chefjosephhadad.ro

Cea mai frumoasă duminică din acest an. Am gătit cu bucurie pentru bătrânii de la azilul din Străulești

Dragii mei,

As vrea sa va povestesc despre ziua de duminica, o zi foarte emotionanta pentru mine. In cultura evreiasca si nu numai, batranii familiei sunt cei mai importanti si respectati membrii. Din pacate, am observat cu tristete ca in Romania multi batrani sunt abandonati si uitati deseori de familie sau pur si simplu tratati ca o povara, din varii motive. Am descoperit azilul de la Straulesti, cu nu mai putini de 100 de batrani. Dintre ei, 60% sunt imobilizati la pat si cu foarte putine motive de bucurie. Eu sunt un caz fericit se bucura, parintii mei sunt in viata amandoi, desi la mii de kilometri distanta. Pentru ca atunci cand ajung acasa la ei, una dintre marile bucurii este sa le gatesc retete gustoase, ca sa aline dorul. Am vrut sa fac mai departe o bucurie cuiva care are nevoie, a venit si ideea de oferi o zi de fericire batranilor de aici.

hadad12 hadad11 hadad9 hadad8 hadad7 hadad6 hadad5 hadad3 hadad2
In primul rand, sunt un om foarte pozitiv, care priveste mereu partea buna. Vreau sa felicit conducerea azilului, m-am bucurat sa vad totusi ca le pasa si ca le ofera batranilor conditii civilizate, desi este un azil de stat. Stiu ca in alte locuri situatia este mai grava si stiu cat este de greu fara sprijin.

M-am intristat sa aflu povestile unor batrani minunati, uitati de familie. Sau batrani veniti la azil prea tineri, din cauza singuratatii. M-am bucurat insa cand am vazut cat de demni sunt majoritatea dintre ei si ce chef de viata au. Am vrut sa le pregatesc o masa buna, cu gust. Batranilor li se interzic de la o anumita varsta foarte multe ingrediente. Am vrut sa fie o zi cu savoare, sa guste din frumusetea vietii fara bariere medicale.

Fericirea de pe chipul lor, in cele cateva ore petrecute cu ei, a insemnat enorm pentru mine.

Putina atentie si dragoste e tot ce au nevoie.

Stiu ca e o vorba in Romania: Cine nu are batrani sa isi cumpere. Toti avem, trebuie doar sa ne amintim ca fara ei nu am fi ajuns ce suntem azi. Si sa le fim recunoscatori toata viata.

M-a impresionat o doamna, de 91 de ani, care m-a intrebat la ureche daca imi place de ea. Dansa voia de fapt sa stie daca mai este frumoasa. Mi-a povestit cum in fiecare zi ii place sa se aranjeze. Se vedea ca a fost o femeie superba. Si atunci i-am spus ca oamenii frumosi raman toata viata frumosi, chiar si la 100 de ani. Timpul ne usuca putin, nu ne urateste.

As vrea sa continui aceasta initiativa si sa o dezvolt si in alte centre. Ziua de duminica mi-a adus o implinire sufleteasca.

As vrea sa va ganditi si voi la batranii acestei tari si sa faceti gesturi mici care sa conteze.

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

1 2 3 4 5