chefjosephhadad.ro

BLOG

Rețete de apă aromatizată

No Comments

În câteva zile se instalează oficial vară, așa că m-am gândit să vă dau niște idei pentru băuturi delicioase și sănătoase, care să înlocuiesc sucurile pline de zahăr cumpărate de la magazin și să vă ofere satisfacția unei mese frumos colorate, pregătită chiar de voi.

Sigur că este simplu să puneți câteva fructe de pădure sau felii de citrice într-o carafă cu apă, însă hai să fim creativi și să combinam frumos aromele.

Apa cu pepene și rozmarin este foarte simplu de făcut și la îndemâna oricui. Lăsați cel puțin 10 minute în frigider carafa astfel încât aromele să apuce să se întrepătrundă.

Ce ar fi să încercați și apa cu ananas și ardei iute? Dar aveți grijă să testați înainte iuțeala ardeiului. Și este bine să curățați semințele acestuia pentru a nu pluti neplăcut prin carafă. La această combinație puteți adăuga și câteva fire de coriandru, dacă vă place.

Limonada cu lavandă este și ea o opțiune minunată pentru sezonul cald. Iar dacă vreți să o îndulciți ceva mai sănătos, siropul de agave este soluția.

Încă avem sezon de căpșuni autohtone, așa că profitați de ele într-o apă aromatizată cu căpșuni, busuioc și lămâie.

Sau puteți să pregătiți o apă bazată doar pe ierburi aromatice și eventual câteva felii de lămâie. Dar cu sau fără citrice, apa primește un gust minunat de la rozmarin, mentă și cimbru proaspăt.

Iunie este denumit și Cireșar, așa că hai să profităm de abundența de cireșe într-o apă în care mai punem și mentă proaspătă.

Și hai să încheiam cu o rețetă din Sudul Franței, acolo unde apa este aromatizată cu portocale și flori de violetă, pentru o aromă dulce-delicată.

Pe lângă toate acestea, să nu uităm de ceaiurile reci neîndulcite, făcute din fructe și flori de hibiscus de cu seară, pentru a ne bucura a doua zi de gustul lor mai intens decât al apelor aromatizate.

Porția perfectă de paste

No Comments

Când vine vorba de paste, altele decât spaghetti, este mereu dificil să aproximezi câte paste să pui pentru o porție. Am exclus spaghettile pentru că acolo există tot felul de șabloane cu găuri pentru cantitățile dorite, care se găsesc chiar și în hypermarketuri, nu doar în magazinele de ustensile de bucătărie sau în boutique-urile cochete din Italia.

Dacă ar fi să cântărim, în cazul în care aveți un cântar de bucătărie, atunci porția potrivită ar fi cam de 60 g paste uscate per persoană. Însă în lipsa unui cântar, puteți folosi și o cană. Undeva pe la 3/4 din cana umplută cu paste uscate este o cantitate ok. Dar țineți minte că fundițele, de exemplu, ocupă mai mult spațiu decât pastele acelea mici în formă de boabe de orez. Așa că adaptarea este esențială.

Cantitățile de paste uscate și paste proaspete sunt aproximativ egale atunci când folosim un vas de măsură, nu un cântar.

Așadar, pentru fundițe aproape o cană per persoană este ok. La fel și pentru penne. Pentru macaroane, puteți pune cam 3/4 cană. Pentru fettuccine, linguine și vermicelli, gramajul este cel de mai sus, de 50-60g pentru o persoană, la fel și în cazul spachettilor, dacă nu aveți șablon de măsurare.

Pentru pastele micuțe pe care le puneți în supă, de exemplu, măsura este de aproximativ o treime de cană pentru unele precum orzo sau chiar cele alfabet, cu care vă amuzați copiii.

Este bine să ține cont de aceste măsurători pentru că, să o recunoaștem, nimănui nu îi plac pastele reci și odată ce s-au răcit, cel mai probabil surplusul va ajunge la gunoi. Ceea ce este risipă alimentară.

Ce alimente poți transforma în cuburi de gheață

No Comments

Am mai zis-o și cu alte ocazii că este bine să profităm la maximum de avantajele pe care ni le oferă congelatorul pentru că multe alimente sau ingrediente pot fi congelate, pentru a le folosi mai târziu, pe de o parte și, pe de alta, pentru a reduce risipa alimentară.

Așa că m-am gândit să vă fac acum o listă cu câteva din cele mai importante ingrediente pe care le puteți pune în tăvițele de cuburi de gheață pentru a le folosi mai târziu.

Vin

Vinul rămas de la vreo masă, dacă nu este băut a doua zi își pierde din calități. Așa că cel mai bine este să îl congelați pentru a-l folosi mai târziu la o mâncare ce necesită un astfel de ingredient.

Cafea

Pentru a face caffee frappe sau cafea cu gheață, cel mai gustos este să utilizați cuburi făcute tot din cafea, pentru a nu diminua gustul băuturii finale. Pentru un gust și mai complex, puteți pune și cuburi de gheață făcute din lapte.

Sos

Uneori este mai simplu să faci o cantitate mai mare de sos și să o pui la congelator pentru preparatele ulterioare. Așa că faceți o cratiță de sos bine și cu răbdare gătit și porționați-l în pungi pentru congelator.

Supă de bază

Și din aceasta este mai simplu să faci o oală întreagă de supă de pui sau de legume, pe care să o poți folosi mai mult timp, tot la fel, porționată în pungi la congelator.

Ierburi aromatice

Ca să nu aruncați cele câteva fire de ierburi aromatice pe care nu ați apucat să le folosiți, puteți să le puneți tot așa, porționate în tăvița de cuburi, cu apă deasupra și să le folosiți mai târziu pentru aromatizarea băuturilor sau a mâncărurilor. Ba chiar puteți pune rozmarin și cimbru cu ulei de măsline în loc de apă, pentru a avea arome pregătite de gătit oricând.

Fructe

Acestea sunt foarte bune în loc de cuburi de gheață pentru băuturi. Boabele de struguri, de exemplu, sunt niște „cuburi” minunate pentru un pahar de vin alb. La fel și alte fructe pe care le puteți îngheța singure sau scufundate în puțină apă pentru cuburi de vară colorate și gustoase.

Ghimbir

Dacă vă place să îl adăugați în diverse, de la mâncăruri la băuturi, ghimbirul ras și pus în forme de cuburi de gheață este o modalitate foarte bună de a-l conserva și a-l avea la îndemână oricând.

5 feluri în care să gătești o friptură

No Comments

Pentru un carnivor, și chiar și pentru un flexitarian, fripturile sunt mereu o încântare. Carne în formă pură, cu gust distinct și aport de nutrienți. Însă friptura nu înseamnă numai grătar, ci puteți să vă bucurați de ea în mult mai multe feluri. Așa că m-am gândit să vă dau câteva ponturi despre cum să obțineți cea mai bună versiune a unei astfel de mese.

Știți că eu nu mănânc porc, așa că sfaturile mele se referă în principal la carnea de vită și pe lângă și la cea de pui sau oaie, în unele cazuri.

Grătar

Să începem, totuși cu cea mai populară metodă. În sezonul cald, grătarul este metoda preferată. Carnea se asezonează, grătarul se încinge bine și se unge cu puțin ulei. Pentru un rezultat bun, carnea, care a fost scoasă din frigider cu 20-30 minute înainte de a fi pusă la fript, se întoarce o singură data. Se lasă între 3 și 5 minute pe o parte, în funcție de câte de subțire este friptura sau cât de pătrunsă o vreți, iar apoi se întoarce și se lasă aceeași perioadă și pe cealaltă parte.

În tigaie

Versiunea de casă a grătarului este tigaia sau tigaia-grill de fontă. Sigur că merge și într-o tigaie de teflon sau alt tip, însă cea mai bună opțiune este o tigaie de fontă, care păstrează cel mai bine căldura. Așa că trebuie să o încingi bine înainte de a pune friptura în ea. Timpii de gătire sunt la fel ca la grătar. Pentru a vă asigura că nu se lipește deloc de fundul tigăii, cel mai bine este să puneți o linguriță de unt în mijloc și friptura deasupra lui.

În tigaie cu unt

Aceasta este o versiune preferată de mulți chefi, pentru că poate da o aromă deosebită fripturii de vită, mai ales. Este similară cu versiunea de mai sus, însă de data aceasta cantitatea de unt este considerabilă. Pe lângă unt, în tigaie mai puteți pune ierburi aromatice precum rozmarin, cimbru, salvie, dar și un cățel de usturoi și veți stropi constant bucata de carne cu untul topit și aromatizat în care se gătește.

Pentru a nu se arde untul, focul trebuie să fie mediu, așadar, timpul de gătire a cărnii este ceva mai îndelungat, undeva la 10 minute pe o parte pentru o friptură groasă de 3,5-4 cm.

Există părți din vită mai grase, cum ar fi, de exemplu, ribeye. Pe acestea puteți să le puneți simple la început în tigaie, pentru a-și lăsat din grăsimea proprie, înainte de a adăuga untul. După ce grăsimea proprie s-a topit, observați câtă este și vărsați o parte din ea dacă a lăsat prea multă.

Sous-vide

Poate că această tehnică vă sperie sau poate credeți că așa ceva nu se poate face acasă fără aparatura necesară. Dar vreau să vă contrazic. Este o tehnică facilă și pentru acasă și din care iese o friptură delicioasă, pentru că vidul ajută carnea să își păstreze sucurile proprii și să se combine cu aromele din condimentare.

Dacă aveți o mașină de gătit sous-vide, atunci tot ce trebuie să faceți este să pregătiți carnea cu aromele dorite (sare, rozmarin, piper, salvie, chili, etc.), să o puneți în pungile de vidare și să urmați instrucțiunile de timp și temperatură.

Dacă, însă, nu aveți mașina aceasta, puteți folosi pungi de tip zip-lock în care să puneți carnea. Le închideți până aproape de capăt și apoi le scufundați treptat într-un vas cu apă, care să creeze presiune în interiorul pungii, scoțând astfel aerul. Când ați ajuns aproape la buza pungii, închideți-o. Tot ce vă mai trebuie acum este un cuptor electric, la care să setați o temperatură constantă și un tabel cu indicații de temperatură și durată, pe care îl puteți găsi în cărți sau pe net. Puneți pungile cu carne „vidată” într-o oală cu apă și pe aceasta în cuptorul setat.

La sfârșit, și pentru o metodă și pentru alta, puteți finisa friptura câte un minut pe fiecare parte în tigaia încinsă, ca să îi dați o crustă apetisantă.

La cuptor

Metoda de gătire lentă, la o temperatură mai joasă, asigură păstrarea umidității cărnii. Așa că dacă vreți o friptură bună la cuptor, trebuie să aveți multă răbdare. Temperatura trebuie setată la 150 grade Celsius și timpul de coacere pornește de la o oră și jumătate și poate ajunge și până la 4 ore, în funcție de cât este de groasă și mare bucata de carne. După ce o scoateți din cuptor, însă, urmează o nouă etapă de răbdare, și anume păstrarea încă vreo 10-15 minute cu o folie de aluminiu deasupra, astfel încât să se răcească treptat înainte de tăiere.

Ce condimente trebuie să ai în casă

No Comments

Când ieși la restaurant, este simplu să te înfrupți din mâncăruri aromate, din diverse colțuri ale lumii, gătite din ingrediente bogate. Însă când vrei să le reproduci acasă, constați că nu ai tot felul de condimente care dau savoarea. Dar câte să ai acasă?! Bucătăria și cămara domestice au spațiu limitat, așa că m-am gândit să vă fac o listă cu cele mai importante condimente pe care este bine să le aveți. Mai ales că unele nu sunt decât artificii pentru profesioniști.

  • Sare și piper – da, poate o să râdeți și o să ziceți că pe acestea oricum le aveți cu toții, însă precum și în povestea cu sarea în bucate, nici nu știți cât de multă aromă puteți da mâncărurilor doar din aceste două condimente. Iar dacă vreți să o duceți la un alt nivel, în afară de piperul negru, mai luați-vă și o râșniță de piper mozaic, ce cuprinde boabe de piper negru, verde, alb și roșu, care oferă un complex de arome preparatului.
  • Condimente uscate – rezistă bine în timp și dau arome mai multor tipuri de mâncăruri. Dintre acestea, cele mai importante sunt scorțișoara, care merge la fel de bine și în preparatele dulci și în cele sărate, chimionul, care este o aromă prezentă în mai multe bucătării internaționale, și boiaua (iute) care dă gust atât în mâncărurile românești, cât și în cele din altă părți.
  • Ierburi aromatice uscate – varianta uscată a ierburilor aromatice este mult mai rezistentă în timp, nu se strică, doar își mai pierd din aromă după prea multe luni de stat în dulap. Dafinul, rozmarinul și cimbrul sunt cele mai importante dintre acestea, dar puteți adăuga și niște busuioc, oregano sau chiar pătrunjel uscat.
  • Mixui de condimente – cele gata cumpărate. Sunt o variantă bună pentru un gust bogat, pentru că înglobează mai multe ingrediente, fără a ocupa mult loc. Aici nu pot să nu vă amintesc despre mixul meu preferat, ras-el-hanout, care dă o aromă atât de bună mâncărurilor din nordul Africii. Aș mai adăuga și un garam masala sau curry, pentru aromele indiene, dar și un mix provensal, pentru mâncărurile mediteraneene.

În afară de acestea, puteți fi oricât de creativi vă permite spațiul!

Cum să prelungești viața fructelor și legumelor

No Comments

Este o perioadă dificilă pentru noi toți și încercăm să stăm cât mai mult acasă, chiar dacă ne-ar plăcea să ieșim, să mâncăm în oraș, să ne vedem cu prietenii. Totuși, stăm acasă și, conform recomandărilor, mergem o singură dată pe săptămână la cumpărături, moment în care trebuie să ne aprovizionăm cu de toate.

Cu alimentele proaspete este cel mai greu, pentru că acestea își pierd din calități destul de repede. Așa că m-am gândit să vă ofer câteva ponturi despre cum să păstrați unele din cele mai cumpărate fructe și legume în această perioadă.

Avocado

În magazine se găsesc două tipuri de avocado: cel mai crud, care are nevoie de încă niște zile de coacere acasă și cel ready-to-eat, adică gata de mâncat, care, din păcate, de multe ori este deja prea copt. Sfatul meu este să cumpărați avocadoul mai crud și să-i controlați voi gradul de coacere, în funcție de când vreți să îl consumați.

Dacă vreți să îl mâncați mai repede, atunci lăsați-l pe dulap, alături de celelalte fructe, poate. Dacă vreți să îi prelungiți timpul de coacere și să îl consumați mai spre sfârșitul săptămânii, atunci păstrarea în frigider este cea mai indicată.

Dacă aveți nevoie doar de jumătate de avocado, consumați-o întâi pe cea fără sâmbure. Acesta va ajuta la menținerea proaspătă mai multă vreme a celeilalte jumătăți. Și, după ce l-ați tăiat, stropiți cu zeamă de lămâie zona de pulpă rămasă descoperită înainte de a-l înveli în folie alimentară, astfel încât aceasta să fie cât mai în contact cu fructul. Mai puteți să ungeți partea de pulpă cu ulei de măsline și să îl păstrați într-un vas închis ermetic în frigider. Tot într-un astfel de vas îl puteți ține și cu o ceapă tăiată. Sulful degajat din ceapă va ajuta la păstrarea avocadoului tăiat, însă există șansele ca acesta să preia din aroma de ceapă, deci dacă vreți să îl folosiți la ceva dulce, nu abordați această metodă.

Mere

Și merele se mai coc după ce le aduceți acasă din magazin. Și dacă nu se mai coc, atunci cu siguranță încep să se veștejească. Pentru a stopa acest proces puteți să le păstrați pentru un timp mai îndelungat în frigider. Și pentru a preveni deshidratarea lor, este bine fie să le stropiți constant cu apă, fie să le țineți învelite în prosoape de hârtie umezite.

Cartofi

Cu siguranță că ați observat cât de repede încep cartofii să dea roade, la propriu, când îți țineți mai mult timp acasă. Ca să preveniți încolțirea lor, cel mai bine este să îi păstrați într-un loc răcoros, uscat și întunecos. În niciun caz într-un loc umed, pentru că acesta favorizează creșterea mugurilor. Și, de asemenea, nu țineți cartofii în frigider. E de preferat să nu îi păstrați nici în aceeași cutie cu ceapa sau alte legume, pentru că pot împrumuta din aroma acestora.

Cum să readucem la viață condimentele

No Comments

Poate că v-ați lăsat seduși de condimentele frumos împachetate prin magazine și piețe exotice din vacanțele voastre, pentru ca apoi să uitați de ele prin vreun sertar al bucătăriei. Și acum nici nu mai știți de când le aveți și dacă nu cumva au expirat.

Iar în perioada aceasta, când toți gătim mai mult acasă și descoperim rețete noi, ne aducem aminte că avem diverse arome în borcănele frumoase, dar care poate că nu mai sunt valabile. Vestea bună este că ele sunt valabile. Condimentele nu expiră, dar își pierd din aromă. Iar cele măcinate se devalorizează mult mai repede. Așa că de fiecare dată când cumpărați condimente, cel mai bine este să le luați în forma lor întreagă, boabe, de exemplu, și să le măcinați în cantități mici, atunci când aveți nevoie de ele măcinate. Iar pentru aceasta puteți avea o râșniță mică de condimente sau cafe, iar dacă nu aveți una în casă, un mojar cu pistil face același lucru, doar că într-un timp mai îndelungat, așa cum făceau bunicii noștri.

Pentru readucerea la viață, însă, a condimentelor mai vechi, avem la dispoziție o tehnică foarte simplă. Le punem într-o tigaie pe uscat, fără niciun fel de ulei sau alte adaosuri, la foc mediu și le lăsăm între 1 și 3 minute amestecând constant cu o lingură de lemn, până simțim că aroma lor începe să se ridice și nu au ajuns să se ardă. La fel se poate face și cu condimentele deja măcinate, însă acestea au punctul de ardere mai jos, așa că trebuie lăsate mai puțin pe foc. Căldura va activa uleiurile din interiorul semințelor și astfel le va reda aroma.

Și pentru a nu le irosi, aplicați această tehnică pe cantitatea de condimente necesare pentru o anumită rețetă, lăsând restul pentru data viitoare când aveți nevoie de ele. Dacă le reactivați pe toate acum, până la următoarea utilizare iar se pierde aroma și o nouă procesare termică le va face doar să se ardă.

Care este diferența între un restaurant fine dining și un bistro

No Comments

După cum probabil că știți, numele meu este în prezent legat de două restaurante, cu pretenții și meniuri diferite, Joseph, un restaurant de fine dining situat în zona de Nord a Capitalei, și Caju, un bistro aflat într-o zonă dinamică din Centru. După cum spuneam, cele două au meniuri și abordări diferite, răspunzând astfel unor nevoi diferite.

Așa că m-am gândit să vă povestesc astăzi un pic despre diferențele dintre cele două tipuri de restaurante pentru a ști data viitoare, după ce ne vom relua viețile normale, unde să ieșiți la masă în funcție de ocazie, buget și chef.

Poate că prima diferență pe care cineva o observă între cele două este prețul, deși acesta nu face decât să reflecte toate celelalte aspecte.

Un restaurant fine dining prezintă un meniu bazat pe ingrediente mai scumpe, compuse în feluri de mâncare ce necesită procese tehnologice mai îndelungate și deci mult mai multă muncă din partea personalului din bucătărie, în vreme ce un bistro are un meniu mai de bază, cu preparate inspirate de regulă din bucătăria internațională, care sunt cunoscute publicului larg, și ce necesită un proces tehnologic mai restrâns și materie primă ceva mai accesibilă.

Un alt aspect pe care prețurile din meniu îl reflectă este ambianța. În vreme de într-un bistro, de la design la mobilier și tacâmuri, toate sunt procurate din magazine accesibile, pentru un local fine dining, designul și accesoriile sunt unele de lux.

Servirea este și ea diferită, pentru restaurantul elegant fiind nevoie de o anumită etichetă de servire din partea chelnerilor, în vreme ce într-un bistro aceasta poate fi mult mai relaxată. De asemenea, un restaurant fine dining trebuie să aibă neapărat un somelier care să le recomande clienților alegerile de vin potrivite cu felurile de mâncare dorite.

Și să nu uităm de ocazie. Nu toată lumea își permite să mănânce zilnic într-un restaurant fine dining. Și, chiar și dacă își permite, poate că nu vrea, poate că are poftă de un burger ca la carte sau o shakshuka. Așadar, generic vorbind, restaurantele de fine dining sunt pentru ocazii speciale sau mese mai protocolare, în vreme ce bistrourile sunt la îndemâna oricui, în orice moment.

Până atunci, însă, stăm acasă!

Două rețete de avocado gătit

No Comments

Am ajuns să consumăm foarte mult avocado și în România, dar cei mai mulți îl folosesc fie ca atare, în salate, fie sub formă de pastă guacamole. Totuși, avocadoul poate fi pregătit în atât de multe feluri, de la pane, la grătar sau chiar gătit. Așa că m-am gândit să vă ofer o rețetă de crochete cu avocado și una de frigărui.

Crochete de avocado

Se folosește avocado mai tare, nu crud, dar nici moale ca pentru guacamole. Se dau pe răzătoarea mare patru avocado. Separat se toacă o ceapă mică cubulețe. Morcovul și țelina se dau și ele pe răzătoarea mare și se storc bine, folosindu-se două linguri de morcov ras și una de țelină. Se încing două linguri de ulei de măsline și se sotează ceapa. Se adaugă morcovul și țelina. Se adaugă două linguri de pătrunjel tocat și se lasă la răcit. Se amestecă legumele gătite cu avocadoul. Cui îi place, poate să adauge și 3 linguri de brânză de capră sau telemea. Se amestecă tot și se formează niște crochete care se au prin făină, ou și pesmet amestecat cu mac. La 200 g pesmet se pune o lingură de mac. Se prăjesc. Nu trebuie ținute mult la prăjit pentru că toate ingredientele sunt gata de mâncat și înainte de prăjire. Aceasta se face doar pentru textură, trebuie să fie foarte crocante.

Se servesc cu sos tartar.

Frigărui de somon cu avocado

Avocadoul se taie cuburi și se stropește cu zeamă de măsline, ca să nu se oxideze. Se ia somon proaspăt și se taie și el cuburi. Se asezonează cu sare, piper, salvie, cimbru și rozmarin tocate și amestecate. Se ia ceapă și se taie în segmente. La fel și ardeiul gras galben, cel cărnos, care se taie bucăți cam de dimensiunea bucăților de somon. Toate legumele se amestecă cu somonul și un pic de ulei de măsline și se lasă la frigider aproximativ o oră pentru a se întrepătrunde aromele. Se formează apoi frigărui, punând alternativ câte o bucată de avocado, ceapă, somon și ardei gras. Se sărează firgăruile și se pun pe grătar, dar pot fi făcute și la cuptor.

Se servesc cu orez basmati sau legume la grătar. Separat se poate face și un sos de roșii cu usturoi și ardei iute.

Anghinare umplută în stil marocan

No Comments

Anghinarea nu este o legumă prea des folosită în România și este păcat, pentru că este tare bună și sănătoasă. Și pentru că nu este prea folosită, lumea nici nu știe cum să o prepare, fuge de ea. Eu vreau să vă arăt, însă, cum puteți lucra cu anghinarea astfel încât să o pregătiți într-un mod delicios.

Pregătirea anghinarei

Se taie coada, păstrând o bucată de 4-5 cm. Curățăm tulpina rămasă până când simțim la mână că nu mai e fibroasă. Apoi curățăm frunzele externe, 1-2 rânduri, de jur-împrejur, până când vedem o margine albă uniformă (petalele moi, fragede). Luăm cuțitul și tăiem fiecare petală, lăsând doar partea albicioasă de la bază și aruncând vârfurile, care sunt mai verzi sau roșiatice. Se taie ca și cum s-ar curăța coaja unui măr, în spirală.

Vom obține o anghinare în formă de trandafir. În mijlocul anghinării este un puf tare și ușor înțepător. Acesta trebuie eliminat cu ajutorul unui cuțit cu vârf ascuțit.

Anghinare umplută în stil marocan

Anghinarea astfel curățată se dă un clocot.

Separat se iau 500 g carne de pui tocată, 2 linguri de morcov ras, 2 linguri de ceapă dată pe răzătoare și stoarsă, 1 lingură pătrunjel tocat, 1/2 linguriță coriandru măcinat, 1 lingură de cartof crud ras și stors. Se adaugă nucșoară, scorțișoară, sare, piper negru și un pic de curcuma și se amestecă totul împreună. Cu această umplutură se umple anginarea și se dă prin făină și ou bătut. Apoi se prăjește.

Separat se taie joulien două cepe și trei căței de usturoi. Se pun la călit cu 4 linguri de ulei de măsline cu rozmarin, cimbru și salvie. Se adaugă o linguriță de curcuma și două fire de țelină apio tăiate. Se toarnă supă de bază de legume sau de pui cam de 5 cm în oală, se adaugă două foi de dafin și câteva boabe de piper negru. În lipsa unei supe de bază, merge și apă. Se lasă câteva minute la fiert ca să se întrepătrundă armele și apoi se adaugă anghinarele umplute și prăjite. Deasupra se pun câteva felii de lămâi cu tot cu coajă.

Deasupra oalei se pune o foaie de copt mototolită, udată și apoi întinsă peste oală. Se lasă la foc mic aproximativ 40 de minute.

Se scoate și se servește cu un pic de ulei de măsline proaspăt stropit deasupra.