Falafelul face parte din moștenirea mea cultural-culinară. Pentru noi este un fel de mâncare important și mă bucur că este așa de răspândit. Dar mulți îl sub-apreciază și nu din rea voință, ci pentru că nu știu cum să profite de el la maximum.
Se crede că falafelul este originar din Egipt și de acolo s-a extins în tot Orientul Mijlociu, fiecare regiune adaptând rețeta la specificul local. Iar una dintre aceste adaptări, chiar din Egipt, este cea de a-l face din bob (fasole fava) în loc de clasicul năut. În Iordania, Liban și Siria, adesea se face dintr-un mix de năut și bob, în vreme ce în zona Israelului este exclusiv din năut. Așa că puteți să experimentați cu proporțiile data viitoare când vreți să faceți falafel în casă. De asemenea, dacă doriți varietate, inspirați-vă din condimentele folosite în fiecare regiune în parte, care diferă oarecum, dând altă paletă de gust preparatului final.
Dar indiferent dacă folosiți năut sau bob, important este să lăsați boabele uscate la înmuiat peste noapte și apoi să le folosiți așa, crude, în compoziția de prăjit. Și apropo de prăjit: sunt voci care vorbesc despre faptul că falafelul copt este mult mai sănătos decât cel prăjit. Este. Dar nu are nicio legătură cu originalul. La cuptor veți obține niște chiftele cu o textură aproape identică la exterior ca și în interior, în vreme ce prin prăjire se obține acea crustă crocantă care definește un falafel de calitate. Iar prăjirea se face în baie de ulei. Aveți grijă să nu fie prea rece la început, ca să nu absoarbă prea mult ulei chiftelele, dar nici să nu fie focul prea mare, ca să se ardă imediat la exterior fără să apuce să se gătească și în interior. Și aveți grijă să nu supra-aglomerați vasul de prăjire. Chifteluțele reci vor scădea imediat temperatura uleiului, ajungându-se la ce ziceam mai devreme, așa că mai bine prăjiți în mai multe tranșe, dar rezultatul este cel dorit, decât să vă grăbiți.
Și pentru că ziceam de temperatura compoziției înainte de prăjire, aceasta trebuie să fie rece, de la frigider. După preparare, mixul ar trebui să stea la frigider cel puțin o oră, pentru a da timp lichidului să se absoarbă mai bine și să se lipească între ele ingredientele. Astfel vor fi mai ușor de format chifteluțele și nici nu va mai exista riscul de descompunere la prăjire. Un alt secret pentru un rezultat impecabil îl reprezintă adăugarea de praf de copt în compoziție, care va ajuta în procesul de gătire, făcând falafelul mai pufos. Și tot pentru textură, recomandarea mea este să folosiți o mașină de tocat carnea pentru a măcina năutul. Însă, dacă nu aveți așa ceva în casă, un robot de bucătărie va face treaba, însă aveți grijă să nu micșorați boabele până ajung o pastă, ci până la bucățele mici, care vor ajuta la textură.
Tot cu textura avem de a face și când chifteluțele sunt lăsate să se răcească prea tare pentru că odată cu răcirea se va schimba și consistența. De aceea și în restaurantele de tip fast-food, falafelul se prăjește pe loc, la cerere. Dacă acasă, însă, aveți de făcut mai multe tranșe și, deci, nu le puteți mânca imediat după ce le scoateți din ulei, lăsați-le să se scurgă pe un grătar de metal până sunt gata toate chiftelele. Dacă le lăsați pe o farfurie sau pe un prosop de hârtie care să absoarbă grăsimea în exces, partea de jos se va înmuia și își va pierde crusta crocantă. Iar dacă ați făcut mai multă compoziție și nu vreți să o prăjiți pe toată, sfântul congelator rezolvă problema. Cel mai bine este să formați chiftelele și să le congelați astfel, pentru a scoate câte aveți nevoie când aveți nevoie.
Your email address will not be published. Required fields are marked *
Comment
Name *
Email *
Website
Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.
Evaluare * 1 2 3 4 5