Greșeli de evitat la picnic July 14, 2023 No Comments O masă în natură este mereu o plăcere! Mai puțin când este stricată de diverse mărunțișuri ce pot fi prevenite. Fie că plecați cu coșulețul la pădure, în parc, că alegeți să luați prânzul pe o plajă sălbatică sau pe malul unui râu de munte, citiți mai jos despre greșelile ce pot fi evitate pentru a nu ruina o experiență memorabilă. În primul rând țineți cont că suntem în plin val de caniculă și, chiar dacă citiți acest articol mai târziu, poate prin toamnă, când temperaturile se mai domolesc, căldura este unul din inamicii picnicurilor. Alimentele ce trebuie să stea la frigider în mod normal, pot sta la temperatura camerei maximum două ore, dar când sunt peste 32 grade Celsius afară, timpul de expunere scade la o oră. Așa că aveți grijă cât timp stau mâncărurile perisabile în afara genții frigorifice pentru a evita o toxiinfecție. Iar în geanta frigorifică, este important să aveți pachetele înghețate care să mențină temperatura. De obicei gențile au rezervele proprii, dar dacă nu aveți așa ceva, folosiți sticle de plastic de jumătate de litru, în care ați înghețat apă. Nu puneți direct gheață, pentru că aceasta se va topi și va uda tot, în schimb puneți recipiente înghețate sigilate cumva. Pentru a completă alimentele perisabile (din care este bine să nu aveți prea multe), suplimentați meniul de picnic cu produse ambalate, care rezistă bine și la temperaturi ridicate și la transport. Chips-urile, covrigeii, biscuiții fac parte din această categorie. Când faceți lista de pregătiri pentru picnic, în afară de ingrediente, nu uitați să treceți și accesorii esențiale cum ar fi tacâmuri, linguri de servire, șervețele, pahare, dar mai ales păturica de întins pe jos. Iar dacă luați cu voi și o sticlă de vin, nu uitați desfăcătorul sau, mai bine, optați pentru o sticlă cu dop înfiletat, ca să scăpați de o grijă în plus. Iar resturile rămase în urma voastră trebuie strânse, așa că împachetați și câteva pungi de gunoi. Și cum mă știți împotriva risipei alimentare, vă spun și de data asta să nu aruncați mâncarea degeaba. Așa că aveți grijă câtă mâncare luați cu voi pentru că este posibil să nu aveți chef să mai luați acasă ce rămâne, ceea ce înseamnă că vor ajunge la gunoi. Și nu în ultimul rând, nu uitați de estetică. De ce să nu aveți o masă în aer liber frumos aranjată? Așa că luați veselă de unică folosință și șervețele colorate și potrivite între ele, dar și cu preparatele pe care le întindeți pe păturică.
Greșeli de vegani începători June 30, 2023 No Comments Nu sunt vegan, nici măcar vegetarian, dar nici nu consum carne în exces. Însă cu peștele mă împac foarte bine. Totuși, vara îmi place să am o dietă cât mai mult bazată pe legume și fructe, iar ca mine sunt multe alte persoane. Fie că decideți să renunțați definitiv sau temporar la proteina animală, când porniți acest demers ar trebui să țineți cont de câteva aspecte, astfel încât și corpul vostru să fie fericit, nu doar mintea. În primul rând, dacă folosiți produse ambalate, atunci este important să citiți eticheta pentru că este posibil să conțină ingrediente non-vegane ascunse, care poate că nu par foarte evidente la prima privire, mai ales lactate în diverse forme. În al doilea rând puneți-vă imaginația la lucru. De la frunze la rădăcini, de la flori la fructe, trecând și prin toate leguminoasele și cerealele, ingredientele de proveniență vegetală sunt foarte bogate, însă uneori rămânem blocați în câteva rețete cu care ne-am obișnuit sau avem setată gândirea că acestea sunt doar garnituri. Ieșiți din rutină și căutați inspirație și prin bucătăriile altor țări, acolo unde mâncarea vegetariană este un stil de viață, cum ar fi India și Nepal. Și în zona din care provin eu este o bogată gastronomie vegană, de la falafel la tagine de legume, de la humus la vinete gătite în atât de multe feluri! De exemplu, ciupercile king oyster pot înlocui cu succes scoicile St Jaques, ciupercile shitake se combină perfect într-un stir-fry în loc de rață sau vită, în vreme ce lintea poate fi folosită pe post de carne tocată în sosul de spaghetti bolognese sau shepherds pie ori musaca. Nu vă lăsați, însă, copleșiți de complexitatea rețetelor de pe net. Mai ales dacă sunteți la început. Multe dintre rețetele vegate din online necesită foarte multe ingrediente (condimente, substituienți, etc) care ar putea să crească excesiv costul preparatului. Așa că luați-o cu pași mici, cu mâncăruri mai simple, până vă obișnuiți cu acest stil de viață, pentru ca apoi să vă aruncați în preparate complexe, ca număr de ingrediente și tehnici de gătire. În plus, există într-adevăr tot felul de preparate tradițional făcute cu proteine animale, în care ingredientele pot fi substituite pentru a obține un produs vegan. Renunțați la unt, lapte și ouă pentru un cozonac vegan, însă nu vă așteptați să aibă același gust și aceeași textură ca cel clasic. Dieta vegană este asociată în general cu ideea de mâncare sănătoasă, dar și o pizza congelată vegană sau biscuiții oreo răspund cerințelor non-animale și totuși nu sunt sănătoase. Așa că nu faceți neapărat confuzia între vegan și sănătos.
Risotto-ul perfect June 11, 2023 No Comments În opinia mea, risotto este unul din cele mai ușor de gătit feluri de mâncare, în comparație cu gustul și impresia finală. Însă pentru ca rezultatul să fie cel dorit, trebuie să urmați câțiva pași simpli și să evitați câteva greșeli. Dar să începem cu începutul, și anume orezul. Sortimentul ales este esențial pentru obținerea unui risotto bun, pentru că aveți nevoie de un orez cu conținut crescut de amidon, ce va fi eliberat în procesul de gătire, dând cremozitatea specifică preparatului. Sortimentele cu bobul lung, cum ar fi jasmin sau basmati nu au această proprietate, așa că evitați-le. În schimb, orezul cu bobul rotund este mult mai potrivit. Iar din acesta, arborio și carnaroil sunt felurile cele mai indicate pentru risotto. Următorul pas îl constituie sotarea orezului. Fie că puneți ceapă sau mix de legume (ceapă, usturoi, țelină apio tocate foarte fin) la început sau nu (există rețete care nu folosesc ceapa, dar eu o recomand), sotarea în ulei de măsline a boabelor crude de orez este esențială când gătiți un risotto. Acest proces va menține boabele întregi. Sotarea durează câteva minute, până ce orezul devine translucid, moment în care procesul este întrerupt de adăugarea lichidului. Lichid care ar trebui să fie vinul sau direct o supă de bază. Vinul îi dă o aroma aparte, însă dacă din diverse motive nu doriți adaosul de alcool (care oricum se evaporă în procesul de gătire), atunci puteți sări peste acest pas. Ajunși la lichidul principal, însă, aici sunt trei aspecte foarte importante de care trebuie să țineți cont: să nu fie apă, să nu fie rece și să nu o puneți pe toată deodată. Dar să le și detaliem. Orezul nu absoarbe doar lichidul, ci și aroma lui, iar cum boabele sunt destul de lipsite de gust, dacă le gătiți doar cu apă, risotto-ul nu va avea gustul bogat care îl definește. Folosiți supe (făcute în casă sau cumpărate) în funcție de specificul preparatului, fie supă de legume, fie de carne sau pasăre ori de pește, când vorbim de un risotto cu fructe de mare. Lichidul trebuie adăugat treptat, pe măsură ce tranșa anterioară este absorbită și trebuie amestecat frecvent, astfel încât boabele să elibereze amidonul rămânând totuși ferme. O cantitate mare de lichid pusă dintr-o dată va fierbe orezul și nu va mai fi efectul cremos al preparatului. De asemenea, lichidul rece va încetini mult procesul de gătire și va crea un șoc termic la nivelul bobului, împiedicând absorbția corespunzătoare în interior. Un alt aspect important este alegerea vasului de gătire. Eu recomand tigăile sau cratițele largi și joase, astfel încât toată cantitatea de orez să fie cât mai mult în contact cu sursa de căldură. Celelalte ingrediente care dau gustul final al risotto-ului se adaugă aproape de etapa finală. De cele mai multe ori carnea și unele legume este bine să fie gătite separat și adăugate ca un penultim pas în orez. Fructele de mare, însă, se gătesc imediat, așa că pot fi pus și crude în orez. Etapa finală este cea de a da cremozitatea caracteristică prin adăugarea untului (mantecatura este termenul folosit) și a parmezanului. După această parte, risotto-ul este aproape gata de servit, dar nu strică să îl mai lăsați câteva minute, nu mai mult, pentru ca aromele să se întrepătrundă, fără, însă, a se întări. Servirea se recomandă a fi făcută în farfurii adânci, care îl mențin cald și, deci, mai moale, pentru mai multă vreme, spre deosebire de farfuriile întinse, în care se răcește mai repede.
Trucuri cu ou June 3, 2023 No Comments Uneori, un simplu ou poate să facă diferența. Este un ingredient foarte bogat, care îmbunătățește preparatele. Și nu vă gândiți aici doar la rețetele clasice, ci fiți creativi și lăsați grăsimile gustoase din ou să aibă aportul potrivit asupra felurilor pe care le gătiți. În cele ce urmează, vă voi arăta câteva exemple de mâncăruri în care adaosul de ou nu poate decât să facă bine. Ca și în cazul pastelor carbonara, în care căldura reziduală din pastele proaspăt fierte gătește oul, și în cazul orezului se poate face același lucru. Tehnica este importată din Japonia, acolo unde se numește Tamago Kake Gohan, adică orez cu ou japonez. Orezul proaspăt fiert sau gătit la aburi se amestecă atunci când este încă fierbinte cu oul crud, care îi dă cremozitate și aromă. Ca efectul să fie și mai bun, este recomandat ca oul să fie la temperatura camerei atunci când îl puneți în orez, pentru ca diferența de temperatură să fie mai mică și, astfel, oul să se gătească și mai repede. Pe același principiu se bazează și folosirea oului în terciul de ovăz de dimineață. Când acesta s-a fiert, adăugați un ou crud, pentru aportul de proteine, amestecați bine și apoi dați-i aromele pe care le doriți cu miere, sirop de agave, fructe, nuci, etc. Pizza cu ou poate că nu este o noutate pentru voi, dar vreau să vă spun despre metoda franțuzească de a o face. Când pizza este proaspăt scoasă din cuptorul foarte încins și sfârâie toată, spargeți un ou deasupra și răspândiți cât puteți de mult albușul. În contact cu brânza extrem de fierbinte, acesta se va coagula imediat, în vreme ce gălbenușul va rămâne moale și va fi, practic, ca un sos pentru pizza. Puteți extrapola tehnica de la shakshuka și către curry-urile indiene. Pregătiți sosul de curry la fel cum ați face-o pentru un curry cu pui sau paneer (brânza pe care ei o folosesc la gătit), iar când acesta este gătit, dați focul la minimum și spargeți câte un ou în tigaie, lăsându-l să se gătească în sosul gros și aromat. La final puteți servi acest curry de ou cu orezul nelipsit de pe mesele indiene sau cu lipii naan. Aproximativ la fel se întâmplă și cu diversele resturi alimentare pe care le aveți prin frigider. Poate că nu aveți chef să gătiți, dar v-au mai rămas niște legume, poate niște orez sau fasole, poate niște cartofi făcuți la cuptor cu vreo două zile în urmă… puneți toate acestea într-o tigaie la foc mic, stropiți cu puțin ulei de măsline și faceți niște găuri în mijlocul lor. Puneți un cubuleț de unt sau un pic de ulei de măsline și spargeți un ou în fiecare cuib. Acoperiți tigaia până se încheagă albușul și ați obținut un nou fel de mâncare gustos. Surprinzătoare este și tehnica în care se folosește gălbenușul de ou crud pentru a îmbogăți piureul de cartofi. Adăugați-l împreună cu untul (și laptele, eventual) atunci când frecați cartofii, pentru a obține o cremozitate și mai mare.
Legume pentru stir-fry May 26, 2023 No Comments Tehnica de gătire stir-fry este împrumutată din bucătăria asiatică și presupune gătirea rapidă, la foc iute a legumelor și cărnii tăiate în bucăți mici, astfel încât să aibă timp să se pătrundă în scurta perioadă pe care o petrec în tigaie. Este o metodă destul de sănătoasă, în ciuda uleiului folosit, pentru că acesta este în cantități reduse, spre deosebire de deep-fry (prăjirea în baie de ulei), nu apucă să se ardă, iar legumele sunt ținute puțin pe foc, ceea ce le face să păstreze mai mult din nutrienți. Cel mai important este să țineți minte că pentru o gătire uniformă, ingredientele trebuie tăiate în bucăți mici, amestecate mereu și focul să fie mare, pentru a înlesni formarea crustei crocante și gustoase de la suprafață – un foc mic va declanșa un proces de fierbere interioară, lăsând legumele moi. Și, apropo de legume, nu toate sunt pretabile pentru această tehnică de gătire. Am selectat câteva pe care eu le consider bune de adăugat în mâncărurile stir-fried și câteva care nu își au locul acolo. Că tot este în sezon acum, mazărea tânără este perfectă de aruncat în tigaie. Păstrați-le în teci și gătiți-le astfel pentru că sunt compatibile cu multe alte ingrediente și datorită zaharurilor naturale pe care le conțin, la gătirea în acest fel se caramelizează, aducând o notă umami preparatului final. Același lucru pot să îl spun și despre praz, o versiune mai dulce a cepei verzi, ceapa fiind oricum unul din ingredientele esențiale în mâncărurile stir-fried. Tăiați prazul pe lung și apoi în felii semicerc, pentru o notă dulceagă și proaspătă în preparat. Ciupercile se gătesc imediat, așa că sunt recomandate pentru gătirea stir-fry. Însă cea mai bună metodă în cazul lor este să le sotați pe ele separat, pentru a elimina excesul de apă și apoi să le adăugați la mâncarea stir-fry. Și ardeii grași sunt potriviți pentru această metodă de gătire. Partea bună cu ei, în afară de varietatea de culori, care dă personalitate mâncării, și gustul dulceag, textura lor care înmagazinează apă, ajută la balansarea elementelor sărate și grase din stir-fry. Broccoli și varza de Bruxelles sunt alte două legume care se potrivesc perfect pentru felurile de mâncare stri-fry. Ambele au gustul potrivit pentru așa ceva, un pic dulci, un pic amare, fără să complexeze restul ingredientelor, ba chiar armonizându-se foarte bine cu ele. Pentru cele mai bune rezultate, blanșați pentru 20-30 de secunde cotoarele de broccoli, ajutând astfel la înmuierea fibrei. Iar frunzele vărzucilor ajung să se caramelizeze destul de repede, impregnând mâncării gustul caracteristic al preparatelor chinezești făcute pe plite cu foc puternic. Pe de altă parte, uitați de roșii, cartofi sau dovleac atunci când vine vorba de mâncărurile stir-fried. Roșiile se dezintegrează prea repede și nu mai sunt în ton cu restul legumelor crocante. Cartofii, pe de altă parte, se gătesc mult mai greu, iar amidonul la temperaturi înalte, devine foarte făinos. Dovleacul este foarte apos și va determina celelalte legume mai curând să fiarbă, decât să se gătească în stil stir-fry.
Planul mâncărurilor congelate April 24, 2023 No Comments V-am spus adesea despre dorința mea de a nu risipi alimentele și despre cum putem păstra mâncare mai multă vreme prin congelare. Da, mâncarea deja gătită. Poate că s-a întâmplat să aveți mai mult dintr-un ingredient, pentru că așa l-ați cumpărat sau primit, dar cantitatea de mâncare rezultată a fost prea mare pentru nevoile apropiate ale voastre sau familiei voastre, așa că pentru a nu arunca jumătate de cratiță, congelați-o. Cum să o congelați și cum să planificați mesele în avans, vă povestesc în cele ce urmează. Sigur că o ciorbă sau o tocană pot fi mâncate câteva zile la rând fără probleme, așa cum se întâmpla în copilăria noastră. Un sfat bun în acest caz, însă, este să încălziți mâncarea doar pe porții, atunci când aveți nevoie, nu întreaga cratiță, pentru că încălzirea repetată va altera atât gustul, cât și textura preparatului. Iar dacă nu vreți să mâncați același lucru câteva zile, atunci puteți congela. Dar și congelarea ar trebui făcută pe porții. Iar dacă sunteți o familie de 3-4 persoane, atunci porțiile nu ar trebui să fie neapărat individuale, ci porții de o masă pentru toți. Porțiile individuale pot ocupa mai mult loc în congelator și, dacă folosiți recipiente de plastic, și mai multe vase. Însă puteți congela alimentele porționate și în pungi de plastic, chiar și supa. Puneți punga deschisă într-un bol cu marginile pungii ca o manșetă pe buza bolului și turnați supa în pungă. Când s-a umplut bolul, ridicați marginile și înnodați punga. Nu puneți, însă, mâncarea nerăcită în congelator. Ceva ce este încă peste temperatura camerei va ridica nivelul temperaturii din congelator și va crește riscul decongelării articolelor din jur, crește riscul dezvoltării bacteriilor și al stricării congelatorului. Congelatoarele profesionale sunt diferite de cele casnice, deci nu confundați un abatitor cu un congelator obișnuit. Și etichetați-le. Scrieți pe pungi sau recipiente ce anume este în ele. E posibil să uitați ce aveți acolo sau să nu vă dați seama în ce pungă ați congelat pătrunjelul și în care coriandrul. Dar nu totul poate fi congelat. De exemplu sosurile pe bază de smântână sau unt nu sunt tocmai pretabile pentru congelare pentru că la decongelare textura lor va fi una complet diferită. Nici salatele nu merg congelate. Legumele proaspete pot fi congelate doar dacă plănuiți să le folosiți apoi la gătit, pentru că altfel vor fi prea moi și apoase pentru a fi consumate crude. Iar dacă vreți să vă pregătiți astfel legumele pentru mâncăruri ulterioare, aveți grijă să le puneți în pungi diferite pentru legume diferite. Mazărea boabe se va decongela mai repede decât buchețelele de broccoli, de exemplu. Și mâncărurile deja prăjite nu sunt bune de congelat, pentru că la dezghețare, exact ceea ce este mai bun, partea crocantă, va fi moale și apoasă. Congelatorul nu este o gaură neagră fără fund. Așa că periodic folosiți din ce ați pus la congelat. Și nu puneți la congelator mâncarea care nu v-a plăcut. Dacă nu v-a plăcut acum, nu vă va place nici mai târziu și nu faceți decât să ocupați locul din congelator degeaba.
Cum păstrăm ouăle fierte mai mult timp April 15, 2023 No Comments În entuziasmul Sărbătorilor, mereu se fierb și înroșesc prea multe ouă în această perioadă. Și, până la urmă, câte ouă poți mânca la masa de Paști?! Așa că ele rămân și se cer păstrate cu grijă și eventual folosite în alte rețete pentru o perioadă mai lungă. Cum putem să le păstrăm, însă, pentru mai mult timp, având în vedere că ouăle fierte expiră mai repede decât cele crude? Timpul de valabilitate al ouălor proaspete este unul destul de lung, chiar mai mult de o lună de la producerea lor, însă pe măsură ce săptămânile trec, gustul începe să se modifice. Dacă vreți să fierbeți ouăle moi, atunci acestea nu vor mai fi bune de consum după două-trei zile de stat la frigider. Pentru o perioadă de păstrare mai lungă, până la o săptămână, maximum 10 zile, ouăle trebuie să fie fierte tare, între 10 și 12 minute, în funcție de mărime și temperatură:12 minute pentru ouăle mari scoase direct din frigider, 11 minute pentru ouăle mari de la temperatura camerei și 10 minute pentru ouăle mai mici. Odată fierte, ouăle sunt mai ușor penetrabile de bacterii, așa că nu este bine să le țineți la temperatura camerei prea mult. După ce le-ați colorat, puneți-le în frigider până la masă și apoi, la fel, imediat ce se termină prânzul sau cina de Paști. De asemenea, este de preferat să nu le curățați de coajă pe toate, ci să fie curățate atunci când sunt mâncate. Timpul de păstrare în frigider este același, indiferent dacă au sau nu coaja pe ele, însă calitățile oului se schimbă. Decojite, se usucă și pot prinde diverse gusturi din frigider. Dacă totuși ați decojit mai multe, păstrați-le într-un vas cu apă. Și nu vă sfiiți să le refolosiți în diverse alte preparate, cum ar fi salatele (de ou sau obișnuite), transformate în ouă scoțiene, puse în tocane sau plăcinte, făcute pané sau în alte moduri creative.
Dezlegarea la pește de prăjit April 8, 2023 No Comments Mâine, cu ocazia Floriilor sărbătorite de majoritatea românilor, este dezlegare la pește și cel mai simplu este de pregătit peștele prăjit, așa cum multe gospodine o fac. Dar nu toți peștii se pretează acestui tip de gătire. Așa că am selectat câțiva dintre cei mai populari pentru a vă da o idee ce merge și ce nu merge pus în tigaie. Peștii cu fileuri mai groase au tendința să se usuce în procesul de prăjire, în vreme ce cei mai firavi se comportă mai bine. De asemenea, este păcat să pui la prăjit peștii plini de grăsimi naturale, pentru că de multe ori vor deveni prea grei pentru digestie în acest fel. În plus, grăsimile naturale vor împiedica obținerea crustei crocante dată de prăjire în general. Somonul, printre cei mai populari pești peste tot în lume, nu se pretează prea bine prăjirii, nici direct în ulei, nici pané. Mai bine îl gătiți la cuptor sau la aburi, ori direct pe grătar, pentru a-i scoate în față calitățile. În aceeași situație este și macroul, un pește foarte gras, dar care, pe deasupra, are și o textură foarte delicată, care îl va face să se dezintegreze la prăjire. Plus gustul foarte puternic, ce este întărit prin acest proces. Pe plită sau la cuptor este cea mai bună variantă pentru macrou, iar pentru aroma intensă, puteți asocia capere sau hrean la servire. Dintre peștii de apă dulce, somnul este și el foarte gras, așa că rezumați-vă la gătirea lui clasică, la cuptor, ajutat de legume. Peștele spadă este minunat pentru fileurile sale, pe care mulți bucătari le preferă, dar este și un pește destul de pretențios, care se usucă imediat dacă este gătit incorect. Iar prin prăjire acest lucru se întâmplă. Pentru prăjit, însă, nu pot să nu menționez regele peștilor prăjiți din România, crapul. Acesta este, oricum, foarte versatil, și dacă îți plac peștii de apă dulce, modurile în care îl poți găti sunt foarte variate. Și păstrăvul este foarte popular și potrivit prăjirii. Acesta se asociază bine cu legumele la grătar sau o salată proaspătă, nu doar cu cartofi. Dar vreau să vă spun și despre peștele meu preferat, grouper. Eu nu îl prăjesc prea des, însă el este pretabil acestei metode de gătire. Mai ales pané. Și dacă tot am amintit de pané, nu pot să nu menționez aici și codul, peștele clasic din felul fish&chips. Căutați, însă, fileuri de cod mai cărnoase pentru o textură mai bogată.
Rețete cu ouă din întreaga lume March 25, 2023 No Comments Dacă tot este weekend și mic dejunurile sunt tihnite, dacă tot pregătiți rețeta aia de omletă pentru care credeți că sunteți faimoși în familie, ce ar fi să vă lărgiți puțin orizonturile către întreaga lume și să descoperiți puterea incredibilă a ouălor în creativitatea culinară de pe mapamond? Am făcut o selecție rapidă a unor rețete delicioase, care sper să vă inspire. Ouăle de prepeliță nu sunt doar gustoase, dar și tare amuzante și arată spectaculos indiferent cum le-ai găti. Iar thailandezii le gătesc în multe feluri, de la simplele ouă fierte, la tigăi cu multe orificii în care le prăjesc și până la mâncarea stradală atât de apreciată. Un astfel de preparat se face cu ouă de prepeliță fierte, decojite și învelite în aluat de colțunași wonton. Dacă nu găsiți acest aluat la magazinele chinezești, fie puteți să îl preparați în casă, fie folosiți un aluat congelat, cum ar fi cel de quiche, întins foarte subțire și tăiat în pătrate. Înveliți oul într-un pătrat de aluat și lipiți marginile. Puneți câte 3 ouă înfășurate pe o țepușă de lemn și prăjiți-le în baie de ulei. Serviți-le cu sos picant. Ouăle scoțiene sunt un fel interesant. Sunt ouă fierte, învelite în carne de cârnați și prăjite pentru un exterior crocant și un interior moale. Puteți schimba, însă, compoziția de carne și să folosiți în schimb compoziție pentru falafel. Pentru un rezultat delicios, cel mai bine ar fi ca gălbenușul ouălor să fie încă moale. Așa că fierbeți ouăle puțin și puneți-le curățate imediat în apă rece, astfel încât să se oprească procesul de gătire. Țineți cont că ele vor mai trece o dată prin încălzire atunci când vor fi prăjite. Lucrați cu delicatețe cu ele, pentru că având miezul moale, șansele să se spargă sunt foarte mari. Puneți compoziția de carne sau năut între două foi de copt și presați-o într-un strat gros de jumătate de centimetru, așezați oul în mijloc și înfășurați-o în jurul lui. Pentru un rezultat extra-crocant, dați-le prin pesmet panko și apoi prăjiți. Merg perfect cu o salată. Puteți să vă inspirați și din mâncarea mexicană pentru huevos rancheros, adică ochiuri făcute în sos de roșii. Preferabil este să folosiți roșii proaspete pe care să le tocați mărunt și să le puneți la sotat, dar puteți merge și pe varianta prescurtată cu roșiile de la conservă. Odată ce aceste sunt gătite și asezonate după gust (sare, piper, boia afumată, oregano, ce vreți voi), faceți „gropi” în tigaie, în care să așezați ouăle sparte și trageți puțin de albuș să se combine cu sosul de roșii. Vor fi gata când albușul s-a albit și gălbenușul este încă moale. Puteți să le serviți cu tortilla sau cu pâine și guacamole. Dar puteți face și varianta turcească, menemen, în care ouăle sunt făcute jumări printre sosul de roșii tocate, la care puteți adăuga și ardei gras tocat mărunt. Și o tehnică cu care europenii nu sunt prea obișnuiți, dar care este destul de populară în Asia, este cea de a face o cremă de ou la aburi. Trebuie să amestecați o parte ouă bătute cu două părți de apă călduță și să asezonați. Strecurați compoziția într-un bol și puneți bolul într-un vas de gătire la aburi. Consistența finală ar trebui să fie cea a unei șarlote. Iar deasupra puteți pune ce topping-uri doriți, de la parmezan ras, la verdețuri tocate sau ce aveți poftă.
Cum se face caramelul corect March 19, 2023 No Comments Când în weekend timpul este mai generos, mulți se decid că este momentul pentru a pregăti ceva deserturi mai elaborate, care să le bucure papilele. Și multe dintre ele au la bază caramelul, acest ingredient aparent simplu, dar care însă dă bătăi de cap chiar și cofetarilor. Totuși, nu vreau să vă sperii, ci să vă spun că dacă evitați câteva greșeli clasice, șansele să aveți parte de un caramel de nota 10 sunt destul de mari. Așa că voi trece în revistă în cele ce urmează câteva erori ce pot fi evitate. Dacă pregătiți un caramel pe bază de apă, pentru a evita recristalizarea zahărului, aveți grijă să nu se încingă prea repede cratița sau tigaia, pentru că apa se va evapora înainte ca zahărul să apuce să se dizolve corespunzător. Același efect îl are și amestecarea exagerată în sos înainte ca zahărul să se topească. Cel mai bine este să nu amestecați cu lingura, ci să răsuciți vasul. Iar lingura trebuie să fie cât se poate de curată, în cazul în care o folosiți, pentru că și impuritățile pot avea efect devastator asupra caramelului. Dacă totuși zahărul s-a recristalizat, un capac pus peste, la foc foarte mic, ar trebui să ajute datorită aburului. Puteți și să puneți din nou pe foc caramelul, la foc foarte mic și cu puțin apă, amestecând până se dizolvă. Apa are avantajul de a preveni arderea, însă în cazul în care pregătiți caramelul doar din zahăr, recristalizarea nu se mai întâmplă. Iar pentru proporția potrivită în cazul în care folosiți și apă, aceasta trebuie să fie la jumătate din cantitatea de zahăr pentru a obține un caramel corespunzător. În ceea ce privește vasul în care pregătiți caramelul, mai ales dacă este unul fără apă, și aici există niște recomandări. Preferabil este să aveți un strat cât mai subțire de zahăr, caz în care o tigaie sau cratiță mai largă sunt preferate unei cratițe mai mici și mai adâncă. Dar nici tigaia nu trebuie să fie prea joasă, în cazul în care puneți un strat mai gros de zahăr, pentru că acesta „va înflori” în procesul de topire și este posibil să creeze accidente sau să dea pe afară. Cele mai bune sunt vasele din inox, în cazul tigăilor antiaderente e posibil ca temperaturile foarte ridicate ale caramelului să distrugă stratul protector al acestora. Și de preferat este un vas cu fund dublu, care să conduc căldura uniform, spre deosebire de tigăile cu fund subțire care au șanse sa ardă zahărul. Dacă sosul de caramel făcut cu unt și/ sau frișcă este prea lichid, atunci înseamnă fie că ați adăugat prea multă substanță lichidă (apă, lapte, frișcă, etc), fie nu a stat suficient de mult pe foc ca să se mai evapore din el. În ambele cazuri, mai trebuie lăsat puțin la foc mic. O scurtătură, însă, ar fi cea de a adăuga puțin amidon dizolvat în apă rece atunci când încălziți sosul, pentru a-l mai îngroșa. Dar țineți cont că atunci când se răcește, sosul de caramel se mai îngroașă. Dacă, însă, la final vă dați seama că este prea gros, atunci adăugarea de niște frișcă lichidă sau a unui alcool (whiskey, cognac, etc) va ajuta la „desfacerea” sosului, însă punându-l din nou pe foc pentru a încorpora acest ultim element s-ar putea să afecteze și gustul, pentru că zahărul se va arde ceva mai mult. Caramelul lăsat în vasul în care a fost gătit va continua să se ardă din cauza căldurii reziduale, așa că fie îl transferați în alt vas, fie puneți cratița într-un castron cu apă rece, care să o răcească, prevenind arderea zahărului prea tare. Sau adăugați un ingredient rece, cum ar fi unt, frișcă, etc, atunci când este pe punctul să se transforme din arămiu în maro. Dacă pregătiți des deserturi pe bază de caramel, atunci ar fi bine să investiți într-un termometru de cofetărie și să îl folosiți. Caramelul se gătește cel mai bine între 182oC și 190oC. Puteți începe cu o temperatură mai mare, pentru ca apoi să o scădeți, dar nu prea mult, pentru că un caramel gătit la o temperatură prea mică va avea mai mult un gust zaharos decât aroma delicioasă a caramelului. Plăcerea de a face un caramel pentru prăjiturile de casă poate să se transforme într-o corvoadă atunci când trebuie să spălați vasele folosite. Cea mai bună metodă este să puneți apă în tigaie imediat ce ați scos caramelul din ea. Dacă totuși nu ați avut timp și s-a întărit, atunci puneți din nou pe foc vasul cu niște apă care să acopere urmele de caramel și lăsați să fiarbă un pic la foc mic. Apa va dizolva repede zahărul întărit și va lăsa cratița ușor de spălat. Și când o puneți la fiert, lăsați în vas și lingura sau furculița pe care s-a întărit tot așa zahărul.