chefjosephhadad.ro

REŢETE

Roșiile românești sunt o adevărată comoară

No Comments

Începe sezonul roșiilor de grădină, roșiilor românești care sunt atât de minunate, gustoase, zemoase. Când mă duc în obor și văd roșiile proaspete, îmi vine să vorbesc cu el, să le spun bună dimineața și cât sunt de frumoase, să le mulțumesc că îmi fac zilele mai bune.

Roșiile se pot folosi într-o gamă așa de variată de preparate, de la aperitive la desert, încât îmi este și greu să aleg câteva rețete despre care să vă vorbesc.

De exemplu, îmi place să fac dressing de roșii. Roșia tăiată pe jumătate se dă pe răzătoare și se amestecă cu ulei de măsline, sare și piper, zeamă de citrice, adică limetă, grapefruit, portocală, apoi se adaugă usturoii zdrobit și un pic de busuioc. Iese un dressing extraordinar care merge, evident, cu salate de tot felul, dar și pus peste un pește crud, precum un ceviche.

Dar roșiile nu sunt bune doar în salate. Merg făcute la cuptor, gătite, roșii cu pește sau cu pui harraimi marocan, cum se făcea la mine acasă și avem în meniu la Caju, sau chiar soebet de roșii pentru că acum sunt foarte dulci. Sorbetul merge servit ca un amuse bouche sau ca modalitate de răcorire pe vremea asta, un shot de sorbet de roșii. Iar pentru asta nu trebuie decât să le dai pe răzătoare și să pui sucul la congelator, având grijă să amesteci din 15 în 15 minute.

Dar pentru că am zis de salate, hai să vedem și o salată de roșii foarte simplă, dar extraordinar de gustoasă. Roșiile se taie mari și se amestecă cu un dressing de ulei de măsline, usturoi, sare și piper, mentă, coriandru și pătrunjel. Se lasă la frigider aproximativ două ore ca să se întrepătrundă aromele și să lase zeama aia pe care toată lumea se bate la sfârșit.

Dacă vrem să le facem la cuptor, le tăiem pe jumătate și se presărăm cu ulei de măsline, usturoi, sare, piper și ierburi aromatice după gust. Le dăm apoi la cuptorul preîncălzit la 200 de grade Celsius și le lăsam 7-8 minute, cât să prindă o crustă. Pentru o variantă și mai complexă se folosește și panko (pesmet japonez – se găsește în magazinele asiatice și supermarketurile mari, la secțiunea de produse asiatice) amestecat fie cu ierburi de Provance sau cu spanac blanșat și tocat, usturoi zdrobit și ulei de măsline. Totul pus deasupra roșiilor. Aceasta este varianta vegană, însă puteți să o înnobilați cu parmezan. Merge bine cu un grătar de pui sau miel, chiar și cu vită sau ficat de vițel la grătar.

Un meniu vegan

No Comments

Poate că este moft sau poate că este necesitate. Cine sunt eu să judec alegerile alimentare ale oamenilor. Să nu uităm că tradiția mea condamnă carnea de porc, în vreme ce a voastră o ridică la rang de mâncare ritualică de sărbători. Așa că diferențele în modul de alimentare sunt multe și variate, iar eu respect alegerile fiecăruia. Tocmai de aceea m-am gândit de această dată să vă ofer o variantă de meniu vegan, pe care, evident, îl pot consuma și carnivorii împătimiți.

Bulgur cu sfeclă

Bulgurul este unul din alimentele mele preferate, după cum poate v-ați dat seama. La fel și sfecla. Așa că m-am gândit să le combine pe amândouă într-un starter delicios.

Deci luăm bulgurul și îl lăsam la înmuiat în apă vreo 20 de minute, apoi îl amestecăm cu ulei de măsline, sare, piper, ceapă verde tocată și usturoi zdrobit. Mai adăugăm coajă de portocală și de lămâie rase, coriandru sau pătrunjel. Sfecla fiartă întreagă se decojește și se taie în patru și se așază peste bulgurul pregătit. Deasupra, dacă vreți să fie mai frumos, puteți pune și câteva frunze verzi de ce vreți voi.

Supă marocană

M-am gândit că după un starter consistent, merge o supă, așa că vreau să vă dau rețeta mea de supă marocană. Folosesc la ea varză, gulie, praz, păstârnac, conopidă și păstrârnac, toate decojite, dar lăsate întregi. Se pun toate la fiert cu apă și se adaugă curcumă, nucșoară, un baton de scorțișoară, sare, piper negru, ulei de măsline, o ramură de cimbru și una de rozmarin. Se lasă totul la foc mic până se întrepătrund aromele, dar să nu se înmoaie foarte tare legumele. Trebuie să fie un pic al dente. Supa se poate servi și rece și caldă. Chiar și vara este foarte bine să mănânci alimente calde.

Dovleac la cuptor cu carpacio de ananas

Folosiți un dovleac un dovleac plăcintar mic pe care îl tăiați bărcuțe. Feliile se stropesc cu ulei de măsline, scorțișoară, nucșoară, zahăr și se presară cu stafide. Se pun pe foaie de copt în tavă și se dau la cuptor. Când s-au înmuiat, se servesc cu felii tăiate foarte subțire de ananas proaspăt. Pentru mai multă textură, adăugați alune de pădure crude sau migdale crude zdrobite grosier.

Cum să lucrăm cu pastele

No Comments

Da, este foarte bine și plăcut să îți faci pastele în casă. Dar să fim realiști: câți dintre voi aveți o mașină de paste acasă? Sau câți dintre voi întindeți aluatul de mână pentru a obține grosimea perfectă pentru paste? Iar dacă faceți asta, cu siguranță că nu se întâmplă de fiecare dată când mâncați paste. Pentru că până la urmă la orice colț de stradă este un supermarket în care se găsesc tot felul de pungi cu paste uscate. Care, dacă sunt de calitate, sunt la fel de bune ca cele proaspete.

Dar odată cumpărate, ce facem cu ele?

Păi le fierbem. Atât cât scrie pe pachet. Iar timpul de fierbere se calculează de când reîncepe să fiarbă apa după ce ai pus pastele în ea. Dar fiți atenți pentru că acesta poate varia un minut-două în funcție de intensitatea focului, de presiunea atmosferică, de tipul de oală, etc. Cât despre apă, ea trebuie să fie din abundență. Și sarea cam la fel, pentru că pastele își trag ele atâta sare cât au nevoie. Și trebuie amestecat constant pentru a nu permite pastelor să se lipească. Uleiul de măsline adăugat în apă nu ajută, în schimb nu permite nici sosului să pătrundă apoi în porii pastelor fierte. Pastele sunt gata de scos atunci când secționate mai au un fir alb tare la interior. Ele se vor mai găti în interior și după ce le scoți din apă.

Ca să nu se răcească repede, ar fi bine să puneți pastele într-un castron care a fost încălzit în prealabil, altfel transferul termic de la castronul rece va slei pastele imediat.

Și acum vine problema selecției. Ce paste să alegem din zecile de forme existente? Pentru că da, nu există doar spaghetti și penne. De exemplu, pentru un sos bogat cu bucățele de legume sau carne, merge să folosim paste care să „găzduiască” bucățile, precum sunt cele în formă de scoică mică, oreccchette. Sosul fin se potrivește cu pastele lungi precum spaghetti sau fettuccine. Acestea merg, însă, și cu combinațiile cu bucăți mari prin ele, precum pastele cu fructe de mare sau cu chifteluțe. Dar puteți fi oricât de creativi vreți și, oricum, asta nu înseamnă că dacă în casă nu aveți decât o cutie de penne, nu o să mai faceți pastele cu fructe de mare la care poftiți pentru că nu se potrivesc.

Florile care ajung în farfurie

No Comments

De câțiva ani au apărut decoruri în farfurie cu tot felul de flori comestibile. De fapt, majoritatea florilor sunt comestibile. Și unele dintre ele chiar sunt folosite de mii de ani, cum ar fi florile de trandafir. Sau, în bucătăria mediteraneeană sunt fosrte iubite florile de dovlecei. Și lavanda sau violetele apar adesea în bucătăria din această zonă, mai ales în preparatele dulci sau florile de soc. Eu nu prea am lucrat cu acestea, așa că o să vă povestesc despre preferatele mele.

Florile de dovlecei

Este plin sezon pentru ele, așa că le puteți folosi în multe moduri. Puteți face flori de dovlecei pane, însă vegane. Le umpleți cu legume tocate și le dați printr-un aluat de tempura înainte de a le pune la prăjit, deci fără ou. Pot fi apoi umplute u brânză sau cu carne de pui sau somon tăiat cuburi și dovlecei tocați mărunt. Nu trebuie să punem o umplutură foarte grea pentru că ele sunt delicate. Pentru un gust mai puternic, însă, puteți să le faceți la abur în loc de prăjite. Gustul lor delicat va fi mai bine pus în valoare astfel.

Bobocii de trandafir

În bucătăria marocană și nu numai, ci din tot Nordul Africii, folosim foarte mult bobocii de trandafir uscați.

De exemplu, facem chiftele cu trandafiri. 60% ceafă de vițel și 40% piept de pui, tocat totul împreună. Se amestecă cu ceapă tocată foarte mărunt, sare, piper, nucșoară, scorțișoară, pâine înmuiată în apă și fărâmițată în compoziția de carne, coriandru proaspăt tocat, gălbenuș de ou și bobocii uscați de trandafir. Se amestecă totul, se dă prin făină și ou și se prăjește. Când sunt gata se lasă de-o parte. Se dau pe răzătoare roșii și usturoi și se amestecă cu ulei de măsline, sare și piper și se face un sos. Se toarnă sosul peste chiftele și se dau la cuptor 50 de minute. Iese o nebunie de chiftele marinate în stil tunisian. Eu când fac chiftele aici la Caju, așa le fac, cu praful de trandafiri.

Mama le mai folosea și pentru supa de pui. Când era gata, punea bobocii întregi ca să aromatizeze supa. Și era ca și când am fi mâncat într-o grădină de trandafiri.

Cu violetele nu am lucrat prea mult, dar sunt delicioase puse în siropul pentru savarina sau desertul din care aceasta este inspirată, rum baba.

Îngheţata la un alt nivel

No Comments

Suntem în miezul verii şi plăcerea mai mult sau mai puţin vinovată a tuturor este îngheţata. A americanilor se pare că este mai vinovată pentru că ei sunt cei mai mari consumatori din lume, chiar dacă se spune că în Italia este cea mai bună îngheţată.

Evident că poţi cumpăra orice sortiment ai poftă, mai ieftin sau mai scump, mai clasic precum vanilia sau mai inedit precum caramelul sărat, dar de ce să nu duci acest desert văratic la un alt nivel?

De exemplu, un dulce pe bază de îngheţată, dusă la alt nivel este următorul. Iei îngheţată de vanilie uşor topită. Nu foarte tare, ci cât să fie un pic mai moale şi uşor de manevrat. Se amestecă îngheţata cu pişcoturi rupte bucăţi, stafide, alune de pădure, coajă de lămâie şi lime rasă. Se pune din nou la congelator. Pentru un gust mai inedit, puteţi încerca şi cu îngheţată de banane sau căpşuni.

Pe de altă parte ştiţi deja că eu sunt mare fan al ierburilor aromatice, aşa că îmi place să le pun şi în îngheţata de lapte. Rozmarin, cimbru şi chiar leuştean uscat. Să aibă o aromă românească. Leuşteanul uscat este mai bun pentru că cel proaspăt se oxidează.

Dacă vreţi să faci îngheţată de caramel sărat în casă, eu vă sfătuiesc să folosiţi fulgii de sare în locul prafului.

Şi dacă tot veni vorba de făcutul îngheţatei în casă, mie îmi plac reţetele simple, iar de la această variantă de bayă voi puteţi să dezvoltaţi. Ouăle întregi se bat cu zahărul pe bain marie (atenţie să nu atingă apa clocotită vasul în care sunt ouăle), până devin spună, oarecum ca la bezea. Se amestecă apoi cu frişca lichidă (nebătută) grasă şi se pune în maşina de îngheţată. În această bază se pot pune toate aromele de care aveţi poftă. De exemplu, puteţi pune banane zdrobite grosier, astfel încât să se simtă şi bucăţile de fruct. La un litru de lichid sunt suficiente două banane.

Pentru sorebet, însă, tehnica este un pic diferită. Acolo se foloseşte doar sucul de fructe amestecat sau nu cu zahăr sau glucoză, preferabil. Acesta se pune într-un vas întins cel mai bine şi se dă la congelator. Şi din jumătate în jumătate de oră se amestecă. Acesta este sorbetul adevărat, nu cel din comerţ. În sorbet se simt fulgii de gheaţă

 

Caisele ne îndulcesc vara

No Comments

V-am arăt în articolele trecute cât de multe lucruri interesante se pot face su produsele de sezon, cu căpșunile sau cu sparanghelul. Iar exemplele sunt atât de multe. Acum, de exemplu, aș vrea să mă opresc asupra caiselor, un alt fruct atât de versatil și de delicios.

Nuci din caise

Când am venit în românia am descoperit prăjiturile „nuci”. Avem și noi ceva similar făcut din curmale în loc de aluat. Iar toate acestea m-au inspirat la o rețetă de vară cu caise. Se taie fructele pe jumate și se scoate sâmburele. Se amestecă brânză de capră cu ulei de măsline, coajă de lămâie și cimbru și se pune înauntru, în locul sâmburelui și se închid cele două jumătăți de caisă. Se presară cu ulei de măsline și se pune pe grătar. Nu le lăsăm foarte mult, ci suficient cât să prindă aroma de grătar și să se înmoaie la suprafață, să se topească brânza, dar fructul la interior să rămână încă un pic crocant. Este o nebunie! Puteți pune și semințe de pin pentru o textură și mai crocantă.

Caise sote

Putem folosi acest minunate fructe și pe post de garnitură. Caisele se toacă cuburi mari și se sotează cu ulei de măsline și ierburi aromatice. Iese o garnitură foarte bună pentru un mușchi de vită sau un cotlet de miel ori piept de pui la grătar. Este foarte zemoasă și bună.

Salată cu caise

Tăiem caisele în felii generoase și pe punem pe tigaie sau pe plită, cine are. Câdn s-a caramelizat exteriorul, le punem în salată de frunze cu andive, care prin gustul lor ușor amar merg perfect cu dulceața fructelor. Deasupra presărăm feta rasă și semințe de rodie.

Caise la cuptor

Luăm din nou caisele și le tăiem pe jumătate. Le așezăm pe tava de cuptor, peste hârtie de copt, și le presărăm cu zahăr, ierburi aromatice tocate, stafide, nuci. De aici avem două variante, pentru o gustare sau un desert. Când sunt aproape gata, le scoatem și radem parmezan pe deasupra, după care le mai dăm un pic la cuptor ca să se topească brânza. Iese o gustare foarte interesantă. Se asociază foarte bine și cu orezul, pot fi puse peste un orez marocan cu șofran de exemplu. Iar varianta de desert este cu caisele astfel pregătite și scoase din cuptor, servite așa calde cu o cupă de înghețată de vanilie.

Gem de caise

Pentru a obține un gem mai interesant, nu doar clasicul și da, foarte bunul gem de caise, puteți să aromatizați fructele cu diverse mirodenii. Mie mi se pare că merg foarte bine cu șofranul.

Sfecla, regina meniului

No Comments

Sfecla este una din cele mai versatile legume, cu un bogat conținut nutrițional, dar și cu o aplicabilitate în bucătărie foarte variată. Așa că vreau să vă arăt cum puteți face un meniu întreg, de la starter la desert folosind superba rădăcină.

Carpacio de sfeclă cu somon

Fierbem sfecla întreagă și o tăiem foarte subțire, ca pentru un carpacio. O asezonăm cu ulei de măsline, cimbru, rozmarin, coajă de portocale și rămâie. Puteți să mai puneți încă un strat de felii de sfeclă și asezonare, pentru o consistență mai bogată. Deasupra se așază cuburi de somon înăbușit în supă de pește. Deasupra se pot pune câteva frunze verzi, variate, după gust.

În loc de somon se pot folosi cuburi de brâbză, de capră, feta sau roquefort, care merge foarte bine cu sfecla.

Sfeclă coaptă cu pui

Se ia o sfeclă mare, întreagă și cu coaja pe ea, bine spălată. Se pune în folie de aluminiu și se asezonează cu ierburi aromatice, cu ulei de măsline și se dă la cuptor până se coace și devine moale la interior.

Pulpele de pui dezosate se taie cuburi. Ceapa verde și ceapă șalotă, apio se taie și ele cubulețe. Se sotează legumele în ulei de măsline și apoi puiul și se asezonează.

Când se scoate sfecla din cuptor, se taie în patru și se pune peste unt moale frecat cu piper și deasupra compoziția de pui cu legume.

Același lucru se poate face și cu țelină.

Ca gustul să fie și mai interesant, înainte de a pune sfecla la cuptor, ea se poate pune direct pe foc deschis, să se rumenească puțin coaja, să se înnegrească și să prindă gustul de afumat.

Mousse de ciocolată cu sfeclă

practic este un mousse obișnuit aromatizat cu sfeclă. Sucul de sfeclă se pune la fier cu zahăr. La un pahar de suc se pun două linguri. Se obține un sirop. Gălbenușul se bate bine cu zahărul și când s-a întărit un pic se toarnă siropul de sfeclă care să gătească practic oul. Aceasta este baza pentru mousse. Când mousse-ul este gata, se pot pune în el cubulețe de sfeclă fiartă, pentru textură sau se poate decora cu chipsuri de sfeclă coaptă. La fel, se poate face și mousse de ciocolată albă cu sfeclă, ieșind astfel un deșert roz și interesant, iar gustul se simte imediat. Puteți să păstrați un pic de sirop și pentru decor.

Supe de vară

No Comments

În sezonul cald vrem să ne răcorim și să mâncăm lejer, iar supele, chiar dacă sunt calde, ne ajută să ne reglăm temperatura corporală. Dar vara supele noastre trebuie să fie rapide, ușor de făcut, fără a-și pierde din savoare. De aceea m-am gândit să vă ofer trei rețete care să vă facă zilele toride mai delicioase.

Gazpacho

Știu că este o supă clasică de vară, nu am inventat eu roata, dar vreau să vă spun despre varianta mea de gazpacho, supa rece de roșii originală din Spania. Pentru o porție eu pun o roșie și jumătate, jumătate de ardei gras și jumătate de ceapă verde, din care două treimi trebuie să fie cozi și o treime partea albă, care are un gust mult mai puternic. Usturoiul trebuie să dea doar un iz foarte light, așa că în funcție de mărimea lui, puneți doar jumătate sau un sfert de cățel. Mai pun 4-5 frunze de busuioc. Deși lumea o face cel mai frecvent cu apă, eu prefer să folosesc supă de bază de legume. Pe care am pregătit-o în avans și am răcit-o. Pentru echilibrarea gustului adaug un sfert de linguriță de zahăr și un praf de piper negru zdrobit. Dacă vă place mai picant, puteți pune și puțin ardei iute. Dar nu uitați să îl gustați înainte pentru că poate fi foarte înșelător. Pentru a obține un gust umami, adăugați și un pic de anșoa. Cam o treime de filet. Prospețimea supei poate fi dată și de frunzele de țelină rădăcină, nu apio. Totul se blendează și se potrivește de sare.

Pentru a fi mai fină, se trece prin strecurătoare, iar pentru un gust mai rafinat se poate pune puțină coajă de limetă rasă. Un alt truc pentru un gaszpacho mai rafinat este să fie garnisit cu cubulețe de roșiiă fără coajă. Când o serviți, presărați pedeasupra un pic de ulei de măsline. O idee care mi-a venit acum este să îi adaug un ou de prepeliță poșat deasupra, pus pe patul de cubulețe de roșii și eventual garnisită cu un cruton de pâine prăjită cu usturoi.

Ciorba cu leuștean

Vara este o nebunie cu gustul de leuștean. Este minunat în ciorbe. Chiar săptămâna trecută am făcut la Caju pentru masa personalului o ciorbă de legume cu leuștean din plin și cu găluști din griș. Practic e un consome, o supă clară, dar făcută cu borș.

De borș ca stil de supă auzisem încă din Israel, de la vecinii ruși din cartier. Ei făceau multe borșuri, însă borșul acesta românesc, făcut din tărâțe ca modalitate de acrire, doar aici l-am descoperit. Ei acreau ciorbele cu zeamă de lămâie.

Consome de sfeclă

este o variantă mult mai ușoară a borșului de sfeclă. Călim niște ceapă, adăugăm supă de legume și suc de sfeclă și asezonăm cu sare și piper, iar apoi o dăm un clocot. Pentru că folosim supă de legume, nu mai este nevoie să le fierbem. Așa că sotăm niște morcov tăiat cubulețe și ceapă verde rondele, felii de apio și rădăcină de păstârnac cubulețe. Acestea se adaugă astfel în supă.

Totuși trebuie să fiți atenți pentru că sfecla este foarte dulce și trebuie bine echilibrată. Așa că eu recomand proporția de 1 la 4 între sucul de sfeclă și supa de legume.

Din punctul de vedere al aromelor, eu recomand semințele de chimion.

Iar pentru vară se poate consuma și caldă, dar mai ales rece.

5 deserturi pentru sezonul estival

No Comments

Vara este o explozie de fructe și arome și ar fi păcat să nu profităm de toate acestea. Așa că m-am gândit să vă ofer câteva idei de deserturi lejere, potrivite sezonului estival, pe care puteți să le faceți rapid acasă și să vă bucurați în tihnă de ele alături de prieteni și familie. Mai mult de atât, trei dintre variante sunt complet vegane și gluten free.

Supă de fructe

Nu, nu este vorba de un compot, ci de o supă spectaculoasă atunci când este servită, răcoroasă și foarte gustoasă.

Pentru ea ai nevoie de fresh de grapefruit, fresh de fructul pasiunii, lapte de cocos, ghimbir ras și lemongrass tăiat felii. Se pun toate la fiert cu un pic de zahăr și se dau un clocot. Se lasă apoi la răcit. Se strecoară și se dă la frigider ca să fie foarte rece.

Separat se taie cubulețe caise, piersici, căpșuni, fructe de pădure întregi și ce alte fructe vreți. Se pun fructele amestecate pe fundul unei farfurii adânci și la servire se toarnă supa rece deasupra. Se decorează cu frunze de mentă proaspătă. Este foarte răcoroasă și gustoasă.

Se poate pune și suc de ananas în locul sucului de fructul pasiunii.

Caise și piersici la cuptor

Fructele se taie pe jumătate și se îndepărtează sâmburele. Se presară cu zahăr și scorțișoară și se așază pe o tavă cu tăietura în sus. Se dau la cuptorul încins la 220 grade pentru 10-15 minute. Se scot și se lasă la răcit.

Se presară mentă tocată și se stropesc cu un pic de suc de fructe la alegere și ulei de măsline extravirgin. Se mai poate adăuga și un pic de cimbru proaspăt.

Fructele astfel garnisite se servesc cu o cupă de înghețată de vanilie ssau sorbet de căpșuni. Totul este natural și foarte bun.

Tempura de fructe

Se dau bucățile de fructe sau fructele întregi, în funcție de soi, prin aluatul de tempura și se prăjesc în uleiul foarte bine încins. Din aceeași combinație de fructe se păstrează câteva și se face un smoothie gros, care se pune pe fundul farfuriei de servire. Peste sosul acesta rece se așază fructele tempura fierbinți. Se pot presăra cu câteva fire de miere și câteva frunzulițe de rozmarin.

Duo de pepene roșu

Este o rețetă ușoară, cu puține ingrediente și totul natura.

Se folosește 60% partea albă de coajă a pepenului roșu și 40% pulpa de pepene și se trec prin storcătorul de fructe pentru a se obține suc de pepene. Separat se folosește pulpa de pepene care se taie cuburi și se amestecă cu ghimbir ras, astfel încât să preia aroma lui picantă. Se pune în boluri sucul de pepene și în el se pun cuburile de pepene congelat jumătate de oră, ca să fie foarte reci, dar încă moi, să se simtă crocant când le bagi în gură. Chiar vreau să fac așa ceva la mine la Caju, mai ales că vine sezonul de pepeni românești.

Pot să spun că este un deșert prea natural.

Tarte cu cireșe

Însă vreau să folosesc o variantă foarte lejeră de vară. Așa că nu voi apela la aluatul clasic de tartă cu unt, ci îl voi înlocui cu foile de plăcintă.

Foile se întind și se ung cu ulei de măsline și se presară cu puțin cimbru. Și se suprapun astfel câteva straturi. Se pune apoi aluatul în formele de tartă. Deasupra se așază încă o formă de tartă, astfel încât să nu se umfle aluatul și se dau la cuptorul pre-încins la 170 de grade aproximativ 35 minute. Se scoate forma de deasupra și se mai lasă până devin aurii, coapte cojile de tartă.

Separat se face umplutura. Se face un piure de banane în care se pune zeamă de lămâie ca să nu se oxideze. Se adaugă căpșuni zdrobite. Cireșele se taie pe jumate și se lasă jumătate de oră cu zahăr pudră. Se umplu cojile de tartă cu piureul de banane și căpșuni și se așază deasupra cireșele.

Se pot servi așa natural sau se pot servi cu o înghețată de vanilie deasupra sau un sorbet de ananas, de lime ori de mojito.

Ce facem cu căpșunile?

No Comments

Când eram cu toții mici, chiar și cei mai tineri cititori ai acestui blog, căpșunile erau disponibile doar în perioada asta a anului. Și, cred că nu greșesc dacă vorbesc în numele tuturor, toți eram foarte încântați de aceste minuni gustoase ale naturii.

Acum poți găsi căpșuni pe parcursului întregului an, dar nu au nici farmecul, nici savoare celor din mai-iunie. Mergeți în piețe și bucurați-va de maldărele de fructe de pe tarabe și apoi veniți acasă și folosiți-le în cele mai creative moduri, de la prăjituri la salate, de la smoothie-uri la supe-desert.

Un astfel de exemplu îl reprezintă căpșunile la grătar, puse pe frigăruie. Le stropești cu puțin ulei de măsline, presari cimbru proaspăt, puțin piper negru zdrobit și se pun deasupra grătarului, precum un porțap, pentru 3 minute. Sunt excelente! La exterior sunt moi, iar la interior sunt încă tari.

Mie îmi place foarte mult combinația de căpșuni cu cimbru, așa că mai am o variantă interesantă și gustoasă. Dincolo de opțiunea de a pune căpșuni în salatele de frunze, poți face o salată din căpșuni, tot așa cu un pic de ulei de măsline și cimbru și această salată să o pui deasupra unei plăcinte de brânză. Sau alături, ca garnitură. Combinația de căpșuni cu brânză telemea, de exemplu, este una delicioasă, fie că se întâlnesc într-o salată de sezon sau sub forme mai fancy, precum această plăcintă de care vă spuneam.

O altă formă gustoasă și creativă de a le folosi este în pregătirea marinadei pentru pui. Pulpele dezosate se lasă la marinat cu căpșuni tocate, ierburi aromatice și ulei de măsline. Se lasă astfel la frigider vreme de trei zile și apoi se folosesc la grătar. Carnea va avea un gust suav și o culoare bogată, portocalie.

Pentru desert, căpșunile merg foarte bine cu caramelul sărat sau cu diverse combinații de mirodenii, de la coajă rasă de portocale și lămâi, la scorțișoară și nucșoară. Și pentru că este sezon, folosiți pentru plăcinte fructe proaspete, nu dulceață. Un pont de urmat, în acest caz, este ca atunci când puneți fructele proaspete în interiorul plăcintei să adăugați și bucăți mai vechi de chec, pandișpan. Acesta va absorbi apa din căpșuni și va crea o textură interesantă în plăcintă.