Friptură la sous vid făcută în casă October 14, 2020 No Comments Când avem de a face cu o bucată de carne de calitate, frumos maturată, este păcat să o stricăm printr-o eroare de gătire ce poate apărea atunci când este pregătită pe grătar sau în tigaie. Așa că varianta în care ea este gătită la sous vid ajută la un control mult mai fin al rezultatului final. Tehnica de gătire sous vid, adică în vid, pare, la prima vedere, o întreagă știință. Și la a doua vedere tot o știință este, însă una destul de accesibilă și fără aparatura profesională. Prin controlul strict al temperaturii și timpilor de gătire, obținem rezultate mult mai exacte. În plus, prin amplasarea cărnii în punga vidată împreună cu condimentele potrivite, acestea pătrund mai profund în fibră și aromatizează friptura. Înlocuirea aparaturii Tehnica de gătire sous vid nu este una foarte recentă, însă în ultimii ani au apărut ustensile domestice, cu prețuri foarte accesibile, ce dau satisfacție bucătarilor amatori. Totuși, puteți obține același rezultat și cu ceea ce aveți deja la îndemână în bucătărie. În locul pungii și aparatului de vidare puteți folosi o pungă de tip zip lock în care puneți carnea și condimentele, închideți punga până la jumătate de centimetru și introduceți-o treptat într-un vas adânc plin cu apă. Presiunea exercitată de apă asupra pungii va elimina aerul. Când ajungeți cu punga în apă până la colțul rămas deschis, închideți fermoarul pungii și carnea este vidată. În locul aparatului de menținere a temperaturii scăzute pentru gătire puteți folosi cuptorul electric de acasă. Puneți punga vidată în oala cu apă încălzită la temperatura dorită, pe care o introduceți în cuptorul setat la temperatura specificată pentru gătirea potrivită conform tabelelor și setați timpul necesar pe timerul cuptorului. Cum gătim Primul pas este alegerea cărnii. Nu atât tipul ei, cât grosimea ei. O bucată prea subțire transformată în friptură nu va putea să obțină acel contrast delicios de crustă cu carne fragedă la mijloc pentru că se va găti prea tare la interior înainte de a apuca să dezvolte crusta. Așa că grosimea idală este undeva pe la 3,5-5 cm. Chiar dacă pare o friptură mare, mai bine pregătiți una pentru două persoane, decât să faceți două care să fie uscate. La sous vid temperatura la care trebuie gătită carnea de vită pentru stadiul rare este de 49oC, pentru medium rare este de 60oC, iar pentru well done, 71oC. Totuși, bucățile cu un grad ridicat de grăsime intramusculară, precum ribeye, adică antricot, merg gătite la o temperatură un mai ridicată cu câteva grade pentru că grăsimea permite menținerea suculenței cărnii. Așadar, pentru o friptură rare indicația este de a sta în instalația sous vid între 49oC și 53oC timp de una până la două ore jumătate. Pentru mediu trebuie să stea între 54oC și 62oC vreme de 1-4 ore, iar pentru well done între 63oC și 69oC între 1 și 3 ore. Friptura este gata și într-o oră, însă frumusețea gătirii sous vid este că nu depinzi la minut de ea. Așa că poți pleca să îți rezolvi treburile și să te întorci peste două ore pentru a finisa. Odată scoasă din punga vidată, friptura nu va avea față, așa că va trebui finisată pe tigaie sau grătar. Pentru aceasta trebuie să ștergeți bine carnea și să o puneți într-o tigaie încinsă cu puțin ulei și, eventual și puțin unt, pentru un gust mai caramelizat. Lăsați aproximativ 45 secunde până la un minut pe fiecare parte și apoi puteți să o mai așezați și cu lateralele pe tigaie, ca să închideți „prăjirea” cărnii. Pentru friptura făcută la sous vid nu este neapărat necesar să lăsați carnea să se odihnească câteva minute, ca în cazul celei făcute direct pe tigaie sau la grătar.
Trucuri de bază care salvează mâncărurile October 9, 2020 No Comments De multe ori când intru în bucătărie îmi dau seama că fac tot felul de lucruri care îmi vin natural, care mi se par normale, dar despre care apoi aflu de la colegii mei că sunt trucuri pe care ei nu le știau până atunci. Și îmi dau seama că și eu le-am „furat” în timp de la alți bucătari alături de care am lucrat și au devenit o a doua natură a mea. Și așa cum împărtășesc cu colegii mei toate aceste artificii culinare, vreau să împărtășesc și cu voi câteva din trucurile de bază care să vă salveze mâncărurile și ingredientele, să le prelungească viața. De exemplu, bananele sunt printre cele mai frecvente fructe în casele noastre. Dar bananele sunt foarte pretențioase, chiar dacă nu ne dăm seama de acest lucru. Dacă le cumpărăm verzi, în speranța că se vor coace acasă, există posibilitatea ca ele să se transforme din verzi în negre fără să mai treacă prin etapa delicioasă a bananelor galbene și coapte. Iar acest lucru cel mai adesea se întâmplă când le păstrați în frigider. Temperatura optimă de păstrare a lor este între 15 și 20 grade Celsius, dar acest lucru este cam greu acasă. Și aveți grijă cum le transportați de la supermarket acasă. Dacă sunt presate de alte alimente, vor dezvolta imediat petele negre. Iar dacă sunt răscoapte, în afară de deja faimoasa banana bread sau un smoothie, puteți să le folosiți într-un mod delicios și prin a le face pané, dându-le astfel o textură crocantă, dar și ca ingredient de bază în pancakes pentru un mic dejun aromat. Un alt ingredient frecvent în frigiderele noastre este morcovul. Doar că uneori uităm de el prin vreun sertar și ne dăm seama că există atunci când este deja deshidratat, veștejit și ușor gumos. Vestea bună este, însă, că poate fi salvat. Este suficient să lăsați morcovii câteva ore în apă rece, astfel încât să își recapete forma inițială. Totuși, nu îi lăsați mai mult de o zi pentru că sunt precum niște bureți și vor absorbi prea multă apă.
Cum se frige pe grătar peștele October 5, 2020 No Comments Probabil că știți deja cât de mult îmi place peștele și că îl prefer în fața cărnii, încercând să îl consum de câteva ori pe săptămână. Dar peștele este o materie primă delicată, ce trebuie tratată cu multă grijă pentru a obține rezultatele cele mai bune. Voi începe cu somonul pentru că este cel mai preparat pește de către bucătarii amatori, atunci când vine vorba de făcut pe tigaie sau grătar. Chiar dacă alegeți somon de captură sau de crescătorie, important este ca fileurile să fie mai groase (adică din partea de mijloc a trunchiului), astfel încât să permită prăjirea bine a pielii. Un fileu subțire se va găti foarte repede și pielea nu va avea timp să devină cu adevărat crocantă. Pentru a nu se lipi de grătar sau tigaie, peștele trebuie să fie bine șters (cu cât este mai puțină umiditate pe suprafața lui, se creează mai repede pelicula ce închide celulele de la suprafața cărnii, astfel încât să nu se piardă sucurile proprii) și, eventual, uns cu puțin ulei de floarea soarelui. Următorul pas este să fie pus pe grătarul curățat și bine încins, cu pielea în jos. Chiar și cu pregătirile prealabile, este posibil să se lipească puțin la început, însă odată ce pielea este bine gătită, se va desprinde. Timpul exact cât să stea pe această parte, nu vi-l pot da, pentru că variază de la grătar la grătar, însă probabil că undeva pe la 4 minute ar fi. Pentru a-l întoarce, cel mai bine este să folosiți o furculiță pentru friptură, din aceea ca o furcă cu doi dinți, pe care o băgați cu grijă pe sub somon, chiar prin spațiile dintre grilele grătarului, pentru a nu distruge pielea, iar spatula o folosiți doar pentru a ajuta la întoarcerea lui. Pe această parte îl mai lăsați cam jumătate din timpul pe care l-ați avut pentru partea cu pielea. O altă „friptură” de pește foarte apreciată este cea de ton, care cel mai bine se consumă cât mai crudă pentru că altfel va fi mult prea uscată și înecăcioasă. De aceea este bine să alegem steak-uri de minimum 2 cm grosime, astfel încât la gătirea pe grătar sau plită să nu apuce să se pătrundă prea mult în interior. Ca și în cazul somonului, și tonul trebuie bine șters înainte de a fi pus la fript, dar și uns cu puțin ulei. Timpul de gătire este unul foarte scurt pe fiecare parte, și, tot ca la somon, e de preferat să îl întoarceți cu ustensile cât mai fine. Pentru că diferența de culoare între crud și gătit este foarte mare, puteți observa cu ușurință pe margini când tonul începe să se pătrundă, însă, țineți cont că marginile sunt mai expuse, deci dacă ele vor deveni albicioase, la interior totuși va rămâne roz, roșu sau grena.
Soluții de urgență September 29, 2020 No Comments Într-o bucătărie ideală, avem toate ustensilele și toate ingredientele la îndemână, iar tehnica noastră desăvârșită ne face să creăm feluri de mâncare delicioase… Doar că, din păcate, nu trăim într-o lume ideală și diverse accidente se întâmplă în orice bucătărie. Așa că m-am gândit să vă dau câteva ponturi despre cum puteți salva unele situații. Gătirea legumelor poate fi destul de capricioasă dacă vă luați cu vorba la telefon și ați uitat pe foc chiar și câteva minute în plus broccoliul pus la aburi sau morcovii din cuptor. Sotate, fierte, gătite la abur sau la cuptor, legumele dacă stau prea mult își pierd textura, culoarea și gustul așa că de multe ori ceea ce trebuia să fie o garnitură delicioasă poate să devină un mic dezastru. Dar doar mic, pentru că există soluții. În cazul legumelor fierte în apă sau la aburi, dacă nu au fost mult prea mult gătite, o soluție este vărsarea lor imediat într-un bol cu apă cu gheață. Aceasta stopează procesul intern de gătire și dă o oarecare fermitate legumelor. Dar ce ne facem cu legumele sotate sau la cuptor? Pe acestea nu le putem pune în apă cu gheață. Și atunci trebuie să scoatem ce e mai bun din ele, fără a le arunca direct la coș. În cazul acesta, supa cremă este soluția. Transferați legumele într-un blender împreună cu apă sau, mai bine, supă de bază și amestecați. Pentru fiecare două căni de legume, adăugați o cană de lichid. Practic, doar asezonând cu sare și piper supa este gata. Dar dacă vreți un gust mai complex puteți adăuga ceapă sotată, smântână lichidă, zeamă de lămâie sau tot felul de condimente. Și iată cum chiar dacă nu aveați în plan o supă, reușiți sa salvați niște legume prea gătite. Sau puteți să le faceți gratinate. Le transferați într-un vas uns cu unt, presărați deasupra parmezan ras amestecat cu pesmet și le puneți pentru câteva minute în cuptor pe funcția grill. Un alt pont, care vă va salva gustul mâncării ține de carnea congelată. Prin acest proces, carnea își pierde savoarea inițială, dar de multe ori nu avem de ales. Așa că putem folosi trucul de a-i potența aroma cu ajutorul oțetului balsamic. Puneți carnea la dezghețat într-o pungă de tip ziplocker, care se închide bine, alături de câteva picături de oțet balsamic. Pe măsură ce carnea se va dezgheța și va lăsa în pungă din sucurile proprii, acestea se vor combina cu oțetul și la final vor pătrunde înapoi în fibră împreună. Oțetul va ajuta la frăgezirea cărnii, dar și la savoarea ei, redându-i gustul umami specific. Atenție, însă, trebuie să fie oțet balsamic, care are acea notă dulce-caramel, și să nu puneți mult, pentru a nu ruina gustul de carne. În plus, după cum v-am mai spus și cu alte ocazii, carnea se dezgheață în frigider sau sub apă rece, în niciun caz pe masă sau sub apă caldă, pentru că aceste procedee favorizează apariția bacteriilor și, deci, stricarea cărnii.
Wok – o tigaie multifuncțională September 25, 2020 No Comments V-am povestit mai demult despre diversele ustensile pe care e bine să le aveți într-o bucătărie, dar atunci m-am focusat mai mult pe micile instrumente. Acum, însă, vreau să vă vorbesc despre wok, o tigaie din bucătăria asiatică, pe care dacă o aveți în casă, vă salvează din a cumpăra alte vase de gătit. Dacă găsiți un wok tradițional, din oțel carbon, este minunat, dar dacă nu, merg și versiunile moderne din teflon. Totuși, cu câte este mai adânc, este mai versatil. În mod tradițional, wok-ul se folosește pentru stir-frying, un procedeu de gătire rapidă a ingredientelor, la foc mare și cu puțină grăsime. Forma wok-ului ajută căldura de la flăcările mari să încălzească bine întregul vas. Dar nu vă faceți griji, un wok modern merge și pe plitele cu inducție. Tot forma lui ajută și la amestecare și întoarcerea legumelor, a bucăților de carne sau oului. În plus, un wok clasic, din oțel, va produce în contact cu uleiul încins un fum specific, care va aromatiza mâncarea. Oricum, pentru a găti în forma stri-fry, este important ca toate ingredientele să fie tăiate corespunzător astfel încât să se pătrundă în mod egal în timpul scurt pe foc. Tot în mod tradițional, wok-ul se folosește și ca suport pentru gătitul la aburi. Ei folosesc coșuri de bambus, dar puteți folosi și alte vase cu sită, ce pot fi acoperite pentru a păstra aburul în interior. Un wok poate fi foarte bun și pentru gătirea în baie de ulei pentru că este suficient de încăpător. Deci o porție de cartofi prăjiți sau de gogoși ies perfect de aici. De fapt, cred că îl puteți folosi cam la orice folosiți și un tuci. Chiar și la mămăligă. Și mai există și avantajul că marginile înalte și largi ale wok-ului funcționează pe post de paravan pentru stropii de ulei care sar împrejur. Și mai este o tehnică de gătire interesantă pe care wok-ul o permite: afumarea alimentelor în casă. Pentru aceasta trebuie să puneți pe fundul wok-ului un strat de folie de aluminiu, deasupra să puneți ingredientele care doriți să producă fumul (orez, condimente, zahăr, frunze de ceai, rumeguș din vreo esență anume de lemn, etc), apoi să așezați un grătar peste marginile wok-ului și să puneți pe el ce aveți de afumat (carne, legume, pește). Dați drumul la aragaz și după câteva minute, când se încinge și începe ă iasă fum din ce ați pun la fund, acoperiți totul cu folie de aluminiu și lăsați aproximativ jumătate de oră, pentru ca ingredientele să prindă gustul dorit. Și, evident, poate fi folosit și pe post de tigaie normală sau oală pentru tocănițe și chiar supă.
Cum tratăm micile accidente din bucătărie September 18, 2020 No Comments „Numai cine nu muncește, nu greșește”, spune o vorbă de pe aici. Și cam așa este. Oricât de bine te-ai descurca în bucătărie, micile accidentări sunt inevitabile. Fie că este vorba de o arsură sau o tăietură, atâta vreme cât sunt superficiale, puteți să le îngrijiți singuri. Însă dacă accidentarea este ceva mai gravă, nu bravați și fugiți la urgențe. Tăieturile profunde sau arsurile de aburi ori lichide fierbinți sunt extrem de periculoase dacă acoperă o suprafață mare a corpului. Arsurile Cuptorul, aragazul, tigăile și oalele, mâncărurile fierbinți și chiar apa prea caldă, toate acestea sunt surse de arsură într-un moment de neatenție. De cele mai multe ori vorbim, însă, de mici arsuri de gradul întâi care, deși dor pe moment, trec destul de repede, mai ales dacă sunt îngrijite corect. De aceea este bine să aveți mereu în bucătărie un spray sau unguent împotriva arsurilor. Dacă nu aveți așa ceva, atunci apa rece lăsată să curgă peste arsură este un bun anti-inflamator și analgezic. Dacă, însă, arsura este pe o suprafață mai mare de piele și face bășici imediat, iar durerea persistă, atunci este vorba de o arsură de gradul doi sau trei și necesită tratament medical corespunzător. Tăieturile Dacă gătiți des, este imposibil să nu vă și tăiați, oricât de îndemânatici ați fi. Chiar și mie, după atâția ani în bucătărie, mi se mai întâmplă să îmi alunece cuțitul greșit. Primul pas, și în acest caz, este să lăsați să curgă apă curată este tăietură. Dacă este o tăietura superficială, atunci sângele va fi mai deschis la culoare, însă dacă este o tăietură mai adâncă, sângele va avea o culoare închisă, iar în cazul acesta trebuie evaluată bine rana, pentru a vedea dacă nu au fost atinse tendoane sau vene. Totuși, chiar dacă este o tăietură superficială, dacă aceasta se află în zona palmei sau încheieturilor, este posibil să afecteze vreun tendon, așa că rana trebuie evaluată imediat. De asemenea, dacă rana este superficială și totuși nu se oprește din sângerat în maximum o jumătate de oră, trebuie să ajungeți la medic. Odată ce ați curățat tăietura cu apă, bandajați-o cu fașă sterilă sau șervețele de hârtie și aplicați o presiune asupra rănii pentru a stopa sângerarea. Și nu uitați să vă puneți o mânușă peste tăietură pentru că nu vreți ca sângele să ajungă în mâncare.
Un strop de umami în cămară September 15, 2020 No Comments În urmă cu vreo 100 de ani, un nou gust, pe lângă dulce, sărat, acru și amar, se strecura pe papilele gustative ale oamenilor. Evident, el existase dintotdeauna, însă abia atunci a fost izolat și denumit de un cercetător japonez. Astfel a apărut umami, un gust care le înglobează cumva pe toate celelalte patru și care provine din substanța monoglutamat de sodiu, o sare a acidului glutamic. Deși găsim gustul în componente ale cărnii sau peștelui, iar cel mai cunoscut ingrediente pentru umami sunt ciupercile, putem să îl obținem și din alte surse pe care dacă le avem în cămară, dau o savoare deosebită mâncărurilor. Bucătăriile asiatice sunt cele mai bogate în preparate umami, iar pentru acestea sunt folosite adesea ingrediente precum pasta miso sau sosul de soia, pe care acum le găsim cu ușurință și în supermarketurile românești. Dacă miso vă sună cunoscut din supa cu același nume, trebuie să știți că de fapt este vorba de o pastă condiment, care se adaugă în supă, dar și în diverse sosuri, nu doar asiatice, pentru un gust mai bogat. Tot din Asia provine și sosul de pește, care, ca atare, poate fi un ingredient înspăimântător, însă adăugat în cantitățile potrivite (mici!), dă nota de umami pe care o cauți pentru o mâncare. Un alt sos ce oferă gustul umami este Worcestershire, un sos de proveniență britanică pregătit dintr-un complex de ingrediente. Venind pe meleaguri mai familiare, și pasta de tomate, aceea concentrată, este un bun exemplu de ingredient umami pe care îl puteți avea în casă. Anșoa poate fi folosit în atât de multe feluri, fie peștișorii puși ca apare într-un sandviș sau într-o salată, de exemplu, fie făcuți pastă și adăugați în atât de multe mâncăruri. Pe lângă acestea, ciupercile de care ziceam mai sus proaspete, pot fi înlocuite în cămară cu ciuperci uscate, ce țin suficient de mult încât să puteți da gustul umami oricând aveți chef. Un alt ingredient surprinzător pentru aromatizarea mâncărurilor spre un gust umami este coaja de la parmezan. După ce ați ras tot parmezanul, nu aruncați coaja. Păstrați-o în frigider într-un vas închis ermetic și adăugați-o în supe, sosuri, tocane, pentru a le da un gust complex. Coaja de parmezan devine mai intensă pe măsură ce se învechește.
Ce greșeli pot fi evitate când gătești cu brânză September 1, 2020 No Comments Brânza este bună nu doar ca atare, ci și ca ingredient gustos în multe preparate. Dar nu orice fel de brânză merge oriunde și, mai ales, nu trebuie să facem rabat de la calitatea ei. Iar în multe cazuri trebuie să ținem cont și de cantitate pentru că, chiar și pe o pizza quatro formagi poate fi prea multă brânză la un moment dat. Ca să nu mai vorbesc de feluri cu gusturi mai delicte, cum ar fi o salată, în care prea multă brânză cu mucegai albastru poate ruina preparatul. Așadar, iată câteva greșeli, mai mici sau mai mari, ce pot fi evitate atunci când gătim cu brânză. Parmezan gata ras La fel ca și în cazul condimentelor, pe care v-am mai sfătuit și în trecut să le luați în forma lor naturală și să le măcinați doar atunci când aveți nevoie, și în cazul parmezanului este indicat să cumpărați calup și să îl radeți doar atunci când gătiți cu el sau îl puneți peste mâncare. Cel gata ras, la pungă, este mult mai uscat și cu o parte din aromă deja pierdută, ca să nu mai spun că de multe ori nici nu știi exact ce este amestecat cu parmezanul respectiv. Același lucru se întâmplă și în cazul altor tipuri de brânza gata rase, care mai au, pe deasupra și amidon de porumb care să prevină lipirea fâșiilor de brânză între ele și conservanți care să le mențină proaspete mai mult timp. Raderea brânzei Și dacă tot v-am îndemnat să o cumpărați calup și să o radeți singuri, hai să vă spun și ce greșeală banală puteți evita aici: brânza să fie prea caldă în momentul în care e dată pe răzătoare. Așadar, dacă vreți să aveți un rezultat satisfăcător, radeți brânza imediat ce o scoateți din frigider. Brânza pentru topit În schimb, povestea sta exact invers când vorbim de brânza pentru topit. La fel ca și în cazul cărnii, care trebuie să ajungă întâi la temperatura camerei înainte de a o pune pe grătar, și brânza ce urmează să fie pusă peste niște legume gratinate, de exemplu, sau oriunde în altă parte unde urmează să se topească, trebuie să treacă întâi prin etapa intermediară a temperaturii camerei. Astfel, topirea se va instala mai frumos și brânză va înveli mai ușor celelalte ingrediente decât în cazul unui șoc termic de la frigider direct în cuptor. Ponturi pentru profesioniști Și ar mai fi câteva amănunte de care să țineți cont atunci când vă aruncați la preparate mai complexe. De exemplu, pentru fondue, când puneți vinul la fiert în care urmează să adăugați brânza rasă și amestecată cu amidon, nu lăsați vinul să fiarbă pentru că temperaturile prea mari vor coagula proteina din lapte și se va separa grăsimea. Așadar, topiți treptat brânza în lichidul cald, dar nu care fierbe. Alt sfat de profesioniști este cel de a utiliza o mozzarella mai uscată pentru pizza și doar dacă aveți de gând să faceți rețeta napoletană, a cărui blat este moale și umed, puteți folosi o mozzarella mai apoasă. Aceeași mozzarella nu merge pusă nici pe un bruger, pentru că va lăsa prea multă apă, la fel ca și provolone. Nici feta sau telemea sau halloumi nu vor face casă bună cu un burger pentru că nu se topesc, așa că rămâneți pe variantele clasice de brânză pentru burger, dacă vreți ca aceasta să se scurgă apetisant peste carne.
Orezul, la un alt nivel August 26, 2020 No Comments Fie că îl folosiți pe post de garnitură, fie ca atare, orezul este un aliment sănătos, dar destul de banal. Așa că bucătăriile din întreaga lume au încercat să îl scoată din banalitate cu ajutorul unor artificii care să „picteze” pe pânza albă a sa arome interesante. Așadar, iată doar câteva din artificiile care duc orezul la un alt nivel: Supa de legume Încercați să fierbeți orezul în supă de legume în locul banalei ape. Rația este aceeași, de două căni de supă la o cană de orez. Supa poate fi și de pui, nu doar de legume. Iar pentru un gust și mai complex, primul pas poate fi sotarea orezului în unt cu o ceapă tocată fin și un fir de cimbru înainte de a fi adăugată supa pentru fierbere. Condimente În apa în care fierbe orezul pot fi adăugate de la început diverse condimente pe care poate că nici nu te-ai gândit să le pui vreodată în orez. De la banalele foi de dafin, la savurosul chimion, acest tip de orez merge bine cu mâncarea indiană. Tot în acestă notă sunt și condimentele precum scorțișoara ori cardamomul adăugate în orez. Pentru un orez aproape umami ce merge alături de diverse mâncăruri, pulberea de usturoi este foarte buna. Risotto a la milanese sau orezul din zona Orientului Mijlociu este adesea aromatizat cu șofran, care nu dă doar un gust floral inegalabil, ci și o culoare foarte apetisantă. Dacă vreți doar culoarea, însă, adăugați curcuma și veți obține un orez auriu spectaculos. Brânză La prima vedere, ideea de orez și brânză nu pare prea apetisantă, însă ia gândiți-vă puțin la risotto, a cărui cremozitate este dată de parmezanul adăugat la sfârșit. Dar în afară de acesta, în orezul final mai poate fi adăugată gouda afumată, de exemplu. Sau, de ce nu, 1-2 linguri de cremă de brânză, simplă sau aromatizată, care, atunci când orezul este fierbinte, se topește formând un fel de sos ce învăluie boabele.
Condimentele mele de suflet August 10, 2020 No Comments Gusturile și ideile mele culinare sunt mult influențate de moștenirea mea gastronomică, de aromele Orientului și ale Nordului Africii, așa că veți găsi adesea în rețetele mele condimente specifice acestor zone. Și pentru că aceste condimente îmi sunt atât de dragi, vreau să vă spun câteva vorbe despre fiecare, ca să știți cum să le folosiți și în alte rețete decât cele pe care le descoperiți aici, la mine pe blog, sau pe Facebook. Șofranul După cum se știe, este cel mai scump condiment din lume, iar aroma sa nu poate fi înlocuită de nicio altă plantă. Este originar din Orientul Mijlociu, așa că este foarte prezent în mâncărurile cu iz arăbesc, de la orez, la mâncăruri pe bază de miel sau pește. Tot în orez apare ca vedetă și în feluri precum paella și risotto alla milanese. Este, de asemenea, un ingredient de bază și în supa bogată franțuzească bouillabaisse. În alte rețete poate fi folosit pentru pește, fructe de mare, pui sau miel, dar merge bine și în deserturi, pe care le și colorează spectaculos în galben. Chimionul Care este diferit de chimen, este originar din zona mediteraneeană, dar este prezent în rețete de pe tot cuprinsul globului. Așa că dacă vreți să gătiți ceva din Orientul Mijlociu, din America Latina, din India sau din Mexic, aveți grijă să aveți și chimion în dulap. În afară de mâncărurile gătite, el merge bine și în produsele de panificație și patiserie. Curcuma Sau turmericul, pentru că ambele denumesc aceeași plantă, are o aromă delicată, însă un puternic pigment. Se folosește cel mai mult în bucătăria indiană, dar și în cea din Orientul Mijlociu și Africa de Est. Curcuma are multe beneficii pentru sănătate și merge adăugată în mâncăruri pe bază de pui, pește, legume, orez și ouă. Rozmarinul Originar din regiunea mediteraneeană, rozmarinul este foarte prezent în felurile de mâncare din această zonă. Merge foarte bine cu toate tipurile de carne, dar și cu legume precum fasolea uscată, roșiile, dovleceii, cartofii, însă dă un gust interesant și produselor de panificație când este adăugat în aluat sau presărat deasupra. Aveți, însă, grijă că aroma sa este foarte puternică și dacă puneți prea mult este posibil să strice gustul final al preparatului. Cimbrul Vine din zona est-mediteraneeană și până în Iran, însă acum este cultivat practic pe tot globul datorită aromei sale minunate. Merge cu carne de tot felul, cu pește, cu vânat, dar și cu legume iernatice, de la cartofi la dovleac și fasole uscată și este perfect pentru asezonarea mâncărurilor cu afumături.