A fost o experiență extraordinară, cred că orice chef își dorește să fie aici, în juriul Masterchef. O astfel de experiență este una completă, culinară, de palmares, dar și de muncă în echipă.

Am fost impresionat de ceea ce a ieșit din mâinile unor neprofesioniști și am învățat și eu de la ei, mi-am luat idei din rețetele copilăriei lor și am fost surprins de creativitatea cu care au abordat probele.

Masterchef înseamnă în primul rând foarte multă muncă. Zilnic eram la platou la ora 9 și mă mai întorceam mult după miezul nopții, uneori chiar și la 4 dimineața. Lumea crede că la televizor totul merge repede, că e numai glam, dar în spatele camerelor este o întreagă desfășurare de forțe, se trag mii de cadre. Și vorbim de prima televiziune comercială ca audiență din România, totul trebuie să fie perfect. Mi-am lăsat acolo toată energia, dar am făcut-o cu plăcere. Pentru că a fost o onoare pentru mine. Au fost la interviu peste 100 de bucătari, însă Pro Tv m-a ales pe mine chiar dacă nu vorbesc bine limba, pentru experiența mea culinară, tehnică, așa că am fost încântat de această oportunitate.

A fost o cursă extrem de dură, cu foarte multe ore de filmări, rețete grele de pregătit în timpi record, însă adrenalina ne-a dat și multa energie bună. Au fost în concurs bucătari amatori extrem de buni, mi-a făcut plăcere să le gust preparatele și să îi învăț în masterclass-urile pe care le-am făcut pentru ei.

Una din cele mai grele probe a fost cea cu crabul. Nimeni nu știa cum se gătește crabul, nimeni nu mai gătise așa ceva. Nu le-am arătat nimic, însă i-am întrebat mai mult retoric cum se face homarul și atunci și-au dat seama că prima mișcare este să fie pus la fiert precum homarul. După care s-au luptat cu el. Au învățat foarte repede.

Mi-a părut rău de fiecare concurent în parte, care a părăsit competiția, însă așa este concursul. E greu să spui că unul a fost mai bun ca altul, fiecare a avut unicitatea lui și a creat cel puțin o farfurie care mi-a ramas întiparită.