Cum se face caramelul corect March 19, 2023 No Comments Când în weekend timpul este mai generos, mulți se decid că este momentul pentru a pregăti ceva deserturi mai elaborate, care să le bucure papilele. Și multe dintre ele au la bază caramelul, acest ingredient aparent simplu, dar care însă dă bătăi de cap chiar și cofetarilor. Totuși, nu vreau să vă sperii, ci să vă spun că dacă evitați câteva greșeli clasice, șansele să aveți parte de un caramel de nota 10 sunt destul de mari. Așa că voi trece în revistă în cele ce urmează câteva erori ce pot fi evitate. Dacă pregătiți un caramel pe bază de apă, pentru a evita recristalizarea zahărului, aveți grijă să nu se încingă prea repede cratița sau tigaia, pentru că apa se va evapora înainte ca zahărul să apuce să se dizolve corespunzător. Același efect îl are și amestecarea exagerată în sos înainte ca zahărul să se topească. Cel mai bine este să nu amestecați cu lingura, ci să răsuciți vasul. Iar lingura trebuie să fie cât se poate de curată, în cazul în care o folosiți, pentru că și impuritățile pot avea efect devastator asupra caramelului. Dacă totuși zahărul s-a recristalizat, un capac pus peste, la foc foarte mic, ar trebui să ajute datorită aburului. Puteți și să puneți din nou pe foc caramelul, la foc foarte mic și cu puțin apă, amestecând până se dizolvă. Apa are avantajul de a preveni arderea, însă în cazul în care pregătiți caramelul doar din zahăr, recristalizarea nu se mai întâmplă. Iar pentru proporția potrivită în cazul în care folosiți și apă, aceasta trebuie să fie la jumătate din cantitatea de zahăr pentru a obține un caramel corespunzător. În ceea ce privește vasul în care pregătiți caramelul, mai ales dacă este unul fără apă, și aici există niște recomandări. Preferabil este să aveți un strat cât mai subțire de zahăr, caz în care o tigaie sau cratiță mai largă sunt preferate unei cratițe mai mici și mai adâncă. Dar nici tigaia nu trebuie să fie prea joasă, în cazul în care puneți un strat mai gros de zahăr, pentru că acesta „va înflori” în procesul de topire și este posibil să creeze accidente sau să dea pe afară. Cele mai bune sunt vasele din inox, în cazul tigăilor antiaderente e posibil ca temperaturile foarte ridicate ale caramelului să distrugă stratul protector al acestora. Și de preferat este un vas cu fund dublu, care să conduc căldura uniform, spre deosebire de tigăile cu fund subțire care au șanse sa ardă zahărul. Dacă sosul de caramel făcut cu unt și/ sau frișcă este prea lichid, atunci înseamnă fie că ați adăugat prea multă substanță lichidă (apă, lapte, frișcă, etc), fie nu a stat suficient de mult pe foc ca să se mai evapore din el. În ambele cazuri, mai trebuie lăsat puțin la foc mic. O scurtătură, însă, ar fi cea de a adăuga puțin amidon dizolvat în apă rece atunci când încălziți sosul, pentru a-l mai îngroșa. Dar țineți cont că atunci când se răcește, sosul de caramel se mai îngroașă. Dacă, însă, la final vă dați seama că este prea gros, atunci adăugarea de niște frișcă lichidă sau a unui alcool (whiskey, cognac, etc) va ajuta la „desfacerea” sosului, însă punându-l din nou pe foc pentru a încorpora acest ultim element s-ar putea să afecteze și gustul, pentru că zahărul se va arde ceva mai mult. Caramelul lăsat în vasul în care a fost gătit va continua să se ardă din cauza căldurii reziduale, așa că fie îl transferați în alt vas, fie puneți cratița într-un castron cu apă rece, care să o răcească, prevenind arderea zahărului prea tare. Sau adăugați un ingredient rece, cum ar fi unt, frișcă, etc, atunci când este pe punctul să se transforme din arămiu în maro. Dacă pregătiți des deserturi pe bază de caramel, atunci ar fi bine să investiți într-un termometru de cofetărie și să îl folosiți. Caramelul se gătește cel mai bine între 182oC și 190oC. Puteți începe cu o temperatură mai mare, pentru ca apoi să o scădeți, dar nu prea mult, pentru că un caramel gătit la o temperatură prea mică va avea mai mult un gust zaharos decât aroma delicioasă a caramelului. Plăcerea de a face un caramel pentru prăjiturile de casă poate să se transforme într-o corvoadă atunci când trebuie să spălați vasele folosite. Cea mai bună metodă este să puneți apă în tigaie imediat ce ați scos caramelul din ea. Dacă totuși nu ați avut timp și s-a întărit, atunci puneți din nou pe foc vasul cu niște apă care să acopere urmele de caramel și lăsați să fiarbă un pic la foc mic. Apa va dizolva repede zahărul întărit și va lăsa cratița ușor de spălat. Și când o puneți la fiert, lăsați în vas și lingura sau furculița pe care s-a întărit tot așa zahărul.
Un desert de vară: Pavlova umplută July 25, 2022 No Comments Și deserturile vara se schimbă. Vrem dulciuri ușoare, fructate, pline de arome lejere. Iar un fel de Pavlova umplută este ceea ce vă propun acum pentru vară. După cum poate știți, cofetăria este chimie, iar aceasta înseamnă respectarea strictă a cantităților și temperaturilor. Rețeta mea pentru bezeaua necesară pentru această Pavlova umplută este în felul următor. Aveți nevoie de 150 g albuș, ceea ce înseamnă aproximativ 4 ouă, 280 g zahăr și 85 ml de apă. Apa se amestecă cu zahărul și se face un sirop care se pune la foc și trebuie să ajungă la 123oC în momentul în care îl turnați peste albușurile bătute. Când încep să se întărească albușurile bătute, se toarnă siropul în fir subțire și se continuă până s-a format bezeaua. Se poate folosi imediat sau se poate da la congelator pentru a fi folosită altă dată. Cu un poș se formează coșulețe, fie rotunde, fie pătrate sau în ce formă vreți. Pe o hârtie de copt se pune întâi bezeaua crudă sub formă de fursec, plat, iar apoi de jur-împrejur se construiește un perete. Astfel încât să arate ca un păhăruț înalt de 4-5 cm. Datorită grosimii compoziției, aceasta va sta în picioare. Se dă la cuptor la 110oC pentru aproximativ o oră, iar apoi se lasă să se usuce, poate chiar și o zi. Separat pregătim umplutura. Este sezon de cireșe, cireșe amare, caise, piersici, pepene și câte și mai câte. Din oricare din ele puteți pregăti o dulceață în care mai puteți adăuga coajă de portocale, coajă de limetă, un baton de scorțișoară, semințe de vanilie sau chiar piper negru zdrobit, pentru un gust mai interesant. Pentru acest preparat este bine să fie dulceața mai lichidă, astfel încât să curgă frumos când tai Pavlova umplută. Separat se face și o cremă obișnuită de patiserie, crema clasică de vanilie. Se umplu păhăruțele de bezea cu crema de patiserie, dulceața de fruct, dar și bucăți crude din fructul din care a fost făcută dulceața. Deasupra se pun tot bucăți de fruct proaspăt. Pentru o bezea și mai spectaculoasă, se poate pune în albuș și pulbere din fructele deshidratate.
Deserturi de vară cu brânză June 14, 2021 No Comments Deserturile vara trebuie să fie proaspete, cu arome delicate, pline de fructe și creme fine, iar brânzeturile dulci sunt ingrediente minunate pentru a le obține. Mascarpone sau brânza de vaci sunt vedetele deserturilor. Strudel cu brânză aromată Pentru 250 g de brânză se vaci se adaugă și o lingură de mascarpone, o lingură de nuci simple sau nuci pecan tocate, coaja rasă de la o lămâie sau portocală, o lingură de stafide hidratate (se lasă jumătate de oră la înmuiat în apă caldă), o linguriță de mentă proaspătă tocată și o lingură de zahăr pudră. Se lasă compoziția astfel obținută aproximativ jumătate de oră ca să se întrepătrundă aromele. Se iau două foi de plăcintă și se ung cu unt topit și se presară cu puțin pesmet. Se pun una peste alta și deasupra se așază compoziția de brânză. Se rulează, ca un strudel și se dă la cuptor la 190oC până devine crocant. Se servește cu sos de vanilie și fructe de pădure proaspete și se pudrează cu zahăr. Tartă cu mascarpone Aveți nevoie de un aluat de tartă (făcut după rețeta obișnuită sau cumpărat de-a gata de la sectorul de produse congelate din supermarketuri), pe care să îl coaceți într-o formă de 25 cm diametru. Pentru umplutură aveți nevoie de 250 g mascarpone, 3 ouă și 300 ml smântână lichidă grasă. Oul se bate cu 80 g zahăr până se întărește și se adaugă brânza și smântâna. Se pot adăuga diverse arome, după gust, dar eu recomand puțin cimbru proaspăt tocat și esență de vanilie. Aluatul se coace în orb aproximativ 10-15 minute (cu boabe de fasole uscată în ea, care să împiedice umflarea aluatului) și se scoate ca să se răcească. Odată răcită, se toarnă umplutura și se dă din nou la cuptor, la 150oC pentru 50 minute. Se lasă apoi la răcit. Fiind sezon de smochine, puteți pune pe fundul tartei, înainte de a turna compoziția, și felii de smochine. E bine să o faceți cu o zi înainte, ca să apuce să se răcească bine. Puteți să o serviți cu un topping după preferințe sau simplă.
Vara se coc smochinele și devin rețete delicioase June 6, 2021 No Comments Poate că nu sunt cele mai populare fructe în România, dar totuși cresc și pe aici smochinii și e păcat să nu ne bucurăm de roadele lor în plin sezon. Și, pentru că nu este o recoltă masivă, în supermarketuri apar lădițele cu smochine de import, care să suplimenteze cererea. Deci cu siguranță că puteți găsi câteva pentru aceste rețete la care m-am gândit. Eu prefer smochinele negre, pentru că mi se par mai gustoase, dar și cele verzi pot fi folosite cu succes. Aperitiv cu smochine și pui Aveți nevoie de 6 smochine, 250 g carne de pui tocată, o ceapă, câteva nuci și două prune uscate. Ceapa tocată foarte fin se trage în tigaie în 20 g unt. Se adaugă carnea la sotat și nucile tocate (nu măcinate, vrem să le simțim textura), cât și prunele tocate. Se presară un pic de sare, piper proaspăt zdrobit și un praf de scorțișoară. Smochinelor li se scoate un căpăcel de la fund și se scobește miezul, care apoi se amestecă cu compoziția de carne. Se reumplu smochinele cu acest mix și se așază la cuptor, pe o hârtie de copt, pudrate cu puțin zahăr pudră, 15 minute la 180oC. „Frigărui” de smochine Pentru aceste „frigărui” aveți nevoie de batoane de scorțișoară pe care să le folosiți pe post de țepușe de frigăruie. Smochinele proaspete se taie pe jumătate și se înfig în batoanele de scorțișoară. Se ung cu puțin unt și se presară cu zahăr. Se pun pe hârtie de copt și se dau la cuptor până se caramelizează și se îmbibă de aroma de scorțișoară. Separat se face un sos de vanilie clasic, dar în care se adaugă și un pic de brânză mascarpone, pentru a fi mai consistent și catifelat. Se lasă la rece. Pentru aranjarea finală, se pune sosul de vanilie în farfurie, se așază câte 3 frigărui de smochine coapte pe fiecare farfurie și se presară cu ciocolată topită, iar alături se pun câteva fructe de pădure proaspete.
Ataif, cel mai interesant desert de la Mace December 15, 2020 No Comments Am căutat ca la Mace să îmi păstrez meniul moștenirii mele culturale de la startere până la desert, și deși panna cota de cocos cu cataiful este cel mai comandat prin prisma faptului că este cel mai cunoscut publicului român, ataif este desertul cel mai autentic de aici. Vine din zona Libanului și este un fel de colțunaș. Tot la Mace mai am și gogoșile sfânji, despre care v-am mai povestit și aici, dar și în biografia mea, pe care, însă, la restaurant le servesc cu un măr însiropat cu sos de caramel și susan negru. Se folosește coca de clătite mai groasă. Se pune în tigaie în cantitate mică, astfel încât clătita să aibă aproximativ 10 cm diametru. Se ia însă de pe foc înainte de a face prea multe bule de aer la suprafață, pentru a fi apoi umplută cu o pastă de fructe arăbești. Odată pusă umplutura, se îndoaie clătita pentru a se forma colțunașul în formă de semicerc. Pentru umplutură aveți nevoie de pastă de curmale, migdale crocante, nucșoară, scorțișoară, puțin cimbru și piper negru zdrobit. Totul se amestecă și se transformă într-o pastă ce se pune în interiorul colțunașului. Separat se face un sos caramel cu portocală. Se caramelizează zahărul și se adaugă zeama de portocale, un cub de unt și o rămurică de cimbru. Când sosu s-a omogenizat, se adaugă bastonașe de morcov proaspăt și colțunașii umpluți. Se lasă 3-4 minute la foc și apoi se transferă pe farfuria de servire, unde se presară migdale zdrobite și se poate acompania cu o cupă de înghețată de vanilie.
Călătorii la tine în farfurie August 4, 2020 No Comments În această perioadă incertă, cheful de călătorie ne este stăvilit de toate restricțiile impuse de autorități, dar și de propriile temeri. Așa că vacanța noastră anul acesta arată altfel, iar eu m-am gândit să vă fac zilele de vară mai frumoase și să vă propun rețete culese din întreaga lume pentru o masă în familie gustoasă. V-am pregătit un aperitiv marocan, un fel principal italian și un desert franțuzesc. Fructe uscate umplute în stil marocan Pentru această rețetă aveți nevoie de smochine, caise și prune uscate sau măcar unul dintre ele. La 500 g de fructe se folosesc 300 g carne de vită din zona cefei sau a pieptului și 200 g carne de miel cu puțină grăsime, tocate împreună. Se adaugă o ceapă medie tocată fin și sotată cu 70 g unt și 2 linguri de ulei de măsline, până ceapa devine aurie. Se strecoară și se lasă la răcit, apoi se adaugă în carne împreună cu o lingură de pătrunjel, 1/4 linguriță scorțișoară, 1/4 linguriță cardamom măcinat, 1/4 linguriță anason măcinat, 1/4 linguriță baharat (mix de condimente din Orientul Mijlociu, care se găsește la raioanele etnice din supermarketuri și în magazinele arăbești și turcești), 1/4 linguriță nucșoară și 1/4 linguriță cuișoare măcinate. Se adaugă 2 linguri de muguri de pin sau de migdale prăjite și tocate grosier. Se amestecă bine totul și se lasă să se întrepătrundă aromele vreme de o oră, două. Fructele se taie parțial pe jumate, ca un portofel, și se umplu cu amestecul de carne, cu vârf. Într-o tigaie se pun 4 linguri de zahăr și se topesc până devine un auriu deschis. Se adaugă 120 g unt, 2-3 fire de cimbru proaspăt și puțin piper negru zdrobit. Se amestecă și se adaugă 150 ml apă. Se așază fructele în sosul caramel și se acoperă cu staniol. Se poate pune la cuptor la 160 grade sau pe aragaz la foc mic, aproximativ 40 minute, până scade apa și devine lipicios sosul. Dacă ați folosit toate fructele, puteți pune câte două bucăți la fiecare persoană. Pește italian cu sos de șofran Puteți folosi orice pește alb, precum gruper, lup de mare, doradă, chiar și undițar. Fileurile peștelui (4 bucăți) se lasă 3-4 ore într-o marinadă făcută din 6 linguri de vin alb demisec, 4-5 fire cimbru, 1/2 linguriță piper roșu zdrobit, 80 ml ulei de măsline, 1/2 linguriță sare. Pentru sos aveți nevoie de 300 ml supă de bază de pește, 100 ml smântână lichidă de 32% grăsime, o ceapă tocată, 70 g unt, 30 ml vin alb, un vârf de șofran și 40 ml pastis sau ouzo. Ceapa tocată se trage în unt, se adaugă vinul și șofranul. Se adaugă restul ingredientelor și se lasă la foc mic până ce sosul se îngroașă. Se strecoară. Peștele se sotează în unt cu ulei de măsline până devine auriu și se mai dă 2-3 minute la cuptor. Se pune sosul peste pește. Se servește cu spanac sau cu sparanghel. Creme brulee Este un desert clasic și ușor pentru care aveți nevoie de 1,5 l smântână lichidă, 375 g zahăr, 16 gălbenușuri și semințele de la un baton de vanilie. Smântâna se încălzește cu zahărul la foc. Se ia de pe foc și se adaugă gălbenușurile și vanilia. Se amestecă și se strecoară prin sită. Se pune crema în forme într-o tavă cu apă și se bagă la cuptor la 110 grade pentru 30 minute, după care se ridică temperatura la 120 grade încă 30 de minute. La final se presară cu zahăr și acesta se arde cu torța, pentru a obține crusta de caramel ce definește creme brulee-ul.
Deserturi cu fructe exotice June 19, 2020 No Comments Poate că anul acesta este mai sărac în vacanțe peste hotare, dar asta nu înseamnă că nu putem să aducem un pic de exotism în viețile noastre, așa că m-am gândit să vă pregătesc niște deserturi cu fructe numai bune pentru sezonul de vară. Malabi cu fructe exotice Acesta este un desert tradițional din zona mea, iar versiunea pe care vi-o arăt acum este una vegană, însă puteți înlocui sucul de fructe fie cu lapte vegetal, fie cu lapte de vacă. Aveți nevoie de 200 ml suc de portocale și 150 ml apă, 2 linguri de zahăr, 3 linguri rase de amidon și încă 1/4 pahar de apă rece pentru amidon, 2 linguri apă de trandafiri, 1/2 linguriță zeamă de lămâie. Într-o crăticioară se pun sucul de portocale cu apa, zahărul, apa de trandafiri și zeama de lămâie. Se dă un clocot. Separat se freacă amidonul cu apa rece și apoi se pune în lichid și se amestecă bine. Se toarnă în pahare și se lasă la rece câteva ore. Apoi se ia suc de fructe, poate fi de kiwi, fructul pasiunii sau ananas. La 150 ml suc punem 2 linguri de zahăr și o frunză de mentă și fierbem până devine lipicios. Când malabi este rece și închegat, se toarnă siropul de fructe și se dă din nou la frigider până la servire. Deasupra se pot pune migdale, fistic sau chiar fructe proaspete. Supă din fructe exotice Supa nu trebuie să fie neapărat sărată și în deschiderea mesei, ci poate încheia cu succes orice prânz sau cină, așa că m-am gândit la o versiune de supă din fructe exotice, un desert perfect de vară. 750 ml suc proaspăt de grapefruit se amestecă cu 750 ml suc proaspăt de portocale și 400 ml lapte de cocos. Se dau la fiert împreună cu 230 g zahăr și 10 boabe de ienibahar. Separat se amestecă 50 g amidon cu 50 ml se apă. Se toarnă 2-3 polonice din supă peste amidon și apoi, amidonul astfel dizolvat se toarnă înapoi peste supă și se lasă la rece câteva ore. Pentru servire se strecoară și se pune în farfurii, iar deasupra se garnisește cu bucăți de fructe după preferințe. Pentru un desert și mai rafinat, se poate pune și un glob de sorbetto de grapefruit sau de ananas.
Zahărul și dulcegăriile lui October 25, 2019 No Comments Blamat și adorat, atât de contestat și totuși atât de delicios. Să fim sinceri, cui nu îi place zahărul? Doar că zahărul nu e doar zahăr, și nu mă refer aici la substitutele precum zaharina sau stevia, și nici la miere, fructoză sau siropul de porumb. Și uite cum mi-a venit o idee pentru un articol viitor. Până atunci, însă, să vorbim despre tipurile de zahăr pe care le găsiți în rețete și pe rafturile magazinelor. Zahăr tos Este cel mai frecvent. Este alb, rafinat, provenit din trestie sau sfeclă, cel mai ieftin și prezent în majoritatea rețetelor. Din el se face și zahărul pudră pe care îl puteți cumpăra ca atare sau vi-l puteți face singuri în râșnița de cafea. Acesta se dizolva mai repede și e folosit adesea pentru glazuri. Dacă rețeta cere zahăr pudră, nu-l înlocuiți cu cel granulat pentru că cel mai probabil acesta nu va avea timp să se dizolve corespunzător și va fi neplăcut în produsul final. Zahăr brun Acesta este similar zahărului alb, doar că are și un conținut de melasă care îi dă culoarea și gustul ușor caramelizat. El poate fi un înlocuitor pentru zahărul obișnuit în rețete, atâta vreme cât țineți cont că gustul și culoarea produsului final vor fi un pic modificate. Zahărul crud (raw) Variațiunile acestui tip sunt Demerara, Muscovado și Turbinado. Acesta este făcut exclusiv din trestie, este mai puțin dulce decât cel procesat și are un gust mai caramelizat, iar textura este mai umedă. Și acesta poate fi folosit în rețete în locul zahărului alb sau al zahărului brun. Melasa Aceasta este un produs secundar obținut în procesul de realizare a zahărului. Apare sub forma unui sirop deschis sau închis la culoare, în funcție de momentul din proces (prima sau a doua fierbere) când este obținut. Mai există și o a treia fierbere care determină o melasă foarte închisă la culoare și groasă, ce nu se prea folosește în rețete.
7 greșeli ale cofetarilor amatori October 9, 2019 No Comments Eu sunt bucătar, dar am învățat la viața mea să fac și deserturi. Mi se pare că orice bucătar ar trebui să știe să facă și ceva dulce, chiar dacă nu la nivelul unui maestru cofetar. Însă, din păcate, mulți din cei care lucrează în bucătării nu prea știu să se descurce cu deserturile. Și fac aceleași greșeli pe care le fac și gospodinele de acasă. Dar și unii și alții pot evita aceste greșeli. Așa că v-am făcut o listă cu câteva lucruri care vă pot ușura viața când faceți deserturi. Cofetăria este o știință, așa că respectarea măsurilor este foarte importantă, mai ales la cantitățile mici, cum ar fi la praful de copt, gelatina, drojdie, etc. Nu vă bazați pe măsurarea din ochi, mai ales dacă nu sunteți un cofetar cu ani de experiență. De asemenea, respectarea temperaturilor este importantă, atât cea a cuptorului la coacere, cât și a ingredientelor, dacă rețeta cere, de exemplu, unt rece sau la temperatura camerei. Și tot legat de temperatură ține și răbdarea. Nu deschideți de mai multe ori ușa cuptorului pentru că va scădea instant temperatura din interior și va răci aluatul, făcându-l să scadă brusc, mai ales în cazul prăjiturilor cu drojdie. Însă aproape de final este important să rotiți tava, iar dacă acest lucru se poate face fără scoaterea din cuptor, cu atât mai bine. Orice cuptor are zone mai calde și altele mai reci, deci e bine să rotiți prăjitura ca să nu se ardă într-un loc și să rămână necoaptă în altă parte. Nu uitați de sare. Orice desert are nevoie de un vârf de sare care să potențeze gustul. Nu uitați de hârtia de copt. Face minuni în cazul prăjiturilor, ajută la păstrarea formei lor și la nelipirea de tavă. Fie că faceți un tort sau doar niște fursecuri, nu ar trebui să lipsească din casă. Pentru a nu se crăpa aluatul de chec, tort, etc, și pentru a nu avea nici găuri, trebuie să scăpați de aer, așa că cel mai bine este să bateți de câteva ori tava deja umplută cu compoziție de blatul de lucru astfel încât aeru să iasă bulele de aer din ea.
Îngheţata la un alt nivel July 1, 2019 No Comments Suntem în miezul verii şi plăcerea mai mult sau mai puţin vinovată a tuturor este îngheţata. A americanilor se pare că este mai vinovată pentru că ei sunt cei mai mari consumatori din lume, chiar dacă se spune că în Italia este cea mai bună îngheţată. Evident că poţi cumpăra orice sortiment ai poftă, mai ieftin sau mai scump, mai clasic precum vanilia sau mai inedit precum caramelul sărat, dar de ce să nu duci acest desert văratic la un alt nivel? De exemplu, un dulce pe bază de îngheţată, dusă la alt nivel este următorul. Iei îngheţată de vanilie uşor topită. Nu foarte tare, ci cât să fie un pic mai moale şi uşor de manevrat. Se amestecă îngheţata cu pişcoturi rupte bucăţi, stafide, alune de pădure, coajă de lămâie şi lime rasă. Se pune din nou la congelator. Pentru un gust mai inedit, puteţi încerca şi cu îngheţată de banane sau căpşuni. Pe de altă parte ştiţi deja că eu sunt mare fan al ierburilor aromatice, aşa că îmi place să le pun şi în îngheţata de lapte. Rozmarin, cimbru şi chiar leuştean uscat. Să aibă o aromă românească. Leuşteanul uscat este mai bun pentru că cel proaspăt se oxidează. Dacă vreţi să faci îngheţată de caramel sărat în casă, eu vă sfătuiesc să folosiţi fulgii de sare în locul prafului. Şi dacă tot veni vorba de făcutul îngheţatei în casă, mie îmi plac reţetele simple, iar de la această variantă de bayă voi puteţi să dezvoltaţi. Ouăle întregi se bat cu zahărul pe bain marie (atenţie să nu atingă apa clocotită vasul în care sunt ouăle), până devin spună, oarecum ca la bezea. Se amestecă apoi cu frişca lichidă (nebătută) grasă şi se pune în maşina de îngheţată. În această bază se pot pune toate aromele de care aveţi poftă. De exemplu, puteţi pune banane zdrobite grosier, astfel încât să se simtă şi bucăţile de fruct. La un litru de lichid sunt suficiente două banane. Pentru sorebet, însă, tehnica este un pic diferită. Acolo se foloseşte doar sucul de fructe amestecat sau nu cu zahăr sau glucoză, preferabil. Acesta se pune într-un vas întins cel mai bine şi se dă la congelator. Şi din jumătate în jumătate de oră se amestecă. Acesta este sorbetul adevărat, nu cel din comerţ. În sorbet se simt fulgii de gheaţă