Marinade pentru carnea de vită September 15, 2024 No Comments Seria de articole despre friptura de vită continuă azi cu diversele marinade pe care le putem folosi pentru rețete surprinzătoare. Este păcat să complici un mușchi fin sau un T-bone sănătos cu diverse ingrediente, altele decât sarea și piperul, însă vita are multe tipuri de carne, dintre care unele mai ațoase, mai tari, și atunci se impune o modalitate prin care le le frăgezim, adăugându-le și un plus de gust, iar aceasta o reprezintă marinadele. Acizii sunt un agent foarte bun de frăgezire pentru că distrug fibra musculară, făcând-o mai moale, așa că puteți chiar să combinați mai multe tipuri de acizi. Cei mai populari pentru carne sunt sucul de lămâie, iaurtul, oțetul și pasta de tomate. Dar aveți grijă să echilibrați acidul cu un element gras și condimente, pentru că altfel carnea va deveni prea amară. Și nu o țineți mai mult de 3 ore în marinada pe bază de acid. Această recomandare nu se aplică și la iaurt, care este mult mai blând în aciditate, așa că puteți amesteca iaurt cu diverse condimente și să lăsați carnea chiar și 12 ore în marinadă. În plus, elementul gras, care cel mai adesea este un ulei, are rolul de a conserva bine aroma condimentelor, lipind-o de carne. Puteți folosi un ulei neutru, precum cel de floarea soarelui sau struguri, sau un ulei ce are și rol de aromatizare, precum cel de măsline sau susan. Pe lângă citrice, și alte fructe sunt acide și pot avea rol în procesul de frăgezire, unele dintre ele având enzime puternice care descompun fibra. Ananasul și papaya sunt două dintre ele, dar puteți experimenta cu orice fructe doriți, mai ales dacă vreți să profitați și de aromele acestora. Mierea este un ingredient interesant în marinade. Este și parțial acidă, având rol în frăgezire, dar și echilibrează aromele sărate din marinadă. În plus, în procesul de gătire, ajută la obținerea unei cruste gustoase prin caramelizare. Dacă vinul sau berea erau deja elemente obișnuite pentru voi pentru marinarea cărnii de vită, atunci puteți trece la nivelul următor și să folosiți whiskey, pentru o aromă bogată, ușor afumată, sau romul, pentru note dulcege. Alcoolul se evaporă de regulă în procesul de gătire, însă pentru factorul spectaculos, puteți să și flambați friptura, mai ales dacă a fost marinată în tărie. Muștarul nu are doar rol în frăgezirea cărnii, dar și pentru gustul care poate fi combinat cu multe alte ingrediente sau poate fi folosit de sine stătător. Și nu în ultimul rând, unei fripturi de vită îi stă bine în farfurie și cu complexul gust umami, așa că folosiți în marinadă ingrediente care să îl pună în evidență. Cele mai potrivite pentru aceasta sunt sosul de soia și sosul Worcestershire, însă puteți merge până la gusturi mai intense date de sosul de pește sau pasta miso.
Condimente care duc carnea tocată la nivelul următor September 8, 2024 No Comments Continuăm seria dedicată cărnii de vită, iar dacă data trecută ne-am oprit asupra tartarului, de data aceasta carnea tocată de folosit în mâncăruri va fi vedeta. De la chiftele la burgeri, de la kebab la sarmale, carnea tocată este iubită de foarte multă lume, iar gustul ei este diferit de cel al bucății de carne întreagă. Deși delicios el însuși, condimentele îl ajută mereu. Așa că iată ce puteți folosi pentru a duce carnea tocată la nivelul următor. Usturoiul este o alegere clasică, însă este important să știți că dacă aveți de rumenit carnea tocată în tigaie, acesta trebuie adăugat după ce carnea s-a maronit pentru că durează foarte puțin ca să îi absoarbă aroma. Dacă trebuie să îl amestecați cu carne crudă pentru burgeri, de exemplu, atunci ar trebui ca usturoiul să fie puțin sotat înainte de a fi amestecat cu carnea, pentru a-l face mai moale și a-i domoli intensitatea. Ceva mai surpinzător este ghimbirul, care dă o notă asiatică mâncării. Ras, merge amestecat în carnea tocată pentru chiftele în stil asiatic, de exemplu. Tot din bucătăria asiatică vine și sosul de soia, însă acesta este mult mai versatil, așa că îl puteți adăuga la carnea tocată pentru o aromă sărat-umami a diferitelor feluri, nu doar cele asiatice. Dacă le adăugați pe toate cele trei de mai sus, este momentul să adăugați și niște ulei de susan pentru un preparat în stil asiatic foarte gustos. Mai puteți pune și niște supă în care să se înăbușe înainte de a așeza carnea tocată peste un pat de orez sau tăieței. Tot de inspirație asiatică, însă ceva mai surprinzător, este sosul de pește amestecat în carnea tocată. Acesta va da un gust sărat profund și o aromă care va echilibra bine restul ingredientelor. Poate fi adăugat chiar și la burgeri. Chimionul îl regăsiți în preparate de sorginte mexicană, precum chili con carne, tacos, quesadilla, și dă o aromă inegalabilă produsului final. După ce ați rumenit puțin carnea tocată, presărați chimion măcinat și alte condimente, dacă vreți. Însă dincolo de felurile mexicane, puteți veni mai aproape de noi și îl puteți folosi pentru chiftele sau legume umplute (ardei, vinete, dovlecei) într-un stil din Orientul Mijlociu. Și fratele său, coriandrul semințe este un ingredient versatil, care merge la preparate inspirate din India, Orientul Mijlociu și până în Mexic. Paprika, în oricare din formele ei, dulce, afumată sau picantă, joacă un rol delicios în preparatele din carne tocată. Și nu doar că ajută gustul și aroma, dar și culoarea. Surprinzător este și sucul de limetă. Acesta, însă, trebuie adăugat la sfârșitul procesului de gătire. Inspirați-vă din tacos-urile mexicane, peste care mai mereu se stoarce o felie de limetă, pentru a echilibra gustul. Sucul acrișor contrabalansează sarea și grăsimea. Pudra de ceapă poate fi un înlocuitor foarte bun pentru ceapa proaspăt tocată, însă aveți grijă că este mult mai intensă în gust. Dar puteți să le folosiți și împreună, ceapă proaspătă cu pudra uscată, pentru o aromă mai complexă. Oțetul balsamic dă note dulci și acrișoare cărnii de vită tocată, echilibrând grăsimea din ea, dar și frăgezind carnea, pentru un preparat mai suculent. Și, în plus, dacă la finalul preparării oricărui fel de mâncare pe bază de carne tocată vi se pare că parcă îi lipsește ceva, dar nu știți exact ce, adăugați câteva picături de oțet balsamic pentru că aroma sa umami va echilibra totul.
Surf & turf pentru o cină elegantă October 22, 2020 No Comments Surf and turf este un preparat rafinat, cu o istorie mai recentă decât ați crede. Deși pare desprins din vechile cărți de bucate franțuzești, de fapt, el a apărut pe la jumătatea secolului trecut în Statele Unite ale Americii și de atunci a scris istorie. Surf-ul vine din apă, iar turf-ul de pe uscat, așa că numele acestui preparat se trage de la ingredientele sale principale: fructele de mare și carnea de vită. De aici, însă, au apărut diverse derivate, deși rețeta clasică presupune homar și carne de vită. În prima mea carte de bucate, chiar am o rețetă care reunește cele două elemente, dar la care se adaugă și rafinatul foie gras. În ceea ce privește carnea, aceasta este cel mai adesea vită, dar mai poate fi înlocuită și cu alte tipuri de carne roșie, iar homarul se poate substitui cu creveți, calamar sau scoici St. Jaques. Primele atestări documentare ale surf’n’turf vin de la începutul anilor ’60 dintr-un restaurant din Seattle, iar apoi a migrat și spre coasta de est și de aici în întreaga lume. Astăzi, însă, chefii de oriunde nu se sfiesc să facă abuz de imaginație și să combine ingrediente provenite din mare și de pe uscat într-un mod creativ, obținând variațiuni de surf and turf dintre cele mai interesante. Cum ar fi un file de somon perfect gătit și combinat cu un ou poșat impecabil sau un sushi de homar acoperit cu o fâșie fină de carene de vită „gătită” la torță. Dar mai există și deja clasicul burger surf and turf, cu chifteaua de vită și creveți, ori carpacio combinat de vită și ton. O altă combinație interesantă este cea de ravioli umplute cu homar și acoperite de un sos brun de vită. Și să nu uităm de frigăruile combinate, pe ale căror țepușe sunt aliniate bucăți de vită fragedă, legume și creveți. Toate acestea intră în categoria surf’n’turf și puteți să le reproduceți oricând și acasă.
Friptură la sous vid făcută în casă October 14, 2020 No Comments Când avem de a face cu o bucată de carne de calitate, frumos maturată, este păcat să o stricăm printr-o eroare de gătire ce poate apărea atunci când este pregătită pe grătar sau în tigaie. Așa că varianta în care ea este gătită la sous vid ajută la un control mult mai fin al rezultatului final. Tehnica de gătire sous vid, adică în vid, pare, la prima vedere, o întreagă știință. Și la a doua vedere tot o știință este, însă una destul de accesibilă și fără aparatura profesională. Prin controlul strict al temperaturii și timpilor de gătire, obținem rezultate mult mai exacte. În plus, prin amplasarea cărnii în punga vidată împreună cu condimentele potrivite, acestea pătrund mai profund în fibră și aromatizează friptura. Înlocuirea aparaturii Tehnica de gătire sous vid nu este una foarte recentă, însă în ultimii ani au apărut ustensile domestice, cu prețuri foarte accesibile, ce dau satisfacție bucătarilor amatori. Totuși, puteți obține același rezultat și cu ceea ce aveți deja la îndemână în bucătărie. În locul pungii și aparatului de vidare puteți folosi o pungă de tip zip lock în care puneți carnea și condimentele, închideți punga până la jumătate de centimetru și introduceți-o treptat într-un vas adânc plin cu apă. Presiunea exercitată de apă asupra pungii va elimina aerul. Când ajungeți cu punga în apă până la colțul rămas deschis, închideți fermoarul pungii și carnea este vidată. În locul aparatului de menținere a temperaturii scăzute pentru gătire puteți folosi cuptorul electric de acasă. Puneți punga vidată în oala cu apă încălzită la temperatura dorită, pe care o introduceți în cuptorul setat la temperatura specificată pentru gătirea potrivită conform tabelelor și setați timpul necesar pe timerul cuptorului. Cum gătim Primul pas este alegerea cărnii. Nu atât tipul ei, cât grosimea ei. O bucată prea subțire transformată în friptură nu va putea să obțină acel contrast delicios de crustă cu carne fragedă la mijloc pentru că se va găti prea tare la interior înainte de a apuca să dezvolte crusta. Așa că grosimea idală este undeva pe la 3,5-5 cm. Chiar dacă pare o friptură mare, mai bine pregătiți una pentru două persoane, decât să faceți două care să fie uscate. La sous vid temperatura la care trebuie gătită carnea de vită pentru stadiul rare este de 49oC, pentru medium rare este de 60oC, iar pentru well done, 71oC. Totuși, bucățile cu un grad ridicat de grăsime intramusculară, precum ribeye, adică antricot, merg gătite la o temperatură un mai ridicată cu câteva grade pentru că grăsimea permite menținerea suculenței cărnii. Așadar, pentru o friptură rare indicația este de a sta în instalația sous vid între 49oC și 53oC timp de una până la două ore jumătate. Pentru mediu trebuie să stea între 54oC și 62oC vreme de 1-4 ore, iar pentru well done între 63oC și 69oC între 1 și 3 ore. Friptura este gata și într-o oră, însă frumusețea gătirii sous vid este că nu depinzi la minut de ea. Așa că poți pleca să îți rezolvi treburile și să te întorci peste două ore pentru a finisa. Odată scoasă din punga vidată, friptura nu va avea față, așa că va trebui finisată pe tigaie sau grătar. Pentru aceasta trebuie să ștergeți bine carnea și să o puneți într-o tigaie încinsă cu puțin ulei și, eventual și puțin unt, pentru un gust mai caramelizat. Lăsați aproximativ 45 secunde până la un minut pe fiecare parte și apoi puteți să o mai așezați și cu lateralele pe tigaie, ca să închideți „prăjirea” cărnii. Pentru friptura făcută la sous vid nu este neapărat necesar să lăsați carnea să se odihnească câteva minute, ca în cazul celei făcute direct pe tigaie sau la grătar.
5 feluri în care să gătești o friptură May 5, 2020 No Comments Pentru un carnivor, și chiar și pentru un flexitarian, fripturile sunt mereu o încântare. Carne în formă pură, cu gust distinct și aport de nutrienți. Însă friptura nu înseamnă numai grătar, ci puteți să vă bucurați de ea în mult mai multe feluri. Așa că m-am gândit să vă dau câteva ponturi despre cum să obțineți cea mai bună versiune a unei astfel de mese. Știți că eu nu mănânc porc, așa că sfaturile mele se referă în principal la carnea de vită și pe lângă și la cea de pui sau oaie, în unele cazuri. Grătar Să începem, totuși cu cea mai populară metodă. În sezonul cald, grătarul este metoda preferată. Carnea se asezonează, grătarul se încinge bine și se unge cu puțin ulei. Pentru un rezultat bun, carnea, care a fost scoasă din frigider cu 20-30 minute înainte de a fi pusă la fript, se întoarce o singură data. Se lasă între 3 și 5 minute pe o parte, în funcție de câte de subțire este friptura sau cât de pătrunsă o vreți, iar apoi se întoarce și se lasă aceeași perioadă și pe cealaltă parte. În tigaie Versiunea de casă a grătarului este tigaia sau tigaia-grill de fontă. Sigur că merge și într-o tigaie de teflon sau alt tip, însă cea mai bună opțiune este o tigaie de fontă, care păstrează cel mai bine căldura. Așa că trebuie să o încingeți bine înainte de a pune friptura în ea. Timpii de gătire sunt la fel ca la grătar. Pentru a vă asigura că nu se lipește deloc de fundul tigăii, cel mai bine este să puneți o linguriță de unt în mijloc și friptura deasupra lui. În tigaie cu unt Aceasta este o versiune preferată de mulți chefi, pentru că poate da o aromă deosebită fripturii de vită, mai ales. Este similară cu versiunea de mai sus, însă de data aceasta cantitatea de unt este considerabilă. Pe lângă unt, în tigaie mai puteți pune ierburi aromatice precum rozmarin, cimbru, salvie, dar și un cățel de usturoi și veți stropi constant bucata de carne cu untul topit și aromatizat în care se gătește. Pentru a nu se arde untul, focul trebuie să fie mediu, așadar, timpul de gătire a cărnii este ceva mai îndelungat, undeva la 10 minute pe o parte pentru o friptură groasă de 3,5-4 cm. Există părți din vită mai grase, cum ar fi, de exemplu, ribeye. Pe acestea puteți să le puneți simple la început în tigaie, pentru a-și lăsat din grăsimea proprie, înainte de a adăuga untul. După ce grăsimea proprie s-a topit, observați câtă este și vărsați o parte din ea dacă a lăsat prea multă. Sous-vide Poate că această tehnică vă sperie sau poate credeți că așa ceva nu se poate face acasă fără aparatura necesară. Dar vreau să vă contrazic. Este o tehnică facilă și pentru acasă și din care iese o friptură delicioasă, pentru că vidul ajută carnea să își păstreze sucurile proprii și să se combine cu aromele din condimentare. Dacă aveți o mașină de gătit sous-vide, atunci tot ce trebuie să faceți este să pregătiți carnea cu aromele dorite (sare, rozmarin, piper, salvie, chili, etc.), să o puneți în pungile de vidare și să urmați instrucțiunile de timp și temperatură. Dacă, însă, nu aveți mașina aceasta, puteți folosi pungi de tip zip-lock în care să puneți carnea. Le închideți până aproape de capăt și apoi le scufundați treptat într-un vas cu apă, care să creeze presiune în interiorul pungii, scoțând astfel aerul. Când ați ajuns aproape la buza pungii, închideți-o. Tot ce vă mai trebuie acum este un cuptor electric, la care să setați o temperatură constantă și un tabel cu indicații de temperatură și durată, pe care îl puteți găsi în cărți sau pe net. Puneți pungile cu carne „vidată” într-o oală cu apă și pe aceasta în cuptorul setat. La sfârșit, și pentru o metodă și pentru alta, puteți finisa friptura câte un minut pe fiecare parte în tigaia încinsă, ca să îi dați o crustă apetisantă. La cuptor Metoda de gătire lentă, la o temperatură mai joasă, asigură păstrarea umidității cărnii. Așa că dacă vreți o friptură bună la cuptor, trebuie să aveți multă răbdare. Temperatura trebuie setată la 150 grade Celsius și timpul de coacere pornește de la o oră și jumătate și poate ajunge și până la 4 ore, în funcție de cât este de groasă și mare bucata de carne. După ce o scoateți din cuptor, însă, urmează o nouă etapă de răbdare, și anume păstrarea încă vreo 10-15 minute cu o folie de aluminiu deasupra, astfel încât să se răcească treptat înainte de tăiere.
Tartarul din Orientul Mijlociu December 16, 2019 No Comments Am crescut în școala de bucătari cu rețete din bucătăria franțuzească, iar apoi am gătit mulți ani aceste delicatese și mi-am extins cunoștințele cu preparate din bucătăria internațională, însă nu o să uit niciodată gusuturile copilăriei. Așa că la Caju, unde am adunat rețete de suflet în meniu, le propun oaspeților mei un tartar influențat de aromele Orientului Mijlociu. Deci, pentru rețeta mea de tartar, vă invit într-o călătorie gustativă către cele 1001 de nopți. Tartarul meu oriental este făcut cu bulgur, așa că începem cu acesta, care lăsat la înmuiat în apă rece aproape o oră, până se umflă. Folosesc pentru tartar capetele de mușchi de vită, pe care îl toc la cuțit, nu la mașina de tocat. La un kilogram de carne pun 150 g bulgur. Apoi adaug pătrunjel și coriandru tocat, ras-el-hanout, punțină curcumă, puțin chimion măcinat și puțin ienibahar măcinat, sare, piper negru zdrobit, nu măcinat, ca să i se simtă textura și aroma, o lingură și jumătate de bulion de roșii, o jumătate de roșie medie dată pe răzătoare și strecurată, ca să nu fie prea apoasă. Se amestecă totul bine. Când îl pun în farfurie, îl așez cu forma inel în mijloc și împrejur pun un sos făcut din iaurt grecesc cu usturoi, sare și piper. Deasupra presar ulei de zaatar. Peste ele se pot pune câteva frunze de salată diferită, pentru decor. În această variantă inspirată din Orientul Mijlociu nu pun gălbenuș de ou ca la cele clasice. Îl servesc cu pâine prăjită sau, dacă vreți să fie și mai bun, cu pâinea marocană pe care o facem pe loc la bistro.
Cum să faci o friptură bună dintr-o vită proastă December 7, 2019 No Comments Fripturile de vită la grătar, făcute dintr-o carne de calitate, maturată și aromată, costă foarte mult, chiar dacă nu le mănânci la restaurant, ci le cumperi din supermarket și ți le faci acasă. Și nu toată lumea își permite asta prea des. Așa că m-am gândit să vă dau câteva trucuri despre cum puteți obține o friptură gustoasă și dintr-o carne mai slab calitativă sau din bucăți care provin din zone musculare solicitate mai mult, precum pulpa, și deci sunt mult mai tari. Totul este să aveți răbdare pentru că vorbim de un proces de preparare mai îndelungat. În primul rând putem folosi sarea. Sare grunjoasă, care nu se topește imediat. Sarea este folosită de mii de ani în conservare și ajută la frăgezire, așa că ceea ce trebuie să faceți este să îmbrăcați fleicile într-un strat generos de sare grunjoasă și să le lăsați astfel vreme de o oră pentru fiecare doi centimetri de grosime a cărnii. Deci, pentru o bucată groasă de 3 cm, o lăsați o oră și jumătate. Apoi clătiți bine carnea și o ștergeți cu un prosop de bucătărie, ca să nu se gătească în aburii apei de la exterior. Apoi, trebuie pusă pe grătar la foc mic. Temperaturile mai mici vor ajuta destructurarea țesutului în timpul de gătire mai îndelungat, spre deosebire de o flacără iute care va crispa fibra. Un alt truc este marinarea cărnii. Alcoolul pus în marinade alături de aromele preferate ajută la înmuierea țesutului. Aceleași efecte le au și muștarul, dar și sucurile proaspete de ananas sau mango, ale căror enzime acționează la nivel chimic asupra cărnii. Astfel veți obține fripturi mai bune chiar și din bucăți de carne mai puțin bune.
Un meniu bogat în proteine July 24, 2019 No Comments După cum v-am arătat și cu alte ocazii, putem crea meniuri adaptate unor cerințe speciale și care să fie totuși gustoase. De data aceasta mă opresc asupra unui meniu bogat în proteine, proteine ce pot fi adunate din mai multe surse, fie ele proteine animale sau vegetale. Starter Pentru început am ales un meniu pe bază de linte și creveți . Voi folosi linte neagră. Lintea se fierbe și separat se sotează ceapă și usturoi. Se amestecă cu lintea fiartă și se mai lasă un minut ca să se întrepătrundă aromele. Deasupra se așază creveți înăbușiți la tigaie separat și câteva roșii cherry de diverse culori. Felul principal Pentru felul principal am ales o variantă reinterpretară a Turnedo Rossini, în sensul în care voi folosi o bucată de vită, poate antricot, poate un t-bone mic sau un mușchi de vită, iar în loc de foie gras, voi pune ficat de vițel care este plin de nutrienți și nu este gras precum foie gras-ul. De asemenea, nu voi pune nici sos. Voi avea, însă, o garnitură de năut fiert, pe care apoi îl sotez cu harrisa (pastă de ardei din zona de Nord a Africii), ceapă, chimion și curcumă. Sau aș recomanda, de asemenea, inima de vită. Se lasă peste noapte la marinat cu ulei de măsline, vin alb, sare și piper. Apoi se face pe grătar sau gătit tajine (adică o tocană marocană) din inimă de vițel. Dar pentru un gust intens se poate mânca și carpacio de inimă de bou. Inima se feliază subțire, se așază feliile una peste alta și se fac rulou. Se dă ruloul la congelator ca să se întărească și apoi se taie la feliator foarte subțire. Se servește cu salate diverse. Este o mâncare foarte fină și are un ușor gust de vânat. Peste desert o să sărim pentru că nu este tocmai recomandat în dietele bogate în proteine.
Cum să ne purtăm cu carnea de vită February 21, 2019 No Comments Poate cea mai versatilă și în același timp pretențioasă carne este cea de vită. Dacă nu ești hindus, atunci cu siguranță că te-ai înfruptat măcar o dată din ea, pentru că are cele mai multe calități nutritive. Ce părți ale cărnii de vită alegem Sunt multe părți gustoase, dincolo de clasicul mușchi. Sunt părți care au grăsime ce le dă savoare, iar dintre acestea antricotul și ceafa sunt cele mai bune. Să nu uităm însă și de momițe, acele glande care nu sunt atât de folosite în bucătăria de zi cu zi, dar care ar trebui să apară mai des în meniu pentru că sunt delicioase. Dacă aceste părți cu grăsimi sunt pretabile gătirii mai intense sau chiar îndelungate atunci când vorbim de pulpă, pe care e bine să o facem slow cooked, multe ore la foc mic, în cazul mușchiului este diferit. Acesta este cel mai bun când este consumat medium rare, mai ales că în aest fel nu își pierde nici din calitățile nutritive. Un alt obicei pe care românii nu îl prea au este consumarea de organe. De exemplu, ficatul de mânzat este foarte benefic, bogat în fier și recomandat atât adulților, cât și copiilor. Mâncat o dată pe săptămână este un aport nutritiv excelent. Iar dacă cei mici nu sunt încântați de gustul lui, atunci artificii precum pasărea în formă de pateu sau amestecat în supă este o opțiune foarte bună. La fel de bună este și inima de vițel, extrem de gustoasă dacă este gătită direct pe grătar, fără niciun alt artificiu. Cum o alegem și păstrăm La magazin, carnea proaspătă se testează cu degetul, astfel încât să fie elastică, să nu rămână urma degetului la o apăsare ușoară. De asemenea trebuie să aibă o culoare vie, plăcută. Odată cumpărată proaspătă din magazin, carnea trebuie păstrată în condiții speciale. Deși este bine ca ea să fie lăsată la maturat până la 20 de zile, acest lucru este imposibil în frigiderele domestice, care se deschid foarte des, permițând creșterea temperaturii interioare și dezvoltarea bacteriilor. În aceste condiții, deci, carnea trebuie ținută doar până la maximum una-două zile ca atare sau, dacă nu va fi consumată imediat, să fie congelată. După ce ați adus-o acasă, carnea este bine să fie lăsată pe un grătar deasupra unei tăvi, în frigider, pentru a se mai scurge din sângele din ea. Carnea proaspătă nu se ține imediat în vecinătatea alimentelor gătite sau a celor care se consumă în stare proaspătă. Decongelarea se face în frigider. Se scoate de cu seară pentru a doua zi după-amiază. Pentru gătire, pentru a nu suferi un șoc termic și astfel să se contracte fibra, carnea trebuie scoasă din frigider cu jumătate de oră sau o oră înainte.
Deliciu pentru weekend: Fructe uscate umplute, cu sos de miere May 20, 2016 No Comments Pe inceput de weekend, m-am gandit sa va surprind cu o reteta mai exotica si sa va indemn si pe voi sa o incercati si sa va surprindeti si voi, la randul vostru, fie partenerul sau partenera, fie prietenii apropiati. Este vorba de un preparat deosebit, care imbina niste ingrediente dulci – fructele uscate, atat de bogate in vitamine si minerale, zahar si fibre, cu gustul puternic al carnii de vita, mangaiate de blandetea sosului de miere. Continue reading →