chefjosephhadad.ro

SFATURI

Cum gătim peștele

No Comments

Poate v-ați dat deja seama cât de mult îmi place peștele. Și să îl gătesc, dar și să îl consum. De fapt, aproape oricând dacă îmi dai să aleg între un pește și un fel de mâncare cu carne, aleg peștele. V-am mai povestit și despre cum să alegeți peștele și cum să vă purtați cu el, dar acum revin cu un articol despre cum să îl gătiți corespunzător.

Partea cea mai bună a produselor marine este că necesită un timp foarte scurt de procesare termică. În maximum 5 minute sunt gata cam toate tipurile de pește și fructe de mare. Bine, dacă nu punem la socoteală caracatița ce necesită un timp mai îndelungat de fierbere. În rest, mai ales dacă iei ingredientele gata filetate sau curățate din magazin, tot ce trebuie să faci este să asezonezi, să pui pe o sursă de căldură (tigaie, grătar, abur), dacă nu este prea fragil să întorci o dată, să pregătești câteva felii de lămâie alături și gata!, câteva minute mai târziu, poți servi masa.

Revenind acum la gătirea peștelui, aș vrea să vă dau un sfat. Dacă vreo rețetă cere un anume tip de pește pe care voi nu îl aveți, nu vă întristați. Nu soiul în sine contează, ci tipul de pește, forma sa și bucata folosită. Nu o să înlocuiți o doradă cu un zărgan și nici un file cu o rondea, dar puteți alege pești de dimensiuni și forme similare, cu fileuri de grosimi similare și, de asemenea, să țineți cont de proveniența peștelui, așa că pentru a nu perverti gustul, nu folosiți pești de apă dulce în locul celor de apă sărată și viceversa. De asemenea, aveți grijă să nu înlocuiți pești grași, precum somonul sau macroul, cu pești slabi precum dorada pentru că au timpi diferiți de gătire și chiar proceduri ușor diferite, cât și gusturi diferite.

Atunci când pielea a fost bine curățată de solzi, ea este comestibilă. Așa că dacă cumpărați fileurile sau rondelele cu piele pe ele, puteți liniștiți să o păstrați la gătire, iar în cazul fileurilor, atunci când le puneți în tigaie sau pe grătar, prima oară se pune în contact cu sursa de căldură partea cu pielea. Ca aceasta să nu se lipească de tigaie sau grătar și, deci, să se deterioreze, aveți grijă să ungeți cu foarte puțină grăsime suprafața, dar și să încingeți bine tigaia sau grătarul înainte de a pune peștele. Un alt pont este să dați peștele prin puțină făină înainte de a-l pune la gătit.

Și încă ceva. Pentru un pește gustos, suculent și cât mai compact în farfurie, nu îl gătiți prea tare. Luați-l de pe foc atunci când carnea începe să devină opacă. Dacă îl lăsați prea mult, va fi uscat și se va rupe când îl veți lua din tigaie. Iar pentru asta, folosiți o spatulă suficient de mare și, eventual, flexibilă, care să vă ajute să scoateți fileul cât mai frumos în farfurie.

Combinații inedite de meze de vară

No Comments

Meze este o mod de a mânca în tot bazinul mediteraneean. Masa se umple de tot felul de farfurioare pline cu aperitive pe care comesenii le împart și care diferă oarecum de la tapas-urile spaniole cu cartofi prăjiți cu sosuri, la meze-ul grecesc cu icre sau la cel libanez cu humus.

Nu există o regulă sau o selecție recomandată de aperitive pentru o masă de tip meze, ci este la libera imaginație a fiecărui bucătar. Eu vreau să vă dau câteva exemple mai creative, pe care voi puteți să le adăugați lângă ideile voastre sau felurile de mâncare pentru care ați devenit deja celebri în grupul vostru de prieteni.

Inimioare de salată

Este vorba de mijlocul lăptucii, acea parte din salată care este mai deschisă la culoare și mult mai compactă. Se taie pe jumătate și se stropește cu ulei de măsline și zeamă de lămâie. Este un fel foarte răcoros de gustat printre altele mai grele.

Sardine la grătar

Sardine proaspete, puse pe grătar și apoi stropite cu ulei de măsline și zeamă de lămâie. În afară de sardine, puteți folosi și alți pești mici, precum anșoa.

Miez de anghinare

deși în România nu este prea folosită această floare, anghinarea este excelentă. Proaspătă, un pic opărită și învelită într-un dressing de ulei de măsline, cu zeamă de lămâie și sare. Atât. Despre asta este vorba la meze. Feluri simple și gustoase.

Roșii cherry colorate

Roșiile cherry de toate culorile se taie pe jumătate și se amestecă cu miez de nucă, busuioc și păstrăv afumat. Totul se leagă cu un pic de zeamă de lămâie.

Tzaztiki

Este preferatul meu, chiar dacă este un clasic. Secretul unui tzatziki bun este ca iaurtul să fie cât mai gras, cât mai scurs de zer. Ideal ar fi să lăsați iaurtul într-un tifon la scurs în frigider măcar pentru câteva ore înainte de a-l pregăti.

Halloumi

Ca să rămânem tot în zona grecească, brânza halloumi la grătar este ideală pentru o astfel de masă.

Salata de vinete

Fie că o faceți ca la voi, fie că o faceți după rețeta mea, cu coriandru tocat, ulei de măsline, puțină zeamă de lămâie și muguri de pin presărați deasupra, este un meze ideal.

Măsline

Și de la un meze nu pot lipsi măslinele, verzi sau kalamata sau amestecate. Dacă vreți să le dați o notă mai aparte, atunci amestecați-le cu ulei de măsline încălzit, zeamă de lămâie și puțin fenicul semințe zdrobit și lăsați să se răcească înainte de servire.

Chutney de mango

Mango proaspăt se taie cuburi și se trage la tigaie cu, ceapă tocată, ulei de măsline, sare și ardei iute tocat. Merge bine cu pâine prăjită.

Ou fier

Da, exact, ou fiert. Fiert moale, astfel încât gălbenușul să fie încă destul de moale. Peste el se presară sare, piper, ceapă verde tocată.

Tocană de pulpe de pui

Nu vrem mâncăruri grele pentru un meze de vară, dar merge să avem și ceva carne. Așa că m-am gândit la această rețetă rapidă cu pulpe de pui dezosate tăiate în bucățele mici și trase la tigaie cu ceapă tocată, ulei de măline, sare, piper, chimion măcinat, arome care să ducă în zona mediteraneană. Iar deasupra putem stoarce puțină zeamă de lămâie.

Sărmăluțe grecești

Sunt acele sărmăluțe în foi de fiță, fără carne, pe care le găsiți în toate restaurantele grecești și care se pot servi reci. Ba chiar sunt mai bune reci!

Cum ne bucurăm de pepenele galben

No Comments

Dacă deja ați testat rețetele propuse de mine cu pepenele roșu, să nu uităm de frățiorul lui mai mic, dar nu mai lipsit de importanță, pepenele galben. Este în plin sezon și ar fi păcat să nu îl băgăm în seamă cum se cuvine.

Sorbet

Sorbetul din pepene galben este aproape obligatoriu în acest sezon. Și este atât de simplu de făcut. Pui pulpa în blender și apoi sucul obținut îl pui la congelator, amestecând din jumătate în jumătate de oră. Merge combina în atât de multe feluri sau consumat ca atare pentru că este foarte aromat și răcoros.

Tempura

Pepenele tăiat cuburi mari se pune la congelator jumătate de oră, ca să se răcească bine. Se dă apoi prin aluatul de tempura și se prăjește în baie de ulei. Se scoate și se pudrează cu zahăr. Eu recomand să fie servită tempura așa fierbinte cu înghețată de vanilie. Iese o nebunie! Miezul pepenelui va rămâne încă rece și la prăjire și va fi foarte interesant în gură.

Supă rece

Miezul de pepene se blendează până se obține sucul plin de pulpă. Se adaugă un pic de lichior de portocale, Grand Marinier, sau alt lichior dulce și aromat. Se dă la rece. Se ia piept de rață afumat și se taie felii subțiri care se rulează. Se așază supa de pepene galben pe fundul farfuriei, deasupra se pun rulourile de rață, bucăți de căpșuni și frunze de mentă, iar la final se stropește cu ulei de busuioc. Pentru un gust mai bogat se pot pune și felii subțiri de parmezan. Sau se pot folosi căpșunile tempura în loc de căpșuni proaspete (la fel ca pepenele, trebuie puțin puse la congelator înainte).

Salsa

Pepenele galben se toacă cuburi mici și se amestecă cu ardei iute tocat, sare și piper, iar apoi se stropește cu ulei de măsline. Iese o salsa excelentă pentru pieptul de rață la cuptor. Merge foarte bine și pentru vânat și miel. În Tunisia natală a tatălui meu se mâncat frecvent o mâncare pe bază de miel, cu cuscus și pepene galben proaspăt, rece, alături.

Cum gătim fructele

No Comments

Este momentul cel mai prielnic pentru fructe din an, este o bogăție de gusturi și arome care merită exploatată cât mai delicios. Putem să le folosim în salate sau garnituri, pe grătar, în gemuri și compoturi și câte și mai câte. Așa că m-am gândit să vă ofer câteva variante prin care puteți procesa fructele cât mai bine.

Pentru gătirea fructelor trebuie să țineți cont de fermitatea lor. De exemplu, căpșunile sau zmeura trebuie procesate termic mai puțin decât ananasul sau perele. În plus, trebuie să țineți cont de existența sau nu a cojii. Fructele decojite se vor găti mai repede și își vor pierde forma mai ușor decât cele ce încă își păstrează coaja.

Poșarea

Cele mai indicate fructe pentru poșare sunt merele, perele, ananasul, cireșele, strugurii, piersicile, nectarinele, prunele și gutuile. De asemenea pot fi folosite cu succes prin această tehnică și fructele uscate precum smochinele sau curmalele. Însă pentru a-și păstra aroma, este indicat ca fructele să fie poșate în suc de fructe, vin sau chiar oțet. Apa simplă va atenua din gustul lor. Puteți chiar să lăsați fructele să se răcească în lichidul în care au fost poșate pentru a prinde o aromă și mai puternică.

Gem rapid

Este ca o tocăniță de fructe. Acestea sunt tăiate bucăți și puse în cratiță cu zahăr (sau chiar cu sare și piper, de ce nu?) și câteva linguri de apă și acoperite cu capac. Se lasă astfel între 5 și 20 de minute, amestecând ocazional, până ce s-au înmuiat.

Sotarea

Se face într-o tigaie adâncă în care încingeți puțin ulei sau unt, suficient cât să acopere tigaia și fructele. Se adaugă fructele și se gătesc la foc puternic pentru câteva minute, asezonându-se după poftă.

Coacerea

Aceasta ajută la întețirea aromei și chiar și a culorii. Cuptorul se setează între 160 și 180 grade Celsius. Fructele se pun pe tava acoperită cu hârtie de copt și se păstrează întregi sau tăiate, însă se pun cu tăietura în sus. Se stropesc cu ulei sau unt topit și se asezonează după poftă.

Pe grătar

Fructele la grătar pot fi folosite ca atare sau intercalate în frigărui, pot fi folosite în salate sau ca garnitură pentru diverse tipuri de carne și pește. Ca să nu mai spun cât de bine merg cu înghețata. Pentru această tehnică aveți grijă să nu folosiți fructe prea coapte. Ajută dacă le dați cu ulei sau unt înainte de a le pune pe grătar.

Prăjirea

Fructele prăjite este indicat să fie înainte îmbrăcate într-o panadă, fie că le faceți pane, în genul șnițelelor, fie că le faceți sub formă de tempura.

Vinetele care ne unesc culturile

No Comments

Voi, românii, ați avut de când vă știți salata de vinete. Noi, cei din zona mediteraneeană și a Orientului Mijlociu am avut baba ganoush și moutabal. Mâncărurile sunt foarte asemănătoare și apreciate. De fapt, vânăta este o legumă foarte mult utilizată în zona asta de lume. Dar dincolo de mousaka și salata de vinete, fie ea făcută cu usturoi sau ceapă ca la voi sau cu tahini, ca la noi, vinetele sunt mult mai interesant de folosit în diverse preparate.

De exemplu, poți face o „friptură” de vinete. Se pune vânăta pe grătar și când s-a copt, se îndepărtează coaja și se servește vânăta întreagă pe farfurie, caldă, cu brânză de capră sau feta presărată deasupra. Se mai poate pune un pic de chimen măcinat sau busuioc pentru aromă, roșii tocate și ulei de măsline. Dar din aceeași vânătă coaptă se poate face și carpacio. Vânăta așa bucată se pune între două fâșii de folie de bucătărie și se bate ca să devină un strat subțire ce se pune pe farfurie și apoi se poate garnisi cu diverse chestii, de la bucățele de vită sau pui, la somon fume. E de preferat să fie făcută la grătar, nu la cuptor, ca să preia aroma de fum.

Sau poți face vânătă coaptă umplută. Tot acea bucată întreagă de vânătă se taie ca și cum ar avea un buzunar. Se pune în el zacuscă de roșii și se închide. Se presară cu parmezan și se dă la cuptor pentru a obține o crustă delicioasă. Este un fel de bază vegetarian excelent! Aceeași variantă, pentru carnivori, însă, merge umplută cu carne de pui tocată gătită cu condimente și sos se roșii ca pentru un ragu.

Dacă vreți să le faceți complet la cuptor, atunci puteți să le tăiați pe jumătate longitudinal și să puneți jumătățile cu tăietura în sus la cuptor. Când s-a înmuiat miezul, se scobește din coajă miezul și se toacă, iar apoi se amestecă cu creveți sotați sau cu caracatiță. Se pune înapoi în coaja „bărcuță” și se stropește cu un dressing franțuzesc pe bază de muștar și ierburi aromatice. Le fel se poate face și cu carnea de pui.

Sau poți face ostropel de pui cu cuburi de vinete prăjite.

Pentru mousaka puteți încerca și varianta cu vinete și pește, nu doar cea clasică cu carne. Merg excelent împreună.

Iar pentru o rețetă inedită se pot folosi vinetele mici (există un soi de vinete mici) pentru a face dulceață de vinete, pe care o poți aromatiza cu bucusioc sau alte ierburi aromatice, poți pune și zeamă de sfeclă înăuntru pentru culoare.

Tot din categoria rețetelor mai exotice, avem vinetele pane în cocos. Feliile de vânătă se taie subțire și se dau prin panada obișnuită, iar la sfârșit, în loc de pesment se dau prin fulgi de cocoș și se prăjesc. Vor ieși crocante și delicioase.

Cel mai bun risotto

No Comments

Risotto a devenit un fel de mâncare foarte apreciat și printre români, aproape la fel de plăcut ca pastele, deși lumea nu prea se încumetă să îl facă acasă. Nu este o rețetă dificilă, însă presupune un pic de migăleală, trebuie să stai lângă el.

Prima regulă și cea mai importantă pentru risotto este folosirea orezului potrivit, un orez cu bobul rotund care poate fi din soiul arborio sau carnaroli. Se găsește cu ușurință la supermarket, mai ales arborio, deci nu aveți de ce să vă faceți griji.

Mai ai nevoie de supă de bază de pui sau pește, în funcție de tipul risottoului pe care vrei să îl faci. Important este ca supa să fie una concentrată, cu gust puternic.

Se toacă ceapa mărunt și se călește în ulei de măsline, pentru un gust mai complex. Apoi se adaugă orezul și se călește și el un pic. Se adaugă vin alb sec și se lasă câteva minute ca să se evapore alcoolul. Apoi începi să torni supa, câte un polonic, amestecând aproape continuu. Această mișcare ajută amidonul din boabe să fie eliberat și astfel orezul să devină cremos. Durează cam 20 de minute, însă merită efortul. Risottoul este gata când bobul este al dente, adică un pic mai tare la mijloc.

La final se adaugă sau nu unt, dar neapărat se pune parmezan ras. În România sunt unii bucătari care pun și smântână de gătit ca să fie mai cremos. Această variantă este mai bună pentru perioada de iarnă.

De la acest risotto de bază, te poți apoi juca cu aromele. Poți adăuga șofran, pentru varianta milaneză a lui, sau ciuperci ori legume de orice fel. De asemenea poți adăuga pește și fructe de mare, caz în care vei folosi o supă de bază făcută din pește și carcase de creveți, homar, etc. Sau se poate face cu piure de spanac ori urzici. Pentru o variantă mai fantezistă, poți obține un risotto spectaculos cu zeamă de sfeclă, care îi va conferi o culoare roz.

Cum îngrășăm sosurile

No Comments

Sosurile sunt liantul unui preparat, îi dau atitudine, savoare și aspect. Unele sunt mai subțiri, altele mai groase, unele mai fresh, atele cu un gust puternic de mâncare gătită. Sunt sosuri clasice, în majoritate provenite din bucătăria de bază franceză, și sosuri inedite. Pe unele le vrem fluide, lejere, cât mai subțiri, însă pentru altele avem nevoie de puțină corpolență. Și atunci, ce facem?

Tehnica de bază

În primul rând, pentru a obține un sos mai gros, putem pune mai puțin lichid de la început sau îl putem fierbe mai multă vreme, astfel încât prin evaporare să se îngroașe.

Piureul

Sosurile care au un aspect mai grunjos, care au bucățele de legume prin ele, de exemplu, sau chiar și de carne, capătă un aspect foarte plăcut și textura groasă potrivită atunci când sunt transformate în piureuri cu ajutorul blenderului. Blenderul vertical, cel care se folosește direct în oală este ok, dar nu cel mai bun. Pentru o textură foarte fină, cel mai bun este belnderul de tip cană, însă aveți grijă să lăsați sosul un pic la răcit înainte să îl turnați în blender.

Adaosul de lactate

Metoda clasică de îngroșare a sosului din bucătăria franceză este cea de a adăuga cuburi de unt rece. Acesta nu îi dă doar corpolență, ci și luciu. Alte adaosuri cu același efect sunt smântâna dulce sau acră, ori iaurtul. Și gălbenușul de ou poate ajuta în același sens. Pentru ou, însă, trebuie să luați un pic din sosul existent și să îl amestecați cu gălbenușul bătut, pentru a-l tempera și a preveni transformarea oului în omletă la contactul cu sosul. La fel, iaurtul are nevoie de o temperatură mai scăzută a sosului pentru a nu se tăia.

Rântașul

Și această metodă provine din bucătăria clasică și este adesea întâlnită la sosuri. Primul pas este pregătirea rântașului din unt (sau ulei) cu făină la foc moderat, până ce făina s-a gătit. Peste această cremă se poate apoi adăuga lichidul (lapte, supă de bază, etc) și apoi de acolo să se construiască sosul. Sau rântașul se poate dizolva cu un pic din sosul deja existent și apoi adăuga la acesta.

Amidonul

Cel mai adesea se folosește amidonul de porumb și tehnica este una obișnuită în bucătăriile asiatice, mai ales în cea chinezească. Și acesta se dizolvă mai întâi cu puțină apă sau sos și apoi crema obținută se adaugă în mâncare pentru îngroșarea sosului.

Vara ne bucurăm de piersici pentru un meniu complet

No Comments

Piersicile fac parte dintre acele fructe care se potrivesc în așa de multe preparate, încât le putem găsi în feluri pentru aperitiv, în mâncăruri consistente, dar și, evident, în deserturi. Așa că m-am gândit să vă pregătesc un meniu pe bază de piersici, într-un fel de festival la o singură masă.

Antreu

Hai să încercăm ceva cu prepeliță. O fasonăm și o asezonăm cu sare, piper și ulei de măsline. O lăsăm acolo la marinat câteva ore. Piersicile se curăță de coajă și se pun în tigaie, tăiate pe jumătate, cu tăietura în jos, în unt cu ierburi aromatice și se prăjesc până se caramelizează partea ce este în contact cu tigaia. Se scot fructele și în același sos se sotează și prepelița. Nu trebuie lăsată mult, se gătește imediat. Se montează împreună și iese o gustare excelentă! Se poate pune între ele și niște brânză cu mucegai albastru.

Fel principal

Ce ar fi să înlocuim portocala din rața cu portocale cu piersici? Mai merg piersicile și cu pui, cu prepeliță sau cu vânat. Cu căprioara delicată merg perfect. Dar nu le asociați cu pește pentru că sunt din filme diferite.

Desert

Nu o să mă complic prea tare, pentru că este vară și nu vrem să stăm mult în bucătărie, pe lângă cuptor. Așa că eu mizez pe tarte individuale cu cremă de vanilie și o jumătate de piersică pusă deasupra. Piersica se blanșează și i se scoate pielea, lăsând la suprafață culoarea bogată a pulpei și păstrându-și din fermitatea fructului. Deci nu trebuie fiartă, ci doar blanșată.

Nucile și semințele pline de nutrienții

No Comments

Sunt așa de mici și totuși atât de pline de nutrienți, încât nu există regim alimentar care să nu le recomande în diverse forme. Și vorbim aici nu doar de diversele tipuri de nuci, ci și tot felul de semințe care adesea sunt folosite mai curând pe post de condimente. De fapt, semințele și nucile reprezintă germenele vieții acelei plante, așa că înmagazinează toată informația prețioasă a ei.

Pentru o păstrare cât mai bună, mai ales a nucilor (și aici mă refer la toată gama de fructe uscate), care sunt plină de uleiuri, eu recomand ținerea lor în congelator. De asemenea, recomand cumpărarea în cantități mici, atât cât ai nevoie, pentru a nu le uita prin cămară săptămâni sau chiar luni. Pe cât posibil, căutați să luați fructele uscate în coajă pentru că se păstrează mai mult timp decât cele deja decojite. Dacă nu le țineți în congelator, atunci aveți grijă să le puneți într-un vas închis ermetic și preferabil într-un loc întunecos și aerisit.

După cum ziceam, în mâncăruri nucile și semințele trebuiesc tratate ca pe un condiment, deci integrate în rețetă alături de condimente.

Veți găsi de asemenea rețete în care se impune folosirea de făină din diverse nuci, cel mai adesea fiind menționată făina de migdale. Toate aceste se găsesc în magazine naturiste sau hypermarketuri, însă dacă nu găsiți, puteți să vă faceți singuri făina. Este nevoie de doar de un robot de bucătărie ceva mai performant sau de o râșniță de cafea/ condimente. Trebuie să știți, însă, că nu va ieși o făină foarte fină. Dacă vreți așa ceva, există și mici mori pentru uzul domestic, folosite adesea de pasionații de pâine, care doresc să își pregătească pâinea chiar de la zero. Prin procesarea în robot a nucilor cu conținut bogat de uleiuri, precum arahidele, veți obține unt, exact precum untul de arahide din magazin, doar că mult mai natural.

Tehnici de gătire potrivite

No Comments

De când omul a descoperit focul, a înțeles că hrana este mult mai gustoasă atunci când e procesată termic. Dar cum le procesăm? Cum le gătim, astfel încât să iasă perfecte? Am pregătit mai jos o scurtă listă a tehnicilor, care să vă ajute în luarea deciziilor, dar și care să vă ajute în înțelegerea mai bună a rețetelor pe care le descoperiți în cărți sau pe net.

Fierberea

Este tehnica primară de gătire a alimentelor, alături de frigerea pe grătar sau foc deschis. Punctul de fierbere se atinge atunci când lichidul (apa sau supa de bază) începe să facă bulbuci la suprafață. Deși se potrivește majorității alimentelor, fierberea se adresează în mod special celor uscate, precum pastele, orezul sau legumele. Pentru carne, fieberea are sens atunci când se folosește și lichidul în care a fiert, pentru că acesta preia aroma alimentului. În această categorie mai avem și fierberea la foc mic (simmering în rețetele în engleză), acea tehnică în care lichidul face bule foarte mici la suprafața, fiind supus unei intensități mici a ochiului. Tot o fierbere, însă de foarte scurtă durată este și poșarea, care de regulă, mai ales la legume, este urmată de șocul termic prin aruncarea în apă cu gheață, ce oprește procesul de gătire internă a acestora.

Frigerea

Primul proces termic aplicat alimentelor, și mai ales cărnii, a fost cel de frigere, probabil că direct pe foc. De atunci, tehnica a evoluat și au părut grătarele cu cărbuni sau electrice, tigăile, rotisoarele, proțapurile și așa mai departe. Dacă pregătiți alimentele pe grătarul cu cărbuni, atunci ele sunt gata să fie puse pe el în momentul în care cărbunii au făcut o peliculă de cenușă pe ei, altfel se vor arde prea repede. Dacă aveți la dispoziție un grătar cu capac, atunci folosiți capacul când puneți la fript alimente de grosimi mai mari și lăsați capacul ridicat pentru frupturi subțiri (cam de 1 cm) sau legume.

Coacerea

Este procesul prin care în cuptor alimentele se gătesc la interior și devin crocante la exterior. Ca să evitați procesul de gătire la aburi a cărnii sau legumelor, nu aglomerați tava, astfel încât să fie loc pentru apa din alimente să se evapore.

Prăjirea

Și în cazul prăjirii, ca și la fierbere, sunt mai multe tehnici. Pe de o parte este prăjirea în baie de ulei, ca atunci când faci cartofi prăjiți sau gogoși. Pentru această tehnică nu trebuie să vă zgârciți cu uleiul. Dacă folosiți o cantitate mare de ulei sau untură la o temperatură scăzută și pentru mai mult timp, atunci veți obține procedura denumită confiere, care se folosește de regulă pentru carne. Din aceeași categorie face parte și sotarea. Aceasta se produce cu mai puțină grăsime este folositoare atunci când vrei să dai o crustă crocantă alimentelor. Pentru aceasta grăsimea trebuie să fie foarte încinsă și tigaie să nu fie aglomerată de alimente, ca să nu se producă efectul de gătire în aburi. Există și varianta de sotare asiatică, a cărei denumire generală este stir-frying și care este o sotare în care alimentele sunt în permanentă mișcare, preferabil din agitarea tigăii, mai curând, decât din amestecarea cu o lingură, care ar putea să deterioreze integritatea ingredientelor, mai ales dacă sunt de dimensiuni mici.

Gătirea la aburi

Aceasta presupune procesarea termică a alimentelor fără ca acestea să intre în contact cu apa, păstrându-și înmagazinați toți nutrienții. În plus, mai ales în cazul legumelor, acestea își păstrează mai bine culoarea și textura. Dar și aici aveți grijă să lăsați loc între ingrediente, astfel încât să poată circula aburii.