chefjosephhadad.ro

mancare traditionala

Și eu mă simt român

No Comments

Astăzi sărbătorim Ziua Națională a României și spun „sărbătorim” pentru că și eu mă simt român. Sunt aici, în țară, din 1996, iar pe 12 septembrie 2011 am devenit român cu acte în regulă, așa că vreau să încep prin a vă mulțumi că m-ați primit în rândul vostru și m-ați ajutat să îmi croiesc un drum frumos printre ingredientele bucătăriilor voastre.

Deși încerc să respect cu strictețe sărbătorile mele tradiționale, alături de familia mea restrânsă, îmi face mare plăcere să mă alătur prietenilor de aici și pentru sărbătorile voastre. Până la urmă, Sărbătorile sunt peste tot în lume despre familie și reunirea celor dragi, așa că am fost onorat când în primii mei ani aici, colegii mei de la Casa Vernescu mă invitau în casele lor de Crăciun sau cu alte ocazii festive, pentru a face parte din ele. Îi respect foarte mult pe românii care își respectă tradiția, pentru că așa am fost și eu învățat de mic.

În ultimii ani, de Sărbători, când restaurantele mele sunt închise de obicei, încerc să trag o fugă până la munte, pe Valea Prahovei, ca să mă relaxez. Îmi place foarte mult zona. Iar când copii erau mici, era o încântare pentru ei. Am mai călătorit prin țară și prin alte locuri, am fost în Maramureș, la Cluj, în Transilvania în general, dar și la Timișoara și Sibiu, care îmi plac foarte mult pentru că se vede influența austriacă și liniștea de acolo. O zi normală acolo e ca o duminică în București. Dar nu m-aș muta din București, nu aș putea trăi în afara lui mai mult de câteva zile. Spre rușinea mea, însă, nu am ajuns până acum în Deltă. Dar mi-am propus să o fac anul acesta, imediat după Paști, când natura este deja înverzită, dar țânțarii nu s-au trezit încă la viață, ca să mă pot bucura de locurile respective cum se cuvine.

Și pentru că este zi de sărbătoare azi, chiar dacă nu mănânc ciolan cu fasole, așa cum este tradiția la voi de 1 Decembrie, mă voi delecta cu niște salată de vinete, salată de boeuf și ceva zacuscă, preferatele mele.

La mulți ani, România!

Mâncarea marocană pe care să o încercați în vacanță sau acasă

No Comments

Marocul este o destinație preferată de români și chiar și în sezonul rece, o escapadă la Marrakech sau Casablanca este o desfătare atât pentru privire, cât și pentru papilele gustative.

Familia mamei mele este originară din Maroc și eu am crescut cu feluri de mâncare pe care ea le-a învățat de la mama ei și pe care le aduseseră în Israel. Dar dacă mergeți acolo, în Nordul Africii, trebuie neapărat să gustați câteva preparate sau, dacă vă tentează, puteți să le faceți și voi acasă.

Iedul copt sub pământ este un fel tradițional al popoarelor ce trăiesc în deșert, iar Marocul nu face notă discordantă. Se sapă o groapă în care se pun cărbuni, iar iedul curățat se umple cu legume, mirodenii, ierburi aromatice. Se învelește întreg în iută și se acoperă cu pământ. Se lasă îngropat zece ore. La final iese o carne foarte fragedă și delicioasă.

Un alt fel de mâncare ce trebuie neapărat încercat este porumbelul umplut cu orez cu stafide și făcut la cuptor. Tot cu carne de porumbel este un alt fel specific locului și devenit faimos în întreaga lume: pastilla. Este o plăcintă cu foi și cu carne de porumbel, cu scorțișoară și zahăr pudră.

Și, bineînțeles, cuscus, care provine din această zonă.

Tajine-ul este un fel tradițional care deja a migrat în lume și a devenit faimos, însă iedul și porumbelul nu trebuie ratate de vreme ce ești acolo.

În cartea mea, Joseph Hadad Omul, povestesc despre o rețetă din copilărie, un fel de gogoși, ca minciunelele de la voi, pe care le găsiți pe stradă în Maroc: sfânj. Se face pe loc, ca să fie crocant. Și tot din mâncarea stradală nu trebuie să ratați moufleta, ceva între clătită și lipie, făcută în tigaie, care se mănâncă cu ceai și miere de albine, dimineața.

Tot pe străzile din Marrakech găsiți gogoși umplute ca niște sandvișuri, în care se pun tot felul de umpluturi de legume, carne, pui, limbă, etc. Și cu harrisa. Marocanilor le place mult prăjeala, așa că sunt multe feluri de mâncare prăjite.

Dar pentru mâncarea autentică, pe care o mănâncă localnicii, trebuie să vă treziți devreme și să vă duceți la prima oră, la 7, la piață, ca să prindeți toate cele bune.

Iar acum e perioada castanelor, așa că dacă ajungeți lunile astea în Maroc, veți găsi la orice colț vânzători ambulanți de castane. Marocanii iubesc castanele. Merită să vă bucurați și voi de ele.