Este o vorbă prin lume că să nu ai încredere într-un bucătar slab, dar eu nu cred așa ceva. Cred că și un bucătar, la fel ca oricine altcineva, trebuie să aibă grijă de corpul său și de sănătatea sa, așa că de ani de zile îmi urmez rutina de sport cu destul de multă strictețe. Iar aceasta este ajutată și de dieta pe care o am.

În perioada stării de urgență mi-am cumpărat o bandă și câteva gantere și am lucrat zilnic acasă. Găteam pentru voi și alergam, cam la asta se rezuma programul meu domestic. După ce am redeschis, însă, a trebuie să mă ocup de foarte multe lucruri, mai ales că pregătesc și niște surprize, așa că sportul s-a strecurat timid în programul meu. Dar sunt bucuros că de săptămâna trecută am reluat activitatea susținută de mers la sală.

Am un antrenor personal cu care mă antrenez de trei ori pe săptămână pentru vreo oră jumătate, două, însă momentan am luat-o ușor după această pauză. Lucrez mult cu greutatea corpului meu și cu greutăți medii, nu vreau să îmi umflu mușchii, vreau doar să am un corp armonios și sănătos.

În zilele în care am program de sală, încep de dimineață cu o budincă de chia cu fructe uscate și fructe proaspete. Am învățat această rețetă de la fiica mea, Daniela, din Germania. Las de cu seară semințele de chia cu lapte de cocos la înmuiat. Dimineață adaug nuci, caju și fructe proaspete. Când ajung la muncă mănânc două ouă și niște biscuiți de cereale.

La prânz, la ora două, mănânc pește cu sparanghel sau spanac și o dată sau de două ori pe săptămână carne. E suficient. Nu mănânc pâine. Mănânc orez, mai ales cel negru, care îmi place mult.

Înainte de sală cam cu jumătate de oră mănânc o banană, care este plină de nutrienți.

Merg la sală după ce termin treaba de prânz la restaurant, pe la 4-5, iar apoi mă întorc și mănânc ceva potrivit, proteină, pește, icre de Manchuria. Nu mănânc în fiecare zi același pește, le schimb, la fel și garniturile. Cel mai târziu mănânc pe la 8-8:30 seara, apoi, până mă culc, poate cel mult un fruct.

Și mai nou mai am o bucurie. În tinerețe, când locuiam în Israel, în Tiberia, am făcut curs de călărie și mi-a plăcut mult. Când am venit în România am mai călărit de câteva ori pe la Corbeanca, dar în acest weekend am ajuns la Săftica, la o herghelie. A fost pentru prima oară după 15 ani când am călărit din nou. Mi-a plăcut mult și sunt hotărât să revin. Aș vrea să merg de acum săptămânal la călărie din nou.