Cum să îmbunătățiți spanacul April 5, 2024 No Comments Munții de spanac din piețe ne fac poftă de mâncăruri de primăvară, pline de gusturi proaspete. Partea bună, însă, este că spanacul îl găsim congelat și în restul anului, așa că putem acum să profităm de el oricând. Iar cum profităm, depinde numai de noi. Asta înseamnă că putem să îl îmbunătățim constant, să îi dăm noi valențe, unele chiar surpinzătoare. Dar să începem cu cele mai clasice, cum ar fi brânzeturile, pentru că spanacul se potrivește foarte bine cu ele și adesea sunt adăugate în compozițiile de piureuri ale acestor frunze. Spanacul blanșat sau sotat se amestecă cu smântână de gătit și se mai gătește puțin, pentru ca la final să adăugați parmezanul ras fin, care să se topească în compoziție, fiind ca un liant gustos. Puteți completă aromele cu zeamă de lămâie și nucșoară rasă sau cu fulgi de ardei iute și pulbere de usturoi uscat. O altă versiune de brânză care poate fi adăugată la spanacul sotat o reprezintă crema de brânză, ca o notă finală, după ce spanacul s-a gătit. Îi dă cremozitate și un gust delicat. Un gust nu tocmai delicat, dar foarte interesant îl aduc pastele de curry amestecate cu spanacul sotat. Fie că mergeți pe un thai green curry sau pe o pastă de curry indian, ambele au un gust puternic, ce are capacitatea de a transforma spanacul. Încingeți într-o tigaie puțin ulei (eventual de cocos) și turnați pasta de curry (fie din borcan, fie făcută în casă). Lăsați să se gătească un minut și adăugați spanacul sotat. Puteți să îl serviți ca garnitură pentru un pui la cuptor, de exemplu, sau însoțit de o garnitură precum orezul, pentru o masă vegană gustoasă. Și dacă tot am amintit de gusturi exotice, laptele de cocos este o altă adăugare interesantă la piureul de spanac. Înlocuiți smântâna lichidă sau laptele din prepararea soteului de spanac cu lapte/ smântână de cocos pentru o versiune exotică. De asemenea, dacă vreți să aveți un spanac picant, iuțeala poate fi frumos echilibrată de acest ingredient, pe care îl puteți adăuga și la varianta de mai sus cu pastă de curry. Un alt ingredient care să dea cremozitate spanacului, la care poate că nu v-ați gândit niciodată că s-ar potrivi, este untul de arahide. Adăugați la sotarea spanacului ceapă tocată și câteva roșii tocate, pe care apoi le „legați” cu câteva linguri de unt de arahide, pentru o aromă umami interesantă. Și pentru „lovitura” de gust finală am lăsat trufele care, surprinzător, se potrivesc foarte bine cu spanacul. Fie că amestecați ulei de trufe cu smântâna de gătit, fie că presărați ulei de trufe după sotare sau că puneți un cub de unt cu trufe în tigaie când mâncarea este gata, toate vor da o aromă selectă spanacului, pe care o puteți foarte bine combina și cu brânza adăugată, fie ea cremă de brânză sau parmezan.
Sezon de spanac May 8, 2022 No Comments Ador această perioadă a anului, când piețele și magazinele se umplu de verdețuri proaspete, recoltate în sezonul în care au fost menite să apară. Iar spanacul este una dintre acestea. Așa că m-am gândit să îi dedic lui acest articol. Doamnelor și domnilor, spanacul! La începuturile cultivării sale, era rezervat doar nobilimii și regalității, însă în timp a devenit o verdeață foarte populară, astfel încât în anii 1930 era considerat al treilea aliment preferat al copiilor. Între-timp, cercetările au arătat și calitățile lui nutritive, care nu sunt neapărat cele legate de fier, așa cum se vorbea mai demult, dar o întreagă salbă de vitamine și minerale. Iar dacă nu vă place spanacul, este foarte posibil să se întâmple asta pentru că nu l-ați mâncat pregătit într-un fel care să vă atragă. Așa că hai să îl explorăm puțin. De cumpărat proaspăt, spanacul este de două feluri: matur și baby spanac. Cel matur se găsește crud doar în sezon, așa că acum este momentul pentru soteuri, sufleuri și alte mâncăruri care necesită procesarea lui termică. Este mai robust și are un gust mai puternic, astfel încât este potrivit pentru gătire. Baby spanacul este mai firav și cu un gust delicat, numai bun pentru salate și consumarea sa ca atare. Dacă vreme să îl gătim, se va distruge fibra imediat și rezultatul va fi unul nu tocmai plăcut la textură, iar gustul nu va fi prea consistent. Așa că dacă vreți să faceți un sufleu de spanac în mijlocul iernii, nu baby spanacul la pungă este soluția, ci spanacul congelat. Nu fugiți de legumele congelate, ele sunt recoltate în sezon și înghețate instant, printr-un procedeu industrial la temperaturi extrem de mici, ce permite păstrarea nutrienților, fără a deteriora structura celulară, așa cum s-ar întâmpla în cazul unei congelări lente în congelatorul de acasă. În plus, spanacul congelat este deja blanșat, scurtând astfel procesul de gătire. Spanacul tânăr, la pungă, se găsește în magazine în două variante: care necesită spălare și care nu necesită. Aveți încredere în etichetă, pentru că cel deja spălat, este chiar bun de consum, nu este nevoie să îl mai clătiți încă o tură. Celălalt și cel matur, cumpărat la legătură, are nevoie de o spălare rapidă în apă care curge (adică nu doar să îl puneți într-un castron cu apă și apoi să îl scoateți), chiar dacă pare curat. Apa rece de la robinet va îndepărta reziduurile și bacteriile rămase pe frunze. Păstrarea spanacului proaspăt în frigider se face cel mai bine în vase de inox sau vase închise ermetic, însă bine uscat după spălare. Când vă decideți să îl gătiți, țineți cont de faptul că spanacul este 90% apă și odată procesat termic, aceasta se va evapora, lăsând în urmă o mânuță de frunze din grămada spectaculoasă care era la început. Așa că dacă nu vreți să rămâneți flămânzi, fiți generoși cu cantitatea de spanac proaspăt cumpărată. Spanacul se gătește repede, așa că aveți grijă să nu îl lăsați prea mult. 3 minute de sotare la foc iute este suficient pentru a obține o porție perfectă. Iar pentru blanșare, 30-40 secunde sunt suficiente. Dacă aveți de gând să îl folosiți în alte preparate precum un quiche sau un sufleu, atunci nu uitați să îl stoarceți după sotare sau blanșare, pentru a elimina excesul de apă din el și a preveni astfel stricarea preparatului final.
Rețete de sezon cu spanac și ștevie March 30, 2021 No Comments Pentru că este sezonul verde în piețe și se umplu tarabele de frunze gustoase, m-am gândit să pregătesc două rețete inspirate de pe malul sudic al Mediteranei, cu spanac și ștevie. Sufleu de spanac cu șofran Spanacul proaspăt se spală și se curăță bine, iar pentru frunzele mai bătrâne se îndepărtează codițele. Pentru o tavă de chec aveți nevoie cam de 800-900 g spanac proaspăt. Odată curățat, se blanșează în apă cu sare pentru 3 secunde și apoi se lasă la scurs. Chiar se stoarce, pentru a elimina apa în exces. 50 g unt și o lingură jumătate de ulei de măsline se încing în tigaie și se călesc 4-5 șalote tocate mărunt. Se adaugă un vârf de șofran, care să își dezvolte aroma în grăsimea din tigaie. Se poate adăuga și puțin cimbru, dar nu este obligatoriu. Sau se poate adăuga doar cimbru, dacă nu aveți șofran. Însă acest minunat condiment din Orientul Mijlociu dă un gust extraordinar spanacului. Se adaugă spanacul și se asezonează cu sare și piper, lăsând câteva minute să se gătească împreună. Se lasă la răcit toată compoziția, chiar câteva ore. Când este rece, se bat 5-6 ouă cu foarte puțină sare și un cățel de usturoi zdrobit și se amestecă cu spanacul sotat. Se pune în forma de chec unsă cu ulei și tapetată cu hârtie de copt și se dă la cuptor la 170oC pentru 45 minute. Se poate mânca și rece și cald. Se poate mânca ca atare sau ca garnitura pentru pui, curcan, miel, pește, toate la grătar. Sărmăluțe de ștevie Trebuie să alegeți frunze mari de ștevie. Rețeta pe care vi-o voi prezenta este una de post, ca pentru perioada aceasta, dar la sfârșit vă voi da și alternativele cu carne. Aveți nevoie de orez cu bobul rotund, ceapă tocată, pătrunjel, rozmarin și coriandru proaspăt, opțional. Mai aveți nevoie de morcov, rădăcină de țelină și țelină apio cu tot cu frunze. Ștevia se blanșează 2 secunde în apă cu sare, ca să fie mai elastică. Orezul se fierbe cam 60% în apă cu sare. Rădăcinoasele se dau pe răzătoare mare, iar apio, după ce s-au scos firele ațoase, se toacă cubulețe, la fel și ceapa. Se pun toate legumele în tigaie cu ulei de măsline și se sotează împreun cu pătrunjelul, până sunt un pic moi. Se strecoară și se amestecă cu orezul prefiert. Se adaugă un praf de nucșoară, un praf de cardamom și foarte puțin rozmarin, plus sare și pier zdrobit. Pentru un aspect mai pufos al umpluturii, puteți adăuga cubulețe de roșii decojite (doar pulpa, fără semințe), care sunt umede și fac orezul mai pufos. În Nordul Africii se adaugă și puțină scorțișoară. Puteți încerca, dacă vă place. Se fac sarmale în foile de ștevie. Pe fundul unei oale se așază rondele de roșii și, dacă a mai rămas din umplutură, se poate pune și ea. Se asezonează cu sare și piper roșiile și se adaugă câteva felii de lămâie. Dacă lămâile au coaja groasă, se balnșează câteva minute, ca să scoată amăreala din ele. Se așază sărmăluțele și se toarnă apă sau, și mai bine, supă de bază de legume, cam cu două degete peste sarmale, și 4 linguri de ulei de măsline. Se acoperă, se dă un clocot la foc mare și apoi se micșorează focul, se lasă parțial acoperit și se gătește fie pe aragaz, fie la cuptor, vreme de 45-50 minute, până scade sosul mult. Pentru un adaos de proteine, la umplutură se pot adăuga linte roșie, linte verde sau năut tocat, toate deja fierte. Sau se poate folosi aceeași rețetă integral din linte, fără orez. Iar pentru o variantă de dulce, în compoziție se poate adăuga carne tocată de pui, de vită sau de miel, mai ales că vine Paștele.
Ravioli cu Camembert si spanac April 7, 2016 No Comments Pastele sunt acel ingredient care ne aduce mai aproape pe noi toti, din orice colt al lumii am fi si ne face sa ne bucuram de gusturi deosebite, traditie pentru gastronomie, dar reprezinta si un simbol al diferitelor perioade istorice. Sigur ca nu mai au nevoie de niciun fel de prezentare, acestea sunt cunoscute, folosite si apreciate. As spune ca sunt universale si, desi in imaginea colectiva, isi au provenienta din bucataria italianeasca si inspiratia in zona mediteraneana, ati fi surprinsi sa aflati ca originea pastelor este destul de indepartata: se pare ca in jurul anului 1100 i.Hr. in China s-ar fi consumat primele paste si va abia mai tarziu, in jurul anului 400 i.Hr. etruscii le-ar fi adus in Peninsula Italica. Continue reading →