Peste două săptămâni începe postul Paștelui la ortodocși și multă lume își va îndreptat rețetele către legume și grâne, dar cel mai probabil preparatele vor fi destul de puțin variate, ajutate măcar de multitudinea de frunze apărute în această perioadă. Iar în privința carbohidraților, pâinea, cartofii și mămăliga vor fi la putere. Însă puteți crea meniuri variate, cu grâne creativ folosite. Și despre aceasta vreau să povestim astăzi.

În primul rând, extinderea teritoriilor grânelor este o idee gustoasă. Dincolo de orez, porumb și grâu, poate și ceva ovăz pe care îl consumați mai curând sub formă de fulgi, alimentația obișnuită nu include alte grâne și este păcat. Încercați în mâncărurile pe care le preparați și alte graminee, care deși se găsesc ușor și în magazinele noastre, nu sunt foarte populare în meniuri, cum ar fi hrișcă și quinoua. Prima poate fi consumată și sub formă de pilaf și sub formă de făină pusă în diverse preparate. A doua este excelentă ca garnitură, pusă în salate sau în supe. Și ambele sunt fără gluten. Însă puteți încerca și grâne ceva mai deosebite, pe care le găsiți doar prin magazine de specialitate sau online, și aici mă refer la farro, un grâu cu o aromă mai pământoasă și o textură mai gumoasă, teff, o altă graminee fără gluten, provenită din Africa, la fel, cu un gust pământos, sorghum, tot fără gluten, dar cu un gust dulceag, sau amaranth, care are arome de piper și nuci. Toate acestea pot da noi valențe mâncărurilor preparate cu ele.

În ceea ce privește procesul de gătire, un pas important este clătirea boabelor înainte de a fi puse la foc. Amidonul de la suprafața grânelor poate afecta textura lor finală. Ba chiar și gustul, dacă vorbim de quinoua care are un strat protector natural care, dacă nu este eliminat prin clătire abundentă (sau chiar lăsare în apă vreo 10 minute), imprimă un gust amărui mâncării.

Un pas pe care mulți în ignoră, este prăjirea boabelor. La fel ca și în cazul condimentelor, prin încălzire, se intensifică aroma, devenind mult mai complexă. Astfel, încingeți o tigaie la foc mediu, uscată, fără ulei, și adăugați orezul, quinoa sau bulgurul și amestecând continuu, lăsați-le să prindă o culoare aurie și să se elibereze aromele. Apoi le puteți găti după cum doriți.

Pentru partea de fierbere, un pas important îl constituie sărarea apei. La fel ca și în cazul pastelor, sarea este foarte importantă pentru a dezvolta aromele naturale din grâne. Însă cantitatea de sare este diferită de paste. De data aceasta, sare ar trebui să fie pusă ca într-o supă, nu ca „apa de mare”, cum se zice în Italia că este bine pentru paste. Și un alt truc este folosirea unor lichide variate pentru fierberea lor, nu doar apă. Supele de bază sunt o opțiune la îndemână și foarte gustoasă. Păstrați lichidul adunat de la friptura făcută la cuptor, mai adăugați puțin apă dacă este nevoie și puneți orez, quinoa, hrișcă sau ce vă place în el și dați-l la cuptor, pentru un pilaf extrem de gustos. Folosiți lapte de cocos pentru a fierbe orezul, în stil asiatic. Chiar și un suc de fructe (morcov, sfeclă, etc) poate fi o opțiune, oricât de îndrăzneață ar părea. La fel de îndrăzneață s-ar putea să fie și ideea de a găti în ceai, însă un orez preparat în ceai verde cu iasomie, rețetă inspirată tot din Orientul Îndepărtat, este extrem de gustos. Gust interesat le dau și vinul sau berea în care le puteți fierbe. Alcoolul se evaporă la gătire, însă aroma băuturilor se păstrează.

Procesul de gătire se poate opri aici, la fierbere, sau poate fi continuat cu prăjirea grânelor, ca în cazul orezului prăjit. Astfel, gramineele fierte se trag în tigaie cu o grăsime și li se impregnează alte straturi de aromă de la restul ingredientelor adăugate, usturoi, ceapă, condimente, sosuri, etc.