chefjosephhadad.ro

friptura

Combinații surprinzătoare pentru friptură

No Comments

O carne bună de friptură este remarcabilă prin ea însăși, însă adesea este garnisită cu sosuri și garnituri, pentru a o transforma într-un fel de mâncare complex. Iar dacă cu sosul de piper verde sau gorgonzola sunteți obișnuiți, ce ar fi să vă extindeți orizonturile gustative și către alte arome și texturi?

Astăzi povestim despre combinații surprinzătoare pentru friptură adunate din bucătăriile lumii.

Probabil că sunteți obișnuiți cu sosul teriyaki pe somon sau pui, însă acesta se potrivește foarte bine și cu o friptură de vită, impregnându-i o aromă umami. Sosul clasic este făcut din sos de soia, mirin (un vin dulce de orez), zahăr, usturoi și ghimbir, însă de la această combinație, apar diverse rețete și cu alte ingrediente. Iar raportul dintre ele este esențial pentru a obține gustul echilibrat. Puteți testa rețeta perfectă în casă sau puteți merge pe scurtătura sosului cumpărat de-a gata. Turnat peste friptură și presărată apoi cu cozi de ceapă verde tocate și semințe de susan, iese o combinație foarte bună.

Guacamole este, poate, un fel cu care sunteți obișnuiți, dar cât de des l-ați mâncat în combinație cu o friptură de vită? Pur și simplu pregătiți friptura după bunul plac și, după ce s-a odihnit, așezați deasupra o lingură generoasă (sau mai mult) de guacamole.

Mergând în celălalt capăt al lumii, ne oprim cu inspirația în Coreea, acolo de unde vine kimchi, un fel de varză (și alte legume) murată și picantă, care poate fi o garnitură excelentă la friptură. Puteți să o folosiți ca atare, direct din borcan, sau trasă câteva minute la tigaie, ca un fel de varză călită alături de carne.

Gremolata este, să îi zice, un condiment italian. Este un amestec de pătrunjel tocat, usturoi zdrobit și coajă de lămâie rasă. Pur și simplu presărați acest amestec proaspăt peste friptură, pentru a-i da o notă fresh și gustoasă.

Sosul de zmeură, pe care poate că l-ați pune în mod normal peste înghețată sau un cheesecake, șade bine și peste o friptură. Folosiți zmeură proaspătă pe care o înăbușiți în tigaie cu un pic de apă și puțin zahăr până se desface și se transformă într-o dulceață lejeră. Puteți adăuga și puțina zeamă de lămâie, care va ajuta nu doar la gust, ci și la o culoare mai deschisă și intensă a sosului. Pentru un rezultat rafinat, treceți sosul prin strecurătoare pentru a îndepărta semințele înainte de a-l turna peste friptură.

Rămânând în zona fructată, mergem către inspirația dintr-o salsa tipică, însă de data aceasta va fi făcută din fructe. Folosiți fructe aromate, precum mango, papaya, kiwi, căpșuni, piersici, pe care le tocați cubulețe mici, la care adăugați apoi ardei iute tocat și ierburi aromatice proaspete, tocate și ele, dintre care menta, busuiocul și coriandrul merg cel mai bine. Asezonați salsa cu zeamă de lămâie și serviți-o fie separat, lângă friptură, fie presărată deasupra.

Pentru o cină deosebită, încercați varianta de friptură cu caviar. Presărați o lingură generoasă din micile perle negre cu gust marin, realizând astfel un surf&turf inedit. Rămânând în același registru, o coadă de homar este și ea potrivită pentru un surf&turf de zile mari. Gătiți separat friptura și homarul, clădiți-le una peste alta și acoperiți cu un sos de unt și usturoi, de exemplu.

Cum folosim untul pentru fripturi

No Comments

Fie că pregătiți o friptură de vită finisată în tigaie, fie că puneți la cuptor un curcan, de exemplu, untul este o mare binefacere pentru rezultatul final, ajutând la obținerea unei cărni suculente și gustoase. Dar deși poate părea o tehnică simplă, și aici există câteva greșeli pe care le puteți face și care să strice friptura.

În primul rând trebuie să vorbim despre cantitate. Pentru că prea mult e rău, prea puțin e rău. În general, ar cam fi nevoie de 2-4 linguri de unt pentru jumătate de kilogram de carne. Prea mult unt poate să lase friptura într-un strat prea puternic de grăsime. În plus, în cazul în care este prea mult unt, acesta începe să se ardă. Rolul untului este să facă mai suculentă carnea, iar când acesta este prea puțin, nu își atinge scopul. Un alt rol este cel de a distribui căldura uniform peste carne atunci când este turnat cu lingura deasupra în procesul de gătire. Dacă este prea puțin, acesta nu va ajunge pe toată suprafața.

Ca tehnică generală pentru fripturile la tigaie, regula este simplă. Se pune tigaia goală la foc mediu, se adaugă cantitatea de unt corespunzătoare, se lasă să se topească și când începe să facă spumă, se adaugă bucata de carne.

Unturile vegetale pot fi o opțiune, dar nu margarina. Sunt multe unturi vegetale de calitate, însă nu vă așteptați să aibă același gust ca în cazul proteinei animale.

Tigaia pe care o folosiți este importantă. O tigaie cu fundul gros ajută la distribuirea căldurii uniform, prevenind arderea. De asemenea, aceasta nu ar trebui să fie prea mică, pentru a avea loc de manevră în jurul bucății de carne. Trebuie să puteți lua cu lingura untul topit din tigaie și să îl turnați peste elementele preparatului (carne, legume).

Și este recomandat să aveți carnea cât mai uscată în momentul în care o puneți în tigaia cu unt. Prea multă umiditate la suprafață va împiedica aderarea grăsimii la fibră, va stropi totul împrejur și va încetini procesul de gătire. Iar o stropire prea deasă a cărnii cu untul din tigaie poate duce la procesul de gătire la aburi și să se piardă crusta gustoasă care se formează în mod normal. Și același lucru se întâmplă și în cazul păsărilor gătite la cuptor, garnisite cu unt: nu înecați carnea în untul topit.

Trucuri pentru masa de Revelion

No Comments

În aceste zile speciale vrem ca și mesele noastre să fie speciale, iar dacă plănuți să organizați o petrecere acasă pentru Revelion sau și în alte ocazii, de ce nu, m-am gândit să vă ofer câteva trucuri care să vă ajute să gătiți cea mai bună versiune a preparatelor festive.

Dacă decideți să pregătiți un pui la cuptor, atunci ați putea să vă gândiți și la o garnitură mai specială: pâinea îmbibată în pui. Mai exact, tăiați felii groase de pâine de calitate (eventual pâine cu maia) și puneți-le pe fundul unei tăvi cu grătar. Stropiți pâine cu ulei de măsline și presărați puține sare. Puneți pe grătar puiul pregătit pentru coacere și dați totul la cuptor. Pe măsură ce carnea se va găti, va lăsa să se scurgă din ea sucurile delicioase ce se vor îmbiba în pâine, iar aceasta, până ce puiul va fi gata, va deveni caramelizată și gustoasă. Pentru și mai multă aromă, puteți toca ceapă și tarhon foarte fin și să le presărați deasupra feliilor de pâine când le puneți la copt. Pâinea îmbibată cu pui poate fi servită ca garnitură pentru friptură, dar poate fi păstrată și pentru a doua zi și folosită pe post de crutoane pentru o supă sau salată, obținând o panzanella și mai gustoasă.

Un alt truc gustos pentru pui este să îl poșați în vin alb. Acesta îi va da o aromă foarte plăcută. După poșare îl puteți fie sota în tigaie, fie coace la cuptor. Mai ales pieptul de pui primește o aromă specială prin acest procedeu. Iar în cazul în care nu aveți o sticlă de vin alb la îndemână, poșarea în apă cu zeamă de lămâie poate și ea să ajute.

De asemenea, știți că în rețetele mele de carene (și nu numai), adesea apare scorțișoara ca ingredient de aromă. Acest condiment este unul foarte important în Nordul Africii și Orientul Mijlociu și merge perfect în preparatele ce presupun carne, fie ea de pasăre, vită sau oaie. În plus, zaharurile din scorțișoară se caramelizează la gătire, dând o aromă complexă preparatului final. Așadar adăugați scorțișoară la marinadele în care țineți carnea sau direct în compoziția mâncărurilor pe care le faceți pentru o notă mai exotică a preparatelor festive.
Să trecem acum și la niște garnituri, iar legumele la grătar sunt printre cele mai sănătoase și gustoase garnituri. Pentru a obține legume perfecte, însă, aveți nevoie de un mic truc: hașurarea suprafeței lor. Micile tăieturi vor permite căldurii să pătrundă mai ușor în interiorul legumelor și să elibereze umiditatea acestor, făcând posibilă gătirea mai rapidă și caramelizarea perfectă a acestora.

Și un ultim truc pentru a doua zi, în cazul în care vă rămâne piure de cartofi de la masa festivă. Puneți-l într-un vas termorezistent și turnați smântână de gătit grasă deasupra. Acoperiți cu o folie de aluminiu și lăsați-l la frigider. A doua zi, când sunteți gata să pregătiți masa, puneți vasul ca atare la cuptor la 150oC pentru aproximativ o oră. Veți obține un piure la fel de cremos și proaspăt ca în prima zi.

Cum să rumeniți un pui perfect

No Comments

Dacă nu sunteți vegetarieni, atunci nu are cum să nu vă facă cu ochiul un pui bine rumenit în cuptor. Și când puneți mâna pe unul crescut corect, cu un gust savuros, ar fi și păcat să îl stricați prăjindu-l sau gătindu-l într-un mod care nu îl pune în valoare. Dar cum să îl punem în valoare? Urmând câteva reguli simple, ce duc spre un pui rumenit perfect.

Carnea trebuie să fie la temperatura camerei în momentul când îl puneți în cuptor. Aceasta presupune să fie scoasă cu vreo 2-3 ore înainte din frigider, în funcție de mărimea puiului. Dacă puiul a fost congelat, atunci acesta trebuie lăsat la decongelat încet, în frigider, pentru a preveni înmulțirea bacteriilor, și abia când este complet decongelat, să fie scos pentru a ajunge la temperatura camerei chiar și în interiorul său, nu doar la suprafață. Această trecere treptată evită șocul termic, care întărește carnea și o usucă.

Uscată, însă trebuie să fie pielea înainte de a pune puiul la copt. Un pui umed va produce abur care va umezi și pielea preparatului final, nemaifiind crocantă, așa cum ne dorim. Așa că înainte de a-l băga în cuptor, trebuie lăsat la zvântat sau chiar șters cu un prosop de bucătărie, garantând astfel o piele crocantă, frumos caramelizată.

Iar dacă aveți impresia că pentru a obține această piele crocantă este nevoie și de ulei, atunci și aveți dreptate, dar vă și înșelați. Puiul, mai ales dacă este unul de țară, are destul de multă grăsime el însuși astfel încât să dea luciul apetisant pielii. Puteți să îl ajutați cu foarte puțin ulei adăugat, uns delicat peste piele, dar uleiul pus din abundență, nu va face decât să ducă la un pui înecat în grăsime. Deci aveți grijă cu cantitatea de ulei adăugată.

Puiul este ca un burete când vine vorba de condimente. Absoarbe imediat aromele adăugate, căpătând noi dimensiuni ale gustului. Sigur că vă puteți rezuma doar la niște sare și piper, dar de ce să nu vă extindeți orizonturile și cu arome precum cele date de rozmarin, cimbru, busuioc, salvie sau pulbere de ceapă ori usturoi deshidratate?

Pentru a evita diferența de textură dintre pielea crocantă de deasupra și cea înmuiată în grăsime de dedesubt, cel mai bine este să puneți puiul pe un grătar așezat pe tava din cuptor. Aerul care circulă pe sub pui, va permite rumenirea acestuia și la bază, în loc ca aceasta să fiarbă în grăsimea care se scurge de pe tot puiul. În plus, puteți pune în tavă legumele de garnitură, care să se gătească în sucurile ieșite din pui, valorificând totul la maximum.

Dacă folosiți un cuptor normal, atunci cea mai bună poziție în acesta este fix în mijloc, pentru a permite gătirea uniformă a puiului. Dacă aveți un cuptor cu convecție, atunci nu contează pe ce nivel îl așezați, pentru că aerul este circulat în tot spațiul la fel. Însă în acest caz, micșorați temperatura cu vreo 15-20 de grade față de cuptorul normal, tocmai pentru că aerul circulat este constant și poate să ajungă să ardă friptura dacă este prea fierbinte.

Indiferent de tipul de cuptor, însă, important este să aveți răbdare. Dacă veți crește temperatura, nu veți obține un pui bine rumenit mai repede, ci unul ars la suprafață și crud în interior. Așa că aveți răbdare undeva la o oră și jumătate de coacere și cel mai indicat este să folosiți un termometru de carne pentru a vedea temperatura interioară. Înfipt în pulpe, termometrul trebuie să arate 80oC pentru a fi siguri că nu puneți pe masă o carne crudă.

De răbdare este nevoie și după ce scoateți puiul perfect rumenit din cuptor. Ca orice tip de carne, și aceasta are nevoie de odihnă înainte de a fi tăiată, pentru a permite sucurilor interioare să se distribuie uniform în fibră. Dacă îl tăiați imediat ce îl scoateți din cuptor, acestea se vor scurge în farfurie și carnea va rămâne fadă. 10-15 minute este timpul ideal de odihnă.

5 feluri în care să gătești o friptură

No Comments

Pentru un carnivor, și chiar și pentru un flexitarian, fripturile sunt mereu o încântare. Carne în formă pură, cu gust distinct și aport de nutrienți. Însă friptura nu înseamnă numai grătar, ci puteți să vă bucurați de ea în mult mai multe feluri. Așa că m-am gândit să vă dau câteva ponturi despre cum să obțineți cea mai bună versiune a unei astfel de mese.

Știți că eu nu mănânc porc, așa că sfaturile mele se referă în principal la carnea de vită și pe lângă și la cea de pui sau oaie, în unele cazuri.

Grătar

Să începem, totuși cu cea mai populară metodă. În sezonul cald, grătarul este metoda preferată. Carnea se asezonează, grătarul se încinge bine și se unge cu puțin ulei. Pentru un rezultat bun, carnea, care a fost scoasă din frigider cu 20-30 minute înainte de a fi pusă la fript, se întoarce o singură data. Se lasă între 3 și 5 minute pe o parte, în funcție de câte de subțire este friptura sau cât de pătrunsă o vreți, iar apoi se întoarce și se lasă aceeași perioadă și pe cealaltă parte.

În tigaie

Versiunea de casă a grătarului este tigaia sau tigaia-grill de fontă. Sigur că merge și într-o tigaie de teflon sau alt tip, însă cea mai bună opțiune este o tigaie de fontă, care păstrează cel mai bine căldura. Așa că trebuie să o încingi bine înainte de a pune friptura în ea. Timpii de gătire sunt la fel ca la grătar. Pentru a vă asigura că nu se lipește deloc de fundul tigăii, cel mai bine este să puneți o linguriță de unt în mijloc și friptura deasupra lui.

În tigaie cu unt

Aceasta este o versiune preferată de mulți chefi, pentru că poate da o aromă deosebită fripturii de vită, mai ales. Este similară cu versiunea de mai sus, însă de data aceasta cantitatea de unt este considerabilă. Pe lângă unt, în tigaie mai puteți pune ierburi aromatice precum rozmarin, cimbru, salvie, dar și un cățel de usturoi și veți stropi constant bucata de carne cu untul topit și aromatizat în care se gătește.

Pentru a nu se arde untul, focul trebuie să fie mediu, așadar, timpul de gătire a cărnii este ceva mai îndelungat, undeva la 10 minute pe o parte pentru o friptură groasă de 3,5-4 cm.

Există părți din vită mai grase, cum ar fi, de exemplu, ribeye. Pe acestea puteți să le puneți simple la început în tigaie, pentru a-și lăsat din grăsimea proprie, înainte de a adăuga untul. După ce grăsimea proprie s-a topit, observați câtă este și vărsați o parte din ea dacă a lăsat prea multă.

Sous-vide

Poate că această tehnică vă sperie sau poate credeți că așa ceva nu se poate face acasă fără aparatura necesară. Dar vreau să vă contrazic. Este o tehnică facilă și pentru acasă și din care iese o friptură delicioasă, pentru că vidul ajută carnea să își păstreze sucurile proprii și să se combine cu aromele din condimentare.

Dacă aveți o mașină de gătit sous-vide, atunci tot ce trebuie să faceți este să pregătiți carnea cu aromele dorite (sare, rozmarin, piper, salvie, chili, etc.), să o puneți în pungile de vidare și să urmați instrucțiunile de timp și temperatură.

Dacă, însă, nu aveți mașina aceasta, puteți folosi pungi de tip zip-lock în care să puneți carnea. Le închideți până aproape de capăt și apoi le scufundați treptat într-un vas cu apă, care să creeze presiune în interiorul pungii, scoțând astfel aerul. Când ați ajuns aproape la buza pungii, închideți-o. Tot ce vă mai trebuie acum este un cuptor electric, la care să setați o temperatură constantă și un tabel cu indicații de temperatură și durată, pe care îl puteți găsi în cărți sau pe net. Puneți pungile cu carne „vidată” într-o oală cu apă și pe aceasta în cuptorul setat.

La sfârșit, și pentru o metodă și pentru alta, puteți finisa friptura câte un minut pe fiecare parte în tigaia încinsă, ca să îi dați o crustă apetisantă.

La cuptor

Metoda de gătire lentă, la o temperatură mai joasă, asigură păstrarea umidității cărnii. Așa că dacă vreți o friptură bună la cuptor, trebuie să aveți multă răbdare. Temperatura trebuie setată la 150 grade Celsius și timpul de coacere pornește de la o oră și jumătate și poate ajunge și până la 4 ore, în funcție de cât este de groasă și mare bucata de carne. După ce o scoateți din cuptor, însă, urmează o nouă etapă de răbdare, și anume păstrarea încă vreo 10-15 minute cu o folie de aluminiu deasupra, astfel încât să se răcească treptat înainte de tăiere.