Vara vrem cu toții să mâncăm mai lejer, iar salatele, peștele și fructele de mare sunt favoritele tuturor. Însă printre toate aceste fructe de mare există niște scoici albe, delicate, care înnobilează orice preparat. Este vorba de scoicile St. Jaques. Ele pot fi consumate și crude, sub formă de carpacio, fie gătite în diverse forme. Două dintre aceste forme vi le spun și eu acum.

Carpacio de St. Jaques

Carnea de la 2 scoici se taie felii foarte subțiri și se dă la rece. Aici sosul este foarte important. Aveți nevoie de două linguri de ulei de măsline, puțină coajă rasă de lămâie și portocală, puțin cimbru tocat, o lingură zeamă de lămâie și una de suc de portocale, care se amestecă împreună. În această vinegretă se adaugă jumătate de măr acrișor tocat foarte fin și se asezonează cu sare și piper. Se lasă aproximativ o oră la frigider ca să se întrepătrundă aromele. Se așază feliile de scoică pe farfurie și se toarnă sosul deasupra. Se servește rece.

Este cam ca un ceviche, dar că scoicile nu apucă să se marineze. Însă, dacă vreți să transformați rețeta într-una clasică de ceviche, este suficient să amestecați St. Jaques tăiat cu sosul și să le lăsați împreună jumătate de oră înainte de servire.

St. Jaques pe pat de țelină

Țelina se taie cuburi și se pune la fiert cu sare și puțin vin alb. Când s-a fier bine, se scoate și se pune în blender cu 2 linguri ulei de măsline, o lingură ulei de floarea soarelui, o lingură, două, din apa în care a fiert și un gălbenuș de ou, până devine un piure fin.

O roșie se curăță de piele și se toacă fin. Se amestecă cu mentă, cimbru și puțin usturoi zdrobit. Se „leagă” ingredientele acestei salsa cu ulei de măsline și zeamă de lămâie și se asezonează cu sare și piper.

Într-o tigaie cu unt se sotează ceapă tocată cu cimbru și se adaugă scoicile St. Jaques. Se lasă la foc mare câte 20 secunde pe fiecare parte, până devin maronii, dar la mijloc sunt încă crude.

Pe farfurie se așază crema de țelină, se pun scoicile peste și deasupra se presară salsa de roșii.