“Tata avea concepţia fatalistă a zilei de mâine şi cred că de-asta mi-a spus de mic că, dacă voi lucra în bucătărie, măcar nu voi suferi niciodată de foame. Ceva tot găseşti de pus pe limbă. Sigur, la treaba asta a contribuit şi tradiţia de câteva generaţii bune de bucătari din familia mea. Dar indiferent de cât aş fi studiat sau la câte şcoli aş fi mers în afară de cele pe care le-am absolvit, n-aş fi reuşit fără acest ceva pe care-l simt în sânge, în mine. Nici nu-mi vine să-i spun neapărat talent, e ceva ce nu pot defini, dar care simt că-mi ţine gustul şi creativitatea mereu treze.”

“Ştiu că oamenii n-au timp şi că bucătăria de-acasă nu are cum să reproducă multe dintre principiile haute cuisine, dar sunt lucruri pe care nu le poţi face doar pe jumătate. O femeie nu poate fi pe jumătate gravidă. E gravidă sau nu e. Aşa şi cu sosurile, una dintre cele mai importante ramuri din orice bucătărie. Un sos bun fie fierbe cât trebuie şi scade bine, se macerează, se maturizează, ajunge la densitatea perfectă, fie nu te mai apuci de el. Da, sunt sosuri pe care le ţin pe flacără chiar mai mult de douăzeci de ore. Dar ştiu că e făcut bine şi că aşa trebuie făcut ca să aibă gustul pe care ştiu eu că trebuie să-l aibă.”

Citeste tot articolul.