chefjosephhadad.ro

tips

Soluții de urgență

No Comments

Într-o bucătărie ideală, avem toate ustensilele și toate ingredientele la îndemână, iar tehnica noastră desăvârșită ne face să creăm feluri de mâncare delicioase… Doar că, din păcate, nu trăim într-o lume ideală și diverse accidente se întâmplă în orice bucătărie. Așa că m-am gândit să vă dau câteva ponturi despre cum puteți salva unele situații.

Gătirea legumelor poate fi destul de capricioasă dacă vă luați cu vorba la telefon și ați uitat pe foc chiar și câteva minute în plus broccoliul pus la aburi sau morcovii din cuptor. Sotate, fierte, gătite la abur sau la cuptor, legumele dacă stau prea mult își pierd textura, culoarea și gustul așa că de multe ori ceea ce trebuia să fie o garnitură delicioasă poate să devină un mic dezastru. Dar doar mic, pentru că există soluții.

În cazul legumelor fierte în apă sau la aburi, dacă nu au fost mult prea mult gătite, o soluție este vărsarea lor imediat într-un bol cu apă cu gheață. Aceasta stopează procesul intern de gătire și dă o oarecare fermitate legumelor.

Dar ce ne facem cu legumele sotate sau la cuptor? Pe acestea nu le putem pune în apă cu gheață. Și atunci trebuie să scoatem ce e mai bun din ele, fără a le arunca direct la coș. În cazul acesta, supa cremă este soluția. Transferați legumele într-un blender împreună cu apă sau, mai bine, supă de bază și amestecați. Pentru fiecare două căni de legume, adăugați o cană de lichid. Practic, doar asezonând cu sare și piper supa este gata. Dar dacă vreți un gust mai complex puteți adăuga ceapă sotată, smântână lichidă, zeamă de lămâie sau tot felul de condimente. Și iată cum chiar dacă nu aveați în plan o supă, reușiți sa salvați niște legume prea gătite.

Sau puteți să le faceți gratinate. Le transferați într-un vas uns cu unt, presărați deasupra parmezan ras amestecat cu pesmet și le puneți pentru câteva minute în cuptor pe funcția grill.

Un alt pont, care vă va salva gustul mâncării ține de carnea congelată. Prin acest proces, carnea își pierde savoarea inițială, dar de multe ori nu avem de ales. Așa că putem folosi trucul de a-i potența aroma cu ajutorul oțetului balsamic. Puneți carnea la dezghețat într-o pungă de tip ziplocker, care se închide bine, alături de câteva picături de oțet balsamic. Pe măsură ce carnea se va dezgheța și va lăsa în pungă din sucurile proprii, acestea se vor combina cu oțetul și la final vor pătrunde înapoi în fibră împreună. Oțetul va ajuta la frăgezirea cărnii, dar și la savoarea ei, redându-i gustul umami specific. Atenție, însă, trebuie să fie oțet balsamic, care are acea notă dulce-caramel, și să nu puneți mult, pentru a nu ruina gustul de carne. În plus, după cum v-am mai spus și cu alte ocazii, carnea se dezgheață în frigider sau sub apă rece, în niciun caz pe masă sau sub apă caldă, pentru că aceste procedee favorizează apariția bacteriilor și, deci, stricarea cărnii.

Un strop de umami în cămară

No Comments

În urmă cu vreo 100 de ani, un nou gust, pe lângă dulce, sărat, acru și amar, se strecura pe papilele gustative ale oamenilor. Evident, el existase dintotdeauna, însă abia atunci a fost izolat și denumit de un cercetător japonez. Astfel a apărut umami, un gust care le înglobează cumva pe toate celelalte patru și care provine din substanța monoglutamat de sodiu, o sare a acidului glutamic.

Deși găsim gustul în componente ale cărnii sau peștelui, iar cel mai cunoscut ingrediente pentru umami sunt ciupercile, putem să îl obținem și din alte surse pe care dacă le avem în cămară, dau o savoare deosebită mâncărurilor.

Bucătăriile asiatice sunt cele mai bogate în preparate umami, iar pentru acestea sunt folosite adesea ingrediente precum pasta miso sau sosul de soia, pe care acum le găsim cu ușurință și în supermarketurile românești. Dacă miso vă sună cunoscut din supa cu același nume, trebuie să știți că de fapt este vorba de o pastă condiment, care se adaugă în supă, dar și în diverse sosuri, nu doar asiatice, pentru un gust mai bogat. Tot din Asia provine și sosul de pește, care, ca atare, poate fi un ingredient înspăimântător, însă adăugat în cantitățile potrivite (mici!), dă nota de umami pe care o cauți pentru o mâncare.

Un alt sos ce oferă gustul umami este Worcestershire, un sos de proveniență britanică pregătit dintr-un complex de ingrediente. Venind pe meleaguri mai familiare, și pasta de tomate, aceea concentrată, este un bun exemplu de ingredient umami pe care îl puteți avea în casă.

Anșoa poate fi folosit în atât de multe feluri, fie peștișorii puși ca apare într-un sandviș sau într-o salată, de exemplu, fie făcuți pastă și adăugați în atât de multe mâncăruri. Pe lângă acestea, ciupercile de care ziceam mai sus proaspete, pot fi înlocuite în cămară cu ciuperci uscate, ce țin suficient de mult încât să puteți da gustul umami oricând aveți chef.

Un alt ingredient surprinzător pentru aromatizarea mâncărurilor spre un gust umami este coaja de la parmezan. După ce ați ras tot parmezanul, nu aruncați coaja. Păstrați-o în frigider într-un vas închis ermetic și adăugați-o în supe, sosuri, tocane, pentru a le da un gust complex. Coaja de parmezan devine mai intensă pe măsură ce se învechește.

Ce greșeli să nu faceți cu cuțitele

No Comments

Cuțitul este instrumentul principal al bucătarului, fie el profesionist sau amator. Dar chiar și amatorii ar trebui să aibă un set de câteva cuțite de bază, despre care v-am mai povestit aici. Și tot așa cum v-am mai spus, cel mai important pentru un cuțit este să fie mereu bine ascuțit.

În ciuda aparențelor, șansele unei accidentări sunt mult mai mari când cuțitul nu taie bine pentru că ai tendința de a aplica mai multă presiune, ceea ce pierde din exactitatea tăieturii și, implicit, mai multă forță atunci când cuțitul alunecă în mână. Dacă nu știți dacă cuțitul este bine ascuțit sau nu, testul hârtiei este unul foarte bun. Dacă lama trece cu ușurință printr-o coală de hârtie obișnuită și lasă marginile perfecte, atunci cuțitul este bun. Dacă le lasă franjurate, atunci cuțitul este bont.

Dar mai sunt și alte greșeli pe care trebuie să le evitați dacă vreți să aveți o viața bună în bucătărie alături de aceste instrumente.

Una din cele mai frecvente greșeli este să tai alimentele în mână, nu pe tocător. Mai ales dacă nu ești un bucătar experimentat. Dar chiar și atunci, riscul alunecării cuțitului este major, iar lama lui se oprește direct în piele.

O altă greșeală frecventă este folosirea cuțitului nepotrivit. Chiar dacă cuțitul chef-ului este foarte versatil, el nu este bun pentru filetare sau fructe ori legume mici, de exemplu. De asemenea, mulți bucătari amatori au în bucătărie doar unul-două cuțite cu care fac toate operațiunile, iar acest fapt duce și la accidentări mai frecvente, dar și le rezultate nu tocmai mulțumitoare în farfurie.

Deși tocătoarele de sticlă poate că arată frumos și sunt ușor de curățat, nu păstrează aromele de la un ingredient la altul, ele sunt total neindicate din perspectiva cuțitelor. Tocatul pe un astfel de fund este calea cea mai scurtă spre tocirea cuțitului.

Și nu în ultimul rând, așa cum v-am mai spus, aveți grijă unde le țineți astfel încât să preveniți accidentarea. Dacă le țineți într-un sertar cu alte ustensile, șansele de a vă înțepa sau tăia în ele sunt mari și, în plus, frecarea permanentă de alte ustensile le poate toci.

Porția perfectă de paste

No Comments

Când vine vorba de paste, altele decât spaghetti, este mereu dificil să aproximezi câte paste să pui pentru o porție. Am exclus spaghettile pentru că acolo există tot felul de șabloane cu găuri pentru cantitățile dorite, care se găsesc chiar și în hypermarketuri, nu doar în magazinele de ustensile de bucătărie sau în boutique-urile cochete din Italia.

Dacă ar fi să cântărim, în cazul în care aveți un cântar de bucătărie, atunci porția potrivită ar fi cam de 60 g paste uscate per persoană. Însă în lipsa unui cântar, puteți folosi și o cană. Undeva pe la 3/4 din cana umplută cu paste uscate este o cantitate ok. Dar țineți minte că fundițele, de exemplu, ocupă mai mult spațiu decât pastele acelea mici în formă de boabe de orez. Așa că adaptarea este esențială.

Cantitățile de paste uscate și paste proaspete sunt aproximativ egale atunci când folosim un vas de măsură, nu un cântar.

Așadar, pentru fundițe aproape o cană per persoană este ok. La fel și pentru penne. Pentru macaroane, puteți pune cam 3/4 cană. Pentru fettuccine, linguine și vermicelli, gramajul este cel de mai sus, de 50-60g pentru o persoană, la fel și în cazul spachettilor, dacă nu aveți șablon de măsurare.

Pentru pastele micuțe pe care le puneți în supă, de exemplu, măsura este de aproximativ o treime de cană pentru unele precum orzo sau chiar cele alfabet, cu care vă amuzați copiii.

Este bine să ține cont de aceste măsurători pentru că, să o recunoaștem, nimănui nu îi plac pastele reci și odată ce s-au răcit, cel mai probabil surplusul va ajunge la gunoi. Ceea ce este risipă alimentară.

Ce condimente trebuie să ai în casă

No Comments

Când ieși la restaurant, este simplu să te înfrupți din mâncăruri aromate, din diverse colțuri ale lumii, gătite din ingrediente bogate. Însă când vrei să le reproduci acasă, constați că nu ai tot felul de condimente care dau savoarea. Dar câte să ai acasă?! Bucătăria și cămara domestice au spațiu limitat, așa că m-am gândit să vă fac o listă cu cele mai importante condimente pe care este bine să le aveți. Mai ales că unele nu sunt decât artificii pentru profesioniști.

  • Sare și piper – da, poate o să râdeți și o să ziceți că pe acestea oricum le aveți cu toții, însă precum și în povestea cu sarea în bucate, nici nu știți cât de multă aromă puteți da mâncărurilor doar din aceste două condimente. Iar dacă vreți să o duceți la un alt nivel, în afară de piperul negru, mai luați-vă și o râșniță de piper mozaic, ce cuprinde boabe de piper negru, verde, alb și roșu, care oferă un complex de arome preparatului.
  • Condimente uscate – rezistă bine în timp și dau arome mai multor tipuri de mâncăruri. Dintre acestea, cele mai importante sunt scorțișoara, care merge la fel de bine și în preparatele dulci și în cele sărate, chimionul, care este o aromă prezentă în mai multe bucătării internaționale, și boiaua (iute) care dă gust atât în mâncărurile românești, cât și în cele din altă părți.
  • Ierburi aromatice uscate – varianta uscată a ierburilor aromatice este mult mai rezistentă în timp, nu se strică, doar își mai pierd din aromă după prea multe luni de stat în dulap. Dafinul, rozmarinul și cimbrul sunt cele mai importante dintre acestea, dar puteți adăuga și niște busuioc, oregano sau chiar pătrunjel uscat.
  • Mixui de condimente – cele gata cumpărate. Sunt o variantă bună pentru un gust bogat, pentru că înglobează mai multe ingrediente, fără a ocupa mult loc. Aici nu pot să nu vă amintesc despre mixul meu preferat, ras-el-hanout, care dă o aromă atât de bună mâncărurilor din nordul Africii. Aș mai adăuga și un garam masala sau curry, pentru aromele indiene, dar și un mix provensal, pentru mâncărurile mediteraneene.

În afară de acestea, puteți fi oricât de creativi vă permite spațiul!

Cum să prelungești viața fructelor și legumelor

No Comments

Este o perioadă dificilă pentru noi toți și încercăm să stăm cât mai mult acasă, chiar dacă ne-ar plăcea să ieșim, să mâncăm în oraș, să ne vedem cu prietenii. Totuși, stăm acasă și, conform recomandărilor, mergem o singură dată pe săptămână la cumpărături, moment în care trebuie să ne aprovizionăm cu de toate.

Cu alimentele proaspete este cel mai greu, pentru că acestea își pierd din calități destul de repede. Așa că m-am gândit să vă ofer câteva ponturi despre cum să păstrați unele din cele mai cumpărate fructe și legume în această perioadă.

Avocado

În magazine se găsesc două tipuri de avocado: cel mai crud, care are nevoie de încă niște zile de coacere acasă și cel ready-to-eat, adică gata de mâncat, care, din păcate, de multe ori este deja prea copt. Sfatul meu este să cumpărați avocadoul mai crud și să-i controlați voi gradul de coacere, în funcție de când vreți să îl consumați.

Dacă vreți să îl mâncați mai repede, atunci lăsați-l pe dulap, alături de celelalte fructe, poate. Dacă vreți să îi prelungiți timpul de coacere și să îl consumați mai spre sfârșitul săptămânii, atunci păstrarea în frigider este cea mai indicată.

Dacă aveți nevoie doar de jumătate de avocado, consumați-o întâi pe cea fără sâmbure. Acesta va ajuta la menținerea proaspătă mai multă vreme a celeilalte jumătăți. Și, după ce l-ați tăiat, stropiți cu zeamă de lămâie zona de pulpă rămasă descoperită înainte de a-l înveli în folie alimentară, astfel încât aceasta să fie cât mai în contact cu fructul. Mai puteți să ungeți partea de pulpă cu ulei de măsline și să îl păstrați într-un vas închis ermetic în frigider. Tot într-un astfel de vas îl puteți ține și cu o ceapă tăiată. Sulful degajat din ceapă va ajuta la păstrarea avocadoului tăiat, însă există șansele ca acesta să preia din aroma de ceapă, deci dacă vreți să îl folosiți la ceva dulce, nu abordați această metodă.

Mere

Și merele se mai coc după ce le aduceți acasă din magazin. Și dacă nu se mai coc, atunci cu siguranță încep să se veștejească. Pentru a stopa acest proces puteți să le păstrați pentru un timp mai îndelungat în frigider. Și pentru a preveni deshidratarea lor, este bine fie să le stropiți constant cu apă, fie să le țineți învelite în prosoape de hârtie umezite.

Cartofi

Cu siguranță că ați observat cât de repede încep cartofii să dea roade, la propriu, când îți țineți mai mult timp acasă. Ca să preveniți încolțirea lor, cel mai bine este să îi păstrați într-un loc răcoros, uscat și întunecos. În niciun caz într-un loc umed, pentru că acesta favorizează creșterea mugurilor. Și, de asemenea, nu țineți cartofii în frigider. E de preferat să nu îi păstrați nici în aceeași cutie cu ceapa sau alte legume, pentru că pot împrumuta din aroma acestora.

Cum să readucem la viață condimentele

No Comments

Poate că v-ați lăsat seduși de condimentele frumos împachetate prin magazine și piețe exotice din vacanțele voastre, pentru ca apoi să uitați de ele prin vreun sertar al bucătăriei. Și acum nici nu mai știți de când le aveți și dacă nu cumva au expirat.

Iar în perioada aceasta, când toți gătim mai mult acasă și descoperim rețete noi, ne aducem aminte că avem diverse arome în borcănele frumoase, dar care poate că nu mai sunt valabile. Vestea bună este că ele sunt valabile. Condimentele nu expiră, dar își pierd din aromă. Iar cele măcinate se devalorizează mult mai repede. Așa că de fiecare dată când cumpărați condimente, cel mai bine este să le luați în forma lor întreagă, boabe, de exemplu, și să le măcinați în cantități mici, atunci când aveți nevoie de ele măcinate. Iar pentru aceasta puteți avea o râșniță mică de condimente sau cafe, iar dacă nu aveți una în casă, un mojar cu pistil face același lucru, doar că într-un timp mai îndelungat, așa cum făceau bunicii noștri.

Pentru readucerea la viață, însă, a condimentelor mai vechi, avem la dispoziție o tehnică foarte simplă. Le punem într-o tigaie pe uscat, fără niciun fel de ulei sau alte adaosuri, la foc mediu și le lăsăm între 1 și 3 minute amestecând constant cu o lingură de lemn, până simțim că aroma lor începe să se ridice și nu au ajuns să se ardă. La fel se poate face și cu condimentele deja măcinate, însă acestea au punctul de ardere mai jos, așa că trebuie lăsate mai puțin pe foc. Căldura va activa uleiurile din interiorul semințelor și astfel le va reda aroma.

Și pentru a nu le irosi, aplicați această tehnică pe cantitatea de condimente necesare pentru o anumită rețetă, lăsând restul pentru data viitoare când aveți nevoie de ele. Dacă le reactivați pe toate acum, până la următoarea utilizare iar se pierde aroma și o nouă procesare termică le va face doar să se ardă.

Și eu greșesc!

No Comments

Da, am o vastă experiență în bucătărie, știu să rezolv tot felul de probleme apărute din mers, dar asta nu înseamnă că m-am născut învățat. Am greșit și eu mult la viața mea, greșeli la care acum privesc înapoi cu un zâmbet în colțul gurii, chiar dacă la momentul respectiv a fost o mică dramă. Așa că vă las și pe voi să vă amuzați, dar și să învățați din greșelile mele. Evident, asta nu va garanta că nu le veți face și voi pe ale voastre.

Am încercat odată să scurtez procesul de gătire când învățam să facem consome, o supă clară. Ar fi durat 10 ore să pregătim rețeta tradițională și am încercat să fentez. Nu am respectat toate etapele ca să iasă supa ca la carte, dar am înțeles la timp că nu se poate sari nici o etapă.

Altădată, în loc să pun oasele de vită la cuptor și apoi să le folosesc pentru sos, le am pus crude și sosul nu a ieșit cum trebuie. În plus, o greșeală pe care o făceam adesea în tinerețe cu sosul brun era să nu îl degresez constant (se scoate periodic grăsimea care se ridică) și să nu-l dublu strecor. Acum o fac cum trebuie, întâi prin sită și apoi prin tifon, dar când eram mic săream etapa cu tifonul, iar rezultatul se vede clar în farfurie. Sosul astfel pregătit este mult mai catifelat.

Când am făcut la un moment dat supă de bază de pește, am pus totul de la început la fiert, deși regula pentru o supă de bază bună este să dai un clocot peștele, să scurgi apa și apoi să pui peștele și legumele la fiert.

Pe vremea tinereții mele nu era cuptor cu cronometru. Am pus puiul, m-am luat cu altceva și am uitat de cuptor. Am ars multă carne la viața mea, pe vremuri voiam să fac mai multe deodată și încă nu aveam capacitatea de a mă coordona perfect.

O altă greșeală pe care o fac mulți este să nu renunțe le bijuterii când intră în bucătărie. Mie mi-a căzut inelul în carne și am realizat abia acasă că nu-l mai am. M-am întors înainte să înceapă service-ul. Am scos toată salata, am găsit inelul și am salvat service-ul. Și din aceeași categorie, pentru femei, este important să fie fără ojă sau lac de unghii, iar acestea să fie scurte.

E firesc să greșim, important este, însă, ce învățăm din ele. Cu clienții, de cele mai multe ori, ai o singură șansă să greșești.

Cum să înlocuiești proteinele animale pentru o dietă vegetariană

No Comments

Eu nu sunt vegetarian, dar nici un carnivor convins. Am multe zile în care nu consum carne, iar în altele peștele este alegerea mea. Și chiar cred că este bine să îi mai dăm corpului nostru câte o pauză de la produsele animale din când în când.

Însă sunt și multe persoane care au ales să renunțe definitiv la carne sau chiar la toate produsele de natură animală, optând astfel pentru un meniu vegan. Poate că și tu vrei să urmezi acest drum sau poate că, la fel ca mine, vrei să iei câte o pauză din când în când, așa că m-am gândit să fac o listă a ingredientelor ce îți pot ajuta cu proteine dieta.

Voi începe cu enumerarea legumelor cele mai bogate în proteine, din care poți face atât de multe combinații, încât nici nu știu de unde să încep. Broccoli, spanacul, sparanghelul, anghinarea, cartofii și cartofii dulci, dar și vărzucile de Bruxelles sunt în top.

Dacă ești în continuare dispus să consumi ouă, atunci o omletă din albușuri cu linte și năut este o minune! Boabele de năut și/ sau linte se fierb înainte sau poți să le iei gata fierte din conservă. Apoi se trag în puțin de ulei de măsline și se adaugă în omleta de albuș, căreia îi completăm gustul cu un praf de chimion și sare.

Pe de altă parte, laptele de migdale este asemănător la gust cu cel de vacă și este astfel un bun înlocuitor în diversele rețete, pentru a le păstra integral vegetale, inclusiv în cafea. Diminețile ți le poți începe cu o budincă de chia cu lapte de soia sau de migdale, pornind astfel ziua cu un aport important de proteine.

Foarte prezentă în dieta asiatică, unde întâlnești foarte mulți vegetarieni, mai ales din rațiuni religioase, este tofu, acea brânză din soia. Iar dacă nu îți place tofu, îți poți lua proteinele din soia cu o porție delicioasă de edamame. Și ruda lor, fasolea verde, este plină de proteine.

O salată cu quinoua nu este de evitat pentru că acestă pseudo-cereală conține suficient de multe proteine încât să rezolve o masă cu succes. Tot din aceeași categorie este și orezul sălbatic.

Și să nu uităm de diversele tipuri de nuci și unele fructe care sunt gustări minunate între mese. Fructele cu cele mai mari cantități de proteine sunt guava, dudele, murele, nectarinele și bananele.

Condimentele medicament

No Comments

Înainte de farmacia modernă, plantele este medicamentele oamenilor, iar ele au continuat să rămână la baza multor preparate medicinale. Dar, pe lângă aceasta, să nu uităm, plantele își au rolul lor important în bucătărie. Așa că uneori mâncarea noastră are și rol curativ, mai ales dacă alegem să folosim acele condimente ce au și calități medicamentoase.

Chimionul

Este un condiment foarte puternic, folosit în special în zona orientală. Cel mai adesea îl punem în mâncărurile gătite. Eu recomand să îl cumpărăm în forma sa întreagă, nu măcinat, pentru că la fel ca orice alt condiment, odată cu măcinarea își pierde din calități în câteva zile, deci mai bine îl măcinăm acasă, pe loc, atunci când avem nevoie de el în forma de pulbere.

Îmi amintesc cum bunica mea îi dădea o linguriță de chimion bunicului când era nervos, pentru că se pare că este bun pentru calmare și ajută și sistemul nervos. În plus este excelent în cazul unei indigestii, ajutând la restabilirea echilibrului enzimatic din sistemul digestiv. De asemenea aportul de fier dintr-o linguriță de chimion reprezintă 20% din doza zilnică.

Curcuma

Acasă am folosit mereu rădăcini de curcumă proaspete, puse la uscat. Deși pe la noi se găsește foarte rar în forma sa proaspătă, de rădăcină, care seamănă cu ghimbirul doar că este portocalie, curcuma este un condimente pe care îl poți cumpăra sub formă de pulbere cam de prin fiecare supermarket mai mare sau din magazinele naturiste.

E foarte bună pentru mâncare gătită, orez, pui, tajine de pui sau pui la cuptor. Mie îmi place cel mai mult să o pun în orezul cu legume. Când se fierbe orezul, prefer să pun și rădăcina bine spălată și tăiată în felii.

Acest condiment are proprietăți magice. E un bun antidot pentru răceală. Dacă începi să iei curcuma la mijlocul lunii septembrie, măcar de două ori pe săptămână, sub forma de ceai de exemplu, pi să treci peste perioada rece fără să răcti, crește foarte bine imunitatea.

Piperul negru

Piperul este cel mai comun condiment, îl găsești practic în casa oricui, la orice magazinaș și în majoritatea bucătăriilor lumii. La fel ca și în cazul chimionului (și al altor condimente), prefer să îl cumpăr sub formă de boabe și să îl macin pe loc, atunci când am nevoie, pentru a fi sigur de savoarea lui proaspătă, dar și de componența sa. Despre piperul cumpărat gata măcinat au tot circulat diverse povești de „îndoire” a lui cu alte ingrediente mult mai ieftine, cum ar fi cărbunii. Să nu uităm că pe vremuri piperul era unul din cele mai scumpe produse din comerțul între țări.

În bucătărie prezența piperului este aproape totalitară, mergând în majoritatea felurilor, chiar și în unele deserturi. În farmacie el este un element principal în ayurveda, medicina tradițională indiană, locul său de origine. Este plin de vitamine și ajută sistemul imunitar, are proprietăți antibacteriene și ajută la tratarea infecțiilor și înțepăturilor de insecte, dar are și efecte antidepresive și de stimulare a activității cerebrale.