Sosurile sunt liantul unui preparat, îi dau atitudine, savoare și aspect. Unele sunt mai subțiri, altele mai groase, unele mai fresh, atele cu un gust puternic de mâncare gătită. Sunt sosuri clasice, în majoritate provenite din bucătăria de bază franceză, și sosuri inedite. Pe unele le vrem fluide, lejere, cât mai subțiri, însă pentru altele avem nevoie de puțină corpolență. Și atunci, ce facem?

Tehnica de bază

În primul rând, pentru a obține un sos mai gros, putem pune mai puțin lichid de la început sau îl putem fierbe mai multă vreme, astfel încât prin evaporare să se îngroașe.

Piureul

Sosurile care au un aspect mai grunjos, care au bucățele de legume prin ele, de exemplu, sau chiar și de carne, capătă un aspect foarte plăcut și textura groasă potrivită atunci când sunt transformate în piureuri cu ajutorul blenderului. Blenderul vertical, cel care se folosește direct în oală este ok, dar nu cel mai bun. Pentru o textură foarte fină, cel mai bun este belnderul de tip cană, însă aveți grijă să lăsați sosul un pic la răcit înainte să îl turnați în blender.

Adaosul de lactate

Metoda clasică de îngroșare a sosului din bucătăria franceză este cea de a adăuga cuburi de unt rece. Acesta nu îi dă doar corpolență, ci și luciu. Alte adaosuri cu același efect sunt smântâna dulce sau acră, ori iaurtul. Și gălbenușul de ou poate ajuta în același sens. Pentru ou, însă, trebuie să luați un pic din sosul existent și să îl amestecați cu gălbenușul bătut, pentru a-l tempera și a preveni transformarea oului în omletă la contactul cu sosul. La fel, iaurtul are nevoie de o temperatură mai scăzută a sosului pentru a nu se tăia.

Rântașul

Și această metodă provine din bucătăria clasică și este adesea întâlnită la sosuri. Primul pas este pregătirea rântașului din unt (sau ulei) cu făină la foc moderat, până ce făina s-a gătit. Peste această cremă se poate apoi adăuga lichidul (lapte, supă de bază, etc) și apoi de acolo să se construiască sosul. Sau rântașul se poate dizolva cu un pic din sosul deja existent și apoi adăuga la acesta.

Amidonul

Cel mai adesea se folosește amidonul de porumb și tehnica este una obișnuită în bucătăriile asiatice, mai ales în cea chinezească. Și acesta se dizolvă mai întâi cu puțină apă sau sos și apoi crema obținută se adaugă în mâncare pentru îngroșarea sosului.