chefjosephhadad.ro

risotto

Risotto-ul perfect

No Comments

În opinia mea, risotto este unul din cele mai ușor de gătit feluri de mâncare, în comparație cu gustul și impresia finală. Însă pentru ca rezultatul să fie cel dorit, trebuie să urmați câțiva pași simpli și să evitați câteva greșeli.

Dar să începem cu începutul, și anume orezul. Sortimentul ales este esențial pentru obținerea unui risotto bun, pentru că aveți nevoie de un orez cu conținut crescut de amidon, ce va fi eliberat în procesul de gătire, dând cremozitatea specifică preparatului. Sortimentele cu bobul lung, cum ar fi jasmin sau basmati nu au această proprietate, așa că evitați-le. În schimb, orezul cu bobul rotund este mult mai potrivit. Iar din acesta, arborio și carnaroil sunt felurile cele mai indicate pentru risotto.

Următorul pas îl constituie sotarea orezului. Fie că puneți ceapă sau mix de legume (ceapă, usturoi, țelină apio tocate foarte fin) la început sau nu (există rețete care nu folosesc ceapa, dar eu o recomand), sotarea în ulei de măsline a boabelor crude de orez este esențială când gătiți un risotto. Acest proces va menține boabele întregi. Sotarea durează câteva minute, până ce orezul devine translucid, moment în care procesul este întrerupt de adăugarea lichidului. Lichid care ar trebui să fie vinul sau direct o supă de bază. Vinul îi dă o aroma aparte, însă dacă din diverse motive nu doriți adaosul de alcool (care oricum se evaporă în procesul de gătire), atunci puteți sări peste acest pas. Ajunși la lichidul principal, însă, aici sunt trei aspecte foarte importante de care trebuie să țineți cont: să nu fie apă, să nu fie rece și să nu o puneți pe toată deodată.

Dar să le și detaliem. Orezul nu absoarbe doar lichidul, ci și aroma lui, iar cum boabele sunt destul de lipsite de gust, dacă le gătiți doar cu apă, risotto-ul nu va avea gustul bogat care îl definește. Folosiți supe (făcute în casă sau cumpărate) în funcție de specificul preparatului, fie supă de legume, fie de carne sau pasăre ori de pește, când vorbim de un risotto cu fructe de mare. Lichidul trebuie adăugat treptat, pe măsură ce tranșa anterioară este absorbită și trebuie amestecat frecvent, astfel încât boabele să elibereze amidonul rămânând totuși ferme. O cantitate mare de lichid pusă dintr-o dată va fierbe orezul și nu va mai fi efectul cremos al preparatului. De asemenea, lichidul rece va încetini mult procesul de gătire și va crea un șoc termic la nivelul bobului, împiedicând absorbția corespunzătoare în interior.

Un alt aspect important este alegerea vasului de gătire. Eu recomand tigăile sau cratițele largi și joase, astfel încât toată cantitatea de orez să fie cât mai mult în contact cu sursa de căldură.

Celelalte ingrediente care dau gustul final al risotto-ului se adaugă aproape de etapa finală. De cele mai multe ori carnea și unele legume este bine să fie gătite separat și adăugate ca un penultim pas în orez. Fructele de mare, însă, se gătesc imediat, așa că pot fi pus și crude în orez.

Etapa finală este cea de a da cremozitatea caracteristică prin adăugarea untului (mantecatura este termenul folosit) și a parmezanului. După această parte, risotto-ul este aproape gata de servit, dar nu strică să îl mai lăsați câteva minute, nu mai mult, pentru ca aromele să se întrepătrundă, fără, însă, a se întări.

Servirea se recomandă a fi făcută în farfurii adânci, care îl mențin cald și, deci, mai moale, pentru mai multă vreme, spre deosebire de farfuriile întinse, în care se răcește mai repede.

Feluri mediteraneene care aduc primăvara în farfurie

No Comments

Despre dieta mediteraneeană s-a tot vorbit. Iar eu am crescut și m-am format ca bucătar cu preparatele din zona Mării Mediterane, a Nordului Africii și Orientului Mijlociu, o mâncare simplă, gustoasă, cu ingrediente ușor de combinat și folosit. Dar și văratice, pentru că prospețimea lor te face să simți briza mării și bucuria de a mânca.

Am făcut o selecție a câtorva feluri de mâncare faimoase provenite din zona mediteraneeană, care să vă aducă mai repede primăvara în stare și pofte. Nu o să vă dau neapărat rețete, ci idei de preparate, fiind vorba de mâncăruri pe care toți le știți, dar poate că ați uitat de ele după lunile de iarnă cu tocane grele și gustoase.

Risotto poate fi primăvara plin de verdețuri, lăsându-l în urmă pe cel „pământos” cu ciuperci care a dominat farfuriile în ultima vreme. Ați încercat, de exemplu risotto cu urzici? Sau poate cu leurdă? Ambele se sotează separat și se adaugă aproape de sfârșit în risotto-ul clasic.

Și dacă tot preparați risotto, poate mai păstrați puțin și pentru niște arancine, chiftelele de risotto umplute cu ce vreți voi, provenite din sudul Italiei, pe care puteți să le acompaniați cu un pesto făcut în casă din busuioc proaspăt, dar și din alte verdețuri de sezon, cum ar fi leurda.

Salata Niçoise (provenită din Nice, sudul Franței) se pare că era la origini făcută doar cu anșoa, roșii și ulei de măsline. În timp, însă, ea a evoluat, iar acum cele mai gustoase variante conțin cartofi și ouă fierte, ton, fasole verde fiartă, capere, măsline negre sau kalamata și câteva fileuri de anșoa, pentru un gust umami complet. Totul stropit cu ulei de măsline și zeamă de lămâie proaspăt stoarsă.

Și humusul nu trebuie uitat. La varianta simplă puteți adăuga acum, în plină primăvară o salată tabbouleh deasupra sau alte verdețuri tocate mărunt, din ceea ce găsiți pe tarabele din piață în perioada aceasta.

Este momentul și pentru spanakopita sau orice tip de plăcinte cu spanac aveți chef. Combinat cu brânză telemea proaspătă și adunat în aluaturi de plăcintă făcute după rețete tradiționale sau cumpărate gata congelate, de ce nu?, clar este momentul pentru spanac gustos.

Și falafelul poate reveni în forță, fie el prăjit sau copt, acompaniat de salate pline de legume și verdețuri, fie pus direct pe farfurie, fie în lipii înfășurat.

Și să nu uităm de salata grecească. După atâtea tocane, o farfurie plină cu roșii, brânză, castraveți, măsline și ardei gras, totul stropit cu ulei de măsline din belșug și presărat cu oregano (proaspăt), este fix ceea ce meritați.

Cel mai bun risotto

No Comments

Risotto a devenit un fel de mâncare foarte apreciat și printre români, aproape la fel de plăcut ca pastele, deși lumea nu prea se încumetă să îl facă acasă. Nu este o rețetă dificilă, însă presupune un pic de migăleală, trebuie să stai lângă el.

Prima regulă și cea mai importantă pentru risotto este folosirea orezului potrivit, un orez cu bobul rotund care poate fi din soiul arborio sau carnaroli. Se găsește cu ușurință la supermarket, mai ales arborio, deci nu aveți de ce să vă faceți griji.

Mai ai nevoie de supă de bază de pui sau pește, în funcție de tipul risottoului pe care vrei să îl faci. Important este ca supa să fie una concentrată, cu gust puternic.

Se toacă ceapa mărunt și se călește în ulei de măsline, pentru un gust mai complex. Apoi se adaugă orezul și se călește și el un pic. Se adaugă vin alb sec și se lasă câteva minute ca să se evapore alcoolul. Apoi începi să torni supa, câte un polonic, amestecând aproape continuu. Această mișcare ajută amidonul din boabe să fie eliberat și astfel orezul să devină cremos. Durează cam 20 de minute, însă merită efortul. Risottoul este gata când bobul este al dente, adică un pic mai tare la mijloc.

La final se adaugă sau nu unt, dar neapărat se pune parmezan ras. În România sunt unii bucătari care pun și smântână de gătit ca să fie mai cremos. Această variantă este mai bună pentru perioada de iarnă.

De la acest risotto de bază, te poți apoi juca cu aromele. Poți adăuga șofran, pentru varianta milaneză a lui, sau ciuperci ori legume de orice fel. De asemenea poți adăuga pește și fructe de mare, caz în care vei folosi o supă de bază făcută din pește și carcase de creveți, homar, etc. Sau se poate face cu piure de spanac ori urzici. Pentru o variantă mai fantezistă, poți obține un risotto spectaculos cu zeamă de sfeclă, care îi va conferi o culoare roz.