Chiar dacă nu veți găsi sushi în restaurantele mele, asta nu înseamnă că nu îmi place și mie această specialitate japoneză care a devenit un hit internațional. Așa că am studiat și eu tehnicile de preparare, dar evident că nu voi putea ajunge niciodată la măiestria celor care își dedică viața acestui fel, așa cum se întâmplă în țara sa natală, unde devii sushi chef abia după zeci de ani de mânuit orezul și cuțitele ascuțite.

Dar pentru că a devenit un fel atât de popular și printre români, și mulți dintre voi ați încercat să îl pregătiți și acasă, m-am gândit să împărtășesc cu voi câteva din informațiile pe care le-am acumulat și eu, mai ales că în lunile acestea complicate lumea se ferește să iasă la masă în oraș.

Când vine vorba de sushi, cel mai important este orezul, deși prospețimea peștelui este esențială. Totuși, există și sushi vegetarian, dar baza este mereu orezul. Acesta nu trebuie să fie prea umed, dar nici prea lipicios. De aceea, trebuie să țineți cont de oțetul pe care îl veți adăuga în orez la sfârșit și din acest motiv să nu permiteți orezului fiert să fie prea umed. Iar orezul în sine trebuie să fie unul cu bobul rotund, care are o cantitate potrivită de amidon pentru a permite lipirea boabelor între ele. Pentru a merge la sigur, alegeți orezul japonez pentru sushi pe care îl găsiți la raioanele de produse etnice din supermarketuri sau în magazinele cu produse asiatice.

Odată ce ați reușit să obțineți acel orez dulceag, lipicios și delicios, umpluturile sunt doar subiectul creativității voastre, fie că mergeți pe versiuni clasice sau sunteți inventivi. Dar pentru că peștele trebuie să fie extrem de proaspăt, sfatul meu este ca dacă nu aveți garanția acestei prospețimi (siguranța alimentară este esențială, mai ales acum, în sezonul cald, când peștele se poate deteriora foarte repede!), să mergeți pe variante sigure precum legumele, somonul fume sau fructele de mare gătite. Dar și orezul trebuie să fie proaspăt. Cel mai bun sushi este făcut cu orezul călduț, dacă apucă să se răcească, își pierde textura pufoasă.

În plus nu uitați de wassabi într-o cantitate potrivită. În primul rând, aveți grijă când cumpărați wassabi, acesta chiar asta să fie, citiți eticheta cu atenție, pentru că de multe ori pasta ce se găsește în comerț este de fapt un mix de hrean, muștar și colorant verde. Apoi, acesta trebuie adăugat în rola de sushi într-o cantitate mică, atât cât să aromatizeze peștele, nu să-l acopere. De aceea nici nu este recomandat să puneți la servire wassabi în sosul de soia, pentru că gustul delicat al său va fi omorât de iuțeala wassabiului.

Și nu în ultimul rând, bucățile de sushi trebuie tăiate (cu cuțite foarte bine ascuțite) în felii care să intre în gură dintr-o înghițitură, astfel încât aromele sale să se întrepătrundă. Sushi-ul nu se mușcă!