsați puiul vreo două ore descoperit în frigider, astfel încât să se zvânte bine.

Carnea de pui nu este foarte gustoasă de sine stătătoare, așa că recomandarea mea este să o asezonați foarte bine. Sarea poate fi pusă chiar cu ceva timp în avans, mai ales pe piept, pentru a ajuta la înmuierea lui. Dacă vorbim de marinade, carnea de pui absoarbe repede aromele, așa că și 15-20 de minut sunt suficiente, iar mai mult de câteva ore chiar nu sunt necesare. În rest, ierburile aromatice sunt perfecte pentru asezonarea puiului.

Dacă vreți să îl gătiți în tigaie, aveți, însă, grijă, să nu aglomerați tigaia. Gustul bun ar puiului este dat tocmai de caramelizarea suprafeței lui la temperaturi înalte. Prea multe bucăți de carne într-un spațiu mic, nu vor permite evaporarea apei și astfel puiul nu se va carameliza, va fi practic gătit în aburi.

Și, nu în ultimul rând, ca orice carne, și puiul trebuie să stea să se „odihnească” un pic după ce a fost gătit, înainte de a-l tăia. Mai ales dacă vorbim de un pui întreg, făcut la cuptor.

Rețete de apă aromatizată

No Comments

În câteva zile se instalează oficial vară, așa că m-am gândit să vă dau niște idei pentru băuturi delicioase și sănătoase, care să înlocuiesc sucurile pline de zahăr cumpărate de la magazin și să vă ofere satisfacția unei mese frumos colorate, pregătită chiar de voi.

Sigur că este simplu să puneți câteva fructe de pădure sau felii de citrice într-o carafă cu apă, însă hai să fim creativi și să combinam frumos aromele.

Apa cu pepene și rozmarin este foarte simplu de făcut și la îndemâna oricui. Lăsați cel puțin 10 minute în frigider carafa astfel încât aromele să apuce să se întrepătrundă.

Ce ar fi să încercați și apa cu ananas și ardei iute? Dar aveți grijă să testați înainte iuțeala ardeiului. Și este bine să curățați semințele acestuia pentru a nu pluti neplăcut prin carafă. La această combinație puteți adăuga și câteva fire de coriandru, dacă vă place.

Limonada cu lavandă este și ea o opțiune minunată pentru sezonul cald. Iar dacă vreți să o îndulciți ceva mai sănătos, siropul de agave este soluția.

Încă avem sezon de căpșuni autohtone, așa că profitați de ele într-o apă aromatizată cu căpșuni, busuioc și lămâie.

Sau puteți să pregătiți o apă bazată doar pe ierburi aromatice și eventual câteva felii de lămâie. Dar cu sau fără citrice, apa primește un gust minunat de la rozmarin, mentă și cimbru proaspăt.

Iunie este denumit și Cireșar, așa că hai să profităm de abundența de cireșe într-o apă în care mai punem și mentă proaspătă.

Și hai să încheiam cu o rețetă din Sudul Franței, acolo unde apa este aromatizată cu portocale și flori de violetă, pentru o aromă dulce-delicată.

Pe lângă toate acestea, să nu uităm de ceaiurile reci neîndulcite, făcute din fructe și flori de hibiscus de cu seară, pentru a ne bucura a doua zi de gustul lor mai intens decât al apelor aromatizate.

Porția perfectă de paste

No Comments

Când vine vorba de paste, altele decât spaghetti, este mereu dificil să aproximezi câte paste să pui pentru o porție. Am exclus spaghettile pentru că acolo există tot felul de șabloane cu găuri pentru cantitățile dorite, care se găsesc chiar și în hypermarketuri, nu doar în magazinele de ustensile de bucătărie sau în boutique-urile cochete din Italia.

Dacă ar fi să cântărim, în cazul în care aveți un cântar de bucătărie, atunci porția potrivită ar fi cam de 60 g paste uscate per persoană. Însă în lipsa unui cântar, puteți folosi și o cană. Undeva pe la 3/4 din cana umplută cu paste uscate este o cantitate ok. Dar țineți minte că fundițele, de exemplu, ocupă mai mult spațiu decât pastele acelea mici în formă de boabe de orez. Așa că adaptarea este esențială.

Cantitățile de paste uscate și paste proaspete sunt aproximativ egale atunci când folosim un vas de măsură, nu un cântar.

Așadar, pentru fundițe aproape o cană per persoană este ok. La fel și pentru penne. Pentru macaroane, puteți pune cam 3/4 cană. Pentru fettuccine, linguine și vermicelli, gramajul este cel de mai sus, de 50-60g pentru o persoană, la fel și în cazul spachettilor, dacă nu aveți șablon de măsurare.

Pentru pastele micuțe pe care le puneți în supă, de exemplu, măsura este de aproximativ o treime de cană pentru unele precum orzo sau chiar cele alfabet, cu care vă amuzați copiii.

Este bine să ține cont de aceste măsurători pentru că, să o recunoaștem, nimănui nu îi plac pastele reci și odată ce s-au răcit, cel mai probabil surplusul va ajunge la gunoi. Ceea ce este risipă alimentară.

Ce alimente poți transforma în cuburi de gheață

No Comments

Am mai zis-o și cu alte ocazii că este bine să profităm la maximum de avantajele pe care ni le oferă congelatorul pentru că multe alimente sau ingrediente pot fi congelate, pentru a le folosi mai târziu, pe de o parte și, pe de alta, pentru a reduce risipa alimentară.

Așa că m-am gândit să vă fac acum o listă cu câteva din cele mai importante ingrediente pe care le puteți pune în tăvițele de cuburi de gheață pentru a le folosi mai târziu.

Vin

Vinul rămas de la vreo masă, dacă nu este băut a doua zi își pierde din calități. Așa că cel mai bine este să îl congelați pentru a-l folosi mai târziu la o mâncare ce necesită un astfel de ingredient.

Cafea

Pentru a face caffee frappe sau cafea cu gheață, cel mai gustos este să utilizați cuburi făcute tot din cafea, pentru a nu diminua gustul băuturii finale. Pentru un gust și mai complex, puteți pune și cuburi de gheață făcute din lapte.

Sos

Uneori este mai simplu să faci o cantitate mai mare de sos și să o pui la congelator pentru preparatele ulterioare. Așa că faceți o cratiță de sos bine și cu răbdare gătit și porționați-l în pungi pentru congelator.

Supă de bază

Și din aceasta este mai simplu să faci o oală întreagă de supă de pui sau de legume, pe care să o poți folosi mai mult timp, tot la fel, porționată în pungi la congelator.

Ierburi aromatice

Ca să nu aruncați cele câteva fire de ierburi aromatice pe care nu ați apucat să le folosiți, puteți să le puneți tot așa, porționate în tăvița de cuburi, cu apă deasupra și să le folosiți mai târziu pentru aromatizarea băuturilor sau a mâncărurilor. Ba chiar puteți pune rozmarin și cimbru cu ulei de măsline în loc de apă, pentru a avea arome pregătite de gătit oricând.

Fructe

Acestea sunt foarte bune în loc de cuburi de gheață pentru băuturi. Boabele de struguri, de exemplu, sunt niște „cuburi” minunate pentru un pahar de vin alb. La fel și alte fructe pe care le puteți îngheța singure sau scufundate în puțină apă pentru cuburi de vară colorate și gustoase.

Ghimbir

Dacă vă place să îl adăugați în diverse, de la mâncăruri la băuturi, ghimbirul ras și pus în forme de cuburi de gheață este o modalitate foarte bună de a-l conserva și a-l avea la îndemână oricând.