Humusul a devenit unul din alimentele preferate ale românilor. Îl găsești în meniul aproape oricărui bistro, chiar dacă acesta are sau nu specific oriental, îl găsești gata preparat în supermarketuri, dar este și foarte ușor de făcut acasă. Însă de la un humus oarecare la un humus excelent sunt doar câțiva pași. Paști despre care vom vorbi azi.

Dacă vreți să îl faceți de la zero, atunci trebuie să lăsați peste noapte boabele de năut la înmuiat. Vreo 12 ore. Și apoi să le fierbeți bine, până încep să se dezintegreze, aproape. Dacă vreți să folosiți boabe deja fierte, de la conservă, atunci sfatul meu este să le mai dați un clocot, pentru că acestea nu sunt chiar așa de bine fierte.

Odată fierte, nu lăsați boabele să se răcească prea tare. Când sunt călduțe se transformă mai bine într-un humus cremos. De fapt, în Israel humusul se servește cald sau măcar la temperatura camerei, dar nu rece.

Pentru un humus și mai cremos, recomandarea este să îndepărtați coaja boabelor de năut după fierbere. Aceasta se poate face fie prin a vărsa boabele scurse pe un prosop și apoi cu un altul să frecați ușor deasupra, astfel încât cojile să se separe. Sau puteți pune boabele într-un vas cu apă și să amestecați cu putere, astfel încât vârtejul să desprindă și să ridice la suprafață cojile mai ușoare, pe care le puteți lua apoi cu o spumieră. Nu este nicio panică dacă nu îndepărtați toate cojile, important este să le aruncați pe majoritatea.

Tot pentru cremozitate, la blendarea boabelor adăugați câteva cuburi de gheață. Se pare că acestea ajută la aerare, făcând pasta mai pufoasă, mai fină.

Deși există multe versiuni de humus fără usturoi, una din rețetele tradiționale îl include și pe acesta. Usturoi crud. Ceea ce poate da bătăi de cap pentru că gustul său poate fi prea puternic. Deci fiți precauți cu cantitatea de usturoi adăugată. Un truc care să îl mai tempereze este să zdrobiți usturoiul și să îl amestecați cu zeama de lămâie, lăsându-l pentru câteva minute. La fel ca în cazul ceviche-ului, acidul din zeamă va „găti” parțial usturoiul, reducându-i din intensitate. Un alt truc este folosirea de pulbere de usturoi, care nu va avea același impact puternic ca usturoiul crud. Și mai există varianta usturoiului copt înainte de a fi adăugat în pasta de năut, însă aici gustul va fi un pic diferit.

Și nu uitați de tahini, pasta de susan. Aceasta este la fel de importantă pentru humus precum năutul însuși. Însă când vine vorba de proporții, nu pot să vă zic una clară, pentru că depinde de regiune și de gust. Unii merg până la jumătate-jumătate năutu și tahini, alții au un raport de 1/4 tahini și tot așa. Găsiți-vă gustul vostru preferat și urmați acea rețetă. Și dacă tot ați adăugat tahini, nu mai este nevoie de ulei de măsline și în interiorul pastei. Pe acesta puteți să îl folosiți ca un topping, direct în farfurie.