chefjosephhadad.ro

ponturi

9 greșeli de evitat atunci când faceți pâine

No Comments

A început sezonul de stat în casă, la căldură, și dat drumul la cuptor. Este momentul în care din bucătărie se revarsă mirosuri de tocană, dovleac copt și, de ce nu, pâine. V-am dat mai demult două rețete de pâine, dar cu siguranță că și voi aveți multe altele.

Iar dacă v-ați propus să vă faceți singuri pâinea și nu apelați la mașinile domestice pentru așa ceva, iată câteva greșeli de evitat atunci când pregătiți o pâine.

  1. Și în patiserie-brutărie, ca și în cofetărie, respectarea rețetei este esențială. Așa că nu schimbați făina din rețetă cu una care vi se pare mai interesantă, pentru că există diferențe majore de comportare între o făină albă și una integrală, între una de secară și una de grâu, etc. Așa că dacă aveți vreo făină anume și vreți să faceți pâine cu ea, căutați o rețetă dedicată acesteia.
  2. Deși nu faceți un chec, tot trebuie folosit puțin zahăr. Acesta este obligatoriu pentru a activa drojdia, însă prea mult, o va deshidrata. Și încă ceva: drojdia nu se hrănește cu îndulcitori artificiali, deci nu înlocuiți zahărul cu zaharină.
  3. Ca și în cazul celorlalte ingrediente, calitatea apei este importantă. Deși de cele mai multe ori apa de la robinet este bună de băut, ea s-ar putea să nu fie tocmai bună pentru aluat. Clorul din ea afectează enzimele din aluat, iar drojdia este destul de sensibilă la clor. La fel și dacă apa este prea dură. Așa că găsiți o apă îmbuteliată „curată” pentru rezultate optime.
  4. De asemenea și temperatura apei contează pentru că drojdia este un organism viu. Prea rece, nu o va activa. Prea caldă, o va omorî. Deci, dacă dizolvați separat drojdia cu apă, atunci aceasta trebuie să fie undeva pe la 43-45 grade. Dacă adăugați drojdia ca atare și apoi apa direct în compoziție, atunci poate să fie între 50 și 57 grade, dar nu mai mult.
  5. Și dacă tot veni vorba de drojdie, mare grija ca aceasta să fie încă activă. Aici chiar contează foarte mult termenul de expirare de pe plic. În plus contează și condițiile în care a fost ținută. Iar pentru a vedea dacă ea este încă activă, este suficient să o lăsați cu zahăr și apă călduță aproximativ 10 minute și să vedeți dacă face spumă. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci a murit și trebuie să luați alta.
  6. Frământarea cu mâna sau robotul este importantă pentru că ajută la procesarea glutenului și a proteinelor și la dezvoltarea unei pâini frumoase. Prea puțin frământată coca, nu se vor mixa bine ingredientele și nu va intra suficient aer în aluat. Prea mult, se va încălzi și va deteriora structura acestuia, obținând în final o pâine mai puțin gustoasă.
  7. Dacă frământați de mână, aveți grijă să nu puneți prea multă făină pe suprafața de lucru și pe mâini pentru că aluatul va înghiți toată această făină și va deveni mai tare decât vă doreați.
  8. Și nu uitați să acoperiți aluatul când îl lăsați la crescut pentru a-i păstra umiditatea.
  9. Iar la final, când o scoateți din cuptor, scoateți-o imediat din tavă pe un grătar și lăsați-o să se răcească acolo, acoperită cu un prosop, pentru a avea o coajă exact așa cum vă doriți.

7 greșeli ale cofetarilor amatori

No Comments

Eu sunt bucătar, dar am învățat la viața mea să fac și deserturi. Mi se pare că orice bucătar ar trebui să știe să facă și ceva dulce, chiar dacă nu la nivelul unui maestru cofetar. Însă, din păcate, mulți din cei care lucrează în bucătării nu prea știu să se descurce cu deserturile. Și fac aceleași greșeli pe care le fac și gospodinele de acasă. Dar și unii și alții pot evita aceste greșeli.

Așa că v-am făcut o listă cu câteva lucruri care vă pot ușura viața când faceți deserturi.

  1. Cofetăria este o știință, așa că respectarea măsurilor este foarte importantă, mai ales la cantitățile mici, cum ar fi la praful de copt, gelatina, drojdie, etc. Nu vă bazați pe măsurarea din ochi, mai ales dacă nu sunteți un cofetar cu ani de experiență.
  2. De asemenea, respectarea temperaturilor este importantă, atât cea a cuptorului la coacere, cât și a ingredientelor, dacă rețeta cere, de exemplu, unt rece sau la temperatura camerei.
  3. Și tot legat de temperatură ține și răbdarea. Nu deschideți de mai multe ori ușa cuptorului pentru că va scădea instant temperatura din interior și va răci aluatul, făcându-l să scadă brusc, mai ales în cazul prăjiturilor cu drojdie.
  4. Însă aproape de final este important să rotiți tava, iar dacă acest lucru se poate face fără scoaterea din cuptor, cu atât mai bine. Orice cuptor are zone mai calde și altele mai reci, deci e bine să rotiți prăjitura ca să nu se ardă într-un loc și să rămână necoaptă în altă parte.
  5. Nu uitați de sare. Orice desert are nevoie de un vârf de sare care să potențeze gustul.
  6. Nu uitați de hârtia de copt. Face minuni în cazul prăjiturilor, ajută la păstrarea formei lor și la nelipirea de tavă. Fie că faceți un tort sau doar niște fursecuri, nu ar trebui să lipsească din casă.
  7. Pentru a nu se crăpa aluatul de chec, tort, etc, și pentru a nu avea nici găuri, trebuie să scăpați de aer, așa că cel mai bine este să bateți de câteva ori tava deja umplută cu compoziție de blatul de lucru astfel încât aeru să iasă bulele de aer din ea.

Cum să păstrezi alimentele proaspete

No Comments

Cumpărăturile mari le facem de obicei o dată pe săptămână sau poate chiar și mai rar. Iar dacă în cazul orezului sau făinii nu este tocmai o problemă, pentru alimentele proaspete este o adevărată provocare să le păstrăm astfel mai multă vreme.

Acum este sezon de ciuperci și găsiți aceste minunății atât în supermarketuri, cât mai ales în piețe. Iar dacă nu aveți timp să le pregătiți imediat, atunci puneți-le în prosoape de hârtie și apoi într-o pungă de plastic parțial închisă. Acest ambalaj le va ajuta să nu se usuce și nici să nu „transpire”.

Dar și salata trebuie menținută proaspătă. Așa că puteți să o desfaceți în frunze separate, să o spălați și să o uscați în uscătorul de salată. Acesta este un instrument foarte bun care ajută la eliminarea apei ce poate deteriora calitatea frunzelor. După ce o scoateți de acolo, lăsați-o încă un pic la zvântat în cameră. Apoi puneți-o pe unul-două straturi de prosop de hârtie și rulați șervetul, închideți la capete cu elastic de bani și dați pachetul la frigider în sertarul de legume. Puteți chiar să schimbați la o zi-două hârtia. De asemenea, dacă pregătiți o salată pentru o masă mai mare, nu îi puneți dressingul. Lăsați pe fiecare să își pună dressingul în farfurie, iar dacă la finalul mesei rămân frunze neconsumate, transferați-le într-o cutie de plastic cu capac și puneți deasupra șervet de hârtie care să absoarbă umiditate, iar apoi puneți capacul.

Dar să nu uităm de pâine. Chiar dacă acum puteți găsi diverse pâini cu conservanți care rezistă săptămâni întregi, cel mai bine este să luați pâine artizanală, proaspătă sau chiar să vi-o faceți singuri în casă. Păstrați cât vă trebuie pentru o zi, două, iar restul puneți-o în congelator. Cea păstrată, trebuie ținută într-un ștergar, într-un loc închis, departe de surse de lumină sau umiditate. Cea congelată, odată decongelată, la temperatura camerei sau în cuptor, va fi la fel de proaspătă ca atunci când ați pus-o la rece.

Carne mai suculentă

No Comments

Poate că nu toată lumea apreciază o friptură în sânge, dar cu siguranță că toată lumea apreciază o friptură suculentă, care nu este uscată, indiferent de tipul de carne din care este făcută. Dar nu este mereu simplu să obții așa ceva. Și atunci trebuie să apelezi la trucuri.

Friptura de a doua zi

După vreo masă mai mare sau după câte un grătar sigur rămâne carne, iar a doua zi parcă nu mai e așa bună după ce s-a răcit și uscat. Doar că și carne rămasă poate fi salvată. Ea trebuie scoasă din frigider cu vreo jumătate de oră înainte de a fi pregătită de masă, pentru a ajunge la temperatura camerei. Aceasta va scurta timpul de încălzire și deci de pierdere a calităților. Apoi o puteți pune într-o pungă de tip zip, acelea care se închid cu un fel de fermoar, și să scoateți pe cât posibil aerul din ea. Un truc pentru aceasta este o închideți aproape până la cap și să introduceți pe acolo un pai prin care să trageți apoi aerul. Puneți o oală cu apă la fiert la foc mic și lăsați apa să se încălzească fără să bolborosească. Când apa este fierbinte, introduceți punga în apă și lăsați-o 5 minute tot așa cu apa fără să se agite. Astfel, friptura de ieri va redeveni caldă și suculentă.

Curcan mai gras

Curcanul și mai ales pieptul de curcan este o carne foarte slabă și care dacă nu este gătită corespunzător poate fi extrem de uscată. Așa că grăsimea adăugată este cheia. Pieptul poate fi lăsat câteva ore la marinat cu ulei de măsline și cu ce arome vreți voi și nu ar strica să masați un pic carnea ca să ajutați uleiul să pătrundă în interior. Și în chiftelele din curcan la fel, ajută dacă adăugați un pic de grăsime care să le facă mai pufoase și mai suculente.

Greșeli comune în gătirea pastelor

No Comments

Da, v-am mai vorbit și cu alte ocazii despre cum să pregătiți pastele, însă pentru că ele reprezintă cea mai rapidă și comună variantă de cină, cu care unii se laudă, iar alții se resemnează, m-am gândit să împărtășesc cu voi câteva din greșelile cele mai frecvente pentru a vă ajuta să nu la faceți mai departe.

Vas prea mic

Mai ales când vorbim despre spaghetti, dar nu numai, un vas prea mic va avea mai puțină apă, care se va răci mai repede când sunt adăugate pastele și îi va lua mai mult să reajungă la temperatura de fierbere, timp în care pastele se vor lipi între ele.

Fără sare

Multă lume se ferește să pună sare multă în apa de fierbere, însă italienii spun că apa trebuie să fie la fel de sărată precum marea. Bine, acum depinde și care mare, că dacă vorbim de Marea Moartă… Acum, serios vorbind, o apă bine sărată face minuni pentru gustul pastelor.

Indicațiile de pe cutie

Da, este bine să le respectăm în ceea ce privește fierberea pastelor, însă nu trebuie să le urmăm orbește. După cum v-am mai spus, timpii diferă în funcție de presiune, temperatura exterioară, mărimea focului, etc. Luați indicațiile de pe cutie orientativ și gustați atunci când se apropie timpul.

Ulei în apă

Unii adaugă ulei (de măsline) în apa în care fierb pastele, cu scopul de a nu se lipi între ele. Însă același rezultat îl are uleiul și asupra sosului. Pastele calde, proaspăt puse în sos vor absorbi din el și astfel vor deveni gustoase. Dacă ele sunt acoperite cu o peliculă uleioasă, sosul nu va mai pătrunde în structura pastelor.

Amestecarea

Pastele au tendința să se lipească între ele și/ sau de fundul oalei dacă nu sunt amestecate periodic. Când le puneți în (suficientă) apă, răspândiți-le uniform și apoi mai amestecați de câteva ori. Nu prea des, pentru că altfel ajung să fie distruse de acțiunea mecanică.

Apă aruncată

După ce pastele au fiert, nu aruncați toată apa în care au fiert. Ea este foarte bună pentru adăugarea în sosul cu care le veți servi. Îi dă o textură aparte, pentru că are deja amidonul din paste în ea, ajută la lipirea sosului de paste, tot datorită amidonului, și îi îmbogățește și gustul.

Clătirea

Un alt obicei al unora este cel de a clăti pastele după fierbere pentru a preveni lipirea lor. Însă acest lucru îndepărtează și stratul de amidon de la suprafață, care face posibilă lipirea sosului de ele. Așa că imediat ce le-ați fiert, puneți-le în sos și astfel vor fi bune de consumat.

Și, evident, mâncați-le imediat. Pastele lăsate prea mult până la servire își pierd tot farmecul!

Trucuri pentru deserturi excelente

No Comments

Ați citit mereu sau ați auzit de la cofetari și bucătari cum că făcutul prăjiturilor este o știință exactă și fiecare ingrediente trebuie folosit în cantitățile date, în momentul precis descris în rețetă și fără a fi înlocuit.

În articolul de săptămâna trecută vă arătam cum anumite ingrediente, însă, pot fi înlocuit cu altele, iar acum vreau să vă dau câteva ponturi despre cum puteți obține prăjituri frumoase și gustoase chiar la voi acasă.

De exemplu, dacă nu aveți în casă un poș de silicon cu care să decorați torturile, puteți folosi cu ușurință o pungă, căreia apoi să îi tăiați colțul. Așezați o pungă mai rezistentă (pentru a nu se sparge când apăsați pe ea pentru a scoate crema) într-o cană goală și puneți umplutura în ea. Apoi înnodați punga sau, dacă ați folosit o pungă de tip zip-lock, trageți fermoarul și tăiați unul din colțuri, mai puțin sau mai mult, în funcție de cât de groasă trebuie să fie linia de cremă.

Un alt truc care îmi vine în minte este cel de a obține un topping delicios pentru cupcakes, aceste prăjiturele atât de la modă în ultima vreme. Când brioșele sunt aproape coapte și vârful lor începe să se crape ușor, tot ce trebuie să faceți este să le scoateți, să puneți câte un marshmallow (bezea moale) deasupra și să le mai dați câteva minute la cuptor, astfel încât să se termine de copt și să se topească glazura.

Când aveți de făcut torturi, este necesar ca straturile de blat să fie drepte pentru ca tortul să nu se dărâme. Și probabil ați observat că de multe ori când scoți blatul din cuptor, acesta are o umflătură deasupra. Trebuie să scăpăm de ea. Este ok să folosim și un cuțit cu lama lungă, dar acolo nu vom fi foarte preciși, așa că cea mai bună metodă este cu ața dentară. Oarecum așa cum făceau bunicile voastre cu mămăliga tăiată cu ață. După ce s-a răcit blatul, luați o bucată de ață dentară mai lungă decât diametrul blatului și, ținând-o cu ambele mâini, întindeți-o la marginea cea mai de jos a suprafeței superioare și apoi trageți spre voi. Ața va „bărbieri” tortul și îl va aduce la o dimensiune egală peste tot.

Înlocuitori de nădejde

No Comments

Nu-i așa că vi s-a întâmplat și vouă să vă apucați să pregătiți o rețetă, fiind convinși că aveți toate ingredientele și să vă treziți în mijlocul ei că vă lipsește ceva? Poate că aveți respectivul ingredient, dar constatați că a expirat. Sau poate că știați că îl aveți, dar soțul, copilul sau pisica (cea care mânca temele în școală) l-au consumat. Ce te faci în cazul ăsta? Mai ales dacă v-a apucat talentul gastronomic în miez de noapte… Încerci să găsești înlocuitori. Deși sfatul meu principal este ca atunci când vreți să pregătiți ceva să citiți cu atenție rețeta și să verificați că aveți toate ingredientele.

Sau, mai există și variantele în care din cauză de diverse intoleranțe sau restricții alimentare, anumite ingrediente trebuie să lipsească din dietă, așa că sunteți din nou nevoiți să le înlocuiți.

Așadar m-am gândit să vă ofer câteva alternative pentru anumite ingrediente ce pot fi substituite cu altele.

Atunci când o rețetă, de prăjitură în general, cere unt, ulei sau margarină, acestea pot fi înlocuite, de exemplu cu banană zdrobită, cam același gramaj ca și cel al untului din lista inițială. Însă același efect în are și avocadoul zdrobit, tot în cantități egale cu cele inițiale. Iar dacă vreți să înlocuiți grăsimile de tip unt sau margarină cu uleiuri, atunci puteți folosi uleiul de măsline extravirgin sau cel de cocos, la jumătate din cantitatea recomandată pentru unt. Acesta poate fi înlocuit atât în prăjituri și alte aluaturi, cât și pentru prăjit sau grătar.

Zahărul din prăjituri poate fi înlocuit și cu miere, însă la o cantitate pe jumătate decât cea de zahăr. Pentru gustul de zahăr brun, înlocuirea cu miere este îmbogățită cu o lingură de sirop pur de arțar.

Făina de grâu poate fi, evident, înlocuită cu făină integrală, dar și cu făină de migdale, ovăz, orez sau cocos, în aceleași cantități ca cea de grâu albă. Pentru făina de cocos, însă, este necesar să mai adaugați la rețeta de prăjitură încă un ou pentru că este foarte absorbantă.

Atunci când suntem nevoiți să înlocuim ouăle din cazua colesterolului din gălbenuș, puteți pune în locul oului întreg două albușuri. Sau, pentru a înlocui complet oul, se poate face un mix dintr-o lingură de chia și 3 linguri de apă, lăsate un pic pentru a se înmuia semințele. Acestea vor echivala cu un ou.

Momente dulci de ciocolată

No Comments

V-am mai spus și cu alte ocazii că îmi place ciocolata. Neagră, simplă. Și, unde mai pui, este și benefică pentru sănătate. Dar să ne înțelegem, cea neagră, simplă și în cantități limitate.

Ciocolata, ca și restul ingredientelor, însă, trebuie cumpărată cu atenție. Dacă vă decideți să o folosiți în rețete de prăjituri (și chiar și de mâncare), țineți cont de calitatea ei. Nu alegeți ciocolată de menaj sau bănuți de ciocolată ieftini pentru că la fel ca atunci când pui un vin prost în mâncare, unul pe care nu l-ai bea de sine stătător, atunci nici ciocolata folosită nu ar trebui să fie una mai puțin delicioasă.

Un alt aspect de care trebuie să țineți cont atunci când vine vorba de alegerea ciocolatei pentru diversele preparate este indicația din rețetă. Dacă aceasta cere o ciocolată 70% cacao, atunci ea nu este bine să fie înlocuită cu una cu lapte, pentru că va avea altă grad de grăsime, altă textură.

Ciocolata neagră variază în cantitatea de masă de cacao de la 35 la 99%, așa că dacă rețeta cere ciocolată neagră, alegeți voi procentajul preferat, însă eu vă recomand să fie unul cât mai ridicat, pentru un gust cât mai bogat. Atenție, însă, ciocolata neagră ce se apropie de 99% este mult mai amară, deci gustați preparatul pe măsură îl realizați.

Ciocolata cu lapte este mult mai dulce și mai cremoasă și se folosește mai curând ca „accesorii” în prăjituri, accente de gust și culoare, decât ca ingredient principal.

Ciocolata albă nu este, din punct de vedere tehnic, ciocolată, cu un produs făcut din unt de cacao. Pentru a fi de calitate, aceasta trebuie să conțină cel puțin 20% unt de cacao, 14% lapte și 3,39% grăsimi din lapte.

Ciocolata, indiferent de tipul ei, trebuie păstrată într-un loc uscat și răcoros, iar frigiderul poate fi un astfel de loc, atâta vreme cât este bine împachetată, ca să nu preia din mirosurile din frigider. Ciocolata care a trecut prin diferențe de temperatură și a prins un strat albicios la suprafață este la fel de bună de mâncat (atâta vreme cât nu este expirată, evident!), cât și pentru folosit în prăjituri, însă nu este indicată dacă vrei să glazurezi cu ea pentru că în procesul termic s-au ridicat la suprafață grăsimile și zaharurile, care au format stratul albicios, și chiar și topită, nu va mai fi la fel de lucioasă și cremoasă pentru glazurare.

Cum îmbunătățim orezul

No Comments

Săptămâna trecută vă explicam despre soiurile de orez și cum să le folosiți. Așa că m-am gândit să rămân în același registru și să vă dau câteva ponturi despre cum putem îmbunătăți orezul. Adică să-i dăm savoare, să obținem un fel de mâncare delicios pornit de la banalul orez.

Un orez simplu, făcut la aburi sau fiert în apă cu sare poate deveni ceva minunat cu doar una-două linguri de unt adăugate în el. Până la urmă nu este totul cu unt mai bun? Iar pentru o versiune mai sănătoasă, să îi zicem, puteți înlocui untul cu ulei de măsline. Va fi la fel de savuros, chiar dacă în altă paletă gustativă.

Pentru mai multă savoare, în orezul simplu puteți adăuga mult piper. Cel sichuan este excelent, dar dacă nu, puteți merge pe piper simplu sau mozaic. De asemenea, multe ierburi aromatice proaspete tocate dau o notă fresh preparatului. Sau chiar și ceapă verde tocată.

Așa cum poate faceți în pilaf, puteți adăuga în orezul simplu niște ceapă și/ sau usturoi tocat și sotat puțin.

Pentru un gust inedit puteți adăuga o linguriță (în funcție de cantitate) de oțet balsamic sau chiar oțet de orez ori zeamă de lămâie. Tot pentru un gust aparte, puteți pune la fiert de la început orezul cu semințe de chimen sau muștar (galben sau negru).

Puteți să vă inspirați din felurile Americii Latine și să amestecați orezul cu fasole boabe sau alte leguminoase, precum mazărea ori năutul.

Versiunea asiatică este cea în care adăugați în orez sos de soia și/ sau ulei de susan.

Pentru inspirația din Orientul Mijlociu, mergeți pe varianta cu stafide, scorțișoară, nucșoară și cuișoare, toate măcinate.

Așa cum pastele merg cu sosurile care le sunt desemnate, la fel și orezul. Deci puteți avea imediat un fel de bază folosind orez fiert și sos pentru paste. La care apoi să adăugați ce vreți voi, de la cârnați la legume sau fructe de mare.

Nu prea des întâlnită această combinație, dar de ce nu am amesteca niște brânză în orez în loc de parmezan? Alegeți telemea mai tare, brânză de capră sau brânză cu mucegai.

Și să nu uităm că puteți fierbe orezul direct în supă de bază sau lapte de cocoș în loc de apă, pentru o aromă mai specială.

Cum alegem orezul

No Comments

În atât de multe țări orezul este alimentul de bază. Pe la noi e o garnitură sau, dacă îl amesteci cu ceva, devine fel principal sub formă de risotto ori pilaf. Avem orez de sushi, orez prefiert, orez cu bob lung, orez lipicios, orez arborio și câte și mai câte. Cum îl alegem pe cel potrivit mâncării pe care vrem să o pregătim?

Cel mai des întâlnit este orezul alb. Dar să nu uităm și de cel brun, despre care se spune că este mai sănătos. Și asta pentru că este integral, nu a fost decorticat. Iar toate variațiunile de orez colorat, adică roșu, negru, mai maroniu, sunt de fapt forme de orez brun.

În supermarketuri găsiți și orez prefiert ambalat. Acesta este de regulă orez cu boul lung ce a fost fiert, de obicei la aburi, și apoi uscat. Astfel timpul său de preparare acasă va fi mai scurt decât al unui orez crud.

Orezul cu bobul lung este folosit adesea ca garnitură pentru felurile de mâncare cu sos. Prin fierbere el devine oarecum pufos, ceea ce permite aderarea mai bună a sosului la bob, iar boabele rămân separate. Din această categoria fac parte orezul basmati, jasmine și cel roșu. Există și variațiuni de orez lipicios printre cele cu bobul lung. Basmati este un orez aromat folosit mult în partea de Sud a Asiei. Orezul jasmin este ceva mai puțin aromat și se folosește mult în bucătăria thai. Ambele tipuri pot fi găsite și în varianta brună. Orezul roșu are o aromă ce duce spre nuci, o textură mai fermă și un timp de fierbere mai lung.

Orezul cu bob rotund se folosește pentru mâncăruri în care este nevoie de cremuozitate, precum risottourile sau pilafurile, în care boabele se lipesc între ele. Aroma sa este ceva mai neutră decât a orezului cu bob lung. Acesta este și tipul de orez folosit în preparatele japoneze, precum sushi. Pentru risotto este recomandat să folosim, însă, varietățile arborio sau carnaroli, tot cu bob rotund. Și pentru paella tot un orez cu bob rotund este indicat, iar cele mai cunoscute soiuri sunt valencia (denumit după locul de unde a pornit paella), bomba și granza. În cazul lor boabele rămân ceva mai separate decât cele din risotto. Orezul lipicios cu bobul rotund este răspândit prin toată Asia și prezent în felurile lor de mâncare. Are o aromă dulceagă și este, deci, folosit frecvent pentru deserturi. Orezul negru era considerat interzis populației chineze, fiind rezervat doar familiei regale. Are o textură mai moale și un gust ușor pământos.

Sper ca acum să vă fie mai ușor când vă aflați în fața raftului cu tipuri de orez.