chefjosephhadad.ro

paste

Versatilul sos pesto

No Comments

Pesto este un sos italian făcut la rece, din câteva ingrediente simple: busuioc, parmezan, usturoi, muguri de pin și ulei de măsline. Acesta este clasicul pesto genovese, care înnobilează o porție simplă de paste, transformând-o într-o masă delicioasă. Și are toate acele elemente care îl fac atât de iubit: gust aromat de la usturoi, textura de la nuci, izul sărat de la parmezan, prospețimea de la busuioc și cremozitatea dată de uleiul de măsline extravirgin.

De la rețeta clasică, însă, bucătarii au dezvoltat diverse variante. În plus, pesto a sărit din farfuriile cu paste și în alte preparate delicioase. Este atât de simplu de făcut, dar poate fi foarte bine și cumpărat de-a gata, fiind unul din acele ingrediente care nu este prea mult denaturat prin procesul de conservare. Iar ca orice ingredient simplu, cu care nu prea crezi că poți da greș, ei bine, se poate și aici să greșești.

Așa că adunat în acest articol câteva informații esențiale despre sosul pesto.

După cum spuneam, poate fi cumpărat de-a gata, dar dacă nu folosiți tot sosul din borcan dintr-o dată, aveți grijă ca înainte de a-l pune la frigider (după deschidere, trebuie să stea în frigider), să acoperiți pulpa cu un strat de ulei de măsline, care va preveni mucegăirea, iar apoi să îl folosiți destul de repede. Când sunteți gata să o faceți, doar amestecați uleiul în sos, acesta fiind deja unul din ingredientele pestoului. Pentru cel proaspăt făcut, timpul de păstrare este mult mai scurt, însă tehnica cu uleiul, rămâne. O altă modalitate de conservare o reprezintă congelarea. Fie în vase sau pungi de plastic, fie în tăvițe de cuburi de gheață, pentru porții mai mici.

După cum spuneam, ingredientele de bază ale pestoului sunt unele simple, dar care trebuie să fie într-un echilibru. Folosirea uleiului de măsline extravirgin este esențială, atât pentru gust, cât și pentru aportul nutritiv. Usturoiul poate fi o capcană, pentru că și un cățel pus în plus, poate copleși tot gustul, mai ales că este crud. Se poate oricând adăuga mai mult, dar nu și scoate. Parmezanul este ideal, dar în absența lui sau din dorința de a varia, se poate înlocui cu orice altă brânză tare, chiar și cu o brânză de burduf mai veche, dar mare grijă la gustul pregnant al acesteia. O altă versiune italiană de pesto este cel roșu, în care busuiocul este înlocuit cu roșii uscate la soare sau cu ardei uscați. Iar în ceea ce privește mugurii de pin, și aceștia pot fi schimbați cu caju, nuci, fistic, migdale, alune de pădure sau arahide. Ori chiar fără nuci, textura fiind dată, în cazul acesta, de pesmet. Însă dacă folosiți orice tip de nuci, aceste trebuie să fie prăjite/ coapte, astfel încât să se mai elimine din procentul de umiditate din ele și să i se intensifice gustul. Busuiocul poate fi și el înlocuit sau combinat cu alte ierburi aromatice delicate, precum pătrunjelul, coriandrul, menta sau mărarul.

Sosul pesto este perfect în combinație cu pastele. Și chiar dacă, teoretic merge cu orice formă de paste, cel mai bine s-a constatat că se lipește de cele cu forme învârtite, mai ales dacă sunt de casă. Dar nu doar pastele se bucură de savoarea lui, ci poate fi foarte bine combinat și cu alte mâncăruri. De la friptura de pui, la sandvișurile cu pesto și ochiuri sau chiar pe post de condiment pentru o supă. Ori combinat cu alte paste, pentru a obține sosuri noi, precum humus cu pesto, maioneză cu pesto ori cremă de brânză cu pesto. Dar nu-l gătiți. Culoarea vibrantă și gustul proaspăt vor dispărea imediat ce îl puneți pe foc. Deci nici măcar pentru paste, nu încălziți sosul înainte, ci amestecați-l direct cu pastele gătite. Se va încălzi de la ele suficient, fără să își piardă aroma.

Ce greșeli puteți evita când pregătiți paste proaspete

No Comments

Sigur că pastele cumpărate sunt rapide, bune, chiar excelente unele dintre ele. Dar plăcerea de a face paste proaspete nu se compară cu desfacerea unei pungi de plastic. Iar pregătirea unor paste de casă nu este prea complicată, însă și aici, ca la majoritatea lucrurilor simple, pot fi făcute mici greșeli care să ruineze rezultatul final.

Așa că v-am pregătit o listă cu acele mărunțișuri care pot fi evitate pentru a obține niște paste excelente.

În primul rând, făina este foarte importantă. Nu folosiți făina de cozonac, ci investiți într-o pungă de semolina, făină din grâu dur, care se folosește în mod normal pentru paste. Acest lucru se va observa imediat în textura lor.

Cu ou sau fără ou. Aceasta este întrebarea. Pastele pot fi făcute foarte ușor doar din făină și apă, iar acestea sunt mai bune pentru a crea paste cu forme diferite. Pentru varianta în care lichidul care unește făina este oul, și aici rețetele diferă. Sunt bucătari care preferă să folosească doar gălbenușul și alții care folosesc oul întreg sau combinații de ou întreg și un gălbenuș. Sfatul meu este să încercați ambele variante și să vedeți care vă place mai mult. Acest aluat cu ou este recomandat în cazul în care vreți să faceți ravioli, de exemplu.

Pastele fac parte din acea categorie de rețete unde, dacă nu ești un bucătar/ patiser cu zeci de ani experiență, atunci este neapărat necesar să cântărești ingredientele. Gândiți-vă doar la diferențele dintre un ou mic și unul mare și vă veți da seama că nu puteți folosi aceeași cantitate de făină pentru amândouă.

Odată combinate ingredientele, aluatul de paste trebuie frământat foarte bine ca să permită desfășurarea rețelei de gluten din făină, ce ajută la textura lor. În funcție de cantitatea de aluat, trebuie să frământați începând de la 5 minute, iar apoi să lăsați aluatul să se odihnească la rece. O oră ar fi ideal.

Chiar dacă țineți minte de la bunicile voastre care întindeau foi mari cât masa și subțiri cât foița de ceapă, probabil că nu aveți dexteritatea lor, așa că pastele întinse doar cu sucitorul cel mai probabil vor fi prea groase în momentul fierberii. O mașină manuală de paste nu este o investiție mare dacă vă place să le pregătiți în casă și merită pentru rezultatul final.

Din cauza oului, aluatul de paste oxidează dacă este ținut prea mult în frigider. Fie îl țineți ca atare, învelit în folie de plastic, care să prevină oxidarea, fie după ce ați făcut fettucinele, de exemplu, le gătiți în decurs de câteva ore. Și dacă tot ați frământat, puteți face o cantitate mai mare, pe care să o păstrați în congelator. Înveliți bine bila de aluat în folie și puneți-o la congelator unde poate rezista câteva săptămâni fără probleme. Când aveți poftă, o scoateți de cu seară în frigider, iar a doua zi este numai bună de întins.

Și nu uitați, pastele proaspete se fierb imediat, le trebuie doar 2-3 minute ca să fie gata, nu le lăsați prea mult în apă ca să se înmoaie și să devină lipicioase.

Trei paste care vă vor impresiona

No Comments

Universul pastelor este nemărginit. Pot fi combinate în atât de multe feluri, de la niște paste simple AOP, la cele mai complexe produse ale creativității bucătarilor, fie ei amatori sau profesioniști. Așa că vă invit să vă exersați calitățile gastronomice ori de câte ori aveți în față niște paste, fie ele uscate sau proaspete, dar până atunci vă propun și eu trei rețete savuroase.

Ravioli cu burrata și pecan

Pentru ravioli îmi fac mereu aluatul proaspăt. La 100 g făină adaug un gălbenuș, câteva picături de ulei de măsline și aproape o lingură de apă.

Pentru umplutură se amestecă burata tocată cu nuci pecan tocate, sare și un pic de busuioc. Atât de simplu.

Sosul se face din unt topit cu infuzie de trufe. Se poate folosi și unt simplu sau cu câteva picături de ulei de trufe. Însă eu recomand untul cu infuzie de trufe. Pentru acesta este nevoie de o trufă proaspătă, parfumată, pe care să o tăiați mărunt și să o puneți într-un tifon. Bocceluța se pune în cratița cu unt topit și se lasă la foc extrem de mic vreme de vreo două ore. Se scoate pachețelul de trufe și se stoarce. Această infuzie de unt este esența care apoi se folosește în mai multe mâncăruri. Se ține la frigider și se folosește câte o lingură, două, când este nevoie. La fel și pentru această rețetă, se pune o lingură din untul infuzat în untul folosit pentru sos.

Această rețetă este inspirată dintr-un fel pe care l-am mâncat la restaurantul cu stea Michelin din Positano.

Pappardelle cu spanac și somon

Pentru această rețetă puteți folosi paste proaspete sau uscate, dar trebuie să fie cu spanac în compoziția aluatului. Le găsiți în multe magazine mari sau delicaterii. Dacă sunt proaspete, se fierb vreo 45 secunde, dacă sunt uscate, urmăriți instrucțiunile de pe pachet.

Șalota se toacă foarte fin. Somonul proaspăt se toacă cuburi. Cam 100 g sunt suficiente pentru o porție. Ceapa tocată se sotează în ulei de măsline și când este înmuiată, aproape gata, se adaugă și usturoi tocat, ca să se înmoaie și el. Se pune smântână de gătit și supă de bază de legume. Se dă un clocot și apoi se adaugă somonul și se mai lasă un minut, două, la foc foarte mic, pentru a nu distruge somonul. Se adaugă pastele fierte și se asezonează cu sare și piper.

Tagliatelle cu legume

Pastele se fierb normal.

Separat se toacă mărunt o ceapă, se toacă cubulețe un sfert de dovlecel și un sfert de vânătă fără coajă. Adăugăm și o ceapă roșie tocată cubulețe mai mari. Mai avem nevoie de un cățel de usturoi spart (nu tocat), cimbru și busuioc proaspete. Se pun la sotat toate legumele cu puțin ulei de măsline și ierburile aromatice. Se adaugă pastele și se mai lasă un minut. Pentru mai multă textură, cui îi place, se pot adăuga muguri de pin puțin prăjiți. Se asezonează cu sare și piper.

Tagliatelle cu baby calamari

No Comments

Vara vrem mai des să mâncăm fructe de mare, dar și să gătim feluri rapide, care nu necesită prea multă muncă și nici nu încălzesc prea tare bucătăria. De aceea m-am gândit să vă pregătesc niște paste proaspete cu fructe de mare, care sunt gata în mai puțin de 10 minute cu totul.

Am ales tagliatelle proaspete, care se fierb în doar câteva minute, timp în care puteți pregăti alături, într-o tigaie, restul ingredientelor. De data aceasta am mers pe baby calamari, care și ei se gătesc foarte repede. Așa că cu tot cu tocatul legumelor aveți gata masa în maximum 10 minute.

Ingrediente

  • tagliatelle proaspete
  • baby calamar
  • măsline
  • roșii
  • pătrunjel
  • oregano proaspăt
  • fulgi de chili (peperoncino)
  • usturoi
  • nuci pecan sau migdale
  • sare, piper
  • ulei de măsline extravirgin

Preparare

Se pune apa la fier cu sare și se adaugă pastele.

Separat, într-o tigaie se pun câteva linguri de ulei de măsline. Se adaugă usturoiul tocat în uleiul încă rece, astfel încât în timp ce uleiul se încălzește să extragă aromele din usturoi, fără să se ardă sau să devină amar. Când s-a rumenit puțin usturoiul, se adaugă calamarul și se prăjește un pic până se curbează fâșiile de calamar. Se adaugă roșiile tocate cuburi mari și măslinele. Se scurg pastele și se păstrează câteva linguri din apa în care au fiert. Se adaugă pastele fierte și apa în tigaie și se amestecă. Se adaugă pătrunjelul și oreganoul, nucile, fulgii de ardei iute, piper și sare. Se amestecă și se mai lasă un minut pe foc.

Calamarul nu trebuie gătit prea mult pentru că devine gumos, dar nici ierburile aromatice pentru că își pierd prospețimea. Deci aveți grijă să nu le țineți prea mult pe foc.

În loc de calamari puteți folosi cu încredere și creveți proaspeți. Chiar și congelați, dar cei care au fost congelați cruzi, adică au culoarea gri, nu cei roz, care sunt prefierți.

Porția perfectă de paste

No Comments

Când vine vorba de paste, altele decât spaghetti, este mereu dificil să aproximezi câte paste să pui pentru o porție. Am exclus spaghettile pentru că acolo există tot felul de șabloane cu găuri pentru cantitățile dorite, care se găsesc chiar și în hypermarketuri, nu doar în magazinele de ustensile de bucătărie sau în boutique-urile cochete din Italia.

Dacă ar fi să cântărim, în cazul în care aveți un cântar de bucătărie, atunci porția potrivită ar fi cam de 60 g paste uscate per persoană. Însă în lipsa unui cântar, puteți folosi și o cană. Undeva pe la 3/4 din cana umplută cu paste uscate este o cantitate ok. Dar țineți minte că fundițele, de exemplu, ocupă mai mult spațiu decât pastele acelea mici în formă de boabe de orez. Așa că adaptarea este esențială.

Cantitățile de paste uscate și paste proaspete sunt aproximativ egale atunci când folosim un vas de măsură, nu un cântar.

Așadar, pentru fundițe aproape o cană per persoană este ok. La fel și pentru penne. Pentru macaroane, puteți pune cam 3/4 cană. Pentru fettuccine, linguine și vermicelli, gramajul este cel de mai sus, de 50-60g pentru o persoană, la fel și în cazul spachettilor, dacă nu aveți șablon de măsurare.

Pentru pastele micuțe pe care le puneți în supă, de exemplu, măsura este de aproximativ o treime de cană pentru unele precum orzo sau chiar cele alfabet, cu care vă amuzați copiii.

Este bine să ține cont de aceste măsurători pentru că, să o recunoaștem, nimănui nu îi plac pastele reci și odată ce s-au răcit, cel mai probabil surplusul va ajunge la gunoi. Ceea ce este risipă alimentară.

Greșeli comune în gătirea pastelor

No Comments

Da, v-am mai vorbit și cu alte ocazii despre cum să pregătiți pastele, însă pentru că ele reprezintă cea mai rapidă și comună variantă de cină, cu care unii se laudă, iar alții se resemnează, m-am gândit să împărtășesc cu voi câteva din greșelile cele mai frecvente pentru a vă ajuta să nu la faceți mai departe.

Vas prea mic

Mai ales când vorbim despre spaghetti, dar nu numai, un vas prea mic va avea mai puțină apă, care se va răci mai repede când sunt adăugate pastele și îi va lua mai mult să reajungă la temperatura de fierbere, timp în care pastele se vor lipi între ele.

Fără sare

Multă lume se ferește să pună sare multă în apa de fierbere, însă italienii spun că apa trebuie să fie la fel de sărată precum marea. Bine, acum depinde și care mare, că dacă vorbim de Marea Moartă… Acum, serios vorbind, o apă bine sărată face minuni pentru gustul pastelor.

Indicațiile de pe cutie

Da, este bine să le respectăm în ceea ce privește fierberea pastelor, însă nu trebuie să le urmăm orbește. După cum v-am mai spus, timpii diferă în funcție de presiune, temperatura exterioară, mărimea focului, etc. Luați indicațiile de pe cutie orientativ și gustați atunci când se apropie timpul.

Ulei în apă

Unii adaugă ulei (de măsline) în apa în care fierb pastele, cu scopul de a nu se lipi între ele. Însă același rezultat îl are uleiul și asupra sosului. Pastele calde, proaspăt puse în sos vor absorbi din el și astfel vor deveni gustoase. Dacă ele sunt acoperite cu o peliculă uleioasă, sosul nu va mai pătrunde în structura pastelor.

Amestecarea

Pastele au tendința să se lipească între ele și/ sau de fundul oalei dacă nu sunt amestecate periodic. Când le puneți în (suficientă) apă, răspândiți-le uniform și apoi mai amestecați de câteva ori. Nu prea des, pentru că altfel ajung să fie distruse de acțiunea mecanică.

Apă aruncată

După ce pastele au fiert, nu aruncați toată apa în care au fiert. Ea este foarte bună pentru adăugarea în sosul cu care le veți servi. Îi dă o textură aparte, pentru că are deja amidonul din paste în ea, ajută la lipirea sosului de paste, tot datorită amidonului, și îi îmbogățește și gustul.

Clătirea

Un alt obicei al unora este cel de a clăti pastele după fierbere pentru a preveni lipirea lor. Însă acest lucru îndepărtează și stratul de amidon de la suprafață, care face posibilă lipirea sosului de ele. Așa că imediat ce le-ați fiert, puneți-le în sos și astfel vor fi bune de consumat.

Și, evident, mâncați-le imediat. Pastele lăsate prea mult până la servire își pierd tot farmecul!

Tăieței asiatici de tot felul

No Comments

Acum câțiva ani cu greu găseai un sos de soia, însă acum bogăția ingredientelor asiatice este pe placul tuturor. Nu doar că găsești în supermarket-uri tot felul de produse etnice, dar au apărut și multe magazine specializate. Cu și mai multe ingrediente! Cum ne descurcăm printre toate acele chestii cu care nu am crescut, dar le-am descoperit în timp? Păi le luăm sistematic.

Așa că m-am gândit să vă fac o hartă a tăiețeilor asiatici ca să știți ce alegeți.

Chinese Egg Noodles

Sau tăieței cu ou chinezești. Ei sunt lungi, subțiri și au o culoare aurie datorită oului. Sunt făcuți din făină de grâu și se găsesc în forma rotundă sau plată, atât proaspeți (la fel ca pastele italiene proaspete), cât și uscați. Primii se gătesc în 3 minute, iar pentru cei uscați trebuie aproximativ 5 minute, în funcție de grosimea lor.

Tăiețeii de grâu chinezești

Sunt aproximativ similari cu cei precedenți în ceea ce privește prezentarea lor, dar culoarea este mult mai deschisă, spre alb, pentru că le lipsește oul din compoziție.

Tăiețeii de orez

Aceștia sunt de proveniență din Sud Estul Asiei. Sunt făcuți, după cum le spune și numele, din făină de orez și au o culoare albă. Se găsesc în diverse forme, de la cei foarte subțiri, de tip fidea, la panglici plate și ceva mai late. Aceștia nu se fierb, mai ales când vorbim de cei foarte subțiri. Se scufundă între 5 și 20 de minute în apă fierbinte și apoi se pot folosi. În cazul supelor se pun direct uscați în supă și se lasă la câteva minute ca să se înmoaie.

Tăieței Udon

Aceștia provin din Japonia și sunt făcuți din făină de grâu. Se găsesc în diverse forme, rotunzi, pătrați sau plați, mai lungi sau mai scurți. Cel mai adesea sunt la vânzare sub forma uscată. Se folosesc de obicei în supe.

Tăieței Soba

Tot japonezi, aceștia sunt lungi, subțiri și plați. Soba sunt făcuți dintr-o combinație de făină de hrișcă și grâu, având o culoare bej dată de hrișcă. Uneori în aceștia se adaugă și ceai verde, dându-le astfel o culoare verzuie.

Tăieței Ramen

Ramen este și numele unui fel de supă bogată în care există și acești tăieței. Sunt lungi, subțiri și făcuți tot din fpină de grâu. Provin din Japonia și se comercializează fie uscați sub forma unui conglomerat ca un mic bloc, fie proaspeți sau congelați. Mai există și varianta instant, care au fost în prealabil prăjiți în baie de ulei pentru a le elimina apa înainte de a fi uscați și ambalați. Varianta lor cu ou se numește Saimin.

Secretele pastelor umplute

No Comments

Cine nu iubește pastele? Iar cele umplute sunt chiar o desfătare. Însă bucătarii de acasă, dar și mulți din cei din restaurante, preferă să ia pastele de-a gata. Și este mare păcat, pentru că este așa de ușor să le facem de la zero.

Nu trebuie să fii o nona siciliană ca să întinzi cearșafuri de aluat din care să creezi mii de spaghetti sau tortellini. Și bunicile românce fac tăieței de casă și colțunași. Și rusoaicele fac pelmeni. Și asiaticii au colțunașii lor. Și asta pentru că este un proces totuși simplu, chiar dacă de multe ori migălos.

Voi merge pe rețeta clasică italiană, care este rețeta de bază pentru aluat. Însă, după cum vă spuneam, puteți încerca și variațiunile din lumea întreagă. Rețeta clasică presupune ca la fiecare 100 g de făină din grâu dur, sau de tip 00, să puneți un ou. Atât. Și un vârf de sare. Nu trebuie să aveți mașină de paste, pentru că puteți întinde aluatul și cu sucitorul, însă trebuie întins foarte subțire pentru că la fierbere se va îngroșa.

Umplerea pastelor se poate face după poftă, însă este recomandabil ca între ingrediente să fie și gusturi mai puternice. Dacă alegeți să folosiți ricotta, de exemplu, care este o urdă cu un nume mai pompos, puneți și puțină brânză de capră sau cu mucegai albastru, ca să îi dați ceva extra. De asemenea, este interesant să mixați texturile din interior, să adăugați în umplutura moale și ceva crocant, cum ar fi nuci sau muguri de pin ori legume bucățele. Pentru un efect spectaculos, folosiți umpluturi care la tăierea pastelor vor curge, precum un gălbenuș de ou, de exemplu.

Pastele umplute având deja gust pot fi servite ca atare, doar fierte și apoi sotate în puțin unt sau stropite cu ulei de măsline. Pot fi servite chiar și cu puțin din apa în care au fiert și cu niște parmezan ras deasupra.

Dacă alegeți să le serviți cu un sos, țineți cont de umplutura lor și de modul în care se combină aromele de la interior cu cele de la exterior.

Cum să lucrăm cu pastele

No Comments

Da, este foarte bine și plăcut să îți faci pastele în casă. Dar să fim realiști: câți dintre voi aveți o mașină de paste acasă? Sau câți dintre voi întindeți aluatul de mână pentru a obține grosimea perfectă pentru paste? Iar dacă faceți asta, cu siguranță că nu se întâmplă de fiecare dată când mâncați paste. Pentru că până la urmă la orice colț de stradă este un supermarket în care se găsesc tot felul de pungi cu paste uscate. Care, dacă sunt de calitate, sunt la fel de bune ca cele proaspete.

Dar odată cumpărate, ce facem cu ele?

Păi le fierbem. Atât cât scrie pe pachet. Iar timpul de fierbere se calculează de când reîncepe să fiarbă apa după ce ai pus pastele în ea. Dar fiți atenți pentru că acesta poate varia un minut-două în funcție de intensitatea focului, de presiunea atmosferică, de tipul de oală, etc. Cât despre apă, ea trebuie să fie din abundență. Și sarea cam la fel, pentru că pastele își trag ele atâta sare cât au nevoie. Și trebuie amestecat constant pentru a nu permite pastelor să se lipească. Uleiul de măsline adăugat în apă nu ajută, în schimb nu permite nici sosului să pătrundă apoi în porii pastelor fierte. Pastele sunt gata de scos atunci când secționate mai au un fir alb tare la interior. Ele se vor mai găti în interior și după ce le scoți din apă.

Ca să nu se răcească repede, ar fi bine să puneți pastele într-un castron care a fost încălzit în prealabil, altfel transferul termic de la castronul rece va slei pastele imediat.

Și acum vine problema selecției. Ce paste să alegem din zecile de forme existente? Pentru că da, nu există doar spaghetti și penne. De exemplu, pentru un sos bogat cu bucățele de legume sau carne, merge să folosim paste care să „găzduiască” bucățile, precum sunt cele în formă de scoică mică, oreccchette. Sosul fin se potrivește cu pastele lungi precum spaghetti sau fettuccine. Acestea merg, însă, și cu combinațiile cu bucăți mari prin ele, precum pastele cu fructe de mare sau cu chifteluțe. Dar puteți fi oricât de creativi vreți și, oricum, asta nu înseamnă că dacă în casă nu aveți decât o cutie de penne, nu o să mai faceți pastele cu fructe de mare la care poftiți pentru că nu se potrivesc.

Reteta de Paste – Platou festiv cu pulpe de miel, pentru toata familia

No Comments

Multi dintre voi, dragii mei, va pregatiti de Sarbatoare si sunteti cu gandul la organizarea mesei pentru familie, la preparatele pe care le veti servi si la cum va veti petrece timpul alaturi de cei dragi, in urmatoarele zile. Cred cu tarie ca fiecare sarbatoare religioasa, indiferent de confesiunea careia apartine, este un moment in care sa fim alaturi de cei importanti noua, sa ii ajutam pe cei care au nevoie si sa ne dedicam timpul si atentia familiei, cea mai importanta parte a vietii noastre. Asa ca m-am gandit sa va prezint o reteta deosebita de miel, aromata si gustoasa pe care s-o pregatiti pentru Sarbatoarea Pastelui si sa o savurati alaturi de cei dragi.  Continue reading