Pasionații de tartar știu că acest preparat aparent simplu, nu este tocmai ușor de făcut, dacă vrei să îl nimerești perfect. Totuși, sunt doar câteva reguli de care să țineți cont, care contribuie la obținerea unui tartar mai bun.

Dar să începem cu începutul: carnea. Nu folosiți carne tocată ambalată, cumpărată din supermarket. Dacă în cazul unor chiftele aceasta nu este așa de problematică, pentru un tartar este foarte importantă calitatea cărnii, pentru că o consumi crudă, iar cea ambalată din magazin nu mai este la fel de proaspătă. În cel mai rău caz, mergeți într-o măcelărie chiar înaintea preparării acestui fel de mâncare, alegeți-vă bucata favorită de carne și cereți măcelarului să o toace. Altfel, este de preferat să o faceți chiar voi, înainte de servirea tartarului.

Dacă în cazul unei fripturi de vită grăsimea este recomandată, pentru un tartar, nu este. Alegeți mușchiul sau alte părți slabe, pentru că grăsimea crudă este neplăcută la consum. În plus, mai ales pentru un tartar, alegeți o carne de calitate superioară. Nu orice vită este de carne și nu orice bucată de carne este potrivită pentru un tartar.

Și, după cum ziceam, tocarea pe loc este esențială, dar recomandat este ca aceasta să fie făcută la cuțit, nu la mașină, pentru o textură perfectă. Un truc de ajutor este să puneți carnea în congelator 15-20 de minute înainte de tăiere, ca să fie mai fermă și, deci, mai ușor de tăiat drept. Dar nu mai mult de 20 de minute, ca să nu înceapă să înghețe. Aveți grijă să aveți un cuțit foarte bine ascuțit (cu lama lină, nu zimțată, pentru a nu ferfenița carnea) și tăiați întâi felii subțiri pe lungimea fibrei. Apoi din acestea tăiați fâșii tot pe lungimea fibrei. Iar la final, faceți mici cubulețe, tăind perpendicular pe fibră. Tartarul se servește imediat, dar dacă trebuie să treacă ceva timp între tăiere și servire, atunci acoperiți-l cu folie ca să nu se oxideze carnea și țineți-o în frigider.

Chiar dacă alegeți să amestecați carnea cu restul ingredientelor de la început sau să le serviți separat, selecția acestora este foarte importantă pentru rezultatul final. La fel este și asezonarea, pe care ar trebui să o faceți treptat, gustând mereu. Puneți câte puțin din fiecare condiment (sare, muștar, alte sosuri) și gustați. Nu săriți peste gălbenușul de ou foarte proaspăt pentru că are un rol crucial în textura tartarului, oferindu-i o catifelare potrivită și având rol de a „lega” toate ingredientele. Mai departe, puteți merge pe variante clasice de capere, ceapă murată și pătrunjel cu chives tocate sau să fiți creativ în adăugarea toppingurilor.

Și nu uitați de garnitură. Cel mai adesea, tartarul se mănâncă cu pâine prăjită alături. Mergeți pe varianta cea mai simplă, fără alte arome adăugate la pâine, însă folosiți o pâine de calitate, cum ar fi o baghetă bună. Îl mai puteți servi și cu cartofi prăjiți alături sau, și mai bine, pentru textura crocantă, cu chipsuri de cartofi sau de legume.