Toamna se adună varza October 1, 2023 No Comments Este plin sezon de varză, cu munți de căpățâni prin piețe și târguri și știți că îmi place să folosesc legumele și fructele când le este vremea, așa că astăzi povestim despre varză și cum o putem folosi la capacitatea ei maximă, dincolo de sarmale, varză murată și varză călită. Varza albă poate fi folosită și crudă, dar și gătită, iar la gătire, tehnicile sunt de toate felurile. Recomandarea mea, însă, este să nu o gătiți prea mult timp pentru că își pierde și din textură și din culoare și ajunge să umple bucătăria cu un miros sulfuros neplăcut. Dacă aveți de ales, nu fierbeți varza, ci gătiți-o la aburi, în stir-fry-uri, sotată sau la cuptor, iar dacă este nevoie să o adăugați în rețete ce necesită timp mai îndelungat de gătire, precum supele sau tocanele, atunci adăugați-o mai spre sfârșitul procesului de gătire. Dacă sunteți obișnuiți să gătiți la cuptor vărzucile de Bruxelles, de ce nu ați proceda la fel și cu căpățânile mari? Tăiați varza în 4-6-8 felii (în funcție de mărime), presărați-o cu ulei și sare să dați-o la cuptor până se caramelizează. Sau puneți-o pe grătar și serviți-o ca pe o alternativă vegană a fripturii. Dar să nu uităm de varza crudă care poate fi folosită și în alte contexte decât cel al clasicei salate cu ulei și oțet sau maioneză ca în cazul coleslaw. Acompaniați-o cu alte legume pentru o salată mai variată sau cu noodles gătiți în stil asiatic, la care adăugați varză crudă tocată fin pentru textură și gust. Însă așa cum folosiți frunzele fierte sau murate pentru sarmale, puteți folosi și frunzele crude pentru wrap-uri surprinzătoare, umplute cu ingrediente gustoase. Pe de altă parte mai este și varza roșie, care se comportă un pic diferit de cea albă la gătire, și gustul este și el diferit. Acesta este mai dulceag și pământiu, iar timpul de gătire pentru a obține o varză fragedă este mai lung. De fapt, pentru varza roșie chiar se recomandă o gătire îndelungată la foc mic. Pentru a păstra, însă, culoarea în timpul gătirii, adăugați un element acid la mâncare, cum ar fi puțin oțet sau zeamă de lămâie, care nu va avea grijă doar de culoare, ci va da și o complexitate gustului. Rămânând în registrul de gust, varza are un gust destul de liniștit, care merge combinat cu succes cu diverse condimente. Varianta clasică este cea de sare și piper, cu care nu trebuie să fiți zgârciți. Dar dincolo de acestea, se potrivește și cu ierburi aromatice, semințe de coriandru, chimen, usturoi sau chiar susan. Și de ce nu coajă rasă de citrice sau sos de soia? Iar dacă rămâneți cu niște varză gătită de care nu mai aveți chef să o mâncați în aceeași formă, încercați să o amestecați cu piure de cartofi și un pic de condimente, și să faceți niște chiftele. Sau amestecați-o într-un stir-fry, cu orez prăjit ori tăieței fierți.
Învață să alegi orezul September 25, 2023 No Comments În aparență, orezul este printre cele mai ușor de gătit ingrediente. Totuși nu o să iasă niciodată un risotto bun sau o paella dacă folosiți orez cu bobul lung, și nici o garnitură ca în Asia, folosind orezul cu bob rotund. Pentru că fiecare din cele două categorii principale, cu diverse soiuri, își are calitățile și proprietățile sale și este bine să știm cum să le folosim. Sfatul meu este să aveți mereu în casă și o pungă de urez cu bob rotund și una de orez cu bob lung. Iar acum, hai să vedem și ce facem cu ele. Orezul cu bobul rotund are o concentrație mai mare de amidon, care favorizează lipirea boabelor între ele și, deci, este folosit în feluri de mâncare care beneficiază de pe urma acestei texturi, de la sarmale și pilaf la risotto și sushi ori orez cu lapte. Orezul cu bobul lung este subțire și lunguieț, având o cantitate mult mai mică de amidon, ceea ce favorizează păstrarea boabelor individuale la fierbere și le dă o textură ușor pufoasă. Aceasta este ideală atunci când orezul fiert simplu devine garnitură pentru mâncărurile cu sosuri sau pentru orezul prăjit. Din categoria boabelor rotunde face parte varietatea arborio, cea pentru risotto, cu o concentrație mare de amidon. Și carnarolio este tot o varietate italienească de orez rotund, ce poate fi folosit și la risotto, dar și în alte preparate. Pe de altă parte este și varietatea bomba, specifică Spaniei, folosită pentru paella, tot cu bobul rotund. Aceasta nu are o cantitate așa de mare de amidon, permițând boabelor să rămână individuale, însă are o capacitate mare de absorbție a lichidului. Din Asia vine orezul glutinos sau lipicios, care se folosește în preparate ce necesită lipirea boabelor între ele, dintre care unul din cele mai cunoscute este thailandezul mango sticky rice. Pentru sushi se folosește un orez special dedicat acestuia. Basmati este, poate, cel mai cunoscut soi de orez cu bobul lung. Este originar din India și are o aromă ușor florală. În gătitul de zi cu zi din India se mai folosesc alte două soiuri cu bob lung: patna și sona masoori. Orezul jasmin este undeva la limita dintre orezul cu bob lung și cel cu bob mediu, fiind folosit mai ales în bucătăriile din Asia de Sud-Est, în special în Thailanda. Și bucătăria din America centrală se folosește de orezul cu bob lung pentru preparatele sale. Diferența între orezul alb și orezul brun, este gradul de procesare. Celui alb i s-a îndepărtat stratul exterior și este mai ușor de fiert, dar are și mai puține substanțe nutritive. Pot fi cele două tipuri schimbate între ele în rețete? Da și nu, depinde mult de rețetă. Nu o să obțineți niciodată un risotto adevărat din orez cu bobul lung și nici orezul prăjit nu va fi tocmai ce trebui făcut din soiuri cu bob rotund. Însă un pilaf, de exemplu, poate fi făcut din ambele.
Ce facem cu maioneza? September 15, 2023 No Comments În primul rând o facem, nu o cumpărăm. Iar apoi învățăm să ne folosim de ea la capacitatea maximă, evitând greșelile de amator. Sigur că este simplu să cumperi un borcan de maioneză din supermarket, dar poți evita conservanții și alți aditivi făcând o maioneză proaspătă în casă, care este gata în doar câteva minute. Nu vă speriați de acest proces, nu este atât de complicat pe cât ați crede. Pentru o maioneză bună, făcută în casă, este de preferat să folosiți ouă la temperatura camerei. Lecitina din ou, care este componenta ce ajută formarea emulsiei, acționează mai bine la temperaturi mai ridicate. Iar uleiul trebuie să fie și el cam la aceeași temperatură ca ouăle. Și dacă tot am ajuns la ulei, nu uitați să folosiți un ulei fără arome puternice, cum ar fi cel de floarea soarelui sau de sâmburi de struguri. Problemele la maioneza în casă apar adesea din a pune prea mult ulei dintr-o dată, așa că turnați cantități mici, astfel încât să aibă timp să se emulsioneze și să nu se taie. Dacă totuși s-a tăiat, există două metode de a o repara. Fie mai adăugați un gălbenuș, fie luați o parte din maioneza stricată și o bateți bine cu apă rece, până devine o spumă, încorporând apoi treptat, în doze mici, și restul maionezei. Și nu uitați de muștar, care ajută și el în acest proces. Dar nu folosiți un muștar ce are și boabe întregi în el, ci unul fin. Însă maioneza mai are nevoie de un pic de aciditate, dincolo de cea dată de muștar. Așa că niște suc de lămâie este absolut necesar. Mai există și varianta în care folosiți oțet, însă aroma este mult mai bună de la citrice. De la maioneza clasică, apoi, puteți genera noi sosuri, cum ar fi alioli, maioneza spaniolă cu usturoi. Sau puteți adăuga sos de soia, ori ierburi aromatice, boia iute sau afumată, ori sos Worcestershire. Și nu uitați că o puteți folosi și ca marinadă pentru carne și pește, alături de alte ingrediente aromate. Maioneza făcută în casă se păstrează neapărat la frigider. Cea cumpărată la borcan, poate sta la temperatura camerei până este borcanul deschis, dar apoi tot în frigider își găsește locul. Fiind o emulsie, maioneza se taie la temperaturi ridicate, așa că dacă vreți să o folosiți ca sos la o salată de cartofi sau de paste, aveți grijă să lăsați ingredientele fierte să se răcească înainte de a adăuga maioneza.
Trucuri cu paste de care poate că nu știai September 7, 2023 No Comments Chiar și cei care abia știu să gătească, se pricep să facă niște paste, fie ele și cu sos de la borcan. Însă universul pastelor este unul foarte bogat, care merită exploatat și îmbogățit cu diverse tehnici și trucuri despre care vreau să vă vorbesc acum. Dacă urmează să amestecați pastele cu un sos mai lichid, cum ar fi un sos de roșii sau un sos alb, spre deosebire de pastele AOP sau clasicele carbonara, ori cele cu pesto, atunci indicat ar fi să scoateți pastele de la fiert cu un minut înainte de a fi gata, astfel încât să nu fie complet fierte. Pentru că urmează să le adăugați în sosul final, unde își vor continua procesul de gătire și nu vreți să aveți paste prea fierte. Dar ce ar fi să încercați și varianta în care fierbeți pastele direct în sos? Este o rețetă îndrăzneață, în care pregătiți totul într-o singură oală. Asta nu înseamnă că vărsați un borcan de sos într-un vas și puneți pastele uscate în el, pentru că nu va funcționa așa niciodată. Însă, dacă puneți pastele la fiert într-o oală cu supă de bază (de legume, pui, fructe de mare) și apoi adăugați în același vas roșii tocate și alte ingrediente, puteți avea pastele gustoase gata mai repede. Tot la capitolul tehnici mai puțin comune, dar foarte gustoase, este și prăjirea pastelor înainte de fierbere. La fel cum faceți cu anumite condimente sau nuci, prăjiți puțin pastele înainte de a le pune la fiert, pentru o aromă complexă. Puneți în tigaie puțin ulei sau unt și trageți pastele uscate câteva minute, până prind o tentă arămi, apoi puneți-le la fiert ca de obicei. Dintre rețetele simple la care poate că nu v-ați gândit, face parte și fierberea pastelor cu vin. Adăugați vin roșu într-o cantitate considerabilă la apa de fiert, pentru a îmbogăți pastele nu doar cromatic, dar și cu un gust profund, complex. Folosiți apoi din același vin și pentru sosul cu care le veți acompania. Când vă rămân paste, care odată ce se răcesc nu mai sunt deloc delicioase, există o soluție pentru a vă bucura de ele. Amestecați-le cu ou, brânză, poate niște șuncă de curcan sau legume, pentru a face o budincă. Secretul, însă, este de a pune această compoziție în tăvi de brioșe, astfel încât să obțineți mono-porții delicioase, care pot fi luate, de exemplu, la serviciu sau la școală. Pentru aceia dintre voi care vă încumetați să faceți pâine în casă, iată o idee îndrăzneață: folosiți în loc de apă obișnuită, apa în care ați fiert pastele. Amidonul din ea va ajuta la textura pufoasă și hidratată a pâinii, iar rezultatul va fi uimitor. Un truc pentru a preveni frecarea aragazului după ce ați fiert pastele, este cel de a preveni datul pe afară al apei din oală cu o lingură de lemn. Sprijinită diagonal pe oală, datorită lemnului care este un slab conductor termic și are o textură mai rugoasă, lingura va sparge bulele de apă înspumată formată la fierbere și o va păstra în vas, fără să mai dea pe afară.
Sezon de afine zemoase September 2, 2023 No Comments Deși afinele de cultură se găsesc în ultimii ani în supermarketuri în toate anotimpurile, nimic nu se compară cu sezonul lor natural, care se întâmplă în această perioadă. Fie că sunt sălbatice sau de cultură, aceste fructe de pădure sunt gustoase, zemoase, pline de nutrienți și ușor de folosit în tot felul de preparate. Așa că m-am gândit să vă dau câteva idei de combinații inedite cu afine, dar și să vă îndrum în a nu face unele greșeli frecvente. Odată ce le-ați cumpărat, țineți-le pentru 2-3 minute într-o soluție de apă și oțet (concentrație 4 părți apă la una de oțet) și apoi clătiți-le cu apă. Ștergeți-le bine cu prosoape de bucătărie și păstrați-le în frigider într-un vas închis ermetic. Astfel, veți îndepărta bacteriile și sporii de mucegai care ar putea fi pe ele și să le prelungiți viața. Dacă vreți să le păstrați pentru la iarnă, congelați-le întinse pe un singur strat pe o tavă. Odată ce au înghețat, puteți să le transferați în pungi zip-lock pentru păstrare. Deși cele congelate sunt la fel de pline de nutrienți și savoare, textura lor se schimbă la decongelare față de afinele proaspete și sunt mai bune pentru folosit în prăjituri sau smoothie-uri. Când vreți să le folosiți în aluaturi, este important să le dați prin făină înainte de a le amesteca în compoziție. Sunt destul de grele și au tendința să se ducă la fundul tăvii dacă nu le acoperiți cu făină. Făina, însă, joacă rol de lipici. Amidonul din pulbere se agață de aluat, păstrând fructele la locul lor. Afinele merg foarte bine cu brânzeturile în diverse forme. Fie că înlocuiți clasicele boabe de struguri de pe platourile de brânzeturi cu afine, fie că puneți la cuptor o rotiță de camembert cu afine deasupra sau ca vă delectați cu deja faimosul cheesecake cu afine, nu vă speriați de această combinație. Și merg bine chiar și cu brânzeturile vegane. Dar încercați și combinația cu fripturi. Carnea gătită în acest fel poate fi complimentată de un sos de afine sau o dulceață de afine. Însă poate fi și o salsa făcută din afine, ardei roșu tocat cubulețe, ardei iute și coriandru proaspăt. Și, apropo de coriandru, încercați să adăugați coriandru măcinat în aluatul de brioșe cu afine pentru un gust surprinzător de bun. O altă combinație de gust la care poate nu v-ați fi gândit este cea dintre afine și flori. Amestecați-le cu apă de trandafir în prăjituri sau margaritas sau mergeți pe combinația de afine și lavandă, însă aveți grijă la cantitatea de lavandă adăugată, pentru că aceasta poate fi foarte puternică.
Sandvișuri mai gustoase August 26, 2023 No Comments Chiar și în glumele despre cei care nu știu să gătească, sandvișurile scapă de luat în colimator pentru că, până la urmă, oricine știe să pună o felie de ceva între două felii de pâine. Însă de aici și până la a stăpâni arta sandvișurilor gustoase, chiar nu mai sunt decât câțiva pași. Iar aceasta înseamnă că și novicii într-ale bucătăriei ar putea „găti” sandvișuri extraordinare, dacă țin cont de câteva trucuri simple. Pâinea este importantă, evident. Mergeți un pas mai departe de pâinea feliată pentru sandvișuri din supermarket. Tot acolo găsiți și alte tipuri de pâine, cu semințe și chiar cu maia. Însă dacă vreți să duceți sandvișurile la un alt nivel, luați specialități de panificație din brutării artizanale, cum ar fi foccacia, pită sau chifle diverse. Următorul pas este stratul de protecție, mai ales dacă pregătiți sandvișul pentru mai târziu. Pentru că pâinea se poate umezi foarte repede la de umplutură, ungeți-o întâi cu unt sau maioneză (aceasta are un conținut suficient de ridicat de grăsime ca să nu umezească, ci să protejeze) și abia apoi începeți să construiți sandvișul cu ingredientele dorite. Însă aveți grijă să nu îl supra-încărcați pentru că se va crea iar prea multă umiditate, care este posibil să treacă de bariera de protecție. În plus, va fi greu de mâncat și gusturile se vor anula unele pe altele. În ceea ce privește compunerea sandvișului, uneori sunt uitate câteva ingrediente care ar putea să îi schimbe complet gustul, transformându-l în ceva excelent. Unele din acestea sunt sosurile. Maioneza, ketchupul, pesto, sosul picant, muștarul, sosul de hrean, sunt doar câteva care ar putea fi pe această listă. Considerați-le condiment și puneți o cantitate mică, astfel încât să nu udați prea tare sandvișul, ci doar să îi dați un pic de zvâc. Apoi sunt frunzele verzi. Sigur că multă lume pune salată în sandviș, dar de ce să nu încercați baby spanacul, frunzele de sfeclă sau kale, de exemplu? Și să nu uităm și de cele mai mici și aromatice, precum busuiocul sau menta. Și ingredientele acide sunt importante, la fel ca în orice preparat. Folosiți diverse tipuri de murături pentru sandvișurile cu varietăți de carne, salate cu lămâie în ele (cum ar fi pentru sandvișul cu ton) sau roșii pentru cele pe bază de brânzeturi și vegane. Și nu în ultimul rând asezonarea. Uneori un pic de sare și piper pot face minuni chiar și într-un sandviș, dar puteți merge mai departe și cu alte condimente, de la sumac la chimion sau pudră de usturoi.
Moduri surprinzătoare de a folosi tahini August 18, 2023 No Comments Știți că am crescut cu savorile bucătăriei din Orientul Mijlociu, iar pasta de susan tahini este un ingredient de bază al acestei bucătării. Însă dincolo de humus și falafel, tahini își mai are locul în atât de multe alte preparate. Preparate despre care vreau să vă vorbesc acum. Să începem cu dulciurile, că și așa este weekend! Tahini este un ingredient foarte bun pentru tot felul de rețete de prăjituri de casă. Fie că vorbim de chec, de carrot cake, de negresă, de fursecuri sau chiar de cinnamon rolls, adăugarea lui are nu doar efect asupra gustului, dar și a texturii. Aroma de susan bogată se potrivește foarte bine și cu vanilia, și cu ciocolata și cu scorțișoara și cu cardamomul, practic, are o paletă de gust cu un spectru foarte larg. Adăugând tahini în aluat, textura acestuia se schimbă, devine mai umedă și mai moale. Iar pentru cinnamon rolls, tahini-ul ar trebui adăugat în pasta de unt cu zahăr și scorțișoară, care umple rulourile. Și pentru că ziceam că merge bine cu ciocolata, ce ați zice de niște trufe de tahini? În mod normal, trufele se fac foarte simplu prin topirea ciocolatei cu frișcă, însă înlocuiți frișca cu tahini și veți descoperi un cu totul alt univers de gust. Tahini merge, însă, și în aluatul de pâine. Deci dacă vă place să încercați diverse rețete de pâine făcută în casă, adăugați tahini în cocă și, pentru a completă gustul, puteți presăra semințe de susan deasupra. Susanul este o sursă importantă de calciu și grăsimi bune, și la fel este și pasta făcută din el. Așa că adăugarea unei linguri de tahini la smoothie-ul sau bolul de musli de dimineață este o idee excelentă și din punct de vedere al gustului și texturii, dar și din punct de vedere nutrițional. Și, evident, se poate aplica și în cazul terciului de ovăz, căruia îi dă un gust mult mai bogat și complex. Iar pentru zilele mohorâte de toamnă ce vor urma, vă propun dimineți cu ciocolată caldă amestecată cu tahini, pentru un alt nivel de aromă. Dar să nu uităm de delicioasele clătite, mai ales cele în varianta americană, peste care puteți pune și o combinație de tahini și miere, nu doar clasicul sirop de arțar sau de ciocolată. Plus că este o propunere mai sănătoasă datorită nutrienților din pasta de susan și miere. Trecând la prânz, tahini poate fi un bun substitut pentru smântâna de gătit adăugată în supele creme, dacă vreți să faceți o rețetă de post sau fără lactoză. Dă consistența dorită supei-cremă și nu afectează prea tare gustul, iar dacă vorbim de o supă de ciuperci, de exemplu, puteți fi chiar mai generoși cu pasta de susan pentru că se potrivesc foarte bine aromele între ele. Același efect îl are și în cazul pastelor: dă cremozitate sosului, înlocuind smântâna pentru variantele de post sau fără lactoză. „Îndoiți” tahini cu puțină supă de bază (de legume, pui, fructe de mare) și dați o notă fresh cu ierburi aromatice proaspăt tocate. Iar pentru salate neplictisitoare, înlocuiți vinegreta obișnuită de ulei și oțet cu tahini și zeamă de lămâie. Puteți adăuga și un cățel de usturoi zdrobit, chimion măcinat sau ierburi aromatice tocate fin, pentru un plus de gust.
Greșeli de evitat atunci când sotați August 12, 2023 No Comments Sotarea este unul din cele mai simple și utilizate procedee de gătit. Termenul provine din franceză, acolo unde s-au pus bazele bucătăriei occidentale și, în traducere, înseamnă săritură. Adică ingredientele trebuie să sară în tigaie. Practic, este o formă de gătire a ingredientelor în bucăți mici, în tigaie, cu o cantitate mică de grăsime, la temperaturi ridicat. Este similară cu gătirea în stil stir-fry. Totuși, chiar și așa de simplă pe cât pare această tehnică, are și ea secretele ei, astfel încât rezultatul să fie cel mai bun. În cele ce urmează, o să ating câteva din aceste secrete, pentru a le împărtăși cu voi. În primul rând, alegerea tigăii este esențială. Este important să aveți o tigaie cu fund dublu și pereți rotunjiți. Această structură va ajuta căldura să se distribuie uniform pe toată suprafața și să gătească ingredientele în egală măsură. De asemenea, forma pereților va ajuta la „sărituri”, odată ce ați descoperit mișcarea din încheietură care vă ajută să agitați mâncarea din tigaie în aer, fără să amestecați cu o lingură. Dacă nu vă iese această mișcare de aruncare, nu vă panicați, și o lingură sau spatulă rezolvă problema. Important este ca ingredientele să se miște periodic în tigaie. De asemenea, dimensiunea tigăii este importantă. Mereu una mai mare este de preferat uneia mici, astfel încât ingredientele să nu se înghesuie în tigaie și să transpire. Sotați separat proteina (carne, pește, etc), apoi legumele și la sfârșit amestecați-le. De asemenea, legumele au timpi diferiți de gătire, așa că puneți la început în tigaie legumele mai tari (cum ar fi morcovul, ceapa) și spre sfârșit adăugați-le pe cele moi (dovleceii) și frunzele (spanacul, de exemplu). Tot spre sfârșit, este indicat să faceți și o deglasare. Nu este obligatorie, însă este gustoasă. Este un procedeu simplu, care adună aromele lăsate de ingrediente pe fundul tigăii. Când s-a gătit totul, scoateți-le pe o farfurie și turnați în tigaia aflată încă pe foc un lichid (de regulă vin, whiskey, oțet, bere sau suc de citrice, dar merge și cu supă sau chiar apă) și puțin unt. Cu o lingură de lemn frecați fundul tigăii, astfel încât să se desprindă toate bucățelele rămase lipite. Dați un clocot și chiar lăsați să scadă un pic. Puteți sau nu să strecurați la sfârșit, însă indiferent ce alegeți, veți obține un sos gustos pe care puteți să îl puneți fie direct peste mâncarea deja sotată în tigaie sau puteți să îl puneți alături. Pentru sotare, este important să încingeți întâi tigaia doar cu grăsimea aleasă și când aceasta începe să sfârâie, să adăugați ingredientele. Apoi, pe perioada gătirii, focul trebuie să fie între mediu și mare. Dacă porniți de la o temperatură prea mică, ingredientele se vor îmbiba de grăsime. Dacă porniți de la o temperatură prea mare, se vor arde înainte de a apuca să se pătrundă. Iar pentru a nu lăsa prea mult mâncare pe foc, gustați constant din ea, pentru a ști când este gata.
Trucuri pentru reducerea risipei alimentare August 5, 2023 No Comments Revin azi cu un articol despre un subiect drag mie: risipa alimentară și cum să o combați. România este, surprinzător, printre primele țări din Europa cu o risipă alimentară crescută, în ciuda sărăciei din anumite părți ale țării. Nu spun că reducând gunoiul alimentar de la oraș, hrănești mai bine satele defavorizate, însă cred că la nivel macro are un impact pozitiv asupra societății și mediului, iar la nivel micro, ajută la respectul de sine. Așa că astăzi vreau să vă vorbesc despre cum puteți prelungi viața anumitor alimente, astfel încât să nu ajungă la gunoi decât resturile lor, dacă este cazul (firmituri, cotoare, coji, etc). Pâinea se păstrează în cameră în pungi de hârtie, învelită într-un șervet de bumbac sau în cutiile de pâine speciale, nu în pungi de plastic, pentru că acestea vor crește umiditatea internă a pâinii și o vor face să mucegăiască. Pe de altă parte, dacă vreți să o păstrați în frigider sau congelator, atunci umiditatea este necesară, așa că pungile de plastic sunt și ele necesare. În plus, împiedică mirosurile din mediu să intre în pâine. La congelator, cel mai bine este să păstrați pâinea gata feliată, astfel încât să scoateți la decongelat fix atâta cât aveți nevoie. Regula de păstrare se aplică și altor produse de panificație și patiserie. Laptele, mai ales cel nepasteurizat, cu termen scurt de garanție, trebuie ținut în ambalajul original, în fundul frigiderului, nu pe ușă, pentru că deschiderile frecvente ale acesteia fac temperatura să fluctueze și să permită dezvoltarea bacteriilor. Se poate și congela, însă își schimbă textura, iar decongelarea trebuie făcută neapărat în frigider, chiar dacă durează mai mult. Frunzele (salată, spanac, etc) se spală, se usucă cu prosoape de bucătărie și se pun în pungi de plastic sau în vase de inox. Un alt truc este cel de a le păstra în vase cu apă, apă ce se schimbă o dată la două zile. Merele, dacă doriți să le păstrați pentru mai multe săptămâni, puneți-le în sertarul de legume al frigiderului, cu prosoape de bucătărie umezite deasupra, astfel încât să nu se deshidrateze. Cartofii se păstrează cel mai bine în spații întunecoase și reci, dar cum nu toată lumea are beciuri, atunci țineți-i în cele mai răcoroase locuri din casă, în cutii de carton închise și nu împreună cu ceapa, pentru că aceasta va favoriza umiditatea, ceea ce va grăbi procesul de degradare. Brânza se păstrează în folie de plastic, dacă vorbim de cea tare, tip cașcaval, și în vase închise etanș, dacă vorbim de cea semi-moale (telemea) sau moale (Brie), cu cât mai puțin contact cu aerul. Dacă o brânză tare a prins mucegai, atunci acesta trebuie îndepărtat cu un strat gros din brânză, însă interiorul se poate mânca fără probleme. Brânzetuile moi, însă, odată atinse de mucegai, nu mai sunt bune de mâncat. Și mezelurile pot fi congelate. Însă pentru a fi cât mai ușor de folosit, înainte de a le pune la congelator, separați feliile între ele cu hârtie de copt și apoi puneți-le în pungi tip zip-lock. Astfel va fi ușor să decongelați atâtea felii câte aveți nevoie, fără a se lipi între ele.
Cum să comandați un burger la restaurant July 28, 2023 No Comments Burgerii au devenit atât de populari în ultimii ani, încât aproape că nu mai există local care să nu aibă cel puțin unul în meniu, de la tonetele de pe stradă la bistrouri și până la restaurante fine dining. Până și eu am la Caju un hamburger în meniu pentru că este atât de apreciat! Uneori, burgerul este cea mai la îndemână opțiune. Se face repede, te satură și știi în general cam ce primești (nu este vreun fel de mâncare complicat, pe care nu știi de unde să îl apuci). Dar tocmai pentru că este așa de simplu, poți uneori să nu beneficiezi de cea mai bună experiență a unui burger și tocmai despre asta vreau să vă vorbesc acum: despre greșelile care pot strica o masă perfectă și gustoasă pe bază de burger. În primul rând, nu vă rezumați la hamburgeri. Este o întreagă varietate de posibilități, de la pui la pește, de la halloumi la burgeri vegani, așa că lăsați-vă inspirați de meniu și descoperiți și noi umpluturi pentru chiflele pufoase. De regulă, combinația ingredientelor dintr-un burger a fost gândită cu multă atenție de către chef, mai ales dacă vorbim de restaurante fancy sau bistro-uri dedicate. Așa că modificarea prea mult a unei rețete nu este nici pe placul bucătăriei, nici în avantajul vostru. Bineînțeles că puteți exclude ceapa crudă, de exemplu, dacă sunteți la o întâlnire, sau oricare alt element pentru care aveți vreo intoleranță, însă nu schimbați prea mult rețeta din meniu. Ceea ce puteți face, însă, este să cereți sosuri extra, cu care să mai garnisiți burgerul după pofta inimii. Dacă vorbim de un hamburger, atunci este musai să comunicați ospătarului cum vă place să fie făcută carnea, la fel ca în cazul unei fripturi, pentru că e posibil ca o chiftea rozalie să nu vă pară prea apetisantă sau, din contră, dacă este prea bine făcută, să vi se pară fadă. Și nu în ultimul rând, fiți atenți la preț. Evident că prin lume sunt hamburgeri record, cu prețuri și de mii de euro, cu cine știe ce caviar și foiță de aur, dar până la urmă în cele mai multe cazuri, un burger este doar un burger, așa că fiți atenți la prețul din meniu și comparați-l cu celelalte preparate. Un burger nu este un fel de mâncare foarte costisitor, așa că nu ar trebui să dați pe el cât pe un antricot de vită, dar nici cât pe o porție de cartofi prăjiți.