chefjosephhadad.ro

scoici saint jacques

St. Jaques, reginele scoicilor din farfurie

No Comments

Vara vrem cu toții să mâncăm mai lejer, iar salatele, peștele și fructele de mare sunt favoritele tuturor. Însă printre toate aceste fructe de mare există niște scoici albe, delicate, care înnobilează orice preparat. Este vorba de scoicile St. Jaques. Ele pot fi consumate și crude, sub formă de carpacio, fie gătite în diverse forme. Două dintre aceste forme vi le spun și eu acum.

Carpacio de St. Jaques

Carnea de la 2 scoici se taie felii foarte subțiri și se dă la rece. Aici sosul este foarte important. Aveți nevoie de două linguri de ulei de măsline, puțină coajă rasă de lămâie și portocală, puțin cimbru tocat, o lingură zeamă de lămâie și una de suc de portocale, care se amestecă împreună. În această vinegretă se adaugă jumătate de măr acrișor tocat foarte fin și se asezonează cu sare și piper. Se lasă aproximativ o oră la frigider ca să se întrepătrundă aromele. Se așază feliile de scoică pe farfurie și se toarnă sosul deasupra. Se servește rece.

Este cam ca un ceviche, dar că scoicile nu apucă să se marineze. Însă, dacă vreți să transformați rețeta într-una clasică de ceviche, este suficient să amestecați St. Jaques tăiat cu sosul și să le lăsați împreună jumătate de oră înainte de servire.

St. Jaques pe pat de țelină

Țelina se taie cuburi și se pune la fiert cu sare și puțin vin alb. Când s-a fier bine, se scoate și se pune în blender cu 2 linguri ulei de măsline, o lingură ulei de floarea soarelui, o lingură, două, din apa în care a fiert și un gălbenuș de ou, până devine un piure fin.

O roșie se curăță de piele și se toacă fin. Se amestecă cu mentă, cimbru și puțin usturoi zdrobit. Se „leagă” ingredientele acestei salsa cu ulei de măsline și zeamă de lămâie și se asezonează cu sare și piper.

Într-o tigaie cu unt se sotează ceapă tocată cu cimbru și se adaugă scoicile St. Jaques. Se lasă la foc mare câte 20 secunde pe fiecare parte, până devin maronii, dar la mijloc sunt încă crude.

Pe farfurie se așază crema de țelină, se pun scoicile peste și deasupra se presară salsa de roșii.

Cum pregătim stridiile și scoicile

No Comments

Este un moment foarte bun pentru stridii, așa că m-am gândit să vă vorbesc un pic despre aceste delicatese, dar și despre suratele lor, scoicile și despre cum să le pregătiți.

Deși în lume sunt multe tipuri de scoici, unele din ele chiar ciudățele, la noi se găsesc de regulă trei tipuri: stridii, midii și vongole sau clams, cum le zice în engleză, fiind acele scoici alb-gri, rotunde. La acestea se mai adaugă și scoicile St. Jacques sau scallops, scoicile mari, cu o bucată cărnoasă în interior, ce adesea se servesc sub formă de mono-porție pentru un starter sau câteva pentru un fel principal. Dar noi nu o să ne ocupăm de ele acum.

Pentru scoicile cumpărate proaspete, regula de bază este să aibă cochilia bine închisă. Dacă ea este parțial deschisă și la un ciocănit ușor în ea, nu se închide, atunci scoica este moartă și trebuie aruncată. La scoicile congelate nu aveți această problemă. Însă după prepararea termică, scoicile care nu s-au deschis, trebuie aruncate și ele.

După cumpărare, scoicile proaspete mai rămân vii câteva zile dacă sunt păstrate la frigider într-un vas deschis. Nu le puneți în pungi de plastic închise și nici în apă, pentru că vor muri.

Stridiile

Se spune că cel mai bine este să fie consumate în lunile ce includ R în denumire (adică septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie și aprilie), când apa este mai rece și le intensifică aroma. Pentru servirea lor crudă, cele mai bune sunt cele care vin din apele cât mai reci, însă dacă le gătiți, acest lucru nu contează foarte mult.

Stridiile pot fi gătite la aburi, pe grătar sau la cuptor, în diverse combinații.

Pentru stridiile proaspete, însă, trebuie să fiți atenți la câteva detalii. În primul rând, cochiliile trebuie să fie bine închise și nedeteriorate. Apoi, pentru curățarea lor este suficient să folosiți o perie. Partea cu deschisul este mai complicată în cazul stridiilor pentru că trebuie să aveți mare grijă și ceva forță. Un cuțit solind, cu lama scurtă este absolut necesar, dar dacă vă plac mult, investiți într-un cuțit special de stridii pentru a vă face viața mai ușoară.

Odată deschise stridiile, trebuie păstrate pe pat de gheață și consumate într-un interval de două ore.

Alte scoici

Midiile cresc din plin și în Marea Neagră și le puteți găsi la prețuri decente. Cele de fermă sunt mai curate și, deci, necesită mai puțină muncă. În cazul midiilor, în afară de cele deschise sau cu cochilia deteriorată, ar mai trebui aruncate și cele care sunt mult mai grele decât restul pentru că cel mai probabil sunt pline de nisip. Și nu uitați să îndepărtați „mustățile” scoicilor și să le clătiți bine cu apă rece. Vongolele trebuie și ele bine curățate cu peria, mai ales că sunt folosite adesea în mâncăruri cu tot cu cochilie.

Retete de revista, cu Mega Image

1 Comment

Recent, am demarat un proiect foarte dragut cu Mega Image. Desi le sunt demult client si le calc mereu pragul pentru cumparaturile familiei, recunosc ca la inceput am fost sceptic cand mi-au propus sa facem impreuna cateva editii a revistei Mega Image, cu retete de-ale mele.
Intotdeauna am tinut cu dintii de retetele mele, fiecare om cu “averea” lui profesionala. Pe de alta parte, pe segmentul de supermarkets apreciez Mega Image ca fiind in fruntea clasamentului, in special prin calitatea produselor comercializate. Asa ca am spus sa incercam, sa vedem ce iese. Sigur ca am fost pretentios, am cautat putin nod in papura, dar n-am gasit nimic de reprosat in privinta produselor de care am avut nevoie pentru retetele primului numar. Si asa ar trebui sa fie orice client cand vine vorba de mancarea pe care o cumpara si pe care o va consuma cu familia. Continue reading