chefjosephhadad.ro

REŢETE

Moduri creative de a pregăti castravetele

No Comments

Probabil că dacă vă spun acum „castravete” și vă întreb la cel îl folosiți, primul răspuns în acest sezon este „salate”. Și să nu uităm de murături. Iar cei dintre voi care ies mult prin oraș, poate că vor spune și gin tonic (pentru că în multe astfel se cocktailuri se pun fâșii subțiri de castravete). Dar de ce să ne limităm la salate, tzatziki și acrituri, când castraveții sunt mult mai valoroși în bucătărie decât ați fi crezut?

De exemplu, puteți face chips-uri de castraveți. Nu vor fi la fel de gustoase ca cele din cartofi, evident, dar nici la fel de „păcătoase”, castraveții fiind mult mai săraci în calorii. Dar bogați în apă, așa că este nevoie să fie deshidratați pentru a deveni crocanți. Se taie cu mandolina, pentru a obține felii foarte subțiri și egale în grosime și se șterg cu prosop de bucătărie care să absoarbă excesul de apă. Se amestecă într-o vinegretă de ulei de măsline, oțet de mere și sare și se întind felie cu felie într-o tavă pe hârtie de copt. Se setează cuptorul la 80oC și se lasă la copt lent vreo 2-3 ore, până devin crocanți. Dacă aveți cumva în casă un deshidrator, atunci puteți să îl folosiți, dar cuptorul este cel mai la îndemână.

Sucul de castravete este foarte hidratant, așa că puteți să îl folosiți în smoothie-uri sau ca atare. Având așa de puțină fibră, nici nu are rost să vă obosiți cu un storcător de fructe la care mai mult aveți de spălat apoi. Castraveții devin repede suc într-un blender, iar pentru un rezultat cât se poate de fin, treceți zeama printr-o strecurătoare. Puteți să îl beți așa, simplu, rece, într-o zi călduroasă de vară, blendat cu gheață sau amestecat și cu alte fructe și legume. Mere, ghimbir, mango, țelină apio, căpșuni, sunt doar câteva dintre ele.

Și dacă tot vorbim de vară, ce-ar fi să faceți cuburi de gheață de castravete? Fie folosiți fix sucul de mai sus, care după ce este blendat, este pus în tăvița de cuburi de gheață. Odată înghețate, acestea se păstrează bine în pungi pentru congelator, pentru a le folosi altă dată poate în smoothie-uri sau chiar în supe, pentru un gust proaspăt de castravete. Sau puteți pune felii ori cubulețe de castravete în fiecare cavitate a tăviței de cuburi, să umpleți cu apă și să folosiți aceste cuburi aromate pentru băuturile pe care le preparați, de la limonade, la apă aromatizată sau cocktailuri.

Uitați de roșiile umplute, castraveții sunt mai interesanți! Tăiați castraveții fabio în bucăți groase de 4-5 cm și scobiți-i astfel încât să faceți loc pentru umplutură, care poate fi orice tip de salată aveți chef. De la ton cu maioneză, la salsa făcută din roșii tăiate cubulețe mici. Diferența de texturi între exteriorul crocant și interiorul moale va fi de un efect maxim. Și, pentru și mai multă crocănțeală, puteți pune deasupra chips-uri de tortilla sfărâmate grosier.

Brunch-ul de acasă

No Comments

Când vine vremea urâtă, parcă nu mai ai chef să ieși din casă în diminețile mohorâte de duminică. Dar un brunch… ce bun ar fi! Așa că de ce nu vi l-ați face singuri acasă?

Iar pentru aceasta m-am gândit la câteva rețete delicioase și ușor de pregătit în bucătăriile proprii, astfel încât să vă bucurați de un brunch chiar din confortul casei voastre.

Salată de quinoa cu ciuperci coapte

Quinoa se fierbe. Ciupercilor tip champignon, dar cele maro, care sunt mai gustoase, li se scoate piciorușul și se așază pe foaie de copt pe tavă. Se stropesc cu sirop de arțar și se dau la cuptor până se înmoaie. Se lasă la răcit și se amestecă cu quinoa fiartă și răcită. Se adaugă frunze de busuioc proaspăt, nuci zdrobite grosier și cuburi de avocado. Se asezonează cu sare și piper.

Omletă cu spanac

Spanacul se sotează. Eu prefer baby spanac, doar puteți folosi și spanac normal. Ceapa tocată jouline se sotează și ea. Se bat ouăle cu sare, piper, smântână și se face o omletă simplă. Se amestecă spanacul cu ceapa. Când omleta este gata, se pune deasupra amestecul de spanac. Puteți adăuga și un tip de brânză, fie parmezan ras, fie brânză de capră. Se îndoaie omleta, ca și când ar fi un sandviș, care apoi se taie și se împarte.

Salată de scrumbie afumată

Scrumbia afumată se rupe în bucăți mari și se stropește cu un sos făcut din zeamă de lămâie, capere, usturoi zdrobit, pătrunjel tocat și ulei de măsline. Se taie o roșie în jumătate și se stoarce sucul ei în mână deasupra scrumbiei. În final se așază sferturi de ou fiert. Poate fi servită ca atare sau salata aceasta pusă peste crostini sau rondele de orez expandat.

Pancakes cu fructe

Se fac pancakes americane obișnuite. Separat se taie felii subțiri de ananas proaspăt. Se așază în straturi, un pancake, o felie de ananas, o lingură de dulceață de zmeură întinsă peste ananas, și apoi încă un strat la fel. Același lucru se poate face și cu clătite obișnuite. Tot așa, stratificat, sau în forma clasică de clătite. Pentru acestea, însă, ananasul se taie cubulețe și se sotează în unt cu puțin busuioc. Se adaugă această umplutură în clătite și deasupra se presară un pic din dulceața de zmeură.

Foie gras în două feluri

No Comments

Povestea mea în România a început în 1996, când am venit ca bucătar șef la Casa Vernescu. Pe atunci era singurul loc din București care servea cu adevărat fine dining, iar rețetele mele de atunci au reprezentat pionieratul bucătăriei moderne din România. Și continuă să fie de actualitate, așa cum un coq au vin nu se va demoda niciodată, de exemplu.

Foie gras cu sos de espresso

De curând mi-am adus aminte de o astfel de rețetă pe care am creat-o în perioada mea la Casa Vernescu, o rețetă elegantă, care poate fi piesa de rezistență a unei cine: foie gras cu sos de espresso.

În anii aceia nu prea erau cafenele în București și nici cafeaua de la magazin nu era de calitate. În condițiile astea, când mi-a venit ideea de a face acest sos, a trebuit să aduc din Israel și cafeaua (am adus câteva kilograme bune atunci), dar și un espressor, cu care să obțin un espresso cremos, bun.

Pentru că foie gras este extrem de gras, trebuie să lucrezi cu el la temperaturi scăzute, ca să nu ți se topească în mâini. Așa că ficatul foarte rece se crestează în romburi. Separat se face un caramel din o lingură zahăr, la foc foarte mic, până devine auriu. Se adaugă un shot de espresso scurt și un espresso lung, o crenguță de cimbru proaspăt, un bob de ienibahar zdrobit, puțin piper negru zdrobit (nu măcinat). Se dă un clocot și apoi se adaugă 1/2 linguriță de oțet de mere care unește gusturile. Se reduce până se mai îngroașă, aproape de consistența unui sirop, însă o idee mai lichid.

Ficatul se sotează în tigaie și apoi se feliază. Se pune pe pâine prăjită câte o felie de foie gras și deasupra se garnisește cu o linie de sos de espresso. Pentru un efect mai complex, pe farfuria de servire se pot pune câteva boabe de cafea zdrobite, care să emane un miros și mai puternic de cafea.

Supă de foie gras

Aceasta este o rețetă clasică gătită prima oară de tatăl lui Paul Boucuse.

Primul pas este pregătirea unei supe de bază din rață din oase, carne și legume, lăsate câteva ore la foc mic, astfel încât să prindă un gust puternic. În supa obținută se toarnă cognac. Separat se taie joulien praz, morcov și țelină apio și se sotează puțin, rămânând al dente.

Supa rece se pune într-un bol. În supă de pun legumele sotate și o bucată de foie gras crud (aproximativ 60 g), și două felii de trufe proaspete. Marginile bolului se ung cu albuș de ou și se acoperă cu aluat foietaj, care să se lipească de bol. Se unde unge aluatul cu gălbenuș și se dă bolul la cuptor la 150oC pentru 15-17 minute, până se coace foietajul.

În supă se mai pot pune și bucăți de piept sau pulpe de rață, dacă vreți.

Iar dacă vreți să adaptați și mai mult această rețetă, puteți folosi un consome de vită și înăuntru să puneți creier de vită sau limbă fiartă și tăiată joulien.

Mâncarea reconfortantă a toamnei: chiftele de orez

No Comments

Este acea mâncare pe care vrei să o mănânci într-o zi mohorâtă, când ajungi acasă și vrei să te bagi într-o pătură moale și să te uiți la un serial. Este acea mâncare care îți aduce aminte de copilărie și bucuriile ei. Este mâncarea care unește prietenii buni în jurul unei mese deloc pretențioase. Iar pentru o astfel de masă mă gândesc că ați putea prepara niște chiftele de orez.

Aveți nevoie de orez cu bobul rotund, bine fiert. Dovlecei, rădăcină de țelină, morcovi, toate se rad pe răzătoarea mare. Pentru aromă, folosim multe ierburi aromatice, pătrunjel, busuioc, mărar, rozmarin, toate tocate mărunt. Ceapa albă se dă și ea pe răzătoare și se stoarce. Se amestecă cu restul legumelor rase și ierburile tocare, se sărează și se lasă vreo oră ca să se întrepătrundă aromele și să se înmoaie. După o oră, se storc și se amestecă cu orezul fiert, ou întreg, sare, piper, nucșoară și puțină scorțișoară praf. Se formează chiftelele, care apoi se dau prin făină cu sare și ou și se prăjesc în ulei.

Separat se decojesc roșiile și se dau pe răzătoare. Se pot folosi și roșiile din conservă, dacă nu aveți proaspete. Roșiile astfel mărunțite se amestecă cu usturoi tocat, sare, piper și ulei de măsline. Se pun la fiert cu o foaie de dafin. Se pune puțină apă sau supă de legume, care să ajute fierberea. Se adaugă chiftelele în acest sos și se pune capacul. Se lasă la fiert la foc mic aproximativ 45 minute.

Cui îi place, în sos poate să adauge și mazăre.

De asemenea, se poate adăuga și puțin parmezan ras sau brânză de oaie sfărâmată și se mai dă puțin la cuptor ca să se gratineze brânza.

Când aduceți la masă chiftelele, se presară pătrunjel proaspăt tocat deasupra.

Trei paste care vă vor impresiona

No Comments

Universul pastelor este nemărginit. Pot fi combinate în atât de multe feluri, de la niște paste simple AOP, la cele mai complexe produse ale creativității bucătarilor, fie ei amatori sau profesioniști. Așa că vă invit să vă exersați calitățile gastronomice ori de câte ori aveți în față niște paste, fie ele uscate sau proaspete, dar până atunci vă propun și eu trei rețete savuroase.

Ravioli cu burrata și pecan

Pentru ravioli îmi fac mereu aluatul proaspăt. La 100 g făină adaug un gălbenuș, câteva picături de ulei de măsline și aproape o lingură de apă.

Pentru umplutură se amestecă burata tocată cu nuci pecan tocate, sare și un pic de busuioc. Atât de simplu.

Sosul se face din unt topit cu infuzie de trufe. Se poate folosi și unt simplu sau cu câteva picături de ulei de trufe. Însă eu recomand untul cu infuzie de trufe. Pentru acesta este nevoie de o trufă proaspătă, parfumată, pe care să o tăiați mărunt și să o puneți într-un tifon. Bocceluța se pune în cratița cu unt topit și se lasă la foc extrem de mic vreme de vreo două ore. Se scoate pachețelul de trufe și se stoarce. Această infuzie de unt este esența care apoi se folosește în mai multe mâncăruri. Se ține la frigider și se folosește câte o lingură, două, când este nevoie. La fel și pentru această rețetă, se pune o lingură din untul infuzat în untul folosit pentru sos.

Această rețetă este inspirată dintr-un fel pe care l-am mâncat la restaurantul cu stea Michelin din Positano.

Pappardelle cu spanac și somon

Pentru această rețetă puteți folosi paste proaspete sau uscate, dar trebuie să fie cu spanac în compoziția aluatului. Le găsiți în multe magazine mari sau delicaterii. Dacă sunt proaspete, se fierb vreo 45 secunde, dacă sunt uscate, urmăriți instrucțiunile de pe pachet.

Șalota se toacă foarte fin. Somonul proaspăt se toacă cuburi. Cam 100 g sunt suficiente pentru o porție. Ceapa tocată se sotează în ulei de măsline și când este înmuiată, aproape gata, se adaugă și usturoi tocat, ca să se înmoaie și el. Se pune smântână de gătit și supă de bază de legume. Se dă un clocot și apoi se adaugă somonul și se mai lasă un minut, două, la foc foarte mic, pentru a nu distruge somonul. Se adaugă pastele fierte și se asezonează cu sare și piper.

Tagliatelle cu legume

Pastele se fierb normal.

Separat se toacă mărunt o ceapă, se toacă cubulețe un sfert de dovlecel și un sfert de vânătă fără coajă. Adăugăm și o ceapă roșie tocată cubulețe mai mari. Mai avem nevoie de un cățel de usturoi spart (nu tocat), cimbru și busuioc proaspete. Se pun la sotat toate legumele cu puțin ulei de măsline și ierburile aromatice. Se adaugă pastele și se mai lasă un minut. Pentru mai multă textură, cui îi place, se pot adăuga muguri de pin puțin prăjiți. Se asezonează cu sare și piper.

Ingredientele de bază în bucătăriile lumii

No Comments

Tocanele, mâncărurile gătite, sunt prezente în bucătăriile din întreaga lume, indiferent de continent. Și toate au la bază câteva legume și arome care le definesc.

Dacă aveți minime cunoștințe de gastronomie, înseamnă că ați auzit de mirepoix sau de soffritto. Dar de ata lilo ați auzit?

Știind însă aceste ingrediente de bază ale bucătăriilor lumii, puteți găti o gamă foarte variată de mâncăruri, folosind, de fapt, legume la îndemâna oricui.

Și dacă tot am amintit de mirepoix și soffritto, hai să începem cu ele. Prima este baza bucătăriei clasice franțuzești și se obține din cantități egale de morcov și țelină apio tăiate cubulețe și ceapă cubulețe cu cantitatea egală cât celelalte două. Legumele se gătesc în unt, la foc mic, până se înmoaie, fără să se rumenească. Soffritto vine din Italia și conține fix aceleași ingrediente, însă acestea se gătesc în mult ulei de măsline până se înmoaie și devin aurii. Rămânând în Europa, mergem în Spania unde în bucătăria catalană întâlnim sofregit, un mix de ceapă și roșii tocate, în cantități egale, la care, opțional, se mai poate adăuga usturoi și/ sau ardei gras roșu tocat. Legumele se gătesc în mult ulei de măsline, până devin moi și aurii.

Mergând la vest, spre Americi, în sudul Statelor Unite, avem The Holy Trinity, făcută din ardei gras verde tocat și țelină apio tocată, în cantități egale, și ceapă tocată cât ambele la un loc. Acestea se gătesc într-un ulei cu gust neutru până se înmoaie. În Puerto Rico baza este recaito, făcută din usturoi, ardei gras verde, ardei aji, în cantități egale, ceva mai multă ceapă și o legătură de coriandru proaspăt. Toate acestea se toacă în blender sau foarte fin de mână și apoi se gătesc în ulei cu gust neutru până se rumenesc.

În aromata bucătărie indiană baza de legume o reprezintă ghimbirul și usturoiul, în cantități egale, date pe răzătoare. Aceasta se numește adu lasan și se folosește ca marinadă pentru carne (se freacă bine carnea cu pasta obținută înainte de a fi gătită) sau ca aromă în mâncăruri, pusă în tigaie după ce ceapa s-a călit deja, înainte de restul ingredientelor. În bucătăria cantoneză, din China, pe lângă usturoiul și ghimbirul din India, se mai adaugă și ceapă verde. Pentru o aromă discretă, toate acestea se toacă grosier și se pun de la începutul gătirii, iar pentru o aromă mai intensă se adaugă la sfârșit, tocate mărunt.

Și ca să nu mai prelungesc așteptarea, închei cu ata lilo, baza de ingrediente din Africa de Vest, făcută din ceapă roșie, roșii, ardei grași verzi și ardei iuți scotch bonnet. Toate acestea se pasează și se pun pe foc să se reducă sosul la o pastă groasă.

Tagliatelle cu baby calamari

No Comments

Vara vrem mai des să mâncăm fructe de mare, dar și să gătim feluri rapide, care nu necesită prea multă muncă și nici nu încălzesc prea tare bucătăria. De aceea m-am gândit să vă pregătesc niște paste proaspete cu fructe de mare, care sunt gata în mai puțin de 10 minute cu totul.

Am ales tagliatelle proaspete, care se fierb în doar câteva minute, timp în care puteți pregăti alături, într-o tigaie, restul ingredientelor. De data aceasta am mers pe baby calamari, care și ei se gătesc foarte repede. Așa că cu tot cu tocatul legumelor aveți gata masa în maximum 10 minute.

Ingrediente

  • tagliatelle proaspete
  • baby calamar
  • măsline
  • roșii
  • pătrunjel
  • oregano proaspăt
  • fulgi de chili (peperoncino)
  • usturoi
  • nuci pecan sau migdale
  • sare, piper
  • ulei de măsline extravirgin

Preparare

Se pune apa la fier cu sare și se adaugă pastele.

Separat, într-o tigaie se pun câteva linguri de ulei de măsline. Se adaugă usturoiul tocat în uleiul încă rece, astfel încât în timp ce uleiul se încălzește să extragă aromele din usturoi, fără să se ardă sau să devină amar. Când s-a rumenit puțin usturoiul, se adaugă calamarul și se prăjește un pic până se curbează fâșiile de calamar. Se adaugă roșiile tocate cuburi mari și măslinele. Se scurg pastele și se păstrează câteva linguri din apa în care au fiert. Se adaugă pastele fierte și apa în tigaie și se amestecă. Se adaugă pătrunjelul și oreganoul, nucile, fulgii de ardei iute, piper și sare. Se amestecă și se mai lasă un minut pe foc.

Calamarul nu trebuie gătit prea mult pentru că devine gumos, dar nici ierburile aromatice pentru că își pierd prospețimea. Deci aveți grijă să nu le țineți prea mult pe foc.

În loc de calamari puteți folosi cu încredere și creveți proaspeți. Chiar și congelați, dar cei care au fost congelați cruzi, adică au culoarea gri, nu cei roz, care sunt prefierți.

3 salate pentru grătar

No Comments

Dacă în articolul precedent v-am deschis pofta de grătar cu marinadele cele mai potrivite pentru fiecare tip de carne în parte, de data aceasta vreau să vă ofer și garniturile potrivite pentru o masă în aer liber, ce merg perfect cu carnea friptă. Așadar, iată 3 rețete de salate pe care vi le recomand alături de grătar.

Salată de varză

Aveți nevoie de varză albă pe care să o tăiați foarte fin. O amestecați cu sare și piper, ulei de măsline și cu zeamă de lămâie, iar aromele le dați cu mărarul tocat, dar și boabe de rodie. Se amestecă toate ingredientele și se lasă la frigider vreme de o oră, astfel încât să se întrepătrundă aromele și să se înmoaie varza.

Inimioare de salată verde

O salată foarte fresh este cea din miezul de lăptucă, acea inimioară mai galbenă și crocantă de la interior. Frunzele acestea se amestecă cu ceapă verde tocată, țelină apio tăiată felii subțirele, un pic de nuci zdrobite, ulei de măsline, sare, piper și zeamă de portocale. Această salată se face pe loc, nu ca precedenta.

Bărcuțe de andive

Andivele se desfac în foi. Se face un sos din ulei de măsline cu sare, piper, usturoi zdrobit și sirop de rodie. Se adaugă migdale zdrobite în sos. Se pune sosul acesta cu lingura în fiecare foaie de andivă și gata. Vedeta trebuie să fie carnea!

Un sfat pe care vi-l dau este, însă, să mâncați întâi carnea și apoi saltele, pentru că acesta vor ajuta la digerarea cărnii.

Cum dăm gust cărnurilor de pe grătar

No Comments

Grătarul este un eveniment social, nu doar o masă. Ne adunăm mai mulți prieteni, facem un grătar și petrecem o zi de weekend excelentă împreună. De multe ori mânarea nu este cea mai importantă în această ecuație, dar de ce nu am pune totuși accentul și pe ea?

Carnea pentru grătar este cea mai bună dacă este preparată în prealabil, lăsată la marinat în soluții gustoase, care îi dau o notă aparte și îi pun aromele în valoare. Și fiecare carne este complimentată de anumite gusturi, așa că vă voi arăta acum ce marinade să pregătiți în funcție de tipul de carne ales.

Marinada pentru grătarul de pui

3 linguri ulei de măsline + 1/2 linguriță usturoi tocat + 1/2 linguriță boia dulce + 1/2 linguriță curcumă + 1 lingură semințe de coriandru + 1/2 linguriță sare + 1/4 linguriță piper negru zdrobit + 2 linguri de sos de soia

Se amestecă toate ingredientele și se lasă carnea de pui peste noapte în acest mix.

Marinada pentru friptura de pui a copiilor

3 linguri ulei de floarea soarelui + 2 linguri ketchup + 2 linguri sirop de arțar + 1/2 linguriță muștar + sare și piper

Marinada pentru grătarul de vită

Puteți folosi antricot sau ceafă, nu mușchi pentru că este nevoie și de un pic de grăsime în carne.

150 ml sos dulce de chili + 5 linguri ulei de măsline + 1,5 linguriță ulei de susan + 1/2 linguriță boia dulce + 2 lingurițe pastă de roșii + 1,5 lingură miere de albine + 3 fire de cimbru tocat + sare și piper

Se amestecă toate și se lasă carnea la marinat 10-15 ore la frigider.

Marinada pentru grătarul de pește

2 fire de lemongrass tocat + 3 căței de usturoi tocați + 1 ardei iute tocat + zeama de la o limetă + 5 linguri de sos de pește + 1 lingură mentă proaspătă tocată + 1 lingură de coriandru proaspăt tocat + 1 linguriță ghimbir tocat + 1 lingură ulei de susan + 3 linguri ulei de floarea soarelui

Ingredientele se amestecă cel mai bine în blender. Se pune peștele în marinadă și se lasă 3-4 ore înainte de a-l pune pe grătar. Acest mix thailandez merge foarte bine cu dorada, lupul de mare sau bibanul de mare, somonul și alți pești albi, dar și pentru creveți și calamari.

Marinada pentru grătarul de oaie și miel

2 linguri zahăr + 4 linguri ulei de măsline + 4 linguri ulei de floarea soarelui + 3 căței usturoi tocați + 2 cepe tocat + 2 linguri zeamă de lămâie + 1 ardei iute tocat + 1 fir de rozmarin tocat + sare și piper

Se amestecă toate și se lasă la marinat carnea peste noapte.

St. Jaques, reginele scoicilor din farfurie

No Comments

Vara vrem cu toții să mâncăm mai lejer, iar salatele, peștele și fructele de mare sunt favoritele tuturor. Însă printre toate aceste fructe de mare există niște scoici albe, delicate, care înnobilează orice preparat. Este vorba de scoicile St. Jaques. Ele pot fi consumate și crude, sub formă de carpacio, fie gătite în diverse forme. Două dintre aceste forme vi le spun și eu acum.

Carpacio de St. Jaques

Carnea de la 2 scoici se taie felii foarte subțiri și se dă la rece. Aici sosul este foarte important. Aveți nevoie de două linguri de ulei de măsline, puțină coajă rasă de lămâie și portocală, puțin cimbru tocat, o lingură zeamă de lămâie și una de suc de portocale, care se amestecă împreună. În această vinegretă se adaugă jumătate de măr acrișor tocat foarte fin și se asezonează cu sare și piper. Se lasă aproximativ o oră la frigider ca să se întrepătrundă aromele. Se așază feliile de scoică pe farfurie și se toarnă sosul deasupra. Se servește rece.

Este cam ca un ceviche, dar că scoicile nu apucă să se marineze. Însă, dacă vreți să transformați rețeta într-una clasică de ceviche, este suficient să amestecați St. Jaques tăiat cu sosul și să le lăsați împreună jumătate de oră înainte de servire.

St. Jaques pe pat de țelină

Țelina se taie cuburi și se pune la fiert cu sare și puțin vin alb. Când s-a fier bine, se scoate și se pune în blender cu 2 linguri ulei de măsline, o lingură ulei de floarea soarelui, o lingură, două, din apa în care a fiert și un gălbenuș de ou, până devine un piure fin.

O roșie se curăță de piele și se toacă fin. Se amestecă cu mentă, cimbru și puțin usturoi zdrobit. Se „leagă” ingredientele acestei salsa cu ulei de măsline și zeamă de lămâie și se asezonează cu sare și piper.

Într-o tigaie cu unt se sotează ceapă tocată cu cimbru și se adaugă scoicile St. Jaques. Se lasă la foc mare câte 20 secunde pe fiecare parte, până devin maronii, dar la mijloc sunt încă crude.

Pe farfurie se așază crema de țelină, se pun scoicile peste și deasupra se presară salsa de roșii.