V-am mai povestit despre trufe, dar nu pot să nu revin asupra acestui subiect, pentru că trufele sunt un ingredient ce are o calitate inegalabilă: potențează toate celelalte ingrediente.

Trufa simplă, dacă muști din ea, nu este bună deloc. Are gust de benzină. Chiar și cele albe. Dar dacă pui trufele chiar și pe niște ouă jumări, devine un fel divin.

Tufele nu pot fi gătite, nu pot fi puse în ragu, în gulaș, ele trebuie puse în mâncăruri vii. Merg cu tartar, cu ceviche, cu foie gras, cu omletă, cu paste, risotto. Dar în general nu merg în mâncăruri care au roșii, pentru că aciditatea acestora le copleșește. Nici în mâncăruri în care usturoiul dă tonul nu merg trufele. Dar merg cu sosuri albe, delicate.

Peștele cu trufe îmi place să fie înăbușit, nu sotat, făcut cu un sos de vin alb și supă de pește. Deasupra punem 3-4 felii de trufe și totul devine mai savuros.

Supele cremă merg și ele garnisite cu trufe. Crema de ciuperci, de praz, de conopidă, de păstârnac. Toate merg foarte bine cu trufe, însă pe cele de sfeclă sau morcov nu le combinați cu trufe, pentru că nu sunt din aceeași poveste.

Dar ceva la care nu v-ați fi așteptat este un delicios sandviș cu trufe. Îl facem din pâine negră, proaspătă, cu maia, peste care punem unt (eventual sărat). Deasupra se pune un strat de gem sau marmeladă de afine ori de portocale, piper negru zdrobit și câteva felii de trufe. Este un mic dejun delicios, alături de o cafea cu lapte sau un ceai cu lapte, așa cum îl beau englezii. Cafeaua sau ceaiul trebuie temperate cu lapte ca să nu copleșească gustul trufelor din sandviș.

Putem pregăti unt de trufe singuri, care să fie apoi pus pe pâine ca atare sau peste omlete, fripturi, etc. Untul se topește un pic și în el se pun trufele tocate, apoi se lasă să se întărească la loc.

Și să nu uităm că sunt deserturi care merg perfect cu trufele. Mai ales cele pe bază de ciocolată neagră.

Acum înțelegeți de ce îmi plac trufele?