chefjosephhadad.ro

mancare traditionala

Paștele nostru și al vostru

No Comments

Aprilie este o lună plină de Sărbători importante, ocazie cu care puteți încerca diversele preparate tradiționale ale mai multor culturi. Atât noi, evreii, cât și creștinii sărbătorim în această perioadă Paștele, în vreme ce islamicii trec prin perioada Ramadanului. Așa că m-am gândit să fac o mică selecție de preparate tradiționale din fiecare cultură pentru a varia meniurile pe care le veți găti în perioada următoare.

Pe 5 aprilie este Paștele iudaic, ocazie cu care noi pregătim în primul rând supa cu găluști matzah, făcute de lipiile matzah. Legenda spune că atunci când israeliții au fost nevoiți să părăsească în grabă Egiptul, nu au apucat să lase pâinea la crescut, așa că au copt repede aceste lipii, matzah, care, în sine, sunt un aliment de bază pentru această sărbătoare, servite cu pastă de hrean, dar și ingredient în delicioasa supă. Chiftelele de pește sunt și ele prezente pe mesele evreilor cu această ocazie, mai ales a celor din Estul Europei. Și kugel, o budincă de tăieței, ce are uneori orez sau cartofi, se găsește pe mesele de Paști. Iar mielul se regăsește și în meniurile evreilor, nu doar ale creștinilor. La fel și ouăle.

Pe 9 aprilie urmează Paștele Catolic, ale cărui mâncăruri nu sunt cu mult diferite de cele ale Paștelui Ortodox, ce vine o săptămână mai târziu. Friptura de miel este nelipsită, la fel și ouăle fierte. De asemenea, această sărbătoare de primăvară este una plină de dulciuri, de la ouăle de ciocolată atât de apreciate în țările catolice, care au devenit deliciul și al copiilor români, la cozonacii și panettonele pufoși, până la tot felul de prăjituri mai mult sau mai puțin tradiționale în fiecare familie. Iar pasca ortodoxă este de nelipsit, în vreme ce colacii catolici sunt vedetele mai spre Vest.

Iar pe 22 martie a început Ramadanul ce ține 30 de zile și îi pune pe islamici în fața postului negru câtă vreme este soarele pe cer, pentru a le oferi apoi la cină ocazia să se răsfețe cu mese îmbelșugate. De Ramadan începe de regulă cu curmale și cafea, urmate apoi de multe feluri pe care gospodinele le gătesc pe parcursul zilei. Oaia este o carne foarte apreciată și de musulmani, iar ea se regăsește pe mese fie sub forma de fripturi, de kebab sau de tocane. Supe, mai ales de linte sau preferata mea, harira, salate, cum ar fi fatoush și orez pregătit cu diverse arome, precum cardamomul sau șofranul, însoțesc platourile de carne. Iar deserturile sunt și ele bogate, de la baklavale la kunefe și, practic, tot ce știu mai bine femeile casei să gătească, cinele de iftar având mereu loc cu toată familia adunată.

Două rețete cu curcan

No Comments

Curcanul este un tip de carne foarte hrănitor și eu îl recomand în locul puiului. Iar copiilor le place mult. Deși curcanul la noi nu este un fel de mâncare pentru ocazii speciale, pulpele împănate din cea de-a doua rețetă pot constitui foarte bine un preparat de Sărbătoare. Iar escalopul din piept este gata rapid și preferat de toată familia.

Escalop de curcan cu legume

Pieptul de curcan se taie medalioane și se sotează în ulei de măsline cu un pic de unt și frunze de salvie. Când a prins o culoare caramelizată se scoate și în locul lui în tigaie se pune ceapă tocată mărunt, la fel și morcovul, țelina rădăcină și apio, usturoi zdrobit și frunze de cimbru. Se sotează bine și se adaugă din nou escalopul de curcan. Se adaugă 4-5 roșii cherry tăiate pe jumătate, câteva măsline kalamata și niște pătrunjel tocat. Se toarnă un polonic de supă de bază de pui sau legume. Se lasă să se gătească 5-6 minute, până este carnea gata, iar la final, când se pune în farfurie, se stropește cu ulei de măsline.

Pulpe împănate la cuptor

Pulpele se împănează cu usturoi, rozmarin sau alte ierburi aromatice și se masează bine cu ulei de măsline. Se lasă de pe o zi pe alta sau cel puțin câteva ore, astfel încât să se aromatizeze carnea. Se pune apoi la fiert până s-a gătit carnea cam jumătate. Se scoate din apă și se freacă pulpele cu boia, sare, curcumă, ulei de măsline.

Separat se iau morcov cu coajă, țelină cu coajă (dar foarte bine spălate) tăiate bucăți mari, usturoi în coajă, crenguțe de ierburi aromatice (rozmarin, cimbru, salvie) întregi și se stropesc cu ulei de măsline. Se asezonează și se așază pulpele deasupra. Se dau la cuptor la 180oC pentru aproximativ 45 minute. Se acoperă cu folie de staniol, se reduce temperatura la 160oC și se mai lasă o oră la cuptor.

Aceeași rețetă se poate face și cu gâscă sau rață.

Și eu mă simt român

No Comments

Astăzi sărbătorim Ziua Națională a României și spun „sărbătorim” pentru că și eu mă simt român. Sunt aici, în țară, din 1996, iar pe 12 septembrie 2011 am devenit român cu acte în regulă, așa că vreau să încep prin a vă mulțumi că m-ați primit în rândul vostru și m-ați ajutat să îmi croiesc un drum frumos printre ingredientele bucătăriilor voastre.

Deși încerc să respect cu strictețe sărbătorile mele tradiționale, alături de familia mea restrânsă, îmi face mare plăcere să mă alătur prietenilor de aici și pentru sărbătorile voastre. Până la urmă, Sărbătorile sunt peste tot în lume despre familie și reunirea celor dragi, așa că am fost onorat când în primii mei ani aici, colegii mei de la Casa Vernescu mă invitau în casele lor de Crăciun sau cu alte ocazii festive, pentru a face parte din ele. Îi respect foarte mult pe românii care își respectă tradiția, pentru că așa am fost și eu învățat de mic.

În ultimii ani, de Sărbători, când restaurantele mele sunt închise de obicei, încerc să trag o fugă până la munte, pe Valea Prahovei, ca să mă relaxez. Îmi place foarte mult zona. Iar când copii erau mici, era o încântare pentru ei. Am mai călătorit prin țară și prin alte locuri, am fost în Maramureș, la Cluj, în Transilvania în general, dar și la Timișoara și Sibiu, care îmi plac foarte mult pentru că se vede influența austriacă și liniștea de acolo. O zi normală acolo e ca o duminică în București. Dar nu m-aș muta din București, nu aș putea trăi în afara lui mai mult de câteva zile. Spre rușinea mea, însă, nu am ajuns până acum în Deltă. Dar mi-am propus să o fac anul acesta, imediat după Paști, când natura este deja înverzită, dar țânțarii nu s-au trezit încă la viață, ca să mă pot bucura de locurile respective cum se cuvine.

Și pentru că este zi de sărbătoare azi, chiar dacă nu mănânc ciolan cu fasole, așa cum este tradiția la voi de 1 Decembrie, mă voi delecta cu niște salată de vinete, salată de boeuf și ceva zacuscă, preferatele mele.

La mulți ani, România!

Mâncarea marocană pe care să o încercați în vacanță sau acasă

No Comments

Marocul este o destinație preferată de români și chiar și în sezonul rece, o escapadă la Marrakech sau Casablanca este o desfătare atât pentru privire, cât și pentru papilele gustative.

Familia mamei mele este originară din Maroc și eu am crescut cu feluri de mâncare pe care ea le-a învățat de la mama ei și pe care le aduseseră în Israel. Dar dacă mergeți acolo, în Nordul Africii, trebuie neapărat să gustați câteva preparate sau, dacă vă tentează, puteți să le faceți și voi acasă.

Iedul copt sub pământ este un fel tradițional al popoarelor ce trăiesc în deșert, iar Marocul nu face notă discordantă. Se sapă o groapă în care se pun cărbuni, iar iedul curățat se umple cu legume, mirodenii, ierburi aromatice. Se învelește întreg în iută și se acoperă cu pământ. Se lasă îngropat zece ore. La final iese o carne foarte fragedă și delicioasă.

Un alt fel de mâncare ce trebuie neapărat încercat este porumbelul umplut cu orez cu stafide și făcut la cuptor. Tot cu carne de porumbel este un alt fel specific locului și devenit faimos în întreaga lume: pastilla. Este o plăcintă cu foi și cu carne de porumbel, cu scorțișoară și zahăr pudră.

Și, bineînțeles, cuscus, care provine din această zonă.

Tajine-ul este un fel tradițional care deja a migrat în lume și a devenit faimos, însă iedul și porumbelul nu trebuie ratate de vreme ce ești acolo.

În cartea mea, Joseph Hadad Omul, povestesc despre o rețetă din copilărie, un fel de gogoși, ca minciunelele de la voi, pe care le găsiți pe stradă în Maroc: sfânj. Se face pe loc, ca să fie crocant. Și tot din mâncarea stradală nu trebuie să ratați moufleta, ceva între clătită și lipie, făcută în tigaie, care se mănâncă cu ceai și miere de albine, dimineața.

Tot pe străzile din Marrakech găsiți gogoși umplute ca niște sandvișuri, în care se pun tot felul de umpluturi de legume, carne, pui, limbă, etc. Și cu harrisa. Marocanilor le place mult prăjeala, așa că sunt multe feluri de mâncare prăjite.

Dar pentru mâncarea autentică, pe care o mănâncă localnicii, trebuie să vă treziți devreme și să vă duceți la prima oră, la 7, la piață, ca să prindeți toate cele bune.

Iar acum e perioada castanelor, așa că dacă ajungeți lunile astea în Maroc, veți găsi la orice colț vânzători ambulanți de castane. Marocanii iubesc castanele. Merită să vă bucurați și voi de ele.