chefjosephhadad.ro

legume

Cum să înlocuiești proteinele animale pentru o dietă vegetariană

No Comments

Eu nu sunt vegetarian, dar nici un carnivor convins. Am multe zile în care nu consum carne, iar în altele peștele este alegerea mea. Și chiar cred că este bine să îi mai dăm corpului nostru câte o pauză de la produsele animale din când în când.

Însă sunt și multe persoane care au ales să renunțe definitiv la carne sau chiar la toate produsele de natură animală, optând astfel pentru un meniu vegan. Poate că și tu vrei să urmezi acest drum sau poate că, la fel ca mine, vrei să iei câte o pauză din când în când, așa că m-am gândit să fac o listă a ingredientelor ce îți pot ajuta cu proteine dieta.

Voi începe cu enumerarea legumelor cele mai bogate în proteine, din care poți face atât de multe combinații, încât nici nu știu de unde să încep. Broccoli, spanacul, sparanghelul, anghinarea, cartofii și cartofii dulci, dar și vărzucile de Bruxelles sunt în top.

Dacă ești în continuare dispus să consumi ouă, atunci o omletă din albușuri cu linte și năut este o minune! Boabele de năut și/ sau linte se fierb înainte sau poți să le iei gata fierte din conservă. Apoi se trag în puțin de ulei de măsline și se adaugă în omleta de albuș, căreia îi completăm gustul cu un praf de chimion și sare.

Pe de altă parte, laptele de migdale este asemănător la gust cu cel de vacă și este astfel un bun înlocuitor în diversele rețete, pentru a le păstra integral vegetale, inclusiv în cafea. Diminețile ți le poți începe cu o budincă de chia cu lapte de soia sau de migdale, pornind astfel ziua cu un aport important de proteine.

Foarte prezentă în dieta asiatică, unde întâlnești foarte mulți vegetarieni, mai ales din rațiuni religioase, este tofu, acea brânză din soia. Iar dacă nu îți place tofu, îți poți lua proteinele din soia cu o porție delicioasă de edamame. Și ruda lor, fasolea verde, este plină de proteine.

O salată cu quinoua nu este de evitat pentru că acestă pseudo-cereală conține suficient de multe proteine încât să rezolve o masă cu succes. Tot din aceeași categorie este și orezul sălbatic.

Și să nu uităm de diversele tipuri de nuci și unele fructe care sunt gustări minunate între mese. Fructele cu cele mai mari cantități de proteine sunt guava, dudele, murele, nectarinele și bananele.

Sezon de praz și în afara Olteniei

No Comments

Știu că voi aveți glumele voastre cu oltenii și prazul, însă acesta este o legumă minunată, foarte gustoasă și merită băgată în seamă, mai ales că este sezon acum.

Supă de praz

Să începem, deci, cu cea mai simplă variantă de valorificare a prazului: supa-cremă. Prazul se sotează cu puțină ceapă. Se adaugă supă de legume și dacă vreți să fie mai consistentă, puneți la fiert și un cartof. Se sărează și se piperează și se adaugă o foaie de dafin. Se lasă la fiert și când e gata, se pune în blender și se trece prin strecurotoare. Pentru un efect deosebit, se taie praz proaspăt foarte fin și se sotează în ulei de măsline, iar apoi se pune deasupra, în farfuria cu supă. Nu vrem să mixăm prazul în supă cu prea multe arome pentru că el are un gust specific și e păcat să se piardă în alte combinații.

chef joseph hadad

Praz umplut

Arată ca un caneloni, pentru că folosim bucăți din partea albă a prazului. Acestea se taie cam de lungimea unui deget și se crestează pe o parte, astfel încât să se scoată mai multe straturi de la suprafață. Acestea se blanșează și se pun în apă rece care să le oprească procesul de gătire.

Separat se face compoziția din ciuperci tocate și sotate cu ceapă roșie tocată, sare, sare, piper și ierburi aromatice. Aceasta este varianta vegetariană. Pentru cei care vor și carne, în compoziție se pune și piept de pui tocat la cuțit. Pentru un gust mai deosebit, se pot adăuga și alune de pădure zdrobite grosier. Se pune compoziția cu poșul (se poate și cu lingura, dar este mai simplu cu poșul) în fiecare foaie de praz ca să fie umplută.

Se face un sos bechamel care se pune pe fundul unei tăvi de ceramică termorezistentă. Deasupra se așază bucățile de praz umplut, iar peste ele se pun felii de roșii. Se presară piper negru și se pune încă o porție de sos bechamel deasupra. Se dă la cuptor la 180 grade vreme de 50 de minute.

Omletă cu praz

Prazul se toacă, se blanșează și se dă la cuptor, astfel încât să fie uscat, chiar un pic caramelizat. Pentru omletă are nevoie să nu fie apos. În omletă se poate pune doar prazul, ouăle și dacă vreți, puteți pune ceva brânză, după poftă. La 500 g praz gata făcut se pun 100 g de brânză.

Puteți urmări aici tehnica perfectă de obținere a omletei care să fie moale la interior și mai crocantă la exterior.

Cum condimentezi legumele

No Comments

Dacă tot suntem în plin sezon de legume și fructe și v-am dat diverse ponturi despre cum să le pregătiți, m-am gândit să continui seria și să vin și cu niște asocieri de gusturi care merg cu fiecare legumă în parte. Așa că data viitoare când aveți prin frigider un castron plin și nu știți ce să mai gătiți, puteți să consultați acest ghid de arome și de condimentare a legumelor. Dar nu toate la un loc, ci separat!

  • Ardeiul gras merge cu usturoi, măsline, capere, cimbru, sos de soia, oțet balsamic sau cu vărul lui, ardeiul iute.
  • Avocadoul se asociază bine cu citrice, oregano, chimion sau chili.
  • Pentru a face broccoliul mai gustos este bine să îi puneți suc de citrice sau usturoi, sos de soia, ulei de susan, muștar amestecat cu maioneză.
  • Cartofii merg bine nu doar cu cimbru sau rozmarin, ci și cu chili, curry, usturoi, ardei copți ori iaurt.
  • În schimb, cartofii dulci se potrivesc cu siropul de arțar, unt, lămâie, scorțișoară sau ghimbir.
  • Castravetele merge cu mărar, oțet dulce, semințe de susan, sos de soia.
  • La ciuperci se poate pune oțet balsamic, ceapă verde, usturoi, pătrunjel, cimbru.
  • Conopida se asociază cu busuiocul, curry-ul, ghimbirul, lămâia, mărarul sau maioneză cu muștar.
  • Dovleacul are cam aceeași asociere ca și cartoful dulce, care include zeamă de lămâie sau portocală, ghimbir, sirop de arțar, scorțișoară, nucșoară ori fructe uscate.
  • Dovlecelul merge cu usturoi, rozmarin, roșii.
  • Fasolea verde o puteți asocia cu usturoi, semințe de susan, sos de soia sau chili.
  • Gustul puternic al feniculului face casă bună cu roșiile sau portocalele.
  • Mazărea merge cu mentă sau cu ulei de susan.
  • Morcovii se potrivesc cu citricele, curry, ghimbir, mărar sau oțet de zmeură.
  • Păstârnacul prinde un gust mai interesant de la cimbru sau parmezan.
  • Porumbul merge cu busuioc, unt sau ardei iute.
  • Roșiile se împerechează desăvârșit cu oțetul balsamic, busuiocul, oreganoul, usturoiul sau ceapa verde.
  • Sfecla merge cu oțet balsamic, mărar, rozmarin, hrean, lămâie ori mere.
  • La spanac puteți pune usturoi, piper, sos de soia sau chiar stafide.
  • Pentru sparanghel puteți folosi mărar, lămâie, muștar, capere, ulei de susan sau parmezan.
  • Țelina merge la gătire cu usturoi, oregano, sos de soia și chiar ulei de susan.
  • Varza se potrivește cu chimen, usturoi, ghimbir sau măr.
  • În schimb, varza de Bruxelles o puteți asocia cu ceapă verde sau muștar.
  • Verdețurile se potrivesc cu zeamă de citrice, ceapă verde, semințe de pin sau de susan, usturoi ori stafide.
  • Vânăta merge cu busuioc, usturoi, roșii.

Greșeli de evitat când lucrezi cu legumele

No Comments

Din fericire, în România piețele sunt încă pline de fructe și legume proaspete de la producători și mulți dintre voi aveți rude și cunoștințe pe la țară care vă mai aduc o roșie, un măr, o legătură de ceapă. Ideea e că la o asemenea abundență de legume bune, este păcat să le stricăm pentru că nu știm să ne purtăm cu ele.

Una din greșeli ar fi că le tăiem prea repede. Da, este bine, mai ales când ai de pregătit o masă mai mare să îți pregătești materia primă în avans ca să îți ușurezi munca. Însă nu toate legumele se pretează la așa ceva. Cu cât aveți mai multă suprafață din interiorul legumei expusă la aer și lumină, cu atât aceasta se va oxida și, deci, deteriora mai repede. Așadar, bucățile mari sunt preferate tăieturilor mărunte de legume cu mult înainte de pregătire. De asemenea, aveți grijă ce legume tăiați. Dovleacul sau conopida se păstrează mult mai bine decât vânăta sau roșia. Oricum, legumele tăiate trebuie păstrate cu un prosop de hârtie deasupra, eventual ușor umed, pentru a le conserva umiditatea, iar în frigider cel mai bine se păstrează în vase de inox sau de sticlă.

O altă greșeală este aruncarea cojii. De cele mai multe ori în coajă se află o grămadă de nutrienți și fibre care în loc să ajungă în sistemul nostru digestiv ajung la gunoi. Pe cât posibil, consumați legumele cu tot cu coajă, după ce ați spălat-o bine cu o perie sau un burete de vase cu partea mai aspră. Chiar și cojile de cartof sunt sănătoase, așa că dacă mâncatți cartofi copți, de exemplu, nu renunțați la coaja care poate fi chiar crocantă și gustoasă. Iar dacă este neapărat necesar să lăsați legumele „dezgolite”, folosiți cojile pentru a face o supă de bază pe care să o folosiți mai târziu. Chiar și cojile de ceapă pot fi păstrate, iar dacă vă rămâne coada mai tare de la sparanghel ori tecile de la mazărea proaspătă, nu le aruncați. Codițele de sparanghel sunt minunat de folosit în supe, iar tecile de mazăre merg tăiate și aruncate într-un ghiveci, de exemplu.

Tehnici de gătire a legumelor

No Comments

V-am mai vorbit despre tehnicile de gătire a fructelor, dar și câteva ponturi în legătură cu legume, așa că acum m-am gândit să vă spun mai multe despre acestea.

Gătirea la aburi

Gătirea legumelor deasupra unei cantități mici de apă, într-o sită, fără a intra în contact cu apa, ajută la păstrarea vitaminelor cât mai mult în interiorul legumei și este o tehnică destul de rapidă de procesare a lor. Puteți folosi în loc de sită și un coș de bambus, însă cel mai important este ca vasul să fie acoperit, astfel încât aburii să se păstreze în interior.

Fierberea

Cea mai simplă metodă, dar totuși cea mai puțin recomandabilă pentru păstrarea nutrienților, dacă nu vorbim de supe și ciorbe. Doar apă cu sare și legumele puse în ordinea consistenței lor, de la cele mai tari la cele mai moi, în cazul în care fierbem mai multe tipuri.

Blanșarea

Este tot o fierbere, dar pentru o perioadă scurtă de timp, maximum câteva minute, care se folosește pentru a înmuia foarte puțin legumele, fie pentru a fi consumate apoi ca atare, fie pentru a fi finalizate cu o altă tehnică. De regulă, după blanșare se oprește procesul de gătire internă cu un șoc termic prin transferarea legumelor în apă cu gheață. Blanșarea se poate face nu doar în apă, ci și în lapte, supă, vin, zeamă de fructe sau legume ori bere.

Sotarea

Înseamnă gătirea pentru timp scurt într-o formă de grăsime. În aceeași categoria ar putea intra și tehnica stir-frying, adesea întâlnită în bucătăria asiatică, în care legumele sunt trase în grăsime la foc mare pentru o perioadă scurtă. Este o tehnică ce presupune un pic de atenție și amestecat periodic, pentru a nu se arde legumele înainte de a fi gătite și în interior.

Înăbușirea

Este o tehnică combinată, care începe cu sotarea, iar atunci când legumele sunt deja îmbrăcate în grăsime și au prins un pic de crustă, se adaugă un lichid (supă de bază, apă, vin, etc). Se poate acoperi sau nu. Și astfel se gătesc până sunt gata.

Prăjirea

Din păcate, prăjirea legumelor este atât de gustoasă… Și nu tocmai cea mai sănătoasă. Se face cu ajutorul unei cantități mult mai mari de grăsime decât în cazul sotării. Pentru a nu se îmbiba legumele de ulei, acesta trebuie să fie bine încins înainte de a pune în el legumele.

Coacerea

Prin acest proces, legumele își intensifică gustul datorită evaporării în cuptor a unei părți din apa din ele. Este și o modalitate bună de a păstra nutrienții în interior.

Frigerea

Fie că este pe un grătar de aragaz sau pe unul cu cărbuni, frigerea oferă o aromă specială legumelor. Pentru a preveni lipirea de grătar, puteți unge legumele cu puțin ulei.

Gătirea legumelor este o artă

No Comments

Poate că pentru a pregăti bucata de carne perfectă ai nevoie de mai multe cunoștințe tehnice decât pentru gătirea diverselor legume, însă și în cazul lor este bine să ținem cont de câteva reguli de bază care să ne ajute să obținem feluri de mâncare gustoase și cu o textură plăcută.

Motivul principal pentru care gătim legumele este să le facem mai moi, mai gustoase și să eliberăm anumiți nutrienți care nu se sintetizează în forma naturală. Totuși, trebuie să țineți cont că anumite legume își schimbă gustul prin procesarea termică.

De regulă, legumele bogate în fibre sau proteine este necesar să fie procesate termic sau măcar stoarse în sucuri care să rupă fibra și astfel să le facă digerabile pentru organism. Pe de altă parte, vitaminele și mineralele părăsesc legumele în timpul gătirii către mediul în care sunt procesate (supă, sos), așa că nu este indicat să fie fierte prea mult timp. Gătirea la aburi este ceva mai puțin nocivă pentru vitamine, mai ales dacă lichidul folosit pentru aburi va fi apoi încorporat în felul de mâncare. Iar dacă vreți să gătiți legumele dincolo de stadiu al dente, adică să le faceți moi pentru piureuri sau supe-creme ori sosuri, gătiți-le într-o manieră care nu implică apă, cum ar fi la cuptor sau în tigaie.

Când vine vorba de gătire, legumele au timpi diferiți în funcție de consistența lor. Deci, dacă faceți un ghiveci, de exemplu, adăugați la început cartofii și morcovii și la final mazărea și dovleceii. De asemenea, pentru aceeași legumă este necesar să tăiați bucăți aproximativ de aceeași dimensiune, pentru a se gătit toate la fel.

Pentru a recunoaște o legumă că este gătită al dente, deci încă destul de crocantă și cu gust neschimbat, dar totuși suficient de moale, trebuie să îi observați culoarea. La momentul potrivit de întrerupere a gătirii ea este vie, poate chiar mai puternică decât a legumei proaspete. Din acest moment, dacă este lăsată chiar și un minut în plus, începe să se depigmenteze și să își piardă din vitalitate. De asemenea, puteți încerca gradul de gătire și cu o furculiță sau un vârf de cuțit și dacă tot nu sunteți convinși, metoda clasică a gustatului rămâne sfântă.

Și nu uitați că legumele continuă să se gătească și după ce le-ați scos din oală sau tigaie, datorită căldurii reziduale. Aceasta poate fi bună sau, dacă vreți să opriți procesul de gătire, cum ar fi la un sparanghel poșat, atunci scufundați imediat legumele în apă rece cu gheață, ceea ce va crea un șoc termic.

Cum tăiem legumele?

No Comments

În toate rețetele pe care le găsiți în cărțile de bucate sau pe internet apar indicațiile despre pregătirea materiei prime. Iar asta include și tăierea, tocarea legumelor, în diverse forme. Însă uneori limbajul este un pic rigid. Așa că m-am gândit să vă fac un rezumat al tipurilor tăieturi, astfel încât să vă fie mai ușor să urmați indicațiile.

Tocat înseamnă o tăietură mai puțin elaborată. Poți toca mărunt sau grosier, iar acest lucru se folosește atunci când ai nevoie de micșorarea alimentelor fără a avea mare grijă la egalitatea bucăților. Totuși, ele trebuie să fie de aproximativ aceleași dimensiuni ca să se poată găti în același timp. Toci ceapa pentru o tocană sau cartofii pentru a pregăti piureu, de exemplu.

Felierea presupune tăierea în felii egale pe lug, pe lat sau pe diagonală.

Julienne înseamnă să tăi bețișoare subțiri, a căror dimensiune variază între cea a cartofilor prăjiți și cea a chibriturilor. Când batoanele sunt mai mari, cam de mărimea unui deget, precum cele pentru mixul de crudități servit ca aperitiv, tăietura se numește jardinier.

Brunoise înseamnă tăierea în cuburi mici și cât mai egale. Iar acest lucru se poate obține dintr-o tăietură originală de julienne. Pentru rețete profesionale, la capitolul cuburi poate apărea și termenul macedonie, care presupune cuburi mai mari, cam de mărimea unei boabe mari de mazăre.

Chiffonade este tehnica ce se folosește pentru frunze, de la cele mari, precum salata, la cele mici, ca busuiocul, de exemplu. Frunzele se suprapun mai multe și se rulează ca un trabuc. Apoi se taie de-a latul ruloului, în fâșii mai subțiri sau mai groase în funcție de preferințe.

Acestea variantele tehnice ale tăieturilor e bine să le respectați pe cât posibil pentru că indicațiile din rețetă sunt în funcție de ele. Mă refer la timpii de gătire sau cantitățile folosite. De exemplu, dacă vreți să umpleți o floare de dovlecel cu legume, atunci ele trebuie clar să fie brunoise, ca să poată ocupa corespunzător spațiul din floare.

Un meniu vegan

No Comments

Poate că este moft sau poate că este necesitate. Cine sunt eu să judec alegerile alimentare ale oamenilor. Să nu uităm că tradiția mea condamnă carnea de porc, în vreme ce a voastră o ridică la rang de mâncare ritualică de sărbători. Așa că diferențele în modul de alimentare sunt multe și variate, iar eu respect alegerile fiecăruia. Tocmai de aceea m-am gândit de această dată să vă ofer o variantă de meniu vegan, pe care, evident, îl pot consuma și carnivorii împătimiți.

Bulgur cu sfeclă

Bulgurul este unul din alimentele mele preferate, după cum poate v-ați dat seama. La fel și sfecla. Așa că m-am gândit să le combine pe amândouă într-un starter delicios.

Deci luăm bulgurul și îl lăsam la înmuiat în apă vreo 20 de minute, apoi îl amestecăm cu ulei de măsline, sare, piper, ceapă verde tocată și usturoi zdrobit. Mai adăugăm coajă de portocală și de lămâie rase, coriandru sau pătrunjel. Sfecla fiartă întreagă se decojește și se taie în patru și se așază peste bulgurul pregătit. Deasupra, dacă vreți să fie mai frumos, puteți pune și câteva frunze verzi de ce vreți voi.

Supă marocană

M-am gândit că după un starter consistent, merge o supă, așa că vreau să vă dau rețeta mea de supă marocană. Folosesc la ea varză, gulie, praz, păstârnac, conopidă și păstrârnac, toate decojite, dar lăsate întregi. Se pun toate la fiert cu apă și se adaugă curcumă, nucșoară, un baton de scorțișoară, sare, piper negru, ulei de măsline, o ramură de cimbru și una de rozmarin. Se lasă totul la foc mic până se întrepătrund aromele, dar să nu se înmoaie foarte tare legumele. Trebuie să fie un pic al dente. Supa se poate servi și rece și caldă. Chiar și vara este foarte bine să mănânci alimente calde.

Dovleac la cuptor cu carpacio de ananas

Folosiți un dovleac un dovleac plăcintar mic pe care îl tăiați bărcuțe. Feliile se stropesc cu ulei de măsline, scorțișoară, nucșoară, zahăr și se presară cu stafide. Se pun pe foaie de copt în tavă și se dau la cuptor. Când s-au înmuiat, se servesc cu felii tăiate foarte subțire de ananas proaspăt. Pentru mai multă textură, adăugați alune de pădure crude sau migdale crude zdrobite grosier.

S-a deschis sezonul grătarelor

No Comments

Este momentul în care putem să mâncăm atât de bine și de sănătos, când natura abundă de legume și fructe și vremea ne permite să ne bucurăm de mese în aer liber. Iar o dată cu ele o modalitate favorită a românilor de a mânca în aer liber este grătarul. Dar ce facem cu el ca să ieșim un pic din caruselul micilor și al cefei de porc la grătar? După cum știți, eu nu mănânc care de porc. Iar restul cărnii, atunci când o pregătesc pe grătar, îmi place să îi simt gustul, așa că nu o condimentez prea tare. Doar ierburi aromatice, sare și piper.

Carnea la grătar

Când mă gândesc la puiul pe grătar, eu prefer pulpele dezosate pentru că sunt mult mai suculente și mai gustoase decât pieptul.

Pentru vită aleg mușchiul sau antricotul și vrăbioara. Ceafa de vițel maturat este foarte gustoasă și foarte bună.

Pastrama de miel, vrăbioara și mușchiul de miel, dar cât mai natural. Pastrama cum se face la voi mi se pare mult prea sărată și greu de mâncat. Dacă punem multe condimente se pierde gustul animalului și atunci parcă nici nu mai contează ce marne mănânci, nu?

Putem face și frigărui, evident, din oricare din cărnurile de mai sus, puse alternativ bucățile de carne cu ceapă, ciuperci.

Când pui carnea pe grătar ea trebuie să fie pusă inițial pe zonele cu căldura cea mai mare, ca să se închide celulele de la suprafață și să păstreze sucurile în interior. Apoi se poate muta pe o zonă ceva mai rece. Dar nu întoarceți carnea de mai multe ori. Se lasă pe o parte până ce sângele urca la suprafață și apoi să întoarce pe partea cealaltă încă câteva minute.

Legumele la grătar

Legumele la grătar nu sunt doar pentru vegetarieni. Ele sunt extrem de gustoase și plaja lor este așa de vastă. De ce să ne rezumăm doar la dovlecei, ardei și vinete la grătar când putem încerca atât de multe alte legume și fructe?

De exemplu, putem pune inimi de salată. Partea aceea interioară a salatei care este mult mai compactă, se taie pe jumătate și se pune cu partea plată pe grătar. Apoi se stropește cu vinegretă și este o garnitură excelentă. La fel și în cazul andivelor. Ba chiar putem face niște frigărui pe care punem alternativ andive și ananas. Amărala primelor cu dulceața fructului și gustul caramelizat dat de grătar sunt fantastice. Se pot mânca și cu carne, dar și ca atare pentru vegetarieni.

Putem pune și păstârnac la grătar, însă trebuie să îl blanșam la început. Apoi îl îmbrăcăm într-o marinadă de ulei de măsline cu ierburi aromatice și coajă de lămâie și îl punem pe grătar. Acolo îl mai putem unge din când în când cu marinada. La fel putem face și cu țelina sau gulia.

Delicios la grătar este și dovleacul.

Acum este și sezonul caiselor și putem să le punem pe grătar și apoi să le amestecăm în salate cu brânză feta.

Ingredientele de nelipsit dintr-o casă

No Comments

Te duci la cumpărături săptămânal și îți mai pică ochii pe câte un sosuleț, vreun condiment, ceva brânzeturi sau poate vreun ulei aromat. Toate sunt bune, interesante și, dacă îți place să gătești, este bine să ai tot felul de ingrediente care să te inspire.

Dar care sunt de fapt ingredientele de nelipsit dintr-o casă, dintr-o cămară sau dulap de bucătărie? Acele alimente de bază care îți fac viața mai ușoară și care sunt necesare într-o gamă cât mai variată de preparate? Deși cămara mea este plină de borcane, sticle și cutii cu tot felul de mirodenii și alte ingrediente, dacă ar fi să renunț la majoritatea, tot aș putea să pregătesc mâncare delicioasă doar cu câteva dinte ele. Iar acestea sunt:

Uleiul de măsline extravirgin – pot să îl folosesc și ca atare, dar și la gătit, este bun, plin de nutrienți și ajută în legarea foarte multor preparate.

Ceapa și usturoiul – sunt aromele de bază ale oricărei mâncări. Poți să nu ai alte mirodenii, poate nici sare (în cazul unor feluri de regim), dar dacă ai aceste legume care să dea zvâc preparatului, este suficient. În plus, pot fi folosite atât în stare crudă, cât și gătite în diverse feluri. De exemplu, un mod de preparare a usturoiului mai puțin regăsit în bucătăria românească este copt în coajă. Cățeii se înmoaie și devin o pastă gustoasă ce poate fi folosită în piureuri sau sosuri. Iar ceapa perpelită pe grătar este delicioasă într-un mix de legume.

Sarea – este absolut obligatorie în orice bucătărie, oricât de mică și neechipată ar fi ea. Iar dacă ați trecut la nivelul următor, varietățile de sare sunt fascinante. Fie că alegeți săruri aromate cu diverse mirodenii sau infuzate cu uleiuri, fie că alegeți săruri din colțurile îndepărtate ale lumii, cum ar fi cea roz de Himalaya sau cea neagră de Hawaii, doar creativitatea voastră este limita.

Piperul negru – și piperul este de foarte multe feluri, dar cel de bază este negru și aromat. Alegeți să îl cumpărați boabe și să îl râșniți pe loc atunci când aveți nevoie pentru a nu-și pierde aroma. Investiți în piper mai scump pentru că cu cât prețul este mai mic și calitatea lui scade. Boabele sunt „spălate” de aromă prin procedee chimice care extrag elementele esențiale pentru diversele industrii și apoi boabele sunt puse în vânzare la prețuri derizorii. Deci dacă vreți mâncăruri aromate, cumpărați un piper bun.

Foile de dafin – în zona din care vin eu, dafinul crește peste tot, dar m-am bucurat să descopăr că și în bucătăria românească este des folosit. Frunzele sale au o aromă în același timp fresh și puternică, ce definesc gustul mâncării, așa că vă sfătuiesc să le aveți mereu în cămară pentru că merg puse cam în toate mâncărurile ce trec prin procesul de gătire.

Orezul – este atât de versatil, încât nu poate lipsi dintr-o cămară. Fie că e pus în supe, că este gătit într-un pilaf, că este făcut la aburi pentru o garnitură sau preparat în stil italian ca un risotto, el se gătește repede și poate constitui o masă în sine. Și aici aveți o varietate mare de modele, cu bob rotund, cu bob subțire, integral, roșu, negru, etc.

Lămâile – sunt printre cele mi importante fructe și e foarte bine să le aveți mereu în casă, atât pentru mâncare, cât și pentru băuturi. Apă cu lămâie, limonadă, un gin tonic în miezul verii, salte, acrit de ciorbe, amestecat cu humus, conservat, dulceață și lista poate continua mult înainte.

Legume asortate (țelină, pătrunjel, conopidă, morcovi, ingrediente pentru supa de bază) – este bine să aveți în sertarul frigiderului diverse legume din care să puteți găti repede ceva sau să pregătiți o saltă. Legumele și fructele nu ar trebui să lipsească din alimentația zilnică.

Legumele congelate – câteva pungi de legume ținute în congelator sunt de ajutor oricând, fie că vorbim de mixuri sau de legume separate. Este important să găsiți un brand bun, eventual bio. Acestea sunt de multe ori mai proaspete decât legumele crude pentru că sunt procesate imediat după recoltare, înmuiate puțin la abur și apoi înghețate instant la -40 grade, păstrând astfel vitaminele în interior.

Ciocolata – nu glumesc! Și dacă aveți copii și dacă nu, un pic de ciocolată în casă este foarte bună. Dar să fie din cea neagră, cu concentrație mare de cacao, un bun antioxidant. Câte un pătrățel de două-trei ori pe săptămână este foarte bun pentru inimă.