chefjosephhadad.ro

Blog

Cum tratăm micile accidente din bucătărie

No Comments

„Numai cine nu muncește, nu greșește”, spune o vorbă de pe aici. Și cam așa este. Oricât de bine te-ai descurca în bucătărie, micile accidentări sunt inevitabile. Fie că este vorba de o arsură sau o tăietură, atâta vreme cât sunt superficiale, puteți să le îngrijiți singuri. Însă dacă accidentarea este ceva mai gravă, nu bravați și fugiți la urgențe. Tăieturile profunde sau arsurile de aburi ori lichide fierbinți sunt extrem de periculoase dacă acoperă o suprafață mare a corpului.

Arsurile

Cuptorul, aragazul, tigăile și oalele, mâncărurile fierbinți și chiar apa prea caldă, toate acestea sunt surse de arsură într-un moment de neatenție. De cele mai multe ori vorbim, însă, de mici arsuri de gradul întâi care, deși dor pe moment, trec destul de repede, mai ales dacă sunt îngrijite corect. De aceea este bine să aveți mereu în bucătărie un spray sau unguent împotriva arsurilor. Dacă nu aveți așa ceva, atunci apa rece lăsată să curgă peste arsură este un bun anti-inflamator și analgezic.

Dacă, însă, arsura este pe o suprafață mai mare de piele și face bășici imediat, iar durerea persistă, atunci este vorba de o arsură de gradul doi sau trei și necesită tratament medical corespunzător.

Tăieturile

Dacă gătiți des, este imposibil să nu vă și tăiați, oricât de îndemânatici ați fi. Chiar și mie, după atâția ani în bucătărie, mi se mai întâmplă să îmi alunece cuțitul greșit.

Primul pas, și în acest caz, este să lăsați să curgă apă curată este tăietură. Dacă este o tăietura superficială, atunci sângele va fi mai deschis la culoare, însă dacă este o tăietură mai adâncă, sângele va avea o culoare închisă, iar în cazul acesta trebuie evaluată bine rana, pentru a vedea dacă nu au fost atinse tendoane sau vene. Totuși, chiar dacă este o tăietură superficială, dacă aceasta se află în zona palmei sau încheieturilor, este posibil să afecteze vreun tendon, așa că rana trebuie evaluată imediat. De asemenea, dacă rana este superficială și totuși nu se oprește din sângerat în maximum o jumătate de oră, trebuie să ajungeți la medic.

Odată ce ați curățat tăietura cu apă, bandajați-o cu fașă sterilă sau șervețele de hârtie și aplicați o presiune asupra rănii pentru a stopa sângerarea. Și nu uitați să vă puneți o mânușă peste tăietură pentru că nu vreți ca sângele să ajungă în mâncare.

Un strop de umami în cămară

No Comments

În urmă cu vreo 100 de ani, un nou gust, pe lângă dulce, sărat, acru și amar, se strecura pe papilele gustative ale oamenilor. Evident, el existase dintotdeauna, însă abia atunci a fost izolat și denumit de un cercetător japonez. Astfel a apărut umami, un gust care le înglobează cumva pe toate celelalte patru și care provine din substanța monoglutamat de sodiu, o sare a acidului glutamic.

Deși găsim gustul în componente ale cărnii sau peștelui, iar cel mai cunoscut ingrediente pentru umami sunt ciupercile, putem să îl obținem și din alte surse pe care dacă le avem în cămară, dau o savoare deosebită mâncărurilor.

Bucătăriile asiatice sunt cele mai bogate în preparate umami, iar pentru acestea sunt folosite adesea ingrediente precum pasta miso sau sosul de soia, pe care acum le găsim cu ușurință și în supermarketurile românești. Dacă miso vă sună cunoscut din supa cu același nume, trebuie să știți că de fapt este vorba de o pastă condiment, care se adaugă în supă, dar și în diverse sosuri, nu doar asiatice, pentru un gust mai bogat. Tot din Asia provine și sosul de pește, care, ca atare, poate fi un ingredient înspăimântător, însă adăugat în cantitățile potrivite (mici!), dă nota de umami pe care o cauți pentru o mâncare.

Un alt sos ce oferă gustul umami este Worcestershire, un sos de proveniență britanică pregătit dintr-un complex de ingrediente. Venind pe meleaguri mai familiare, și pasta de tomate, aceea concentrată, este un bun exemplu de ingredient umami pe care îl puteți avea în casă.

Anșoa poate fi folosit în atât de multe feluri, fie peștișorii puși ca apare într-un sandviș sau într-o salată, de exemplu, fie făcuți pastă și adăugați în atât de multe mâncăruri. Pe lângă acestea, ciupercile de care ziceam mai sus proaspete, pot fi înlocuite în cămară cu ciuperci uscate, ce țin suficient de mult încât să puteți da gustul umami oricând aveți chef.

Un alt ingredient surprinzător pentru aromatizarea mâncărurilor spre un gust umami este coaja de la parmezan. După ce ați ras tot parmezanul, nu aruncați coaja. Păstrați-o în frigider într-un vas închis ermetic și adăugați-o în supe, sosuri, tocane, pentru a le da un gust complex. Coaja de parmezan devine mai intensă pe măsură ce se învechește.

Pancakes cu sos de fructe în stilul meu

No Comments

Se apropie weekendul și e vreme de petrecut cu familia și de mese tihnite și gustoase, cu mic dejunuri târzii și dulci. Tocmai de aceea m-am gândit să vă ofer varianta mea pentru o astfel de masă: pancakes americane, făcute așa cum știu eu.

Începem prin a separa ouăle. Albușurile le punem într-un vas, iar gălbenușurile în altul, în care avem și făina. La fiecare 100 g făină punem un ou. Clătitele americane vrem să fie foarte pufoase, așa că este important să batem bine albușurile. La făina cu gălbenușuri adăugăm zahăr pudră, praf de copt, sare, unt topit și lapte. Se amestecă totul foarte bine. Laptele îl adăugăm treptat, însă, pentru a vedea cât absoarbe făina, pentru că diferă de la un tip de făină la altul. Când acest aluat este bine amestecat, se adaugă albușul bătut și se amestecă cu grijă. Trebuie să obținem un aluat mai gros decât cel pentru clătitele obișnuite.

Aluatul astfel obținut se trece prin sită pentru a nu avea cocoloașe. Este bine să fie lăsat apoi vreo oră la frigider ca să îi permită prafului de copt să acționeze.

Când este momentul coacerii, tigaia trebuie unsă cu puțin unt și focul să fie mic, pentru a se coace bine în interior. Când aluatul pus în tigaie începe să facă bule de aer la suprafață, este momentul să o întoarcem.

Separat facem un sos care să le îmbrace.

Punem zahăr într-o tigaie. Luăm jumătate de portocală tăiată în coajă, și cu o furculiță înfiptă în partea cu coajă, folosim partea cu pulpa tăiată pe post de lingură pentru amestecarea zahărului. Astfel, portocala își va lăsa din sucul ei în zahărul ce se topește, obținând un caramel aromatizat cu portocală. Când zahărul s-a topit și este auriu (nu vrem să devină prea închis la culoare), adăugăm unt în tigaie și continuăm să amestecăm cu portocala. Se adaugă jumătate de baton de scorțișoară și se amestecă în continuare. În acest sos adăugăm cireșe proaspete fără sâmburi sau alte fructe, în funcție de sezon. Dacă este nevoie, mai adăugăm un pic de apă sau suc de portocale, astfel încât să nu se ardă fructele. La cireșe, mie îmi place să adaug și un pic de piper negru zdrobit și un cuișor zdrobit. Pentru alte fructe, puteți alege singuri aromele pe care vreți să le adăugați. Se lasă astfel la foc mic aproximativ 20 minute. Nu trebuie să aibă consistența unei dulceți, ci mai curând a unui sos.

Pentru montarea în farfurie punem straturi alternative de sos, clătite și migdale zdrobite, finalizând „turnulețul” de pancakes-uri cu sosul de fructe și migdale. Dacă vreți, deasupra se poate pune și o cupă de înghețată.

Idei sănătoase pentru prânzul la birou

No Comments

Vara a trecut pe nerăsuflate și la fel și vacanța, așa că mulți dintre voi se întorc la birou în această perioadă. Sau la muncă, în general, indiferent dacă este de acasă sau de la birou. Iar aceasta presupune și o pauză pentru masa de prânz.

Uneori este greu să ieși din rutina muncii pentru o masă corectă, sănătoasă și sățioasă, așa că de multe ori lumea ajunge să mănânce peste tastatură, pe fugă și fără un aport nutrițional prea bun. Tocmai de aceea m-am gândit să vă dau câteva idei de variante sănătoase pentru masa de prânz la birou.

Totul la cuptor

O variantă ar fi să pregătiți totul la cuptor, metodă care nu necesită prea mult timp alocat. Și dacă lucrați de acasă și dacă lucrați de la birou, pregătiți un vas de cuptor de cu seară, în care să puneți o bucată de carne de pui sau pește și câteva legume tăiate grosier (cartof dulce, țelină, broccoli, etc), un pic de ulei de măsline și ceva condimente, după gust. Dacă plecați de acasă, dimineața, când vă treziți, puneți vasul pregătit la cuptor și lăsați-l jumătate de oră la 200o C. Transferați apoi mâncarea într-o caserolă termorezistentă și aveți parte de un prânz foarte bun peste câteva ore. Dacă rămâneți, însă acasă, cu atât mai bine. Nu trebuie decât să vă desprindeți două minute de la laptop cu jumătate de oră înainte de masă și să puneți preparatul la cuptor.

Sandviș în salată

Conceptul de naked burger (burger dezbrăcat) a cucerit Vestul atunci când chifla a fost înlocuită de două frunze de salată care cuprindeau între ele restul ingredientelor de burger, făcându-l astfel, mai lejer decât varianta originală. Ceva asemănător vă propun și eu vouă, o salată înfășurată în frunze de salată, preferabil iceberg, pentru că au o textură mai crocantă, dar sunt și mai rezistente decât cele ale salatei obișnuite. Sau am putea să-i spunem că este o shaorma învelită în salată în loc de lipie. Așadar, puteți pregăti orice ingrediente doriți, de la pui la grătar aromatizat cu mirodenii, la ton, brânză sau legume, pe care le amestecați și apoi umpleți shaorma de salată. O strângeți bine, o înveliți în folie de aluminiu și aveți un prânz pe care puteți să îl luați și din mers, dacă situația vi-o cere.

Două rețete cu miel pentru vremea caldă

No Comments

Încă suntem răsfățați de vară, chiar dacă în calendar a venit toamna. Și după cum ne-au obișnuit ultimii ani, cu siguranță că și septembrie va fi o lună cu temperaturi ridicate. Așa că m-am gândit să vă arăt cum se pregătesc niște rețete pe bază de carne de miel, care merg foarte bine și pe vremea aceasta, nu doar iarna.

Pulpă de miel la cuptor cu sos de legume

Se ia o pulpă din spate de miel și se împănează cu usturoi, rozmarin și cimbru. Se presară cu sare, piper negru zdrobit și ulei de măsline și i se face un masaj demn de un spa. Apoi se lasă minimum 3-4 ore la rece sau, și mai bine, peste noapte. Dar poate sta și două zile la frigider la marinat. Când urmează să fie băgată la cuptor se iau 3-4 morcovi, două cepe cu coajă, jumătate de țelină, toate tăiate bucăți mari, 2-3 foi de dafin, 2-3 căței de usturoi și piper boabe și se așază pe fundul tăvii, iar deasupra se pune pulpa de miel. Se toarnă o jumătate de pahar de vin alb și jumătate de pahar de supă de bază de legume. Se dă la cuptor 50 minute la 180o C. Se scoate și se acoperă cu hârtie de copt umezită cu apă, iar deasupra se acoperă cu staniol și se dă din nou la cuptor, de data aceasta la 160o C pentru 3 ore. Se scoate pulpa și se strecoară sosul rămas în tavă, iar legumele le aruncăm.

Cotlete de miel cu cartofi noi

Cotletele sunt așa de fragede și au un gust atât de delicat încât este păcat să fie marinate. Eu le prefer puse direct pe grătar, doar cu sare și piper. Dar alături vreau să fac o garnitură pe bază de cartofi noi. Cartofii mici se spală bine, așa în coajă cum sunt. Apoi se taie pe jumătate și se lasă vreo 30 de minute în apă cu sare, astfel încât să intre sarea în ei. Se scurg și se șterg de apă. Separat se iau fire de praz și se taie felii. Ne mai trebuie 2-3 căței de usturoi zdrobiți grosier, rozmarin, cimbru, boia afumată, sare și piper. Cartofii se sotează în ulei de măsline, aproximativ 7-10 minute, până devin moi. Se adaugă usturoiul, mirodeniile și după câteva minute se adaugă prazul și se mai lasă câteva minute. Când sunt gata, se adaugă pătrunjel tocat. Alături de cotlete și garnitura de cartofi cu praz se mai pot pune și jumătăți de roșii făcute și ele pe grătar.

Dacă nu aveți cartofi noi, puteți folosi și cartofi normali, tot cu coaja bine spălată și tăiați în cuburi mari.

Dacă vreți să grăbiți procesul de gătire al legumelor, atunci puteți blanșa cartofii 2-3 minute și apoi să îi sotați ca în pașii de mai sus.

Ce greșeli pot fi evitate când gătești cu brânză

No Comments

Brânza este bună nu doar ca atare, ci și ca ingredient gustos în multe preparate. Dar nu orice fel de brânză merge oriunde și, mai ales, nu trebuie să facem rabat de la calitatea ei. Iar în multe cazuri trebuie să ținem cont și de cantitate pentru că, chiar și pe o pizza quatro formagi poate fi prea multă brânză la un moment dat. Ca să nu mai vorbesc de feluri cu gusturi mai delicte, cum ar fi o salată, în care prea multă brânză cu mucegai albastru poate ruina preparatul.

Așadar, iată câteva greșeli, mai mici sau mai mari, ce pot fi evitate atunci când gătim cu brânză.

Parmezan gata ras

La fel ca și în cazul condimentelor, pe care v-am mai sfătuit și în trecut să le luați în forma lor naturală și să le măcinați doar atunci când aveți nevoie, și în cazul parmezanului este indicat să cumpărați calup și să îl radeți doar atunci când gătiți cu el sau îl puneți peste mâncare. Cel gata ras, la pungă, este mult mai uscat și cu o parte din aromă deja pierdută, ca să nu mai spun că de multe ori nici nu știi exact ce este amestecat cu parmezanul respectiv. Același lucru se întâmplă și în cazul altor tipuri de brânza gata rase, care mai au, pe deasupra și amidon de porumb care să prevină lipirea fâșiilor de brânză între ele și conservanți care să le mențină proaspete mai mult timp.

Raderea brânzei

Și dacă tot v-am îndemnat să o cumpărați calup și să o radeți singuri, hai să vă spun și ce greșeală banală puteți evita aici: brânza să fie prea caldă în momentul în care e dată pe răzătoare. Așadar, dacă vreți să aveți un rezultat satisfăcător, radeți brânza imediat ce o scoateți din frigider.

Brânza pentru topit

În schimb, povestea sta exact invers când vorbim de brânza pentru topit. La fel ca și în cazul cărnii, care trebuie să ajungă întâi la temperatura camerei înainte de a o pune pe grătar, și brânza ce urmează să fie pusă peste niște legume gratinate, de exemplu, sau oriunde în altă parte unde urmează să se topească, trebuie să treacă întâi prin etapa intermediară a temperaturii camerei. Astfel, topirea se va instala mai frumos și brânză va înveli mai ușor celelalte ingrediente decât în cazul unui șoc termic de la frigider direct în cuptor.

Ponturi pentru profesioniști

Și ar mai fi câteva amănunte de care să țineți cont atunci când vă aruncați la preparate mai complexe. De exemplu, pentru fondue, când puneți vinul la fiert în care urmează să adăugați brânza rasă și amestecată cu amidon, nu lăsați vinul să fiarbă pentru că temperaturile prea mari vor coagula proteina din lapte și se va separa grăsimea. Așadar, topiți treptat brânza în lichidul cald, dar nu care fierbe. Alt sfat de profesioniști este cel de a utiliza o mozzarella mai uscată pentru pizza și doar dacă aveți de gând să faceți rețeta napoletană, a cărui blat este moale și umed, puteți folosi o mozzarella mai apoasă. Aceeași mozzarella nu merge pusă nici pe un bruger, pentru că va lăsa prea multă apă, la fel ca și provolone. Nici feta sau telemea sau halloumi nu vor face casă bună cu un burger pentru că nu se topesc, așa că rămâneți pe variantele clasice de brânză pentru burger, dacă vreți ca aceasta să se scurgă apetisant peste carne.

Orezul, la un alt nivel

No Comments

Fie că îl folosiți pe post de garnitură, fie ca atare, orezul este un aliment sănătos, dar destul de banal. Așa că bucătăriile din întreaga lume au încercat să îl scoată din banalitate cu ajutorul unor artificii care să „picteze” pe pânza albă a sa arome interesante.

Așadar, iată doar câteva din artificiile care duc orezul la un alt nivel:

Supa de legume

Încercați să fierbeți orezul în supă de legume în locul banalei ape. Rația este aceeași, de două căni de supă la o cană de orez. Supa poate fi și de pui, nu doar de legume. Iar pentru un gust și mai complex, primul pas poate fi sotarea orezului în unt cu o ceapă tocată fin și un fir de cimbru înainte de a fi adăugată supa pentru fierbere.

Condimente

În apa în care fierbe orezul pot fi adăugate de la început diverse condimente pe care poate că nici nu te-ai gândit să le pui vreodată în orez. De la banalele foi de dafin, la savurosul chimion, acest tip de orez merge bine cu mâncarea indiană. Tot în acestă notă sunt și condimentele precum scorțișoara ori cardamomul adăugate în orez.

Pentru un orez aproape umami ce merge alături de diverse mâncăruri, pulberea de usturoi este foarte buna.

Risotto a la milanese sau orezul din zona Orientului Mijlociu este adesea aromatizat cu șofran, care nu dă doar un gust floral inegalabil, ci și o culoare foarte apetisantă. Dacă vreți doar culoarea, însă, adăugați curcuma și veți obține un orez auriu spectaculos.

Brânză

La prima vedere, ideea de orez și brânză nu pare prea apetisantă, însă ia gândiți-vă puțin la risotto, a cărui cremozitate este dată de parmezanul adăugat la sfârșit. Dar în afară de acesta, în orezul final mai poate fi adăugată gouda afumată, de exemplu. Sau, de ce nu, 1-2 linguri de cremă de brânză, simplă sau aromatizată, care, atunci când orezul este fierbinte, se topește formând un fel de sos ce învăluie boabele.

Lămâile, mai mult decât o limonadă

No Comments

Când vorbim despre lămâi, primul lucru ne vine în minte sucul lor, pe care îl folosim și la limonadă, dar și în salate, mâncăruri, marinade. Totuși, lămâile sunt atât de ofertante și folosite ca atare în diverse rețete. Așa că m-am gândit ca astăzi să celebrez aceste citrice minunate cu două rețete.

Pui cu lămâie

Avem nevoie de 6 ciocănele de pui pe care le punem la marinat măcar 3-4 ore (preferabil peste noapte) cu 6 linguri de vin alb, sucul de la o jumătate de lămâie, 3-4 fire de rozmarin și cimbru, 6-7 linguri de ulei de măsline, sare și 3-4 căței de usturoi.

Câteva cepe se toacă mărunt și să pun la înnăbușit în tigaie cu 60 g unt și 3-4 linguri de ulei de măsline. Se adaugă 3-4 căței de usturoi întregi și 1-2 fire de rozmarin și cimbru. Când ceapa devine transparentă se adaugă ciocănelele de pui, iar marinada se păstrează separat.

Aproximativ două lămâi se curăță de coajă și de partea albă și se taie rondele, care se așază peste puiul ce a prins un pic de culoare în tigaie. Deasupra se pun rondele de morcov, apoi deasupra se pun cartofi tăiați și ei rondele și peste, varză albă tăiată joulien. Se presară chimen și se toarnă marinada de la pui. Se mai adaugă un pic de apă, până pe la un sfert din înălțimea tigăii. Se acoperă și se presează cu o farfurie eventual. Se lasă câteva minute la foc iute, apoi se dă focul mic și se lasă o oră la înnăbușit.

La servire, se întoarce tigaia cu susul în jos, lăsând toate sucurile de legume și pui să pătrundă înapoi în legume.

Se pot folosi și ciocănele de curcan, dar trebuie lăsate mai mult la gătit, aproximativ două ouă.

Lămâi confiate

Aceasta este o rețetă de la mine de acasă, pentru că în acea zonă se folosesc foarte mult lămâile confiate ca ingrediente în diverse mâncăruri. Dau o savoare deosebită. Așa că atunci când este sezon, se pun astfel la conservat. Chit că acum găsim lămâi tot timpul anului, cele confiate au o aromă aparte și vă recomand să le pregătiți și voi.

Lămâile în coajă se spală bine și se taie felii groase. Se pune un strat de felii de lămâi, un strat de sare grunjoasă, apoi iar lămâi și sare, până se umple borcanul. Se completează borcanul cu ulei de floarea soarelui care să acopere lămâile și se lasă 4 luni la confiat.

3 rețete cu surprinzătoarele gulii

No Comments

Guliile nu sunt niște legume prea des folosite și este păcat pentru că sunt foarte bune, fie că le consumăm crude sau gătite, la micul dejun sau la cină. Așa că m-am gândit să vă ofer trei variante de rețete surprinzătoare cu gulii.

Chiftele marocane de pui cu gulii.

Avem nevoie de 500g carne de pui tocată care se amestecă cu o ceapă și un morcov date pe răzătoare și cu două felii de pâine fără coajă. Se mai adaugă un gălbenuș, o lingură de pătrunjel tocat și sare și piper. Carnea se amestecă bine și se formează chiftele.

Separat se toacă o altă ceapă foarte fin, împreună cu 3 căței de usturoi feliați și se trag la tigaie în câteva linguri de ulei de măsline. Se adaugă jumătate de linguriță de curcumă și jumătate de baton de scorțișoară. Se adaugă 400 ml apă și se așază chiftelele înăuntru împreună cu feliile de gulie tăiate în segmente, la fel ca un măr. Se pune capacul și se lasă să se înăbușe 50 de minute. Apa trebuie să scadă.

Salată tunisiană cu gulii

Guliile se taie bastonașe. Ardeiul gras se taie joulien. Țelina apio se taie și ea bastonașe. Se adaugă ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare, piper și harissa. Cine nu are harissa, poate să pună un amestec de boia dulce cu puțină boia iute. Deasupra se presară coriandru. Se lasă apoi câteva ore ca să se întrepătrundă gusturile.

Salata aceasta poate fi mâncată și ca atare și ca garnitură pentru mâncăruri cu cuscus.

Gulii umplute cu brânzeturi

Este o rețetă pe care o putem face din bucăți de legume rămase prin frigider. Guliile se curăță de coajă și scobesc cu lingurița . Miezul scobit se stoarce în mână ca să iasă apa din el. Guliile scobite se pun la fiert cu un pic de sare până s-au înmuiat un pic. Apoi se scot în apă rece, după care se lasă să se scurgă.

Morcovul se dă pe răzătoare. La fel și dovlecelul, țelina, conopida. Odată ce sunt rase toate, se storc ca să iasă apa din ele. Se amestecă cu miezul de gulie și apoi cu parmezan ras, cu telemea sfărâmițată, brânzeturi cu mucegai alb și albastru tocate și ele. Se adaugă pătrunjel tocat și nuci tocate și se asezonează cu foarte puțină sare și cu piper negru zdrobit. Întreaga compoziție se amestecă cu un ou care să o lege.

Într-o tigaie se pune apă cam de 1-2 cm, să fie cam pe la jumătatea unei gulii. Se adaugă unt, vin alb, usturoi tocat și sare.

Se umplu guliile cu compoziția de legume cu brânză. Se așază guliile umplute în tigaia cu sosul. Se rade parmezan peste gulii și sos. Se acoperă tigaia cu staniol și se lasă 4-5 minute la foc mediu.

Se așază în farfurie și se presară cu câteva linguri din sos și câțiva stropi de ulei de măsline. Pentru o imagine mai fresh, puteți adăuga pătrunjel proaspăt.

Cuscus marocan bogat în legume

No Comments

La noi în Maroc cuscus-ul este un fel de mâncare foarte popular, care se consumă aproape zilnic, fie ca atare, fie ca garnitură pentru diverse mâncăruri cu carne. Când eram eu mic, mama îl făcea de la zero, din griș frecat între degete cu apă, acum, însă, este mult mai simplu, pentru că este gata făcut și nu trebuie decât să îl lași câteva minute la umflat cu apă fierbinte.

Pentru astăzi m-am gândit să vă ofer o variantă de cuscus cu legume pe care să îl mâncați ca fel principal, pentru că este bogat și foarte gustos. În plus, este o rețetă ce se poate face din resturi, diminuând astfel risipa alimentară.

Aveți nevoie de multe legume, la alegerea voastră și tocmai pentru că este o rețetă atât de permisivă, zic că ajută în lupta împotriva risipei. Ce bucăți de legume aveți rămase de pe la alte mâncăruri prin frigider sunt numai bune pentru acest cuscus. Puteți pune rădăcină de țelină și țelină apio, ceapă, fenicul, varză, gulii, dovlecei, dovleac, morcov și roșii. Nouă, în Maroc, ne place să punem roșii pentru a da o culoare roz supei de legume, însă dacă nu aveți roșii, puteți pune și o lingură de pastă de tomate.

Legumele tăiate mari (pentru a nu se dezintegra la fierbere) se pun într-o cratiță cu un baton de scorțișoară și o lingură de curcumă, cu apă și ulei de măsline și se dau la fiert. Dacă aveți carcase de la un pui pe care l-ați folosit pentru altceva, puteți pune și aceste oase pentru un gust mai bogat al supei. Dacă ați pus și pui, atunci aveți grijă să îl fi ținut mult în apă înainte, ca să se spele bine și în timpul fierberii să îndepărtați spuma lăsată la suprafață. La final, potriviți supa de gust cu sare.

Separat, într-o tigaie puneți câteva linguri de ulei de măsline, cuscusul uscat și puțină sare și lăsați câteva minute ca să se încingă bine. Adăugați apoi apa fierbinte și acoperiți. Nu trebuie să fie prea multă apă pentru că vrem ca cuscusul să aibă un aspect de nisip umed. După ce a absorbit apa, îl frământăm, îl frecăm între degete pentru a obține aspectul de nisip de care vorbeam.

Se pune în farfurie și deasupra se așază bucățile de legume, una câte una. Peste, se presară câteva linguri din supa de legume și se servește astfel ca fel principal.