chefjosephhadad.ro

PRANZ

Sezon de andive

No Comments

Eu cred că andivele sunt printre cele mai versatile ingrediente, pentru că se potrivesc cu atât de multe alte elemente, pentru că preiau din aromele care le înconjoară și sunt foarte ușor de pregătit, fie că le mâncăm proaspete sau gătite.

Salată de andive cu brânză de capră și curmale

Frunzele de andivă se așază frumos pe o farfurie. 300 g fructele de physalis se pun la fiert într-un sirop din 300 ml apă și 2 linguri de zahăr, un fir de cimbru, o fâșie de coajă de portocală și 2 felii de ghimbir. Se lasă să fiarbă până se obține un sirop un pic lipicios. Deasupra andivelor așezate pe farfurie se presară brânză de capră chevre (sau roquefort ori altă brânză cu mucegai albastru), felii de curmale fără sâmbure, nuci pecan în bucăți medii. Deasupra se pun fructele de physalis și se presară siropul în care au fiert și niște ulei de măsline.

Pentru o salată și mai rafinată se pot pune feliuțe de conopidă crudă, tăiată foarte subțire, ca un carpacio. Cui îi plac căpșunile, pot fi și acestea adăugate.

Este o salată complexă, cu gusturi amărui, dulci, sărate, cu texturi diverse.

Andive umplute

Andivele se desfac în frunze și se blanșează, astfel încât să se mai diminueze amăreala lor. Separat se toacă 500 g carne de pui (eu prefer să o toc la cuțit, dar nu este obligatoriu), se amestecă cu 2 felii de pâine fără coajă înmuiate și stoarse, 2 linguri morcovi rași, o jumătate de ceapă rasă și stoarsă, 2 căței de usturoi rași, 2 lingurițe pătrunjel tocat, 1 linguriță coriandru tocat, sare, piper negru, curcuma și un gălbenuș de ou. Această umplutură se pune cu vârf în câte o frunză de andivă și se acoperă cu încă o frunză. Andivele astfel umplute se dau prin făină și ou și se prăjesc. Separat se dau pe răzătoare 6 roșii moi. Se trag câțiva căței de usturoi în ulei de măsline, apoi se scot, după ce și-au lăsat aroma. Se adaugă roșiile, sare, piper și se lasă la fiert un pic cu o frunză de dafin și o crenguță de cimbru. Se pun andivele prăjite într-o tavă, se acoperă cu sosul de roșii și se dau la cuptor vreme de 50 minute la 170 grade. Se servesc cu orez.

Garnitură de andive

Acestea merg cu vită, căprioară, piept de rață sau foie gras.

Andivele se taie pe jumătate. Într-o tigaie se pun zahăr și unt și când acesta s-a topit, se pun andivele cu tăietura în jos. Când s-au caramelizat, se toarnă un pic de supă de bază de pui. Când s-a mai evaporat, se mai adaugă un pic și se mai lasă un minut. Se unge o hârtie pergament cu unt, se înțeapă și se pune cu untul în jos deasupra tigăii, care se dă la cuptor 45 minute la 150 grade.

Pentru mai multă aromă, în tigaie se pot pune coajă de portocală sau de lămâie, rozmarin, cimbru, etc. Pentru că andivele sunt foarte primitoare, absorb imediat orice aromă. Sunt precum un copil mic care învață concomitent să vorbească în mai multe limbi.

Cel mai bun piure

No Comments

Cine nu știe să facă un pire? Până la urmă toți am crescut cu așa ceva, încă de când eram foarte mici. Ai zice că nu este mare filosofie să pasezi niște legume, însă pentru a obține un piure după care toată lumea să mai ceară încă o porție, trebuie să depui puțin efort. Nu mult. Doar puțin și rezultatul va fi spectaculos.

Piure de cartofii

Cartofii se pun la fiert în coajă până se înmoaie bine. Se curăță de coajă și se pasează. Se pun într-o tavă și se lasă la cuptor aproximativ 20 de minute la o temperatură de 15-20 grade ca să se evapore apa. Se scot și se pasează din nou. La 1 kg de cartofi astfel gătiți (deci nu 1 kg cruzi), se pun 400 g de unt, sare și 100 ml lapte cald. Untul se adaugă treptat, pe măsură ce se topesc bucățile anterioare.

Piure de țelină

Țelina se curăță, dar să nu aruncați cojile. Rădăcina se spală foarte bine înainte de folosire și cojile se păstrează pentru a fi folosite într-o supă de bază pe care o puteți face și păstra pentru alte mâncăruri. Țelina se taie bucăți mari și se lasă la fiert până este moale. Pentru un gust mai bogat, bucățile fierte se sotează în unt cu sare și piper. Se pun în blender cu puțin ulei de măsline care să lege piureul. Se strecoară apoi printr-o sită fină, care să îndepărteze firișoarele din compoțiția țelinei.

Aceeași procedură o folosim și pentru morcov, păstârnac sau sfeclă. La cel de sfeclă, însă, îmi place să pun și puțin praf de chimion, care se asociază foarte bine cu gustul sfeclei.

Piure de mazăre

Putem folosi fără probleme mazăre congelată dacă suntem în afara sezonului.

Șalota se toacă și se sotează cu puțin usturoi tocat. Se adaugă mazărea lăsată dinainte la decongelat. Se adaugă frunze de salată și frunze de mentă, sare și piper alb. Toate acestea se pun în blender cu foarte puțină supă de legume care să ajute la pasăre. Mare atenție, să nu ajungă sos, să nu fie prea mult lichid. Crema obținută astfel se trece printr-o sită fină pentru a obține un piureu catifelat.

Dacă vreți să fie mai verde, în blender puteți pune și câteva frunze de baby spanac sau chiar urzici (când este sezonul lor), pentru că dau un verde proaspăt piureului. Dar gustul trebuie să fie de mazăre, nu de spanac, deci nu exagerați cu frunzele de spanac.

La 1 kg de mazăre puneți 150 g ceapă, 6 frunze de salată verde, 12-13 frunzulițe de mentă, 1 cățel de usturoi și 8-10 frunze de spanac.

Acest piure merge foarte bine cu pui, pește, mai ales peștele gras precum somonul sau scrumbia.

Același lucru se poate face cu broccoli, dar fără cotor și fără a mai pune supa de legume pentru că broccoliul este mult mai apos.

3 supe de iarnă

No Comments

Mai mult ca în orice sezon, iarna este anotimpul supelor și ciorbelor. Este momentul când vii și te cuibărești în casă și pui la încălzit oala cu supă care să îți redea confortul pierdut pe străzile reci și aglomerate ale orașelor.

Iar zilele astea, după atâtea mâncăruri grele, este cu atât mai bine să mâncăm supe ușoare și delicioase.

Dacă în vară v-am oferit variante lejere de supe care să te ungă pe suflet, revin acum cu gusturi puternice, care să te cheme acasă.

Supă cremă de ciuperci

Puteți folosi toate ciupercile pe care le găsiți la piață, dar mai ales ciuperci de pădure, cu gust puternic, aromat. Acestea se trag la tigaie în ulei de măsline împreună cu șalotă tocată și cimbru și aromatizate cu vin alb. Ciupercile astfel gătite se pun în blender cu supă de legume, iar apoi rezultatul se trece printr-o sită fină.

La final, la servire, se pune un cubuleț de unt rece. La un litru de supă se pun 60 g unt și 80 ml smântână dulce grasă. Se poate servi cu crutoane sau simplă.

Supă de linte roșie

Ceapa albă se toacă și se sotează în ulei de măsline. Se aromatizează cu salvie și 2-3 căței de usturoi întreg. Pentru 5 porții de supă folosim o ceapă mare, 3-4 frunze de salvie, o ramură de cimbru. Se adaugă lintea uscată și se sotează și ea. Se adaugă supă de legume și se dă în clocot. Se adaugă curcumă, sare și piper negru, sucul de la jumătate de limetă, o linguriță de chimen măcinat. Se lasă până ce lintea aproape se dezintegrează. Se trece supa în blender și apoi se strecoară printr-o sită fină. Se servește caldă și în farfurie se presară un pic de ulei de măsline.

Supă de conopidă

Dintr-o conopidă mare, de peste un kilogram, se scoate cotorul și se păstrează inflorescențele. Se pune la fiert cu o ceapă mare tăiată bucăți, jumătate de rădăcină de țelină, sare și piper alb. Se adaugă apă și ulei de măsline. Se fierbe până devin legumele moi. Se scot și se pasează în blender, adugând din apa în care au fiert până se ajunge la consitentța de supă. Se strecoară printr-o sită fină și se servește cu ulei de trufe presărat deasupra. Nu o condimentăm prea tare ca să simtă gustul conopidei.

Tartarul din Orientul Mijlociu

No Comments

Am crescut în școala de bucătari cu rețete din bucătăria franțuzească, iar apoi am gătit mulți ani aceste delicatese și mi-am extins cunoștințele cu preparate din bucătăria internațională, însă nu o să uit niciodată gusuturile copilăriei. Așa că la Caju, unde am adunat rețete de suflet în meniu, le propun oaspeților mei un tartar influențat de aromele Orientului Mijlociu.

Deci, pentru rețeta mea de tartar, vă invit într-o călătorie gustativă către cele 1001 de nopți.

Tartarul meu oriental este făcut cu bulgur, așa că începem cu acesta, care lăsat la înmuiat în apă rece aproape o oră, până se umflă.

Folosesc pentru tartar capetele de mușchi de vită, pe care îl toc la cuțit, nu la mașina de tocat.

La un kilogram de carne pun 150 g bulgur. Apoi adaug pătrunjel și coriandru tocat, ras-el-hanout, punțină curcumă, puțin chimion măcinat și puțin ienibahar măcinat, sare, piper negru zdrobit, nu măcinat, ca să i se simtă textura și aroma, o lingură și jumătate de bulion de roșii, o jumătate de roșie medie dată pe răzătoare și strecurată, ca să nu fie prea apoasă. Se amestecă totul bine.

Când îl pun în farfurie, îl așez cu forma inel în mijloc și împrejur pun un sos făcut din iaurt grecesc cu usturoi, sare și piper. Deasupra presar ulei de zaatar. Peste ele se pot pune câteva frunze de salată diferită, pentru decor.

În această variantă inspirată din Orientul Mijlociu nu pun gălbenuș de ou ca la cele clasice.

Îl servesc cu pâine prăjită sau, dacă vreți să fie și mai bun, cu pâinea marocană pe care o facem pe loc la bistro.

Burgerul perfect

No Comments

Poate că nu fac eu cel mai bun burger din oraș, dar cu siguranță este unul foarte bun, după cum spune lumea. Și vreau ca și voi să vă puteți prepara acasă un burger cât mai perfect, așa că iată cum pregătesc eu acest fel atât de iubit de toată lumea.

Carnea

Eu folosesc carne de vită un pic maturată, ceafă sau carne de lucru. Important este să aibă și grăsime. Carnea tocată nu trebuie să fie prea îndesată. Raportul ideal este de 26-28% grăsime și restul carne macră. Pentru fiecare kilogram de carne se pune o lingură jumătate de ketchup și două lingurițe de muștar dulce, sare și piper negru. Se mai poate adăuga și un pic de nucșoară rasă.

Când burgerul este la grătar, va lăsa să iasă de el aroma dată de ketchup și muștar și va fi mult mai îmbietor.

Se poate face și pe tigaie, cu un pic de ulei.

Se lasă pe o parte până este 2 mm făcută carnea, iar apoi se întoarce și se lasă la fel și pe cealaltă parte pentru că el trebuie mâncat medium, nu bine făcut.

Construirea burgerului

O să vă dau acum o variantă clasică de combinații de gusturi pentru un burger, însă puteți fi creativi și să veniți cu ingredientele voastre preferate.

Eu pun chifla pe tigaie sau grătar, cu părțile tăiate în jos, astfel încât să se prăjească puțin pâinea. Apoi, pe jumătatea de jos pun o lingură de sos remoulade (maioneză cu ceapă, castraveți murați, sare, piper, puțin zahăr, oțet, pătrunjel tocat). Se pune deasupra salată iceberg, pentru că este mai crocantă. Adăugăm una-două felii de roșii și chifteaua. Deasupra se pune puțin ketchup sau, cui îi place, putem pune ketchup afumat pentru că este mai bun. Pe capac se pune din nou niște sos remoulade și se închide.

Garnituri

Alături îl putem servi cu ceapă pane făcută în casă, nu cumpărată. Aveți nevoie de ceapă albă mare, care se taie în rondele de jumătate de centimetru, care se dau prin făină, ou și pesmet și se prăjesc.

Și, evident, cartofi prăjiți.

Nu aveți nevoie de altceva, pentru că în burger sunt deja sosuri care să îi dea savoare.

Și încă un detaliu important: burgerul se mănâncă cu mâinile, nu cu tacâmuri.

Comorile din păduri: ciupercile

No Comments

Toamna este minunată pentru că apar ciupercile cu care poți obține atât de multe feluri delicioase. Evident că și în restul anului găsești ciuperci de cultură, dar acum varietatea lor este așa de mare și de gustoasă. Așa că m-am oprit asupra acestui subiect pentru a-l dezvolta și a vă da variante de rețete delicioase cu comorile pădurilor care sunt ciupercile.

Aperitiv de ciuperci crude

Se face un sos cu ierburi aromatice, mentă, șalotă, sare, piper, ulei de măsline, zeamă de lămâie și de portocală. După ce se amestecă bine, se adaugă frunze de busuioc tocate grosier. Ciupercile se curăță de stratul superior și se pun în acest sos. Deasupra presărăm migdale prăjite. Puteți să le mâncați direct sau puteți să le lăsați aproximativ jumătate de oră ca să se înmoaie ciupercile. Dacă vreți să ieșiți din zona vegană sau de post, puteți pune în sos și fileuri de anșoa tocate, pentru un plus de aromă.

Ciuperci umplute

Se curăță ciupercile de codiță și se pun deoparte. Se toacă somon proaspăt cuburi. Se sotează piciorușele de la ciuperci tocate cu șalotă tocată sau cu ceapă roșie, sare și piper. Se adaugă în ciuperci parmezan ras, cuburile de somon și compoziția de ciuperci. Se face o supă de bază de legume și se pune în tigaie cu unt, ulei de măsline, sare, piper alb și vin alb. Se dă în clocot și se pun ciupercile în tigaie. Sosul nu trebuie să treacă de o treime din înălțimea ciupercii. Se dă focul mic și se pune capacul, astfel încât să se fiarbă ciupercile în abur. Se lasă 4 minute și se scot. Se presară pătrunjel tocat deasupra.

Cui nu îi place somonul, poate să îl înlocuiască cu pește alb sau creveți. Se poate face și cu pui, însă.

Mămăligă cu ciuperci

Se taie ciupercile în 4 cu tot cu codițe. Se face o tocăniță de ciuperci cu ceapă tăiată joulien și rădăcină de țelină tăiată cubulețe cam cât boabele de mazăre sotate în ulei de măsline. Se pune întâi ceapa, apoi țelina, apoi ciupercile, până s-au gătit puțin. Se pune piept de rață afumat tăiat joulien și vin alb și se mai lasă câteva minute. Separat se face mămăliga moale. Se pune mămăliga într-un bol, deasupra se pune tocănița de ciuperci, făcută din orice ciuperci aveți. Deasupra se pune un gălbenuș de ou crud, care se gătește puțin de la căldura tocăniței și mămăligii.

Am la Caju un fel de mâncare asemănător, însă este făcut cu sos demi glace, un sos mai complicat, eu v-am dat acum varianta mai ușoară de acasă, însă la fel de gustoa.

Sezon de praz și în afara Olteniei

No Comments

Știu că voi aveți glumele voastre cu oltenii și prazul, însă acesta este o legumă minunată, foarte gustoasă și merită băgată în seamă, mai ales că este sezon acum.

Supă de praz

Să începem, deci, cu cea mai simplă variantă de valorificare a prazului: supa-cremă. Prazul se sotează cu puțină ceapă. Se adaugă supă de legume și dacă vreți să fie mai consistentă, puneți la fiert și un cartof. Se sărează și se piperează și se adaugă o foaie de dafin. Se lasă la fiert și când e gata, se pune în blender și se trece prin strecurotoare. Pentru un efect deosebit, se taie praz proaspăt foarte fin și se sotează în ulei de măsline, iar apoi se pune deasupra, în farfuria cu supă. Nu vrem să mixăm prazul în supă cu prea multe arome pentru că el are un gust specific și e păcat să se piardă în alte combinații.

chef joseph hadad

Praz umplut

Arată ca un caneloni, pentru că folosim bucăți din partea albă a prazului. Acestea se taie cam de lungimea unui deget și se crestează pe o parte, astfel încât să se scoată mai multe straturi de la suprafață. Acestea se blanșează și se pun în apă rece care să le oprească procesul de gătire.

Separat se face compoziția din ciuperci tocate și sotate cu ceapă roșie tocată, sare, sare, piper și ierburi aromatice. Aceasta este varianta vegetariană. Pentru cei care vor și carne, în compoziție se pune și piept de pui tocat la cuțit. Pentru un gust mai deosebit, se pot adăuga și alune de pădure zdrobite grosier. Se pune compoziția cu poșul (se poate și cu lingura, dar este mai simplu cu poșul) în fiecare foaie de praz ca să fie umplută.

Se face un sos bechamel care se pune pe fundul unei tăvi de ceramică termorezistentă. Deasupra se așază bucățile de praz umplut, iar peste ele se pun felii de roșii. Se presară piper negru și se pune încă o porție de sos bechamel deasupra. Se dă la cuptor la 180 grade vreme de 50 de minute.

Omletă cu praz

Prazul se toacă, se blanșează și se dă la cuptor, astfel încât să fie uscat, chiar un pic caramelizat. Pentru omletă are nevoie să nu fie apos. În omletă se poate pune doar prazul, ouăle și dacă vreți, puteți pune ceva brânză, după poftă. La 500 g praz gata făcut se pun 100 g de brânză.

Puteți urmări aici tehnica perfectă de obținere a omletei care să fie moale la interior și mai crocantă la exterior.

Morcovi în 3 forme

No Comments

Morcovii sunt niște legume atât de versatile, pot fi consumați în atât de multe feluri, fie în formă proaspătă, fie gătită. Dau savoare mâncărurilor cu dulceața lor și sunt foarte sănătoși.

Voi începe seria de rețete cu morcovi cu un preparat pe care îl puteți găsi și la Caju la restaurant, ca să vă faceți o idee despre gustul lui.

Morcovi la cuptoru

Morcovii se aleg medii ca dimensiune, astfel încât să se pătrundă mai bine, și fără zone verzi, care sunt mai amare. Se curăță și se pun puțin la fiert în apă cu ierburi aromatice, până ce abia încep să se înmoaie la suprafață un pic. Se transferă apoi într-o tavă de cuptor și se stropesc cu ulei de măsline și se presară ierburi aromatice pe deasupra. Se dau la cuptor la 160 grade vreme de 50 minute, astfel încât să fie bine caramelizați.

Gătiți așa, sunt o garnitură foarte bună pentru tot felul de fripturi, chiar și pește.

Salată marocană de morcov

Această salată este o rețetă din copilăria mea, pe care o puteți găsi și în cartea Joseph Hadad Omul. Este simplă și gustoasă. Morcovii fierți al dente se taie rondele și se amestecă cu boia dulce și iute, coriandru proaspăt, semințe de chimen și praf de chimion, usturoi zdrobit și ulei de măsline, sare și piper.

Suc de morcov cu ghimbir

Este un suc pe care eu îl beau adesea pentru că este revigorant și plin de vitamine. Nu fac suc doar din morcov, ci îi dau un pic de aciditate cu sucul de măr. Pun 30% suc de măr și 70% suc de morcov, amestecat cu o bucățică de ghimbir.

Iar un truc specific din zona mea este să pui în paharul cu suc una-două curmale și să le lași acolocâteva minute. Fructele se vor hidrata cu sucul, iar după ce bei sucul, mănânci curmalele moi. Este un mod ideal de a începe ziua așa, pe stomacul gol. Este o explozie de energie în corp.

3 sandvișuri a la Hadad

No Comments

Lumea mă întreabă mai în glumă, mai în serios dacă eu sunt în stare să fac și mâncăruri simple, cum ar fi o omletă sau un sandviș… Păi ce credeți că mănânc eu acasă? De regulă îmi place să îmi pregătesc mâncare simplă, un pește la grătar sau niște ouă fierte pentru dimineață. Sau da, și câte un sandviș din când în când.

Acum, însă, m-am gândit să vă dau niște exemple de sandvișuri adunate de-a lungul carierei mele în bucătărie, pe care le puteți face foarte simplu și sunt chiar gustoase.

Steak standwich

Este un sandviș supraetajat, un fel de club sandwich, cu friptură. Avem nevoie de 4 felii de pâine neagră pentru el. Trebuie să facem o salată de țelină apio, andive și varză albă, toate tocate foarte fin, amestecate cu maioneză și muștar cu boabe. Pâinea se prăjește și se pun straturi consecutive de pâine, salată și friptura proaspăt făcută pe grătar. Deasupra se pune un ou ochi. Pentru o textură și mai interesantă, puteți pune și felii de mozzarella di bufala peste friptură. Se servește tăiat pe jumătate și cu cartofi chips (făcuți în casă) alături.

Sandviș cu ton

Acesta era un sandviș pe care noi îl serveam la hotel la King David în Israel când lucram acolo. Se folosește tot pâine neagră. Se face o salată din ton de la conservă cu capere, castraveți murați tocați, salată verde tăiată foarte fin, pătrunjel și coriandru proaspăt, tocate mărunt. Se mai pune în sandviș somon fume, ou fiert și frunze de salată. Peste pâine se așază salata de ton, deasupra oul, apoi sos tartar, somonul și frunza de salată și se repetă cu încă un strat identic. Se servește cu salată coleslaw e alături.

Sandviș de pui

Acesta este un sandviș pe care l-am creat pentru Mega Image și vi-l puteți pregăti singuri la raionul de mâncare gătită sau vă puteți lua ingredientele și să vi-l faceți acasă. Este cu pâine ciabatta umplută cu piept de pui la grătar, castraveți murați, castraveți proaspeți, varză roșie, salată iceberg, pătrunjel, măsline verzi și ulei de măsline.

Meze de iarnă

No Comments

Restaurantele își schimbă meniurile în sezonul rece datorită ingredientelor care predomină anotimpul și a necesităților corpului. Dacă vara ai chef să mănânci lejer, iarna organismul îți cere mâncăruri sățioase și mai complexe. Așa că de ce să nu adaptezi și mesele cu prietenii și familia la aceste tendințe naturale?

În vară v-am arătat variante de meze de sezon și revin acum cu altele, de data această pentru timpul rece care a pus stăpânire peste noi.

Pește marinat/ afumat

Iarna merg afumăturile, dar m-am gândit să vă ofer o variantă de pește conservat mai interesantă decât clasicul pește afumat. Așa că vă propun unul făcut în stil gravlax. Puteți folosi un seabass, de exemplu. Zahărul se amestecă cu puțin alcool tare precum ouzo, arak sau chiar țuică și cu sare și se îngroapă peștele crud în acest amestec pentru câteva zile. Se scoate, se curăță bine și se servește stropit cu ulei de măsline și cuburi de ridiche presărate deasupra. Se poate folosi orice pește, însă.

Carne de vită crud-uscată

Nu doar peștele se poate face după metoda gravlax, ci și carnea de vită, obținându-se un fel de pastramă crud-uscată foarte aromată. Se folosește vrăbioară. Se amestecă două părți de sare cu una de zahăr și diverse ierburi aromatice tocate. Se pune pe fundul unui vas amestecul de sare, se așază bucata întreagă de carne și se înțeapă cu scobitoarea. Deasupra se îmbracă tot în amestecul de sare. Se acoperă și se lasă la frigider nemișcată vreme de 12 zile. După care se scoate, se clătește cu apă rece și se taie la feliator. Alături se poate pune niște salată de grâu fiert sau se poate pune carnea tăiată felii mici în salata de grâu cu ierburi aromatice.

Cuburi de țelină

Rădăcina de țelină se pune puțin la fiert și apoi se taie cuburi care se sotează împreună cu șalotă tăiată fin și ierburi aromatice. Deasupra se rade niște coajă de lămâie sau portocală, ori amândouă.

Linte beluga cu citrice

Lintea beluga este cea neagră, care se fierbe până se înmoaie dar rămâne încă întreagă. Aceasta se amestecă cu ulei de măsline și cubulețe de portocală și grapefruit. La final se adaugă muguri de pin proaspăt prăjiți. Se poate folosi în loc de uleiul de măsline, ulei de alune de pădure. La mine în meniu găsiți o variantă servită cu calamar pane, dar nu este neapărat nevoie să îl aveți și voi.

Chifteluțe de dovleac

Se pune dovleacul tăiat la cuptor și se lasă până se coace bine, până prinde zone maronii. Se curăță coaja și se zdrobește pulpa. Se amestecă cu sare, piper și un pic de ulei de măsline și se formează chifteluțe. Se dau prin făină, ou și panko amestecat cu mac și se prăjesc. Alături se pun două sosuri, poate unul de roșii, cu sau fără usturoi și un sos teryaky cu ghimbir.