chefjosephhadad.ro

CINA

Călătorii la tine în farfurie

No Comments

În această perioadă incertă, cheful de călătorie ne este stăvilit de toate restricțiile impuse de autorități, dar și de propriile temeri. Așa că vacanța noastră anul acesta arată altfel, iar eu m-am gândit să vă fac zilele de vară mai frumoase și să vă propun rețete culese din întreaga lume pentru o masă în familie gustoasă. V-am pregătit un aperitiv marocan, un fel principal italian și un desert franțuzesc.

Fructe uscate umplute în stil marocan

Pentru această rețetă aveți nevoie de smochine, caise și prune uscate sau măcar unul dintre ele.

La 500 g de fructe se folosesc 300 g carne de vită din zona cefei sau a pieptului și 200 g carne de miel cu puțină grăsime, tocate împreună. Se adaugă o ceapă medie tocată fin și sotată cu 70 g unt și 2 linguri de ulei de măsline, până ceapa devine aurie. Se strecoară și se lasă la răcit, apoi se adaugă în carne împreună cu o lingură de pătrunjel, 1/4 linguriță scorțișoară, 1/4 linguriță cardamom măcinat, 1/4 linguriță anason măcinat, 1/4 linguriță baharat (mix de condimente din Orientul Mijlociu, care se găsește la raioanele etnice din supermarketuri și în magazinele arăbești și turcești), 1/4 linguriță nucșoară și 1/4 linguriță cuișoare măcinate. Se adaugă 2 linguri de muguri de pin sau de migdale prăjite și tocate grosier. Se amestecă bine totul și se lasă să se întrepătrundă aromele vreme de o oră, două.

Fructele se taie parțial pe jumate, ca un portofel, și se umplu cu amestecul de carne, cu vârf.

Într-o tigaie se pun 4 linguri de zahăr și se topesc până devine un auriu deschis. Se adaugă 120 g unt, 2-3 fire de cimbru proaspăt și puțin piper negru zdrobit. Se amestecă și se adaugă 150 ml apă. Se așază fructele în sosul caramel și se acoperă cu staniol. Se poate pune la cuptor la 160 grade sau pe aragaz la foc mic, aproximativ 40 minute, până scade apa și devine lipicios sosul.

Dacă ați folosit toate fructele, puteți pune câte două bucăți la fiecare persoană.

Pește italian cu sos de șofran

Puteți folosi orice pește alb, precum gruper, lup de mare, doradă, chiar și undițar. Fileurile peștelui (4 bucăți) se lasă 3-4 ore într-o marinadă făcută din 6 linguri de vin alb demisec, 4-5 fire cimbru, 1/2 linguriță piper roșu zdrobit, 80 ml ulei de măsline, 1/2 linguriță sare.

Pentru sos aveți nevoie de 300 ml supă de bază de pește, 100 ml smântână lichidă de 32% grăsime, o ceapă tocată, 70 g unt, 30 ml vin alb, un vârf de șofran și 40 ml pastis sau ouzo. Ceapa tocată se trage în unt, se adaugă vinul și șofranul. Se adaugă restul ingredientelor și se lasă la foc mic până ce sosul se îngroașă. Se strecoară.

Peștele se sotează în unt cu ulei de măsline până devine auriu și se mai dă 2-3 minute la cuptor.

Se pune sosul peste pește.

Se servește cu spanac sau cu sparanghel.

Creme brulee

Este un desert clasic și ușor pentru care aveți nevoie de 1,5 l smântână lichidă, 375 g zahăr, 16 gălbenușuri și semințele de la un baton de vanilie. Smântâna se încălzește cu zahărul la foc. Se ia de pe foc și se adaugă gălbenușurile și vanilia. Se amestecă și se strecoară prin sită. Se pune crema în forme într-o tavă cu apă și se bagă la cuptor la 110 grade pentru 30 minute, după care se ridică temperatura la 120 grade încă 30 de minute. La final se presară cu zahăr și acesta se arde cu torța, pentru a obține crusta de caramel ce definește creme brulee-ul.

Două rețete de avocado gătit

No Comments

Am ajuns să consumăm foarte mult avocado și în România, dar cei mai mulți îl folosesc fie ca atare, în salate, fie sub formă de pastă guacamole. Totuși, avocadoul poate fi pregătit în atât de multe feluri, de la pane, la grătar sau chiar gătit. Așa că m-am gândit să vă ofer o rețetă de crochete cu avocado și una de frigărui.

Crochete de avocado

Se folosește avocado mai tare, nu crud, dar nici moale ca pentru guacamole. Se dau pe răzătoarea mare patru avocado. Separat se toacă o ceapă mică cubulețe. Morcovul și țelina se dau și ele pe răzătoarea mare și se storc bine, folosindu-se două linguri de morcov ras și una de țelină. Se încing două linguri de ulei de măsline și se sotează ceapa. Se adaugă morcovul și țelina. Se adaugă două linguri de pătrunjel tocat și se lasă la răcit. Se amestecă legumele gătite cu avocadoul. Cui îi place, poate să adauge și 3 linguri de brânză de capră sau telemea. Se amestecă tot și se formează niște crochete care se au prin făină, ou și pesmet amestecat cu mac. La 200 g pesmet se pune o lingură de mac. Se prăjesc. Nu trebuie ținute mult la prăjit pentru că toate ingredientele sunt gata de mâncat și înainte de prăjire. Aceasta se face doar pentru textură, trebuie să fie foarte crocante.

Se servesc cu sos tartar.

Frigărui de somon cu avocado

Avocadoul se taie cuburi și se stropește cu zeamă de măsline, ca să nu se oxideze. Se ia somon proaspăt și se taie și el cuburi. Se asezonează cu sare, piper, salvie, cimbru și rozmarin tocate și amestecate. Se ia ceapă și se taie în segmente. La fel și ardeiul gras galben, cel cărnos, care se taie bucăți cam de dimensiunea bucăților de somon. Toate legumele se amestecă cu somonul și un pic de ulei de măsline și se lasă la frigider aproximativ o oră pentru a se întrepătrunde aromele. Se formează apoi frigărui, punând alternativ câte o bucată de avocado, ceapă, somon și ardei gras. Se sărează firgăruile și se pun pe grătar, dar pot fi făcute și la cuptor.

Se servesc cu orez basmati sau legume la grătar. Separat se poate face și un sos de roșii cu usturoi și ardei iute.

Anghinare umplută în stil marocan

No Comments

Anghinarea nu este o legumă prea des folosită în România și este păcat, pentru că este tare bună și sănătoasă. Și pentru că nu este prea folosită, lumea nici nu știe cum să o prepare, fuge de ea. Eu vreau să vă arăt, însă, cum puteți lucra cu anghinarea astfel încât să o pregătiți într-un mod delicios.

Pregătirea anghinarei

Se taie coada, păstrând o bucată de 4-5 cm. Curățăm tulpina rămasă până când simțim la mână că nu mai e fibroasă. Apoi curățăm frunzele externe, 1-2 rânduri, de jur-împrejur, până când vedem o margine albă uniformă (petalele moi, fragede). Luăm cuțitul și tăiem fiecare petală, lăsând doar partea albicioasă de la bază și aruncând vârfurile, care sunt mai verzi sau roșiatice. Se taie ca și cum s-ar curăța coaja unui măr, în spirală.

Vom obține o anghinare în formă de trandafir. În mijlocul anghinării este un puf tare și ușor înțepător. Acesta trebuie eliminat cu ajutorul unui cuțit cu vârf ascuțit.

Anghinare umplută în stil marocan

Anghinarea astfel curățată se dă un clocot.

Separat se iau 500 g carne de pui tocată, 2 linguri de morcov ras, 2 linguri de ceapă dată pe răzătoare și stoarsă, 1 lingură pătrunjel tocat, 1/2 linguriță coriandru măcinat, 1 lingură de cartof crud ras și stors. Se adaugă nucșoară, scorțișoară, sare, piper negru și un pic de curcuma și se amestecă totul împreună. Cu această umplutură se umple anginarea și se dă prin făină și ou bătut. Apoi se prăjește.

Separat se taie joulien două cepe și trei căței de usturoi. Se pun la călit cu 4 linguri de ulei de măsline cu rozmarin, cimbru și salvie. Se adaugă o linguriță de curcuma și două fire de țelină apio tăiate. Se toarnă supă de bază de legume sau de pui cam de 5 cm în oală, se adaugă două foi de dafin și câteva boabe de piper negru. În lipsa unei supe de bază, merge și apă. Se lasă câteva minute la fiert ca să se întrepătrundă armele și apoi se adaugă anghinarele umplute și prăjite. Deasupra se pun câteva felii de lămâi cu tot cu coajă.

Deasupra oalei se pune o foaie de copt mototolită, udată și apoi întinsă peste oală. Se lasă la foc mic aproximativ 40 de minute.

Se scoate și se servește cu un pic de ulei de măsline proaspăt stropit deasupra.

Platoul perfect de brânzeturi

No Comments

Cu toții iubim brânza. Fie că preferăm telemeaua autohtonă, brânzeturile fine franțuzești sau cele maturate spaniole ori mozzarella cremoasă italiană, ca să nu mai vorbim și de Gouda olandeză ori Stiltonul înțepător britanic, există gusturi și texturi pentru oricine. Și tocmai pentru că varietatea este atât de largă, pentru că și în România există acum atât de multe opțiuni de a construi un platou cu brânzeturi, m-am gândit să vă ajut să îl compuneți pe cel mai bun.

Nu contează dacă vreți să pregătiți un platou de brânzeturi pentru apritiv (așa cum se poartă pe aici) sau pentru desert (așa cum se poartă pe la francezi) ori pur și simplu un platou de brânzeturi care să reunească în jurul lui prietenii la un pahar de vin. Regulile sunt cam aceleași.

Pentru o variantă de bază, puteți face cumpărăturile din marile supermarketuri, care au o paletă bogată de sortimente. Pentru varianta pro, însă, cel mai bine este să mergeți la o fromagerie sau delicaterie, acolo unde versiunile sunt mult mai variate și de proveniență artizanală, cu povești în spate, spuse cu pasiune de cel ce prezintă marfa.

Dacă alegeți să puneți pe masă un platou de brânzeturi ca aperitiv sau deșert, atunci rezumați-vă la 3-4 sortimente, deoarece în rest vor mai fi și alte mâncăruri. Pentru un platou de sine stătător, puteți opta pentru mai multe sortimente, dar nu mai mult de 6-7 feluri.

Pentru versiunea începătoare, rezumați-vă la sortimente cunoscute de toată lumea și aveți grijă să includeți diverse varietăți, de la telemea, la brânza cu mucegai albastru și cea cu mucegai alb, până la cele mai tari, maturate. Când ai de selectat 4-6 modele, este păcat să pui pe același platou și Bire și Camembert, de exemplu, care sunt foarte similare. Pentru versiunea pro, pe lângă câteva sortimente care sunt bine cunoscute, adăugați și câteva brânzeturi mai rare și ar fi minunat să știți și să spuneți câte ceva despre ele.

O altă posibilitate de selecție este în funcție de zona de proveniență. Puteți crea platouri franțuzești, italiene, spaniole și chiar românești, unde avem de la telemea la Năsal, de la caș la cașcaveaua afumată sau brânza de burduf.

La servire pentru varianta începătoare, este de preferat să tăiați de la început bucățile în porții unice, pe care oaspeții să le ia cu ușurință. Pentru varianta pro, însă, este frumos să aveți cuțite speciale pentru diversele tipuri de brânzeturi cu care invitații să își taie singuri din diverse bucăți.

Iar când vine vorba de garnituri, puteți merge pe variantele clasice, care nu dau greș niciodată și care includ, struguri, fructe uscate sau confiate, diverse tipuri de nuci, dulcețuri și chutney-uri, măsline, castraveciori murați, pere sau mezeluri. Dar puteți fi și creativi și să veniți cu propriile acompaniamente, cum ar fi ciocolată sau fructe trase în ciocolată. Și să nu uităm de sărățele, grisine și bucăți de pâine, artizanală, de preferință. Dar și aici puteți fi creativi, folosind o pâine cu fructe uscate în ea.

În ceea ce privește aranjarea, cele mai recomandate sunt fundurile de lemn, însă platourile, plăcile de ardezie sau alte suporturi creative sunt la fel de binevenite.

Caju în rețete

No Comments

Când am deschis bistroul mi-am ales numele Caju pentru că mi se părea oarecum exotic și îmi plăcea foarte mult. Iar fructul uscat caju mi se pare unul delicios și foarte versatil, bun de folosit atât în rețete sărate, cât și dulci.

La noi la restaurant, de exemplu, îl folosim într-un fel de mâncare pe bază de somon, pe care îl voi împărtăși și cu voi acum, alături de alte rețete în care puteți folosi caju-ul. Așa că am ales o gustare, un fel principal și un desert pe bază de caju.

Somon cu caju

Somonul se lasă la marinat două-trei ore cu ulei de măsline, sare, piper și cimbru și apoi se trage la tigaie parțial, până este gătit aproximativ 25%. Peștele astfel gătit se acoperă cu supă de bază de pește și se condimentează cu curcumă. Se pune rădăcină de țelină și morcov tocate cubulețe, hrean ras, pătrunjel și coriandru tocate. Se acoperă și se lasă la fiert 6 minute.

Separat preparăm caju-ul caramelizat, care vine pus deasupra, pentru un gust complex. Caju-ul crud se dă prin zahăr topit și caramelizat și se lasă să se răcească. Se pun bucățile întregi de caju pe somon. Acesta este ușor picant și plin de arome și se potrivește perfect cu dulceața caju-ului caramelizat.

Smochine umplute

Se folosesc smochine uscate, dar nu foarte tari, ci mai mari și mai moi. Acestea se lasă la înmuiat în vin roșu pentru jumătate de oră. Se taie pe jumătate și se păstrează.

Separat tocăm mare carne de pui sau de curcan, însă eu prefer carnea de pe pulpe, care este mai aromată și mai suculentă.

Caju-ul crud se dă la cuptor până devine auriu și iese din el grăsimea. Se lasă apoi să se răcească și se toacă grosier. La o jumătate de kilogram de carne tocată folosim 150 g caju copt.

Ceapa se toacă mărunt și se sotează în ulei de măsline cu ghimbir ras, sare și piper negru zdrobit.

Se amestecă ceapa cu carnea și caju-ul tocat și se aromatizează cu scorțișoară. Se umplu smochinele cu această compoziție și se pun la cuptor, pe o foaie de copt, la 170 grade pentru aproximativ 20-25 minute.

Este o gustare excelentă ce poate fi servită la un cocktail, ca amuse bouche sau ca aperitiv pentru mesele festive din această perioadă.

Strudel de măr

Facem un strudel simplu cu foi de plăcintă. Pentru acesta avem nevoie de mere rase și puse 10 minute în apă cu lămâie. Se scoate și se stoarce mărul ca să nu avem resturi de apă în el. Acesta se sotează în unt cu semințe de vanilie. Caju-ul crud se coace în cuptor până devine auriu și se toacă grosier. Se amestecă cu mărul sotat. După gust, puteți să mai adăugați niște zahăr în umplutra de măr sau nu.

Se așază câte două straturi din câtva foi de plăcintă lipite între ele, mere și făină de migdale, iar rezultatul se rulează de 3 ori. Ar trebui să avem un strudel cu un diametru de aproximativ 2 cm. La capete se strâng foile, plăcinta arătând la final ca o bomboană uriașă. Se unge cu unt și se pudrează cu zahăr pudră. Se dă la cuptor la 180 de grade 15-20 minute.

Se servește cu sos de vanilie, clasic, sau cu înghețată de vanilie. Deasupra se presară caju zdrobit. Merge chiar și caju-ul prăjit și sărat, așa cum se găsește la pungă, pentru un gust contrastant, la fel ca în caramelul sărat.

Sarmalele în stilul Hadad

No Comments

Mai este fix o săptămână până la Crăciun și gospodinele deja s-au apucat de pregătiri. Chiar dacă eu nu sărbătoresc Crăciunul, aș vrea să știți să și eu mănânc și pregătesc sarmale, dar în stilul meu. Tradițional, în România se fac din porc sau porc cu vită, însă eu vreau să vă arăt rețeta mea marocană de sarmale, făcute doar din vită. Da, ați citit bine, și noi avem sarmale în zona Nordului Africii. Doar că au un gust complet diferit.

Mama făcea, când eram eu mic, niște sarmale în stil marocan, în varză dulce. Însă ea folosea o varză mai lunguiață. Îi scotea cotorul și punea jumătățile de varză la opărit în apă fierbinte cu sare, dar nu clocotită, cu un capac pus direct peste varză, ca să o preseze înăuntru și să se înmoaie frunzele. Apoi se scoate în apă rece.

Pentru carne, eu prefer ceafa de mânzat, care este ceva mai grasă. Aceasta se toacă la mașină mai grosier. Ceapa albă se toacă cubulețe mici și se călește. Se pune într-o sită și se lasă să se scurgă toată grăsimea. Se toacă pătrunjel proaspăt. Se decojesc și se curăță de semințe roșiile și se taie pulpa cubulețe. Orezul se fierbe parțial. Se amestecă toate ingredientele cu sare, piper negru măcinat, praf de scorțișoară și nucșoară și se lasă jumătate de oră să se întrepătrundă aromele. Trebuie să avem cam 70% carne și 30% orez.

Frunzele de varză se usucă și se scot nervurile. Se pune umplutură în fiecare frunză ca să obținem niște sarmale de mărime mare cam de 180 g pe bucată.

La baza oalei se pune varza rămasă și tocată, câteva roșii decojite și tocate și 2-3 foi de dafin. Sarmalele se așază pe acest pat de varză.

În altă oală se pun roșii date pe răzătoare cu pastă de roșii, usturoi tăiat pe jumătate, sare și piper. Se călesc cu ulei de măsline. Acest sos se pune peste sarmale și se completează cu apă sau supă de legume, astfel încât să depășească straturile de sarmale cu vreo 2 cm. La noi se mănâncă sarmalele cu mult sos. Se acoperă și se pune la foc mic aproximativ o oră.

Se servesc 3-4 bucăți per persoană, stropite cu ulei de măsline și încă niște pătrunjel tocat proaspăt deasupra.

Variațiunile sunt apoi în funcție de fiecare. Poți adăuga și ciuperci la compoziție sau morcov ras sau se pot face numai cu legume, fără carne.

Pentru pasionații de vânătoare

No Comments

Aș vrea să rămânem tot în sfera preparatelor din carne, pentru că, deși pentru unii dintre voi acum este perioadă de post, iarna este momentul potrivit pentru a te bucura de rețetele bogate și gustoase pe bază de carne. De asemenea, suntem în plin sezon de vânătoare și cred că putem să ne bucurăm de rodul pădurilor într-un mod foarte gustos.

Osso buco de căprioară în stil nord-african

Așa că hai să începem cu o rețetă pe bază de căprioară. Vom folosi o carne mai puțin utilizată, și anume pulpa din spate, care este mai tare. Aceasta se taie ca pentru osso buco, însă o vom face într-un stil nord-african. Carnea se sotează și se lasă la o parte. Separat se sotează în ulei de măsline ceapă tocată. Se adaugă usturoi, cimbru, salvie sau zaatar. Se adaugă roșii decojite și tocate. Apoi adăugăm fructe uscate (caise, smochine, curmale) tăiate și ele cuburi. Se sotează totul împreună.

Rondelele de carne tăiate și sotate se pun pe o tavă. Deasupra se pune amestecul de ceapă cu fructe și supă de bază de legume. Se dă la cuptor la 170 grade pentru vreo 4 ore. Pentru mai multă aromă putem pune și niște ghimbir ras în tavă.

Se servește cu orez cald aromat cu curcumă sau șofran. Este o masă perfectă pentru serile reci de iarnă. Pentru prânz este un pic cam grea această mâncare. Alături puteți pune și un pahar de cabernet sauvignon. Nu trebuie un vin foarte puternic, pentru că avem deja gustul cărnii de vânat, așa că merge împerecheată cu un vin roșu cu arome mai suave.

Fazan umplut

Pentru acest fel avem nevoie de fazanul întreg, bine curățat. Pentru umplutură trebuie să fierbem parțial orezul, cam 30%. În orezul astfel prefiert se adaugă stafide, chimion, curcum, scorțișoară, sare, piper negru zdrobit, pătrunjel și coriandru proaspete. Se mai adaugă un morcov ras și o jumătate de rădăcină de țelină rasă. Se mai pot pune ficatul și inima de la fazan, sotate parțial. Sau, dacă nu le aveți, puteți folosi măruntaie de pasăre. Se amestecă totul bine și se umple fazanul cu acest orez bogat. Se leagă picioarele și se unge fazanul cu ulei de măsline, un pic de miere și cognac și se masează.

Într-o tavă se pun morcov, ceapă, țelină, tăiate toate cuburi mari. Câteva frunzulițe de salvie, o crenguță de rozmarin și una de cimbru și câțiva căței de usturoi. Se așază fazanul deasupra. Se pune cam o jumătate de pahar de apă sau supă de bază. Se dă la cuptor la 160 grade. Când fazanul devine auriu, se acoperă cu hârtie de copt udată și deasupra se pune folie de aluminiu. Se mărește temperatura la 180 grade și se mai lasă vreo oră și jumătate.

Se scoate din cuptor și se strecoară sosul adunat în tavă. Se adaugă o jumătate de pahar de vin alb și se mai dă câteva minute la foc pentru a se obține un sos redus. Se servesc legumele separat, fazanul tăiat pe jumătate și sosul de legume și vin separat.

Este o mâncare excelentă de iarnă!

PONT: pentru că adesea carnea de fazan poate fi tare, aceasta se poate prepara în prealabil cu un șoc termic. Se lasă la temperatura camerei aproximativ jumătate de oră, se pune apoi în apă clocotită și se lasă să fiarbă 10 minute. Se scoate și se lasă la răcit, iar abia apoi se umple și se dă la cuptor.

Mâncarea israeliană pe care să o încercați în vacanță sau acasă

No Comments

Israelul este o țară tânără, fără o tradiție culinară proprie. Este situat în zona mediteraneeană, dar și spre Orientul Mijlociu, reunind populații evreiești venite de peste tot și arabi ce sunt în zonă de atâta vreme. Așa că și mâncarea locului este una bogată și pestriță, cu influențe de pretutindeni.

Mi-ar fi greu să aleg feluri tradițional israeliene, însă vă voi povesti despre mâncarea cea mai des întâlnită pe mesele localnicilor, fie că vorbim de cea cumpărată de pe stradă sau gătită în casele gospodinelor.

Falafel

Pentru street food cel mai reprezentativ este falafelul cu tahini, roșii și castraveți murați și cu humus. Pentru falafel eu las năutul uscat la înmuiat 24 de ore și apoi îl clătesc. Îl toc fin în mașina de tocat cu ceapă, usturoi, pătrunjel și coriandru. Îl asezonez cu chimion măcinat, sare, piper și adaug bicarbonat și un pic de făină, care să ajute la legare. Amestec totul foarte bine și las vreo două ore să se întrepătrundă aromele. Apoi fac chifteluțele și le prăjesc în baie de ulei.

Mix Jerusalem

Aceasta este o mâncare frecvent întâlnită în Israel și nu numai, pe care o am și eu în meniu mai nou. Este compusă de inimioare de pui, ficat de pui, pulpe de pui dezosate și tăiate bucăți mic, ceapă, condiment ras-el-hanout. Se trage totul la tigaie și se pune în lipie sau se mănâncă direct cu furculița. Se asezonează cu tahini pe deasupra.

Cus-cus de pui

Cus-cus-ul este foarte frecvent pe mesele israelienilor. Noi aveam tradiție ca în fiecare marți să avem un cus-cus în familie. Îl făceam cu dovleac, gulie, ceapă, dovlecel, morcov. Toate legumele în afară de dovleac se taie în bucăți mari, mai puțin ceapa care se lasă întreagă, și se pun în oală cu apă, ulei de măsline, roșii tăiate pe jumate, curcuma, sare, piper și bucăți de pui. Se lasă să fiarbă înnăbușit, la foc mic, vreo oră și 20 de minute. Se obține o supă bogată. Separat se pregătește cus-cus-ul: un pahar de cus-cus și unul de apă fierbinte cu sare. Se închide și se lasă 15 minute să se absoarbă toată apa. Dovleacul tăiat bucăți se face pe grătar sau la cuptor. Se așază cus-cus-ul în farfurie și deasupra se pune supa de pui cu legume și carne și bucățile de dovleac.

Brick

Este un fel de pateu prăjit, de origine tunisiană, dar foarte răspândit și în Israel. Se face din foi de plăcintă subțiri, ca cele pentru pachețelele de primăvară, care se umplu cu piure de cartofi amestecat cu ceapă călită, pătrunjel, nucșoară și harrisa. Se așază peste umplutură un ou întreg și se închide pateul. Se prăjește în ulei. Când e gata și îl tai, gălbenușul ar trebui să fie încă crud și să curgă frumos în farfurie.

3 rețete cu halloumi

No Comments

Poate că vacanțele se apropie de sfârșit. Dar asta nu înseamnă că este momentul să ne întristăm, ci să ne bucurăm de confortul casei și să gătim rețete care ne-au inspirat din călătoriile de peste vară. Iar Grecia este o destinația foarte iubită de români, cu o mâncare delicioasă și combinații rapide de ingrediente simple. Iar unul din ele este brânza halloumi.

Halloumi-ul se prepară cel mai bine la grătar, dar de la o simplă brânză rumenită putem ajunge la combinații minunate.

Andive umplute

Se pune brânza pe grătar și se taie cubulețe. La fel și roșiile. Se amestecă împreună și cu pătrunjel și coriandru tocat și se asezonează cu sare și piper. Se desfac frunzele de andivă și se blanșează, apoi se transferă în apă rece. Se șterg andivele și se pune câte o lingură generoasă de umplutură în foile de andivă, pentru a se închide apoi cu încă o foaie. „Sandvișul” de andive umplute se dă prin făină, ou și pesmet panko și apoi se prăjesc.

Pentru a fi mai ușor de manevrat, este bine să lăsați andivele umplute câteva ore la rece înainte de a le trece prin pane, dar dacă nu aveți timp, nu e obligatoriu. Pentru un pane mai gustos puteți pune în panko fulgi de cocoș, semințe de mac sau susan sau chiar toate împreună.

După ce s-au prăjit, le lăsați un pic la răcit și le tăiați. Puteți să le serviți cu sos de iaurt aromatizat cu zataar și ulei de măsline.

Aperitiv cu piept de rață și portocale

Începem tot cu halloumi la grătar, uns puțin cu ulei de măsline. Deasupra se așază felii de piept de rață afumat și se dă la cuptor. Separat facem niște sos de portocale. Se pune la fiert sucul de portocale cu puțin zahăr sau miere, cu mentă, rozmarin și se lasă să scadă până se îngroașă un pic. Se pune sosul în farfurie și deasupra se așază brânza cu pieptul scoase din cuptor. Se stropește cu puțin ulei de măsline și iese un aperitiv cald delicios.

Rulou de pește cu halloumi

Lupul de mare filetat se lasă la marinat 3 ore cu cu ulei de măsline, sare, piper, vin alb, cimbru, rozmarin și un pic de usturoi. Halloumi se pune la grătar ca să prindă un pic de gust afumat, apoi se taie batoane. Peste fileul de pește se rade coajă de portocale și lămâi și se așază batonul de halloumi și curmale fără sâmburi și se rulează. Se pune o frigăruie prin rulou, care să îl țină legat și se dă la grătar.

Separat se face o vinegretă din ulei de măsline, zeamă de lămâie și ierburi aromatice, în care se adaugă ceapă tocată fin, capere și puțin anșoa. Pentru un gust mai fresh puteți folosi și ceapă verde. Este o combinație delicioasă de pește cu halloumi și curmale și totul stropit cu acest sos.

Vinetele care ne unesc culturile

No Comments

Voi, românii, ați avut de când vă știți salata de vinete. Noi, cei din zona mediteraneeană și a Orientului Mijlociu am avut baba ganoush și moutabal. Mâncărurile sunt foarte asemănătoare și apreciate. De fapt, vânăta este o legumă foarte mult utilizată în zona asta de lume. Dar dincolo de mousaka și salata de vinete, fie ea făcută cu usturoi sau ceapă ca la voi sau cu tahini, ca la noi, vinetele sunt mult mai interesant de folosit în diverse preparate.

De exemplu, poți face o „friptură” de vinete. Se pune vânăta pe grătar și când s-a copt, se îndepărtează coaja și se servește vânăta întreagă pe farfurie, caldă, cu brânză de capră sau feta presărată deasupra. Se mai poate pune un pic de chimen măcinat sau busuioc pentru aromă, roșii tocate și ulei de măsline. Dar din aceeași vânătă coaptă se poate face și carpacio. Vânăta așa bucată se pune între două fâșii de folie de bucătărie și se bate ca să devină un strat subțire ce se pune pe farfurie și apoi se poate garnisi cu diverse chestii, de la bucățele de vită sau pui, la somon fume. E de preferat să fie făcută la grătar, nu la cuptor, ca să preia aroma de fum.

Sau poți face vânătă coaptă umplută. Tot acea bucată întreagă de vânătă se taie ca și cum ar avea un buzunar. Se pune în el zacuscă de roșii și se închide. Se presară cu parmezan și se dă la cuptor pentru a obține o crustă delicioasă. Este un fel de bază vegetarian excelent! Aceeași variantă, pentru carnivori, însă, merge umplută cu carne de pui tocată gătită cu condimente și sos se roșii ca pentru un ragu.

Dacă vreți să le faceți complet la cuptor, atunci puteți să le tăiați pe jumătate longitudinal și să puneți jumătățile cu tăietura în sus la cuptor. Când s-a înmuiat miezul, se scobește din coajă miezul și se toacă, iar apoi se amestecă cu creveți sotați sau cu caracatiță. Se pune înapoi în coaja „bărcuță” și se stropește cu un dressing franțuzesc pe bază de muștar și ierburi aromatice. Le fel se poate face și cu carnea de pui.

Sau poți face ostropel de pui cu cuburi de vinete prăjite.

Pentru mousaka puteți încerca și varianta cu vinete și pește, nu doar cea clasică cu carne. Merg excelent împreună.

Iar pentru o rețetă inedită se pot folosi vinetele mici (există un soi de vinete mici) pentru a face dulceață de vinete, pe care o poți aromatiza cu bucusioc sau alte ierburi aromatice, poți pune și zeamă de sfeclă înăuntru pentru culoare.

Tot din categoria rețetelor mai exotice, avem vinetele pane în cocos. Feliile de vânătă se taie subțire și se dau prin panada obișnuită, iar la sfârșit, în loc de pesment se dau prin fulgi de cocoș și se prăjesc. Vor ieși crocante și delicioase.