Dacă data trecută am povestit despre ponturile care fac lasagna clasică perfectă, astăzi o ducem la nivelul următor, adăugând un plus de creativitate, cu ingrediente noi și tehnici alternative.

Dacă pastele obișnuite merg bine cu sosul pesto, fie el făcut în casă (așa cum recomand eu, pentru că este foarte simplu de făcut), fie de la borcan, de ce nu ar merge și lasagna? Odată ce v-ați decis să îl folosiți, puteți să îl strecurați în strat subțire între clasicele straturi de sos bolognese și bechamel, puteți să îl puneți într-un strat mai generos dacă mergeți pe varianta unei lasagna doar cu sos alb (și ciuperci) sau puteți să îl puneți deasupra, la final, pentru a definitiva preparatul.

O altă variantă surprinzătoare pentru clasica lasagna este folosirea pastelor ravioli în loc de foile clasice de paste. Puneți straturi de sos ragu, bechamel și ravioli. Pentru o variantă de gust mai neutră, folosiți ravioli umpluți cu brânză, însă îi puteți încerca și pe cei umpluți cu ciuperci pentru a da o notă umami preparatului final.

Tot cu umami vin și anșoa, micii peștișori care pot fi transformați în pastă și adăugați în sos. Merg bine în lasagna clasică cu sos alb, dar și în lasagna puttanesca din sudul Italiei, făcută cu un sos din usturoi, măsline, ulei, ardei, capere, roșii, usturoi și anșoa. La această variantă, ricotta este brânza potrivită.

O alternativă interesantă este înlocuirea stratului de paste din mijloc al lasagnei cu felii de dovlecel. Pentru mai multă textură, prăjiți fâșiile de dovlecel înainte de a le pune. Iar pentru o variantă gluten-free, înlocuiți complet pastele cu feliile de dovlecel. Pentru o lasagna cu arome de toamnă-iarnă, folosiți în locul fâșiilor de dovlecel, felii subțiri de dovleac copt sau pus pe grătar.

Deși nu face parte din rețeta originală, spanacul poate fi un ingredient gustos în lasagna, dacă ne inspirăm din pastele clasice umplute cu ricotta și spanac. Așadar amestecați spanacul sotat cu brânza și puneți compoziția între straturile de paste, pentru o versiune mai ușoară.

Un ingredient pe care poate că nu vi l-ați fi imaginat în lasagna este scorțișoara. Aceasta, însă, dă note interesante sosului ragu când este pusă în cantitatea corespunzătoare, intensificând aromele.

Iar dacă pentru versiunea vegetariană de lasagna sunteți obișnuiți să folosiți ciuperci, lintea este o alternativă interesantă și bună sursă de proteine. Cel mai bine este să folosiți în locul cărnii linte maro sau verde, care este mai fermă în comparație cu cea roșie (portocalie), pentru a oferi textura dorită sosului.

Pentru că zilele și mai ales nopțile se răcesc, este momentul potrivit pentru paste bogate, la cuptor. Iar lasagna este regina lor. De aceea, astăzi și data viitoare vorbim despre ea, despre cum puteți face cea mai gustoasă lasagna, dar și despre versiuni ale sale care să o transforme în ceva interesant.

Elementul central al oricărei lasagna este sosul, de obicei sosul Bolognese, un liant gustos și consistent care să contrasteze cu delicatețea foilor de paste. Pentru acesta aveți nevoie de bucăți de carne cu grăsime, care să dea savoarea. În afară de carnea grasă de vită, mai aveți nevoie de morcovi și ceapă tocate mărunt pentru gustul dulceag și tije de țelină apio tot așa, tocate cubulețe, pentru un plus de prospețime. Și un secret pentru acest sos este să folosiți roșii la conservă, nu proaspete. Cele proaspete pot fi prea apoase, stricând sosul, dar și prea acide. Roșiile gata gătite de la conservă sunt aportul ideal de dulceață și aciditate de care are nevoie sosul Bolognese. De aciditate se ocupă și vinul adăugat în sos. De aceea este indicat să folosiți un vin de calitate, pe care l-ați și bea. Și aici, încă un secret: deși poate la că prima vedere un vin roșu ar fi cel potrivit pentru sosul de lasagna, de fapt rețeta originală este cu vin alb, care aduce o notă florală combinației. Și nu există scurtături pentru acest sos. Gustul bogat și textura omogenă se obțin după ore întregi de gătit la foc mic. Chiar și dacă mergeți pe o variantă vegetariană, cu ciuperci în loc de carne, tot trebuie lăsat totul la gătit îndeajuns de mult.

Probabil că nu mai este nevoie să menționez calitatea ingredientelor, aceasta fiind de la sine înțeleasă. Așa că și brânza trebuie să fie una de calitate. Poate că vorbim doar de parmezan, însă aici pot apărea mai multe variațiuni. În sudul Italiei, de exemplu, sosul bechamel este înlocuit cu ricotta. Iar în loc de ricotta, puteți folosi și cremă de brânză sau mascarpone, însă acestea, pe lângă cremozitate, vor adăuga și un plus de grăsime. Sau, pentru un gust mai intens, puteți folosi brânză cu mucegai albastru ori brânză de capră, dar aveți grijă la cantitate, pentru că gustul acestora ar putea copleși restul ingredientelor. Așadar, în ceea ce privește brânza, trebuie testate variantele să vedeți cu care vă împăcați cel mai bine.

Sosul bechamel face parte din rețeta originală de lasagna și merită păstrat. Un ingredient care, însă, îi intensifică rolul gustativ în preparat este nucșoara, care a făcut mereu casă bună cu acest sos, iar în combinația cu ragu-ul de carne se potrivește perfect.

Și dacă tot vorbim despre sosuri, acestea sunt esențiale în lasagna, dar mai ales cantitatea lor. Prea mult, și preparatul se va descompune la tăiere. Prea puțin, și va fi uscat. Așadar secretul este echilibrul și acoperirea uniformă a foilor de paste. Întindeți sosurile în strat egal pe întreaga suprafață, având grijă să acoperiți marginile, mai ales peste stratul superior, astfel încât foile să nu se ardă. Și tot pentru a preveni arderea foilor, puneți pe fundul vasului un strat subțire de sos Bolognese, care va fi în mare parte absorbit de foile de lasagna de la bază, care să fie un strat protector pentru acestea și să le hidrateze din ambele părți.

Și nu în ultimul rând, aveți grijă să nu fie prea puțin condimentată lasagna. Pentru aceasta, fiecare strat în sine trebuie să aibă echilibrul perfect de sare și alte condimente, astfel încât dacă le-ați mânca separat, să nu mai aveți nevoie de nimic de adăugat. Ragu-ul trebuie să fie gustos, la fel și sosul bechamel sau crema de brânză. Și să nu uitați de sarea din apa în care fierbeți parțial foile de lasagna. În acest fel, când totul se leagă, gustul este unul unitar.