Din fericire, în România piețele sunt încă pline de fructe și legume proaspete de la producători și mulți dintre voi aveți rude și cunoștințe pe la țară care vă mai aduc o roșie, un măr, o legătură de ceapă. Ideea e că la o asemenea abundență de legume bune, este păcat să le stricăm pentru că nu știm să ne purtăm cu ele.

Una din greșeli ar fi că le tăiem prea repede. Da, este bine, mai ales când ai de pregătit o masă mai mare să îți pregătești materia primă în avans ca să îți ușurezi munca. Însă nu toate legumele se pretează la așa ceva. Cu cât aveți mai multă suprafață din interiorul legumei expusă la aer și lumină, cu atât aceasta se va oxida și, deci, deteriora mai repede. Așadar, bucățile mari sunt preferate tăieturilor mărunte de legume cu mult înainte de pregătire. De asemenea, aveți grijă ce legume tăiați. Dovleacul sau conopida se păstrează mult mai bine decât vânăta sau roșia. Oricum, legumele tăiate trebuie păstrate cu un prosop de hârtie deasupra, eventual ușor umed, pentru a le conserva umiditatea, iar în frigider cel mai bine se păstrează în vase de inox sau de sticlă.

O altă greșeală este aruncarea cojii. De cele mai multe ori în coajă se află o grămadă de nutrienți și fibre care în loc să ajungă în sistemul nostru digestiv ajung la gunoi. Pe cât posibil, consumați legumele cu tot cu coajă, după ce ați spălat-o bine cu o perie sau un burete de vase cu partea mai aspră. Chiar și cojile de cartof sunt sănătoase, așa că dacă mâncatți cartofi copți, de exemplu, nu renunțați la coaja care poate fi chiar crocantă și gustoasă. Iar dacă este neapărat necesar să lăsați legumele „dezgolite”, folosiți cojile pentru a face o supă de bază pe care să o folosiți mai târziu. Chiar și cojile de ceapă pot fi păstrate, iar dacă vă rămâne coada mai tare de la sparanghel ori tecile de la mazărea proaspătă, nu le aruncați. Codițele de sparanghel sunt minunat de folosit în supe, iar tecile de mazăre merg tăiate și aruncate într-un ghiveci, de exemplu.