chefjosephhadad.ro

CINA

Două rețete cu miel pentru vremea caldă

No Comments

Încă suntem răsfățați de vară, chiar dacă în calendar a venit toamna. Și după cum ne-au obișnuit ultimii ani, cu siguranță că și septembrie va fi o lună cu temperaturi ridicate. Așa că m-am gândit să vă arăt cum se pregătesc niște rețete pe bază de carne de miel, care merg foarte bine și pe vremea aceasta, nu doar iarna.

Pulpă de miel la cuptor cu sos de legume

Se ia o pulpă din spate de miel și se împănează cu usturoi, rozmarin și cimbru. Se presară cu sare, piper negru zdrobit și ulei de măsline și i se face un masaj demn de un spa. Apoi se lasă minimum 3-4 ore la rece sau, și mai bine, peste noapte. Dar poate sta și două zile la frigider la marinat. Când urmează să fie băgată la cuptor se iau 3-4 morcovi, două cepe cu coajă, jumătate de țelină, toate tăiate bucăți mari, 2-3 foi de dafin, 2-3 căței de usturoi și piper boabe și se așază pe fundul tăvii, iar deasupra se pune pulpa de miel. Se toarnă o jumătate de pahar de vin alb și jumătate de pahar de supă de bază de legume. Se dă la cuptor 50 minute la 180o C. Se scoate și se acoperă cu hârtie de copt umezită cu apă, iar deasupra se acoperă cu staniol și se dă din nou la cuptor, de data aceasta la 160o C pentru 3 ore. Se scoate pulpa și se strecoară sosul rămas în tavă, iar legumele le aruncăm.

Cotlete de miel cu cartofi noi

Cotletele sunt așa de fragede și au un gust atât de delicat încât este păcat să fie marinate. Eu le prefer puse direct pe grătar, doar cu sare și piper. Dar alături vreau să fac o garnitură pe bază de cartofi noi. Cartofii mici se spală bine, așa în coajă cum sunt. Apoi se taie pe jumătate și se lasă vreo 30 de minute în apă cu sare, astfel încât să intre sarea în ei. Se scurg și se șterg de apă. Separat se iau fire de praz și se taie felii. Ne mai trebuie 2-3 căței de usturoi zdrobiți grosier, rozmarin, cimbru, boia afumată, sare și piper. Cartofii se sotează în ulei de măsline, aproximativ 7-10 minute, până devin moi. Se adaugă usturoiul, mirodeniile și după câteva minute se adaugă prazul și se mai lasă câteva minute. Când sunt gata, se adaugă pătrunjel tocat. Alături de cotlete și garnitura de cartofi cu praz se mai pot pune și jumătăți de roșii făcute și ele pe grătar.

Dacă nu aveți cartofi noi, puteți folosi și cartofi normali, tot cu coaja bine spălată și tăiați în cuburi mari.

Dacă vreți să grăbiți procesul de gătire al legumelor, atunci puteți blanșa cartofii 2-3 minute și apoi să îi sotați ca în pașii de mai sus.

Lămâile, mai mult decât o limonadă

No Comments

Când vorbim despre lămâi, primul lucru ne vine în minte sucul lor, pe care îl folosim și la limonadă, dar și în salate, mâncăruri, marinade. Totuși, lămâile sunt atât de ofertante și folosite ca atare în diverse rețete. Așa că m-am gândit ca astăzi să celebrez aceste citrice minunate cu două rețete.

Pui cu lămâie

Avem nevoie de 6 ciocănele de pui pe care le punem la marinat măcar 3-4 ore (preferabil peste noapte) cu 6 linguri de vin alb, sucul de la o jumătate de lămâie, 3-4 fire de rozmarin și cimbru, 6-7 linguri de ulei de măsline, sare și 3-4 căței de usturoi.

Câteva cepe se toacă mărunt și să pun la înnăbușit în tigaie cu 60 g unt și 3-4 linguri de ulei de măsline. Se adaugă 3-4 căței de usturoi întregi și 1-2 fire de rozmarin și cimbru. Când ceapa devine transparentă se adaugă ciocănelele de pui, iar marinada se păstrează separat.

Aproximativ două lămâi se curăță de coajă și de partea albă și se taie rondele, care se așază peste puiul ce a prins un pic de culoare în tigaie. Deasupra se pun rondele de morcov, apoi deasupra se pun cartofi tăiați și ei rondele și peste, varză albă tăiată joulien. Se presară chimen și se toarnă marinada de la pui. Se mai adaugă un pic de apă, până pe la un sfert din înălțimea tigăii. Se acoperă și se presează cu o farfurie eventual. Se lasă câteva minute la foc iute, apoi se dă focul mic și se lasă o oră la înnăbușit.

La servire, se întoarce tigaia cu susul în jos, lăsând toate sucurile de legume și pui să pătrundă înapoi în legume.

Se pot folosi și ciocănele de curcan, dar trebuie lăsate mai mult la gătit, aproximativ două ouă.

Lămâi confiate

Aceasta este o rețetă de la mine de acasă, pentru că în acea zonă se folosesc foarte mult lămâile confiate ca ingrediente în diverse mâncăruri. Dau o savoare deosebită. Așa că atunci când este sezon, se pun astfel la conservat. Chit că acum găsim lămâi tot timpul anului, cele confiate au o aromă aparte și vă recomand să le pregătiți și voi.

Lămâile în coajă se spală bine și se taie felii groase. Se pune un strat de felii de lămâi, un strat de sare grunjoasă, apoi iar lămâi și sare, până se umple borcanul. Se completează borcanul cu ulei de floarea soarelui care să acopere lămâile și se lasă 4 luni la confiat.

3 rețete cu surprinzătoarele gulii

No Comments

Guliile nu sunt niște legume prea des folosite și este păcat pentru că sunt foarte bune, fie că le consumăm crude sau gătite, la micul dejun sau la cină. Așa că m-am gândit să vă ofer trei variante de rețete surprinzătoare cu gulii.

Chiftele marocane de pui cu gulii.

Avem nevoie de 500g carne de pui tocată care se amestecă cu o ceapă și un morcov date pe răzătoare și cu două felii de pâine fără coajă. Se mai adaugă un gălbenuș, o lingură de pătrunjel tocat și sare și piper. Carnea se amestecă bine și se formează chiftele.

Separat se toacă o altă ceapă foarte fin, împreună cu 3 căței de usturoi feliați și se trag la tigaie în câteva linguri de ulei de măsline. Se adaugă jumătate de linguriță de curcumă și jumătate de baton de scorțișoară. Se adaugă 400 ml apă și se așază chiftelele înăuntru împreună cu feliile de gulie tăiate în segmente, la fel ca un măr. Se pune capacul și se lasă să se înăbușe 50 de minute. Apa trebuie să scadă.

Salată tunisiană cu gulii

Guliile se taie bastonașe. Ardeiul gras se taie joulien. Țelina apio se taie și ea bastonașe. Se adaugă ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare, piper și harissa. Cine nu are harissa, poate să pună un amestec de boia dulce cu puțină boia iute. Deasupra se presară coriandru. Se lasă apoi câteva ore ca să se întrepătrundă gusturile.

Salata aceasta poate fi mâncată și ca atare și ca garnitură pentru mâncăruri cu cuscus.

Gulii umplute cu brânzeturi

Este o rețetă pe care o putem face din bucăți de legume rămase prin frigider. Guliile se curăță de coajă și scobesc cu lingurița . Miezul scobit se stoarce în mână ca să iasă apa din el. Guliile scobite se pun la fiert cu un pic de sare până s-au înmuiat un pic. Apoi se scot în apă rece, după care se lasă să se scurgă.

Morcovul se dă pe răzătoare. La fel și dovlecelul, țelina, conopida. Odată ce sunt rase toate, se storc ca să iasă apa din ele. Se amestecă cu miezul de gulie și apoi cu parmezan ras, cu telemea sfărâmițată, brânzeturi cu mucegai alb și albastru tocate și ele. Se adaugă pătrunjel tocat și nuci tocate și se asezonează cu foarte puțină sare și cu piper negru zdrobit. Întreaga compoziție se amestecă cu un ou care să o lege.

Într-o tigaie se pune apă cam de 1-2 cm, să fie cam pe la jumătatea unei gulii. Se adaugă unt, vin alb, usturoi tocat și sare.

Se umplu guliile cu compoziția de legume cu brânză. Se așază guliile umplute în tigaia cu sosul. Se rade parmezan peste gulii și sos. Se acoperă tigaia cu staniol și se lasă 4-5 minute la foc mediu.

Se așază în farfurie și se presară cu câteva linguri din sos și câțiva stropi de ulei de măsline. Pentru o imagine mai fresh, puteți adăuga pătrunjel proaspăt.

Secrete pentru un kebab delicios

No Comments

Una din moștenirile culinare ale zonei din care provin eu este kebabul. Acesta este făcut din carne tocată de vită sau de oaie ori amestec, însă astăzi vă voi prezenta o rețetă delicioasă făcută din caren de vită.

Carnea trebuie să aibă aproximativ 35% grăsime. Dar nu orice grăsime, ci cea din piept, din zona inimii. Aceasta este cea mai bună.

La un kilogram de carne cu grăsime se pun 4 linguri de pătrunjel tocat fin, două linguri de coriandru tocat fin și o ceapă și jumătate tocată și ea fin. Se mai adaugă 1,5 linguriță piper negru zdrobit și sare după gust. În plus, mie îmi mai place să adaug condimente marocane precum amestecul ras-el-hanout sau, dacă nu aveți, puneți 0,5 linguriță de scorțișoară, 0,5 linguriță cardamom și 0,5 linguriță amestec de condimente baharat.

Sunt variante ale acestei rețete în care se adaugă la carne și ardei capia sau gras tocat foarte mărunt, dar mie nu îmi place pentru că ardeiul lasă un suc ce împiedică legarea cărnii.

Un secret pentru un kebeb bun este să tocați carnea la cuțit, nu la mașină. Însă îmi dau seama că pentru acasă, acest lucru este destul de dificil pentru că îți trebuie cuțit special de tocat, cu lama circulară.

Carnea amestecată cu mirodeniile se lasă cel puțin jumătate de oră ca să se întrepătrundă aromele.

Odată ce carnea s-a odihnit, poate fi pusă pe frigărui. Eu, însă, pentru un gust deosebit prefer să o pun pe fire de praz subțiri sau pe bețe de scorțișoară, însă pe praz, care se gătește și el în timpul coacerii și poate fi mâncat odată cu kebabul, este și mai bun.

Se servește cu sos de tahini, cu ceapă și roșii, preferabil puse și ele pe grătar, și cu pită.

Călătorii la tine în farfurie

No Comments

În această perioadă incertă, cheful de călătorie ne este stăvilit de toate restricțiile impuse de autorități, dar și de propriile temeri. Așa că vacanța noastră anul acesta arată altfel, iar eu m-am gândit să vă fac zilele de vară mai frumoase și să vă propun rețete culese din întreaga lume pentru o masă în familie gustoasă. V-am pregătit un aperitiv marocan, un fel principal italian și un desert franțuzesc.

Fructe uscate umplute în stil marocan

Pentru această rețetă aveți nevoie de smochine, caise și prune uscate sau măcar unul dintre ele.

La 500 g de fructe se folosesc 300 g carne de vită din zona cefei sau a pieptului și 200 g carne de miel cu puțină grăsime, tocate împreună. Se adaugă o ceapă medie tocată fin și sotată cu 70 g unt și 2 linguri de ulei de măsline, până ceapa devine aurie. Se strecoară și se lasă la răcit, apoi se adaugă în carne împreună cu o lingură de pătrunjel, 1/4 linguriță scorțișoară, 1/4 linguriță cardamom măcinat, 1/4 linguriță anason măcinat, 1/4 linguriță baharat (mix de condimente din Orientul Mijlociu, care se găsește la raioanele etnice din supermarketuri și în magazinele arăbești și turcești), 1/4 linguriță nucșoară și 1/4 linguriță cuișoare măcinate. Se adaugă 2 linguri de muguri de pin sau de migdale prăjite și tocate grosier. Se amestecă bine totul și se lasă să se întrepătrundă aromele vreme de o oră, două.

Fructele se taie parțial pe jumate, ca un portofel, și se umplu cu amestecul de carne, cu vârf.

Într-o tigaie se pun 4 linguri de zahăr și se topesc până devine un auriu deschis. Se adaugă 120 g unt, 2-3 fire de cimbru proaspăt și puțin piper negru zdrobit. Se amestecă și se adaugă 150 ml apă. Se așază fructele în sosul caramel și se acoperă cu staniol. Se poate pune la cuptor la 160 grade sau pe aragaz la foc mic, aproximativ 40 minute, până scade apa și devine lipicios sosul.

Dacă ați folosit toate fructele, puteți pune câte două bucăți la fiecare persoană.

Pește italian cu sos de șofran

Puteți folosi orice pește alb, precum gruper, lup de mare, doradă, chiar și undițar. Fileurile peștelui (4 bucăți) se lasă 3-4 ore într-o marinadă făcută din 6 linguri de vin alb demisec, 4-5 fire cimbru, 1/2 linguriță piper roșu zdrobit, 80 ml ulei de măsline, 1/2 linguriță sare.

Pentru sos aveți nevoie de 300 ml supă de bază de pește, 100 ml smântână lichidă de 32% grăsime, o ceapă tocată, 70 g unt, 30 ml vin alb, un vârf de șofran și 40 ml pastis sau ouzo. Ceapa tocată se trage în unt, se adaugă vinul și șofranul. Se adaugă restul ingredientelor și se lasă la foc mic până ce sosul se îngroașă. Se strecoară.

Peștele se sotează în unt cu ulei de măsline până devine auriu și se mai dă 2-3 minute la cuptor.

Se pune sosul peste pește.

Se servește cu spanac sau cu sparanghel.

Creme brulee

Este un desert clasic și ușor pentru care aveți nevoie de 1,5 l smântână lichidă, 375 g zahăr, 16 gălbenușuri și semințele de la un baton de vanilie. Smântâna se încălzește cu zahărul la foc. Se ia de pe foc și se adaugă gălbenușurile și vanilia. Se amestecă și se strecoară prin sită. Se pune crema în forme într-o tavă cu apă și se bagă la cuptor la 110 grade pentru 30 minute, după care se ridică temperatura la 120 grade încă 30 de minute. La final se presară cu zahăr și acesta se arde cu torța, pentru a obține crusta de caramel ce definește creme brulee-ul.

Două rețete de avocado gătit

No Comments

Am ajuns să consumăm foarte mult avocado și în România, dar cei mai mulți îl folosesc fie ca atare, în salate, fie sub formă de pastă guacamole. Totuși, avocadoul poate fi pregătit în atât de multe feluri, de la pane, la grătar sau chiar gătit. Așa că m-am gândit să vă ofer o rețetă de crochete cu avocado și una de frigărui.

Crochete de avocado

Se folosește avocado mai tare, nu crud, dar nici moale ca pentru guacamole. Se dau pe răzătoarea mare patru avocado. Separat se toacă o ceapă mică cubulețe. Morcovul și țelina se dau și ele pe răzătoarea mare și se storc bine, folosindu-se două linguri de morcov ras și una de țelină. Se încing două linguri de ulei de măsline și se sotează ceapa. Se adaugă morcovul și țelina. Se adaugă două linguri de pătrunjel tocat și se lasă la răcit. Se amestecă legumele gătite cu avocadoul. Cui îi place, poate să adauge și 3 linguri de brânză de capră sau telemea. Se amestecă tot și se formează niște crochete care se au prin făină, ou și pesmet amestecat cu mac. La 200 g pesmet se pune o lingură de mac. Se prăjesc. Nu trebuie ținute mult la prăjit pentru că toate ingredientele sunt gata de mâncat și înainte de prăjire. Aceasta se face doar pentru textură, trebuie să fie foarte crocante.

Se servesc cu sos tartar.

Frigărui de somon cu avocado

Avocadoul se taie cuburi și se stropește cu zeamă de măsline, ca să nu se oxideze. Se ia somon proaspăt și se taie și el cuburi. Se asezonează cu sare, piper, salvie, cimbru și rozmarin tocate și amestecate. Se ia ceapă și se taie în segmente. La fel și ardeiul gras galben, cel cărnos, care se taie bucăți cam de dimensiunea bucăților de somon. Toate legumele se amestecă cu somonul și un pic de ulei de măsline și se lasă la frigider aproximativ o oră pentru a se întrepătrunde aromele. Se formează apoi frigărui, punând alternativ câte o bucată de avocado, ceapă, somon și ardei gras. Se sărează firgăruile și se pun pe grătar, dar pot fi făcute și la cuptor.

Se servesc cu orez basmati sau legume la grătar. Separat se poate face și un sos de roșii cu usturoi și ardei iute.

Anghinare umplută în stil marocan

No Comments

Anghinarea nu este o legumă prea des folosită în România și este păcat, pentru că este tare bună și sănătoasă. Și pentru că nu este prea folosită, lumea nici nu știe cum să o prepare, fuge de ea. Eu vreau să vă arăt, însă, cum puteți lucra cu anghinarea astfel încât să o pregătiți într-un mod delicios.

Pregătirea anghinarei

Se taie coada, păstrând o bucată de 4-5 cm. Curățăm tulpina rămasă până când simțim la mână că nu mai e fibroasă. Apoi curățăm frunzele externe, 1-2 rânduri, de jur-împrejur, până când vedem o margine albă uniformă (petalele moi, fragede). Luăm cuțitul și tăiem fiecare petală, lăsând doar partea albicioasă de la bază și aruncând vârfurile, care sunt mai verzi sau roșiatice. Se taie ca și cum s-ar curăța coaja unui măr, în spirală.

Vom obține o anghinare în formă de trandafir. În mijlocul anghinării este un puf tare și ușor înțepător. Acesta trebuie eliminat cu ajutorul unui cuțit cu vârf ascuțit.

Anghinare umplută în stil marocan

Anghinarea astfel curățată se dă un clocot.

Separat se iau 500 g carne de pui tocată, 2 linguri de morcov ras, 2 linguri de ceapă dată pe răzătoare și stoarsă, 1 lingură pătrunjel tocat, 1/2 linguriță coriandru măcinat, 1 lingură de cartof crud ras și stors. Se adaugă nucșoară, scorțișoară, sare, piper negru și un pic de curcuma și se amestecă totul împreună. Cu această umplutură se umple anginarea și se dă prin făină și ou bătut. Apoi se prăjește.

Separat se taie joulien două cepe și trei căței de usturoi. Se pun la călit cu 4 linguri de ulei de măsline cu rozmarin, cimbru și salvie. Se adaugă o linguriță de curcuma și două fire de țelină apio tăiate. Se toarnă supă de bază de legume sau de pui cam de 5 cm în oală, se adaugă două foi de dafin și câteva boabe de piper negru. În lipsa unei supe de bază, merge și apă. Se lasă câteva minute la fiert ca să se întrepătrundă armele și apoi se adaugă anghinarele umplute și prăjite. Deasupra se pun câteva felii de lămâi cu tot cu coajă.

Deasupra oalei se pune o foaie de copt mototolită, udată și apoi întinsă peste oală. Se lasă la foc mic aproximativ 40 de minute.

Se scoate și se servește cu un pic de ulei de măsline proaspăt stropit deasupra.

Platoul perfect de brânzeturi

No Comments

Cu toții iubim brânza. Fie că preferăm telemeaua autohtonă, brânzeturile fine franțuzești sau cele maturate spaniole ori mozzarella cremoasă italiană, ca să nu mai vorbim și de Gouda olandeză ori Stiltonul înțepător britanic, există gusturi și texturi pentru oricine. Și tocmai pentru că varietatea este atât de largă, pentru că și în România există acum atât de multe opțiuni de a construi un platou cu brânzeturi, m-am gândit să vă ajut să îl compuneți pe cel mai bun.

Nu contează dacă vreți să pregătiți un platou de brânzeturi pentru apritiv (așa cum se poartă pe aici) sau pentru desert (așa cum se poartă pe la francezi) ori pur și simplu un platou de brânzeturi care să reunească în jurul lui prietenii la un pahar de vin. Regulile sunt cam aceleași.

Pentru o variantă de bază, puteți face cumpărăturile din marile supermarketuri, care au o paletă bogată de sortimente. Pentru varianta pro, însă, cel mai bine este să mergeți la o fromagerie sau delicaterie, acolo unde versiunile sunt mult mai variate și de proveniență artizanală, cu povești în spate, spuse cu pasiune de cel ce prezintă marfa.

Dacă alegeți să puneți pe masă un platou de brânzeturi ca aperitiv sau deșert, atunci rezumați-vă la 3-4 sortimente, deoarece în rest vor mai fi și alte mâncăruri. Pentru un platou de sine stătător, puteți opta pentru mai multe sortimente, dar nu mai mult de 6-7 feluri.

Pentru versiunea începătoare, rezumați-vă la sortimente cunoscute de toată lumea și aveți grijă să includeți diverse varietăți, de la telemea, la brânza cu mucegai albastru și cea cu mucegai alb, până la cele mai tari, maturate. Când ai de selectat 4-6 modele, este păcat să pui pe același platou și Bire și Camembert, de exemplu, care sunt foarte similare. Pentru versiunea pro, pe lângă câteva sortimente care sunt bine cunoscute, adăugați și câteva brânzeturi mai rare și ar fi minunat să știți și să spuneți câte ceva despre ele.

O altă posibilitate de selecție este în funcție de zona de proveniență. Puteți crea platouri franțuzești, italiene, spaniole și chiar românești, unde avem de la telemea la Năsal, de la caș la cașcaveaua afumată sau brânza de burduf.

La servire pentru varianta începătoare, este de preferat să tăiați de la început bucățile în porții unice, pe care oaspeții să le ia cu ușurință. Pentru varianta pro, însă, este frumos să aveți cuțite speciale pentru diversele tipuri de brânzeturi cu care invitații să își taie singuri din diverse bucăți.

Iar când vine vorba de garnituri, puteți merge pe variantele clasice, care nu dau greș niciodată și care includ, struguri, fructe uscate sau confiate, diverse tipuri de nuci, dulcețuri și chutney-uri, măsline, castraveciori murați, pere sau mezeluri. Dar puteți fi și creativi și să veniți cu propriile acompaniamente, cum ar fi ciocolată sau fructe trase în ciocolată. Și să nu uităm de sărățele, grisine și bucăți de pâine, artizanală, de preferință. Dar și aici puteți fi creativi, folosind o pâine cu fructe uscate în ea.

În ceea ce privește aranjarea, cele mai recomandate sunt fundurile de lemn, însă platourile, plăcile de ardezie sau alte suporturi creative sunt la fel de binevenite.

Caju în rețete

No Comments

Când am deschis bistroul mi-am ales numele Caju pentru că mi se părea oarecum exotic și îmi plăcea foarte mult. Iar fructul uscat caju mi se pare unul delicios și foarte versatil, bun de folosit atât în rețete sărate, cât și dulci.

La noi la restaurant, de exemplu, îl folosim într-un fel de mâncare pe bază de somon, pe care îl voi împărtăși și cu voi acum, alături de alte rețete în care puteți folosi caju-ul. Așa că am ales o gustare, un fel principal și un desert pe bază de caju.

Somon cu caju

Somonul se lasă la marinat două-trei ore cu ulei de măsline, sare, piper și cimbru și apoi se trage la tigaie parțial, până este gătit aproximativ 25%. Peștele astfel gătit se acoperă cu supă de bază de pește și se condimentează cu curcumă. Se pune rădăcină de țelină și morcov tocate cubulețe, hrean ras, pătrunjel și coriandru tocate. Se acoperă și se lasă la fiert 6 minute.

Separat preparăm caju-ul caramelizat, care vine pus deasupra, pentru un gust complex. Caju-ul crud se dă prin zahăr topit și caramelizat și se lasă să se răcească. Se pun bucățile întregi de caju pe somon. Acesta este ușor picant și plin de arome și se potrivește perfect cu dulceața caju-ului caramelizat.

Smochine umplute

Se folosesc smochine uscate, dar nu foarte tari, ci mai mari și mai moi. Acestea se lasă la înmuiat în vin roșu pentru jumătate de oră. Se taie pe jumătate și se păstrează.

Separat tocăm mare carne de pui sau de curcan, însă eu prefer carnea de pe pulpe, care este mai aromată și mai suculentă.

Caju-ul crud se dă la cuptor până devine auriu și iese din el grăsimea. Se lasă apoi să se răcească și se toacă grosier. La o jumătate de kilogram de carne tocată folosim 150 g caju copt.

Ceapa se toacă mărunt și se sotează în ulei de măsline cu ghimbir ras, sare și piper negru zdrobit.

Se amestecă ceapa cu carnea și caju-ul tocat și se aromatizează cu scorțișoară. Se umplu smochinele cu această compoziție și se pun la cuptor, pe o foaie de copt, la 170 grade pentru aproximativ 20-25 minute.

Este o gustare excelentă ce poate fi servită la un cocktail, ca amuse bouche sau ca aperitiv pentru mesele festive din această perioadă.

Strudel de măr

Facem un strudel simplu cu foi de plăcintă. Pentru acesta avem nevoie de mere rase și puse 10 minute în apă cu lămâie. Se scoate și se stoarce mărul ca să nu avem resturi de apă în el. Acesta se sotează în unt cu semințe de vanilie. Caju-ul crud se coace în cuptor până devine auriu și se toacă grosier. Se amestecă cu mărul sotat. După gust, puteți să mai adăugați niște zahăr în umplutra de măr sau nu.

Se așază câte două straturi din câtva foi de plăcintă lipite între ele, mere și făină de migdale, iar rezultatul se rulează de 3 ori. Ar trebui să avem un strudel cu un diametru de aproximativ 2 cm. La capete se strâng foile, plăcinta arătând la final ca o bomboană uriașă. Se unge cu unt și se pudrează cu zahăr pudră. Se dă la cuptor la 180 de grade 15-20 minute.

Se servește cu sos de vanilie, clasic, sau cu înghețată de vanilie. Deasupra se presară caju zdrobit. Merge chiar și caju-ul prăjit și sărat, așa cum se găsește la pungă, pentru un gust contrastant, la fel ca în caramelul sărat.

Sarmalele în stilul Hadad

No Comments

Mai este fix o săptămână până la Crăciun și gospodinele deja s-au apucat de pregătiri. Chiar dacă eu nu sărbătoresc Crăciunul, aș vrea să știți să și eu mănânc și pregătesc sarmale, dar în stilul meu. Tradițional, în România se fac din porc sau porc cu vită, însă eu vreau să vă arăt rețeta mea marocană de sarmale, făcute doar din vită. Da, ați citit bine, și noi avem sarmale în zona Nordului Africii. Doar că au un gust complet diferit.

Mama făcea, când eram eu mic, niște sarmale în stil marocan, în varză dulce. Însă ea folosea o varză mai lunguiață. Îi scotea cotorul și punea jumătățile de varză la opărit în apă fierbinte cu sare, dar nu clocotită, cu un capac pus direct peste varză, ca să o preseze înăuntru și să se înmoaie frunzele. Apoi se scoate în apă rece.

Pentru carne, eu prefer ceafa de mânzat, care este ceva mai grasă. Aceasta se toacă la mașină mai grosier. Ceapa albă se toacă cubulețe mici și se călește. Se pune într-o sită și se lasă să se scurgă toată grăsimea. Se toacă pătrunjel proaspăt. Se decojesc și se curăță de semințe roșiile și se taie pulpa cubulețe. Orezul se fierbe parțial. Se amestecă toate ingredientele cu sare, piper negru măcinat, praf de scorțișoară și nucșoară și se lasă jumătate de oră să se întrepătrundă aromele. Trebuie să avem cam 70% carne și 30% orez.

Frunzele de varză se usucă și se scot nervurile. Se pune umplutură în fiecare frunză ca să obținem niște sarmale de mărime mare cam de 180 g pe bucată.

La baza oalei se pune varza rămasă și tocată, câteva roșii decojite și tocate și 2-3 foi de dafin. Sarmalele se așază pe acest pat de varză.

În altă oală se pun roșii date pe răzătoare cu pastă de roșii, usturoi tăiat pe jumătate, sare și piper. Se călesc cu ulei de măsline. Acest sos se pune peste sarmale și se completează cu apă sau supă de legume, astfel încât să depășească straturile de sarmale cu vreo 2 cm. La noi se mănâncă sarmalele cu mult sos. Se acoperă și se pune la foc mic aproximativ o oră.

Se servesc 3-4 bucăți per persoană, stropite cu ulei de măsline și încă niște pătrunjel tocat proaspăt deasupra.

Variațiunile sunt apoi în funcție de fiecare. Poți adăuga și ciuperci la compoziție sau morcov ras sau se pot face numai cu legume, fără carne.