chefjosephhadad.ro

SFATURI

Aromele lumii

No Comments

Trăim într-o lume a globalizării, a posibilităților nenumărate în orice domeniu, dar mai ales în cel culinar. Țin minte cât de greu îmi era când am venit prima oară în România să pot să compun un meniu elegant și internațional pentru că nu aveam la dispoziție o grămadă de ingrediente.

Acum totul s-a schimbat. Și chiar dacă nu găsești absolut tot, așa cum poate ai întâlni în America sau Marea Britanie, și România a început să aibă produse etnice din lumea largă. Și, de asemenea, românii au început să călătorească și să descopere aromele locale. Așa că m-am gândit să vă fac o sinteză a aromelor specifice celor mai populare bucătării din lume.

Și zic să începem cu cea franțuzească pentru că este probabil cea mai cunoscută și stă la baza bucătăriei moderne, este cea care se studiază în școlile culinare de peste tot și cea pe care majoritatea o recunoaște. Așadar, dincolo de untul care a devenit legendar pentru bucătăria franțuzească, să nu uităm de piperul verde sau roșu, folosit pentru aromele discrete. Muștarul, mai ales cel de denumire controlată din regiunea Dijon, este și el la mare rang. Pe lângă el, pentru aromarea salatelor sau a altor preparate unde se poate folosi uleiul în stare pură, neprocesat termic, se consumă mult ulei de nuci sau alune. Iar piureul de castane este un desert favorit, fie ca atare, fie pus în faimoasele clătite, dar se folosește în forma sa neîndulcită și în sosuri, mâncăruri de legume sau aluaturi.

Alături este Italia cu ale sale paste și pizza, dar și multe fructe de mare și pește și roșii. Toate acestea prind gust cu multă lămâie și ulei de măsline extra virgin, însă să nu uităm de domolul oțet balsamic, provenit din zona Modena, care a devenit faimos în întreaga lume. Specifică zonei, folosită ca atare sau pe post de condiment, este și pasta de măsline.

Și pentru că am amintit de pasta de măsline, rămânem în bazinul mediteraneean pentru a ne bucura de data asta de pasta de măsline Kalamata din Grecia, făcută din măslinele mov cu același nume și, uneori, cu adaosuri de capere, anșoa și oregano. Aici este la mare folosință și uleiul de măsline, care nu doar că ajută mâncarea, dar îi dă și gust. Iar grecii se mai bucură și de siropul de rodii care să aromatizeze mâncărurile.

Acesta este folosit, însă, mult și în bucătăria libaneză, alături de pasta de susan (tahini), sumac, mentă și zaatar, un mix de condimente prezent, de fapt, în tot Orientul Mijlociu.

Migrând și mai la Est ne oprim la bucătăria indiană cu ale sale curry-uri pline de arome. Iar pentru ele se folosește mult pulberea de curry sau garam masala, ambele fiind mixuri de condimente folosite în tot felul de mâncăruri, chiar și deserturi sau ceaiuri. Tot pe post de condiment și nu numai se folosesc chutney-urile, un fel de gem-sos dulce-picant.

Bucătăria chinezească este dominată de un alt amestec de condimente, cel numit 5 condimente, dar și de sosul de soia și uleiul de susan. Un alt sos prezent adesea în rețetele chinezești este cel Hoisin, alternativa orientală a ketchup-ului.

În Japonia aromele vin de la pasta miso, sosul de soia, dar și de la wasabi, o pastă dintr-o rădăcină iute, similară hreanului.

Ultima bucătărie asupra căreia mă opresc este cea thailandeză, cu aromele sale picante date de ardeiul iute, dar și lămâioase, date de lemongrass și frunzele de kafir, la care se adaugă mult lapte de cocos ce îndulcește supele, curry-urile și deserturile.

Cum condimentezi legumele

No Comments

Dacă tot suntem în plin sezon de legume și fructe și v-am dat diverse ponturi despre cum să le pregătiți, m-am gândit să continui seria și să vin și cu niște asocieri de gusturi care merg cu fiecare legumă în parte. Așa că data viitoare când aveți prin frigider un castron plin și nu știți ce să mai gătiți, puteți să consultați acest ghid de arome și de condimentare a legumelor. Dar nu toate la un loc, ci separat!

  • Ardeiul gras merge cu usturoi, măsline, capere, cimbru, sos de soia, oțet balsamic sau cu vărul lui, ardeiul iute.
  • Avocadoul se asociază bine cu citrice, oregano, chimion sau chili.
  • Pentru a face broccoliul mai gustos este bine să îi puneți suc de citrice sau usturoi, sos de soia, ulei de susan, muștar amestecat cu maioneză.
  • Cartofii merg bine nu doar cu cimbru sau rozmarin, ci și cu chili, curry, usturoi, ardei copți ori iaurt.
  • În schimb, cartofii dulci se potrivesc cu siropul de arțar, unt, lămâie, scorțișoară sau ghimbir.
  • Castravetele merge cu mărar, oțet dulce, semințe de susan, sos de soia.
  • La ciuperci se poate pune oțet balsamic, ceapă verde, usturoi, pătrunjel, cimbru.
  • Conopida se asociază cu busuiocul, curry-ul, ghimbirul, lămâia, mărarul sau maioneză cu muștar.
  • Dovleacul are cam aceeași asociere ca și cartoful dulce, care include zeamă de lămâie sau portocală, ghimbir, sirop de arțar, scorțișoară, nucșoară ori fructe uscate.
  • Dovlecelul merge cu usturoi, rozmarin, roșii.
  • Fasolea verde o puteți asocia cu usturoi, semințe de susan, sos de soia sau chili.
  • Gustul puternic al feniculului face casă bună cu roșiile sau portocalele.
  • Mazărea merge cu mentă sau cu ulei de susan.
  • Morcovii se potrivesc cu citricele, curry, ghimbir, mărar sau oțet de zmeură.
  • Păstârnacul prinde un gust mai interesant de la cimbru sau parmezan.
  • Porumbul merge cu busuioc, unt sau ardei iute.
  • Roșiile se împerechează desăvârșit cu oțetul balsamic, busuiocul, oreganoul, usturoiul sau ceapa verde.
  • Sfecla merge cu oțet balsamic, mărar, rozmarin, hrean, lămâie ori mere.
  • La spanac puteți pune usturoi, piper, sos de soia sau chiar stafide.
  • Pentru sparanghel puteți folosi mărar, lămâie, muștar, capere, ulei de susan sau parmezan.
  • Țelina merge la gătire cu usturoi, oregano, sos de soia și chiar ulei de susan.
  • Varza se potrivește cu chimen, usturoi, ghimbir sau măr.
  • În schimb, varza de Bruxelles o puteți asocia cu ceapă verde sau muștar.
  • Verdețurile se potrivesc cu zeamă de citrice, ceapă verde, semințe de pin sau de susan, usturoi ori stafide.
  • Vânăta merge cu busuioc, usturoi, roșii.

Greșeli de evitat când lucrezi cu legumele

No Comments

Din fericire, în România piețele sunt încă pline de fructe și legume proaspete de la producători și mulți dintre voi aveți rude și cunoștințe pe la țară care vă mai aduc o roșie, un măr, o legătură de ceapă. Ideea e că la o asemenea abundență de legume bune, este păcat să le stricăm pentru că nu știm să ne purtăm cu ele.

Una din greșeli ar fi că le tăiem prea repede. Da, este bine, mai ales când ai de pregătit o masă mai mare să îți pregătești materia primă în avans ca să îți ușurezi munca. Însă nu toate legumele se pretează la așa ceva. Cu cât aveți mai multă suprafață din interiorul legumei expusă la aer și lumină, cu atât aceasta se va oxida și, deci, deteriora mai repede. Așadar, bucățile mari sunt preferate tăieturilor mărunte de legume cu mult înainte de pregătire. De asemenea, aveți grijă ce legume tăiați. Dovleacul sau conopida se păstrează mult mai bine decât vânăta sau roșia. Oricum, legumele tăiate trebuie păstrate cu un prosop de hârtie deasupra, eventual ușor umed, pentru a le conserva umiditatea, iar în frigider cel mai bine se păstrează în vase de inox sau de sticlă.

O altă greșeală este aruncarea cojii. De cele mai multe ori în coajă se află o grămadă de nutrienți și fibre care în loc să ajungă în sistemul nostru digestiv ajung la gunoi. Pe cât posibil, consumați legumele cu tot cu coajă, după ce ați spălat-o bine cu o perie sau un burete de vase cu partea mai aspră. Chiar și cojile de cartof sunt sănătoase, așa că dacă mâncatți cartofi copți, de exemplu, nu renunțați la coaja care poate fi chiar crocantă și gustoasă. Iar dacă este neapărat necesar să lăsați legumele „dezgolite”, folosiți cojile pentru a face o supă de bază pe care să o folosiți mai târziu. Chiar și cojile de ceapă pot fi păstrate, iar dacă vă rămâne coada mai tare de la sparanghel ori tecile de la mazărea proaspătă, nu le aruncați. Codițele de sparanghel sunt minunat de folosit în supe, iar tecile de mazăre merg tăiate și aruncate într-un ghiveci, de exemplu.

7 lucruri esențiale de știut când lucrezi cu untul

No Comments

Să ridice două degete cui nu îi place untul. Și acela care o face sigur nu este francez, pentru că ei practic au ridicat acest ingredient la rang de rege. Și cum să nu o facă, atunci când este atât de gustos, fie că îl pui pe pâine, într-un aluat sau într-un sos ori cremă?!

Unul din atributele principale ale untului, care îl face atât de preferat în aluaturi, creme și sosuri este capacitatea sa de a reține aerul. Cumva similar cu frișca. Grăsimile hidrogenate, precum margarina, au capacitatea și mai mare, însă nici gustul și nici efectele asupra sănătății nu sunt tocmai cele mai dorite. Deși nu pot să vă ascund că în țara mea se folosește adesea margarina în sosuri pentru că pentru noi nu este kosher să amestecăm carnea cu lactatele, așa că am găsit alternative.

Dar să vedem cum stă treaba cu untul:

  1. Poate fi congelat. Deci și dacă veniți cu unt de casă de la vreo fermă, și dacă ați cumpărat prea mult de la magazin, cel mai bine ar fi să îl puneți la congelator pentru că altfel expiră destul de repede (mucegăiește, râncezește)
  2. Sarea este un bun conservant, așa că untul gata sărat are termen de valabilitate mai lung.
  3. Dacă folosiți în prăjituri unt sărat, atunci nu mai adăugați vârful de sare obligatoriu pentru orice desert. Totuși, dacă vreți să faceți un obicei din a folosi untul sărat, gustați la început mai multe mărci de unt pentru a găsi varianta optimă. Unele sunt prea sărate pentru prăjituri.
  4. Untul se arde repede, așa că „îndoiți-l” cu o grăsime vegetală (ulei) atunci când îl folosiți în tigaie.
  5. Nu același lucru se întâmplă și atunci când folosiți unt clarifiat sau ghee, așa cum e cunoscut în bucătăria indiană. Acesta este unt din care au fost eliminate substanțele solide de lapte și apa, rămânând doar grăsimea, ce are un punct de ardere mult mai ridicat. Puteți să îl cumpărați ca atare sau puteți să îl faceți singuri. Pentru aceasta trebuie să puneți untul într-o crăticioară cu fund gros la foc mic și să îl lăsați să se topească încet, fără să amestecați. Deasupra se va ridica o spumă albă pe care trebuie să o îndepărtați cu lingura, fără a lua și din grăsimea galbenă de dedesubt. Această spumă de lapte poate fi folosită în alte preparate (cum ar fi pastele) pentru aromă. Luați untul de pe foc și lăsați-l 5 minute să se răcească, apoi strecurați-l încet printr-o strecurătoare cu pânză sau filtre de cafea puse deasupra. Opriți-vă din strecurat atunci când mai rămâne foarte puțină grăsime, dar sunt încă părțile solide de lapte rămase pe fund. Ceea ce ați strecurat este untul clarifiat, care se poate păstra foarte bine în frigider.
  6. Pentru aluaturile pufoase, cel mai bine este să folosiți untul rece (asta dacă rețeta nu cere în mod expres altceva), poate chiar de la congelator și dat pe răzătoare, pentru că cel moale va „înghiți” mai multă făină și, în plus, untul rămas prin straturile de aluat va oferi acel aer care face aluatul pufos.
  7. Puneți untul în piure înainte de a adăuga laptele (dacă vreți să adăugați și lapte). Apa din lapte se va combina cu amidonul din cartofi și va face piureul gumos. Când untul este adăugat înainte, grăsimea va acoperi moleculele de amidon și le va împiedica să mai reacționeze cu apa. Așa va ieși un piure mult mai catifelat.

7 greșeli ale cofetarilor amatori

No Comments

Eu sunt bucătar, dar am învățat la viața mea să fac și deserturi. Mi se pare că orice bucătar ar trebui să știe să facă și ceva dulce, chiar dacă nu la nivelul unui maestru cofetar. Însă, din păcate, mulți din cei care lucrează în bucătării nu prea știu să se descurce cu deserturile. Și fac aceleași greșeli pe care le fac și gospodinele de acasă. Dar și unii și alții pot evita aceste greșeli.

Așa că v-am făcut o listă cu câteva lucruri care vă pot ușura viața când faceți deserturi.

  1. Cofetăria este o știință, așa că respectarea măsurilor este foarte importantă, mai ales la cantitățile mici, cum ar fi la praful de copt, gelatina, drojdie, etc. Nu vă bazați pe măsurarea din ochi, mai ales dacă nu sunteți un cofetar cu ani de experiență.
  2. De asemenea, respectarea temperaturilor este importantă, atât cea a cuptorului la coacere, cât și a ingredientelor, dacă rețeta cere, de exemplu, unt rece sau la temperatura camerei.
  3. Și tot legat de temperatură ține și răbdarea. Nu deschideți de mai multe ori ușa cuptorului pentru că va scădea instant temperatura din interior și va răci aluatul, făcându-l să scadă brusc, mai ales în cazul prăjiturilor cu drojdie.
  4. Însă aproape de final este important să rotiți tava, iar dacă acest lucru se poate face fără scoaterea din cuptor, cu atât mai bine. Orice cuptor are zone mai calde și altele mai reci, deci e bine să rotiți prăjitura ca să nu se ardă într-un loc și să rămână necoaptă în altă parte.
  5. Nu uitați de sare. Orice desert are nevoie de un vârf de sare care să potențeze gustul.
  6. Nu uitați de hârtia de copt. Face minuni în cazul prăjiturilor, ajută la păstrarea formei lor și la nelipirea de tavă. Fie că faceți un tort sau doar niște fursecuri, nu ar trebui să lipsească din casă.
  7. Pentru a nu se crăpa aluatul de chec, tort, etc, și pentru a nu avea nici găuri, trebuie să scăpați de aer, așa că cel mai bine este să bateți de câteva ori tava deja umplută cu compoziție de blatul de lucru astfel încât aeru să iasă bulele de aer din ea.

Cum să păstrezi alimentele proaspete

No Comments

Cumpărăturile mari le facem de obicei o dată pe săptămână sau poate chiar și mai rar. Iar dacă în cazul orezului sau făinii nu este tocmai o problemă, pentru alimentele proaspete este o adevărată provocare să le păstrăm astfel mai multă vreme.

Acum este sezon de ciuperci și găsiți aceste minunății atât în supermarketuri, cât mai ales în piețe. Iar dacă nu aveți timp să le pregătiți imediat, atunci puneți-le în prosoape de hârtie și apoi într-o pungă de plastic parțial închisă. Acest ambalaj le va ajuta să nu se usuce și nici să nu „transpire”.

Dar și salata trebuie menținută proaspătă. Așa că puteți să o desfaceți în frunze separate, să o spălați și să o uscați în uscătorul de salată. Acesta este un instrument foarte bun care ajută la eliminarea apei ce poate deteriora calitatea frunzelor. După ce o scoateți de acolo, lăsați-o încă un pic la zvântat în cameră. Apoi puneți-o pe unul-două straturi de prosop de hârtie și rulați șervetul, închideți la capete cu elastic de bani și dați pachetul la frigider în sertarul de legume. Puteți chiar să schimbați la o zi-două hârtia. De asemenea, dacă pregătiți o salată pentru o masă mai mare, nu îi puneți dressingul. Lăsați pe fiecare să își pună dressingul în farfurie, iar dacă la finalul mesei rămân frunze neconsumate, transferați-le într-o cutie de plastic cu capac și puneți deasupra șervet de hârtie care să absoarbă umiditate, iar apoi puneți capacul.

Dar să nu uităm de pâine. Chiar dacă acum puteți găsi diverse pâini cu conservanți care rezistă săptămâni întregi, cel mai bine este să luați pâine artizanală, proaspătă sau chiar să vi-o faceți singuri în casă. Păstrați cât vă trebuie pentru o zi, două, iar restul puneți-o în congelator. Cea păstrată, trebuie ținută într-un ștergar, într-un loc închis, departe de surse de lumină sau umiditate. Cea congelată, odată decongelată, la temperatura camerei sau în cuptor, va fi la fel de proaspătă ca atunci când ați pus-o la rece.

Carne mai suculentă

No Comments

Poate că nu toată lumea apreciază o friptură în sânge, dar cu siguranță că toată lumea apreciază o friptură suculentă, care nu este uscată, indiferent de tipul de carne din care este făcută. Dar nu este mereu simplu să obții așa ceva. Și atunci trebuie să apelezi la trucuri.

Friptura de a doua zi

După vreo masă mai mare sau după câte un grătar sigur rămâne carne, iar a doua zi parcă nu mai e așa bună după ce s-a răcit și uscat. Doar că și carne rămasă poate fi salvată. Ea trebuie scoasă din frigider cu vreo jumătate de oră înainte de a fi pregătită de masă, pentru a ajunge la temperatura camerei. Aceasta va scurta timpul de încălzire și deci de pierdere a calităților. Apoi o puteți pune într-o pungă de tip zip, acelea care se închid cu un fel de fermoar, și să scoateți pe cât posibil aerul din ea. Un truc pentru aceasta este o închideți aproape până la cap și să introduceți pe acolo un pai prin care să trageți apoi aerul. Puneți o oală cu apă la fiert la foc mic și lăsați apa să se încălzească fără să bolborosească. Când apa este fierbinte, introduceți punga în apă și lăsați-o 5 minute tot așa cu apa fără să se agite. Astfel, friptura de ieri va redeveni caldă și suculentă.

Curcan mai gras

Curcanul și mai ales pieptul de curcan este o carne foarte slabă și care dacă nu este gătită corespunzător poate fi extrem de uscată. Așa că grăsimea adăugată este cheia. Pieptul poate fi lăsat câteva ore la marinat cu ulei de măsline și cu ce arome vreți voi și nu ar strica să masați un pic carnea ca să ajutați uleiul să pătrundă în interior. Și în chiftelele din curcan la fel, ajută dacă adăugați un pic de grăsime care să le facă mai pufoase și mai suculente.

Greșeli comune în gătirea pastelor

No Comments

Da, v-am mai vorbit și cu alte ocazii despre cum să pregătiți pastele, însă pentru că ele reprezintă cea mai rapidă și comună variantă de cină, cu care unii se laudă, iar alții se resemnează, m-am gândit să împărtășesc cu voi câteva din greșelile cele mai frecvente pentru a vă ajuta să nu la faceți mai departe.

Vas prea mic

Mai ales când vorbim despre spaghetti, dar nu numai, un vas prea mic va avea mai puțină apă, care se va răci mai repede când sunt adăugate pastele și îi va lua mai mult să reajungă la temperatura de fierbere, timp în care pastele se vor lipi între ele.

Fără sare

Multă lume se ferește să pună sare multă în apa de fierbere, însă italienii spun că apa trebuie să fie la fel de sărată precum marea. Bine, acum depinde și care mare, că dacă vorbim de Marea Moartă… Acum, serios vorbind, o apă bine sărată face minuni pentru gustul pastelor.

Indicațiile de pe cutie

Da, este bine să le respectăm în ceea ce privește fierberea pastelor, însă nu trebuie să le urmăm orbește. După cum v-am mai spus, timpii diferă în funcție de presiune, temperatura exterioară, mărimea focului, etc. Luați indicațiile de pe cutie orientativ și gustați atunci când se apropie timpul.

Ulei în apă

Unii adaugă ulei (de măsline) în apa în care fierb pastele, cu scopul de a nu se lipi între ele. Însă același rezultat îl are uleiul și asupra sosului. Pastele calde, proaspăt puse în sos vor absorbi din el și astfel vor deveni gustoase. Dacă ele sunt acoperite cu o peliculă uleioasă, sosul nu va mai pătrunde în structura pastelor.

Amestecarea

Pastele au tendința să se lipească între ele și/ sau de fundul oalei dacă nu sunt amestecate periodic. Când le puneți în (suficientă) apă, răspândiți-le uniform și apoi mai amestecați de câteva ori. Nu prea des, pentru că altfel ajung să fie distruse de acțiunea mecanică.

Apă aruncată

După ce pastele au fiert, nu aruncați toată apa în care au fiert. Ea este foarte bună pentru adăugarea în sosul cu care le veți servi. Îi dă o textură aparte, pentru că are deja amidonul din paste în ea, ajută la lipirea sosului de paste, tot datorită amidonului, și îi îmbogățește și gustul.

Clătirea

Un alt obicei al unora este cel de a clăti pastele după fierbere pentru a preveni lipirea lor. Însă acest lucru îndepărtează și stratul de amidon de la suprafață, care face posibilă lipirea sosului de ele. Așa că imediat ce le-ați fiert, puneți-le în sos și astfel vor fi bune de consumat.

Și, evident, mâncați-le imediat. Pastele lăsate prea mult până la servire își pierd tot farmecul!

Trucuri pentru deserturi excelente

No Comments

Ați citit mereu sau ați auzit de la cofetari și bucătari cum că făcutul prăjiturilor este o știință exactă și fiecare ingrediente trebuie folosit în cantitățile date, în momentul precis descris în rețetă și fără a fi înlocuit.

În articolul de săptămâna trecută vă arătam cum anumite ingrediente, însă, pot fi înlocuit cu altele, iar acum vreau să vă dau câteva ponturi despre cum puteți obține prăjituri frumoase și gustoase chiar la voi acasă.

De exemplu, dacă nu aveți în casă un poș de silicon cu care să decorați torturile, puteți folosi cu ușurință o pungă, căreia apoi să îi tăiați colțul. Așezați o pungă mai rezistentă (pentru a nu se sparge când apăsați pe ea pentru a scoate crema) într-o cană goală și puneți umplutura în ea. Apoi înnodați punga sau, dacă ați folosit o pungă de tip zip-lock, trageți fermoarul și tăiați unul din colțuri, mai puțin sau mai mult, în funcție de cât de groasă trebuie să fie linia de cremă.

Un alt truc care îmi vine în minte este cel de a obține un topping delicios pentru cupcakes, aceste prăjiturele atât de la modă în ultima vreme. Când brioșele sunt aproape coapte și vârful lor începe să se crape ușor, tot ce trebuie să faceți este să le scoateți, să puneți câte un marshmallow (bezea moale) deasupra și să le mai dați câteva minute la cuptor, astfel încât să se termine de copt și să se topească glazura.

Când aveți de făcut torturi, este necesar ca straturile de blat să fie drepte pentru ca tortul să nu se dărâme. Și probabil ați observat că de multe ori când scoți blatul din cuptor, acesta are o umflătură deasupra. Trebuie să scăpăm de ea. Este ok să folosim și un cuțit cu lama lungă, dar acolo nu vom fi foarte preciși, așa că cea mai bună metodă este cu ața dentară. Oarecum așa cum făceau bunicile voastre cu mămăliga tăiată cu ață. După ce s-a răcit blatul, luați o bucată de ață dentară mai lungă decât diametrul blatului și, ținând-o cu ambele mâini, întindeți-o la marginea cea mai de jos a suprafeței superioare și apoi trageți spre voi. Ața va „bărbieri” tortul și îl va aduce la o dimensiune egală peste tot.

Înlocuitori de nădejde

No Comments

Nu-i așa că vi s-a întâmplat și vouă să vă apucați să pregătiți o rețetă, fiind convinși că aveți toate ingredientele și să vă treziți în mijlocul ei că vă lipsește ceva? Poate că aveți respectivul ingredient, dar constatați că a expirat. Sau poate că știați că îl aveți, dar soțul, copilul sau pisica (cea care mânca temele în școală) l-au consumat. Ce te faci în cazul ăsta? Mai ales dacă v-a apucat talentul gastronomic în miez de noapte… Încerci să găsești înlocuitori. Deși sfatul meu principal este ca atunci când vreți să pregătiți ceva să citiți cu atenție rețeta și să verificați că aveți toate ingredientele.

Sau, mai există și variantele în care din cauză de diverse intoleranțe sau restricții alimentare, anumite ingrediente trebuie să lipsească din dietă, așa că sunteți din nou nevoiți să le înlocuiți.

Așadar m-am gândit să vă ofer câteva alternative pentru anumite ingrediente ce pot fi substituite cu altele.

Atunci când o rețetă, de prăjitură în general, cere unt, ulei sau margarină, acestea pot fi înlocuite, de exemplu cu banană zdrobită, cam același gramaj ca și cel al untului din lista inițială. Însă același efect în are și avocadoul zdrobit, tot în cantități egale cu cele inițiale. Iar dacă vreți să înlocuiți grăsimile de tip unt sau margarină cu uleiuri, atunci puteți folosi uleiul de măsline extravirgin sau cel de cocos, la jumătate din cantitatea recomandată pentru unt. Acesta poate fi înlocuit atât în prăjituri și alte aluaturi, cât și pentru prăjit sau grătar.

Zahărul din prăjituri poate fi înlocuit și cu miere, însă la o cantitate pe jumătate decât cea de zahăr. Pentru gustul de zahăr brun, înlocuirea cu miere este îmbogățită cu o lingură de sirop pur de arțar.

Făina de grâu poate fi, evident, înlocuită cu făină integrală, dar și cu făină de migdale, ovăz, orez sau cocos, în aceleași cantități ca cea de grâu albă. Pentru făina de cocos, însă, este necesar să mai adaugați la rețeta de prăjitură încă un ou pentru că este foarte absorbantă.

Atunci când suntem nevoiți să înlocuim ouăle din cazua colesterolului din gălbenuș, puteți pune în locul oului întreg două albușuri. Sau, pentru a înlocui complet oul, se poate face un mix dintr-o lingură de chia și 3 linguri de apă, lăsate un pic pentru a se înmuia semințele. Acestea vor echivala cu un ou.